CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 27 iulie în Istoria Românilor


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 27 iulie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1807: Constantin Ipsilanti devine domn pentru a treia oară în Ţara Românească (27 iulie – 16 august 1807).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1818: S-a născut (15/27 iulie)  mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu.

 

 

 

 

 

 

 

În 1831, unchiul său ierodiaconul Teofilact  îl aduce la Mănăstirea Sfântul Spiridon ca să învețe carte.

La 23 Ianuarie 1835, este călugărit sub numele de Iosif. În 1863, este egumen la Mănăstirea din București.

În anii 1864 – 1870, arhimandritul Iosif Naniescu a fost profesor de religie la gimnaziul „Gheorghe Lazăr” și la liceul „Matei Basarab” din Capitală. În anii 1870 – 1871, a fost director la Seminarul Central.

La 23 aprilie 1872 arhimandritul Iosif Naniescu este hirotonit arhiereu, iar în ianuarie 1873 este numit episcop de Argeș. La 10 iunie 1875 este ales mitropolit al Moldovei , iar la 6 iulie același an este instalat la Iasi.

A  fost din 1888, membru de onoare al Academiei Române.

A decedat la Iasi, la 26 ianuarie 1902.

 

 

 

 

1862 (27 iulie/8 august): Domnitorul Alexandru Ioan Cuza semnează Decretul nr. 168 privind înfiinţarea Departamentului Trebilor Străine, precursor al Ministerului Afacerilor Externe de astăzi.

Decretul a fost publicat la 1 august 1862 în „Monitorul. Jurnal Oficial al Principatelor Unite”

 

 

 

 

 

1865: România a aderat la Convenția telegrafică internațională de la Paris, semnată la 17 mai 1865.

Statul român se afirma, astfel, împotriva voinței Turciei, ca subiect de drept internațional, alături de statele suverane (27 iulie/8 august).

 

 

 

 

 

1917 : A fost încheiat un protocol între împuterniciţii guvernelor rus şi român şi ai Casei de Economii şi Consemnaţiuni din România, privind depozitarea, la Moscova, a unor valori româneşti însumînd 7,5 miliarde de lei.

Tezaurul României, încă nerecuperat, conţinea peste o jumătate de miliard de lei, stoc în aur al BNR, titluri, efecte, depuneri, arhive, tablouri parţinînd Pinacotecii Statului şi unor colecţionari, precum şi documente, obiecte de cult etc.

 

1921: La Mihăileni, jud. Bălți, România (azi R. Moldova) s-a  nascut Eugen Coșeriu, filolog romanist de origine basarabeană, membru de onoare al Academiei Române (din 1991) ; (d. 7 septembrie 2002, Tübingen, Germania).

 

 

 

 

 

 

Eugen Coșeriu (n.1921- d. 2002), filolog romanist de renume mondial, de origine basarabeană

 A fost Doctor în Filologie și Filosofie, autorul unui număr de peste 50 de volume și a mii de pagini de exegeză, al unor noi teorii despre principiile fundamentale ale filologiei, contribuie la îmbogățirea metodologiei disciplinelor lingvistice.

Opera științifică a lui Eugen Coșeriu n-a cunoscut prea multe ediții în limba română, majoritatea lucrărilor savantului au apărut în italiană, spaniolă, germană, franceză și alte limbi.

Traducerea în românește a Lecțiilor de lingvistică generală a fost un eveniment reverberant în viața academică de la Chișinău și București.

Eugen Coșeriu a menținut legături strînse cu mediul științific românesc și cu baștina, revenind deseori atît în satul său natal, cît și la Bălți, București, Cluj, Chișinău.

În calitatate de om de știință nu a ezitat să-și susțină cu fermitate convingerile, chiar atunci caqnd acestea veneau în contradicție cu un regim sau altul.

Referindu-se la practicile de „purificare lingvistică” la care recurg autoritățile de la Chișinău, promovînd ideea existenței unei limbi moldovenești, în cadrul conferinței științifice Unitatea limbii române – cu privire specială la Basarabia și Bucovina, Eugen Coșeriu a reiterat opinia, pe care a susținut-o mereu, că „a promova sub orice formă o limbă moldovenească, deosebită de limba româna este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greșeală naivă, ori o fraudă științifică.

 

Din punct de vedere istoric și practic este o absurditate, o utopie și din punct de vedere politic e o anulare a identității etnice și culturale a unui popor și deci un act de genocid etnico-cultural”.

Domnul Eugen Coșeriu a absolvit liceul “Ion Creangă” din orașul Bălți, apoi și-a continuat studiile în filologie la universitățile din Iași, apoi Roma; a mai studiat filosofie la Universitatea din Milano.

Între 1950 și 1963 a predat la Universitatea din Montevideo, Uruguay, între 1961 și 1963 fiind profesor-invitat și la Universitatea din Bonn, Germania.

Din 1963 și pînă la sfîrșitul vieții a fost profesor la Tübingen. Mai multe generații de discipoli ai lui Eugen Coșeriu constituie Școala de lingvistică de la Tübingen.

A fost Doctor Honoris Causa a aproape 50 de universități din întreaga lume. Conform afirmației lui Mircea Borcilă (Universitatea din Cluj), Eugen Coșeriu a fost „cel mai strălucit exponent al culturii române în planul universal al științelor omului”.

 

 

 

 

 

 1925: S-a născut  poetul şi traducătorul Marcel Gafton; (m. 1987).

 

 

 

 

 

 

1930: România  a concesionat serviciul național de telefoane companiei americane „International Telephone and Telegraph Corp.”

 

 

 

 

Foto: Palatul Telefoanelor din Bucuresti

 

 

 

1930: S-a născut la Ilişeşti, Suceava  prozatorul, poetul şi dramaturgul Gheorghe Scripcă; (d. 5 ianuarie 2002, Bucureşti).

A absolvit Facultatea de Filologie la Iaşi în anul 1954. In 1954 Uniunea Scriitorilor i-a decernat premiul pentru poezie.

 

 

 

Gheorghe Scripca

 

 

 

A scris piese de teatru pentru copii şi scenarii pentru spectacole cu actori, cu păpuşi şi marionete si a facut  traduceri şi adaptări din limba bulgară.

În perioada 1955 – 1959 a fost lector universitar la Conservator, Institutul de Arte Plastice şi Institutul de Teatru din Bucureşti. Între anii 1959 – 1960 a fost redactor la Editura Tineretului, apoi, (1961 – 1962) la „Revista Sindicatelor”.

Între 1963 – 1990 a lucrat ca redactor la Televiziunea Română şi Radiodifuziune.

După pensionare, din 1990 până in 2002, a colaborat cu publicaţia „Meridianul Românesc” din S.U.A.

 

 

 

 

1937: S-a născut poetul, prozatorul şi traducătorul Pan Izverna (pseudonimul lui Pantelie Tărăbâc); (m. 30 noiembrie 2013).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1944 (27/28):  A avut  loc o consfătuire secretă la care au participat Lucreţiu Pătrăşcanu şi Emil Bodnăraş (PCR), generalii Constantin Sănătescu şi Constantin Vasiliu-Răşcanu (reprezentând Palatul Regal şi  respectiv, Armata), precum şi Grigore Niculescu-Buzeşti (din partea PNŢ), la care s-a decis ca mareşalul Ion Antonescu să fie înlăturat de la putere la 15 august, dată care a fost schimbată ulterior.

 

 

 

 

 

1946: S-a nascut  Alexandru Tocilescu, regizor de teatru si film (“Repetabila scenă a balconului”, “Amanţii însângeraţi”, “Oblomov”, “Poker”).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1956: România devine membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură – UNESCO (înfiinţată la data de 16 noiembrie 1945, cu sediul la Paris).

 

 

 

 

 

1962: A încetat din viaţă pictorul Ion Ţuculescu,  personalitate complexă, de profesie biolog şi medic.

S-a făcut cunoscut mai ales ca pictor (“Pană de păun”, “Femei la seceriş”); (n.19 mai 1910).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1966:  A încetat din viaţă folcloristul Ion Muşlea, unul dintre principalii fondatori ai folcloristicii române moderne, membru corespondent al Academiei Române din 1947.

A condus Arhiva de Folclor din Cluj, începând din 1930; (n. 29 septembrie 1899).

 

 

 

 

 

 

1990: Parlamentul a decis ca 1 Decembrie să devină Ziua Naţională a României.

 

 

 

 

1999: A murit Iuliu Merca, compozitor, chiarist, basist şi vocalist.

 

 

 

 

 

 

 

 

Impreună cu Ştefan Boldija a înfiinţat formaţia  de muzica pop-rock „Semnal M”, în anul 1977; (n. 1948).

 

 

 

 

 

2000: A încetat din viaţă publicistul şi comentatorul radio Eugen Preda, primul director general al Radiodifuziunii Române dupa Revolutia din 1989 (1990-1994).

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru director eugen preda

 

 

 

 

 

 Eugen Preda (29 septembrie 1929- 27 iulie 2000), publicist şi comentator de radio.

A fost primul director general al Radiodifuziunii Române după decembrie 1989 (ianuarie 1990-septembrie 1994).

A lucrat la Radiodifuziunea Romană din martie 1950; a scris cărţi de istorie a politicii şi a economiei contemporane, precum şi cărţi de evaluare a contextelor militare postbelice; după 1990 întreagă sa energie s-a concentrat asupra reorganizării Radiodifuziunii  şi a obţinut prin lege funcţionarea  SRR pe 4 canale naţionale şi reţeaua studiourilor regionale.

 

 

 

 

 

 

2005: A murit muzicologul şi compozitorul George Sbârcea (pseudonim Claude Romano).

Tatăl său, Constantin Sbârcea, a fost ultimul medic personal al împăratului Imperiului Austro-Ungar, Carol al IV- lea, iar bunica după tată a lui George Sbârcea a fost soră cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Elie Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 – 1939).

George Sbarcea a devenit celebru cu  cântecul Ionel, Ionelule, una dintre cele mai populare melodii de muzica usoara romaneasca din toate timpurile,  lansat în 1937 pe scena Teatrului Alhambra.

Primele interprete ale melodiei Ionel, Ionelule au fost Lulu Nicolau şi Lisette Verea, un duet de succes al epocii.

A cesta nu a fost singurul mare succes al compozitorului.

Hiturile sale „Un tango de adio”, „Dar-ar naiba-n tine dragoste”, „Inimioară inimioară”, au depăşit la randul lor graniţele timpului.

A călătorit in Tibet, unde a devenit ucenicul spiritual al lui Dalai Lama timp de doi ani (aici s-a iniţiat în yoga, chiromanţie şi astrologie).

Stăpânea 7 limbi (română, maghiară, germană, franceză, italiană, engleză şi suedeză).

 

 

 

 

 

 

Foto: George Sbârcea (alias Claude Romano, n. 23 martie 1914 la Topliţa – d. 27 iulie 2005 la Bucureşti).

 

 

A fost si un jurnalist incisiv şi incomod, dar de mare succes. Concomitent cu cronicile muzicale scrise între 1940-1944, publica articole cu caracter literar şi de natură politică, antisovietică, în ziare precum Rampa, Porunca vremii, Viaţa, Neamul românesc şi Curentul (care se întreceau să-l publice,fiind un nume care dădea bine pe pagina întâi la vremea respectivă).

I-a cunoscut indeaproape pe Cioran, pe Eliade, pe Nae Ionescu.

În 1940, Dictatul de la Viena l-a determinat să se mute cu familia la Bucureşti, unde George Sbârcea a fost încadrat la Ministerul Propagandei, Secţia Secretariat, având responsabilitatea de a ţine legătura telefonic cu redacţiile ziarelor.

La scurt timp a fost cooptat în Direcţia Presei Străine, deoarece cunoştea mai multe limbi străine (aici fiind însărcinat să intre în legătură cu jurnaliştii străini acreditaţi în ţară).

Maestrul Sbârcea a fost primit în cancelaria unde Mussolini îşi primea înalţii oaspeţi de stat. 

Discuţia s-a întins pe parcursul a două ore, deoarece Mussolini s-a interesat despre situaţia economică a românilor pe care vroia să îi sprijine.

Interviul a apărut în ziarul Curentul condus de Pamfil Şeicaru şi a fost preluat de alte ziare din Europa.

În acelaşi an, 1942, George Sbârcea reuşeşte formidabila performanţă de a-l intervieva pe Führer. Primirea a fost la Berschergarden, o reşedinţă a lui Hitler. Faima de gazetar a lui Sbârcea era atât de mare, încât nu a trebuit să aştepte decât o săptămână aprobarea de a-l întâlni pe Adolf Hitler.

A fost arestat de cateva ori. Prima data de contrainformatiile maghiare, in timp ce incerca sa intre in Clujul ocupat.

Pentru o vreme, după 23 august 1944, George Sbârcea a colaborat sporadic, sub pseudonim, la ziarul Drapelul.

După 1944, viaţa lui George Sbârcea a luat o intorsătură dramatică. Noile autorităţi comuniste au pornit o adevărată vânătoare pentru prinderea celui care, în opinia lor, a fost un slujitor al hitlerismului.

Timp de un an, s-a ascuns în comuna Petelea, judeţul Mureş. În 1947, este arestat şi judecat de Tribunalul Poporului, pentru că a „trădat idealurile democratice“.

Sentinţa a fost de 15 ani de temniţă grea, adică singur în celulă. Urmează un traseu halucinant al puşcăriilor comuniste: Jilava, Aiud, Gherla.

A fost bătut cu bestialitate, în special peste mâna dreaptă, cea cu care a scris împotriva democraţiei şi a Uniunii Sovietice.

 A fost eliberat după opt ani de ocnă grea, în 1956, la insistenţele ambasadelor străine acreditate la Bucureşti.

De-a lungul vieţii, George Sbârcea a scris şi tradus 83 de cărţi, a scris nenumărate articole pentru diverse ziare înainte şi după război, şi a elaborat o serie de studii printre care Obiceiuri, cântece şi jocuri magice din comuna Topliţa.

În 1968, după 24 de ani de interdictie, a primit acceptul autorităţilor de a participa la diverse festivaluri şi reuniuni cu caracter internaţional. În 1979, a reuşit să plece în vacanţă cu una dintre cele două fiice ale sale la Viena. Întors în ţară fără ea, a avut probleme în continuare cu Securitatea.

După mai mulţi ani şi cea de-a doua fiică a reuşit să fugă în străinătate. În prezent, ambele fete, Cristina şi Tereza, sunt stabilite în Statele Unite.

În ultimii ani de viaţă, pensia mică i-a fost  compensată printr-o slujba la publicatia România Mare, unde a fost angajat pentru recenzii muzicale şi cronici literare.

 Artistul a fost înmormântat la cimitirul Bellu (cimitirul dedicat personalităţilor autohtone de cultură).

Post-mortem, Biblioteca Municipală George Sbârcea din Topliţa îi poartă numele.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2007: A decedat  Victor Frunză, scriitor si jurnalist dizident roman; (n.8 iunie 1935, Dumitreşti, judeţul Râmnicu-Sărat).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/27/o-istorie-a-zilei-de-27-iulie-video-4/

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

  10. istoriculzilei.blogspot.ro

27/07/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: