CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 24 iulie în Istoria Românilor


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 24 iulie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

  1601 (24 iulie/3 august)  lupta de la Guruslău (Gorăslău). Forţele unite ale lui Mihai Viteazul şi ale generalului Gheorghe Basta au înfrânt armata condusă de Sigismund Bathori.

 

 

Se împlinesc 414 ani de la ultima bătălie victorioasă a lui Mihai Viteazul. Duminică, sărbătoare pe dealul de la Guruslău

 

Câteva zile mai târziu (9/19 august) domnul român a fost ucis, pe Câmpia Turzii, din ordinul lui Basta .

 

 

 

 

1772: A început Congresul de pace de la Focşani , strămutat apoi la Bucureşti  (până la 22 martie 1773), în timpul căruia delegaţiile Moldovei şi Ţării Româneşti au cerut independenţa de fapt, sub garanţia Austriei, Rusiei şi Prusiei şi unirea celor două ţări româneşti

  Delegaţiile boiereşti au invocat, în sprijinul cererilor lor, „capitulaţiile” incheiate de Poartă cu  Ţările Române, texte prin care li se recunoştea statutul de larga autonomie.

 

 

 

 

 

1840: S-a nascut in Ucraina, la Starokostiantîniv, poetul, dramaturgul şi actorul evreu,de limba idiş si ebraică, Avram Goldfaden (Avrum Goldnfoden).

Este autorul a 40 de piese de teatru fiind considerat părintele teatrului evreiesc modern.

 

 

 

 

 

 

 

În 1876 Golfaden s-a mutat la Cernăuţi, în Bucovina, pe atunci posesiune austro-ungara , unde a redactat un cotidian în limba idiş – „Dos Bukoviner Israelitishe Folksblatt” („Foaia populară israelită din Bucovina”).

Nereuşind să plătească cheltuielile de înregistrare ale publicatiei şi eşuând în încercarea de a scoate totuşi gazeta sub un alt nume, Goldfaden plecă în România vecină, la Iaşi, unde locuia deja o numeroasă minoritate evreiască.
În anul 1876 a fondat în oraşul Iaşi primul teatru profesionist în limba idiş din întreaga lume.
La Iaşi s-a înfiinţat în onoarea sa, Festivalul Avram Goldfaden.
A decedat la 9 ianuarie 1908, la New York.

 

 

 

 

 

 

1864:  S-a înfiinţat Poliţia de Frontieră a Prinipatelor Romane Unite.

 

 

 

 

Actul de naştere al instituţiei fiind considerat Decretul nr. 892 din 24 iulie 1864, semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care i-a reunit pe grănicerii moldoveni cu cei munteni într-o singură structură, organizată pe zece batalioane grupate în patru “inspectorii”.

 

 

 

 

 

 

 1868:  La Viena, au fost semnate o Convenţie poştală între România şi Austro-Ungaria şi o Convenţie poştală româno–germană.

 

 

 

1876 (24 iulie /5 august):  In Romania s-a format un nou guvern in intregime liberal, în frunte cu Ion C. Brătianu, care a condus România până în 1888 (cu excepţia perioadei aprilie-iunie 1881).

A fost cea mai lunga guvernare a unui singur partid din istoria vechii Romanii in timpul acesteia tara cucerindu-si independenţa (9/21 mai 1877), pe care şi-a consolidat-o participând la războiul ruso-româno-turc (1877-1878).

Tot in aceasta perioada  fost proclamat Regatul (14/26. martie 1881) şi s-a adoptat o serie de măsuri legislative menite să modernizeze ţara şi să întărească poziţia ei pe plan internaţional.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1886: S–a născut actorul Mişu Fotino, fondator al Teatrului de Stat din Braşov; (m. 4 ianuarie 1970).

Era tatal renumitului actor Mihai (cunoscut ca Mişu Fotino, n 14 septembrie 1930  – d. 13 ianuarie 2014).

 

 

 

1894: S-a nascut  în Mărginimea Sibiului, în satul Sibiel, judeţul Sibiu istoricul român  Andrei Oţetea, membru al Academiei Române.

  În anul 1919 s-a numărat, alături de D. D. Roşca şi Nicolae Tolu, printre tinerii bursieri trimişi de ASTRA la studii universitare în Franţa. A studiat la Sorbona limbile italiană şi franceză şi a urmat, în paralel, cursurile Şcolii de Ştiinţe Politice.

S-a format la şcoala raţionalismului francez în preajma unor spirite ilustre ale timpului: Andre Siegfried, Henri Hauvette, Henri Hauser, Charles Diehl.

În 1926 şi-a susţinut doctoratul cu o teză asupra istoricului şi diplomatului florentin renascentist, Francesco Guicciardini.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Specialist în istoria Evului Mediu şi a epocii moderne, a fost profesor universitar la Iaşi si Bucureşti si membru al Academiei Române din anul 1955.

Sub oblăduirea sa: Florin Constantiniu, Radu Manolescu, Şerban Papacostea, Ştefan Ştefănescu ş.a.
Activitatea ştiinţifică a lui Andrei Oţetea s-a completat prin conducerea Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” (1947-1948; 1956-1970) şi a prestigioaselor reviste de istorie, „Studii” şi „Revue Roumanie d’Histoire”, editate sub auspiciile Academiei Române.

  A fost redactor responsabil al volumelor II şi III din Istoria României.

A fost preşedinte al Comisiei Naţionale pentru UNESCO, vicepreşedinte al Academiei Latine din Paris şi membru al Societăţii de Istorie modernă a Franţei şi a fost distins cu titlul de „Om de Ştiinţă Emerit”.
Andrei Oţetea a murit la 21 martie 1977 la Paris şi a fost înmormântat în satul natal, Sibiel, la 28 martie 1977.

       

                                 

 

La 24 iulie 1917, stil nou (11 iulie 1917, stil vechi) începe Bătălia de la Mărășești. Victoria trupelor române comandate de generalul Eremia Grigorescu asupra trupelor germane conduse de generalul von Mackensen (24 iulie/6 august-6/19 august).

Victoria Armatei Române din vara anului 1917, face parte din seria marilor bătălii de la: Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, în urma cărora trupele româno-ruse reuşesc să oprească ofensiva germano-austro-ungară, care urmărea scoaterea României din război şi pătrunderea în partea ucraineană a Rusiei.
Ofensiva română a fost pregătită strategic în lunile mai – iunie, cînd au avut loc întîlniri la nivel înalt între oficialităţile române şi ruse.

După eşecurile din 1916, se încerca preluarea iniţiativei pe Frontul de Est printr-o dublă ofensivă: rusă în Bucovina şi românească în sudul Moldovei, în direcţia Brăilei. Detaliile acţiunii erau cuprinse în „Ordinul de operaţie nr. 1638”, semnat de comandantul trupelor române, Alexandru Averescu. Obiectivul Armatei II, căreia se adresa ordinul, era străpungerea frontului în zona Nămoloasa, prin executarea unei ofensive energice pe valea Putnei.

Pentru aceasta Averescu a decis desfăşurarea unui atac general în întreaga fîşie pe care era desfăşurată Armata II, lungă de 37 km, între dealul Arşiţa Mocanului şi Răcoasa.

Lovitura principală, inclusiv sectorul de rupere, cu o lărgime de 13 km, a fost stabilită la flancul stîng al dispozitivului, împărţit în două sectoare.

Totalul forţelor Armatei II se ridica la circa 50 000 de oameni, împărţiţi în 56 de batalioane şi 14 escadroane. Dotarea tehnică cuprindea, între altele, 228 de tunuri, 448 de mitraliere şi 21 de avioane.

Pe timpul desfăşurării ofensivei, armata a fost sprijinită de Divizia 1 cavalerie, Brigada 2 călăraşi, Brigada de grăniceri, Batalionul 17 pioneri.

Trupele germane şi austro-ungare totalizau 21 de batalioane de infanterie şi 36 de escadroane de cavalerie, înzestrate cu 252 de mitraliere, 142 de tunuri şi sprijinite de un puternic sistem de lucrări genistice. Concomitent cu acţiunea marilor unităţi române a trecut la ofensivă, la flancul stîng al Armatei II, Corpul 8 şi Divizia 3 trăgători Turkestan, din Armata IV rusă, care aveau misiunea de a cuceri vîrful Momîia şi satul Ireşti.

Prin aceasta ofensiva, frontul inamic a fost distrus pe o lăţime de 30 km şi o adîncime de 20 km, fiind eliberate 30 de localităţi.
Pierderile proprii s-au ridicat la 1 466 de morţi (între care 37 ofiţeri), 3 052 de răniţi (73 de ofiţeri) şi 367 de dispăruţi, iar cele provocate inamicului au constat în cîteva mii de morţi, 2 793 de prizonieri (între care 23 de ofiţeri) şi un impresionant material de război (40 de tunuri, 30 de mortiere, 22 de mitraliere etc.).

Urmările victoriei au fost importante pe plan strategic, Armata IX germană, comandată de feldmareşalul August von Mackensen schimbînd direcţia de ofensivă, plănuită iniţial între Siret şi Prut, mai spre nord-vest, în zona Focşani-Mărăşeşti.

Acest fapt a reprezentat un ajutor indirect pentru următoarele confruntări din zona de sud a Moldovei, la Mărăşeşti şi Oituz, deoarece gen. Mackensen nu a avut timp să-şi grupeze toate forţele armate pe noua direcţie de atac.

Victoria de la Mărăşesti a fost o adevărată capodoperă de artă militară şi a probat calităţile de comandant ale lui Alexandru Averescu, care îşi nota în jurnalul său că „Poporul României moderne trebuie să-şi întipărească bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, cînd în acea zi, pentru întîia dată, armata sa tînără, care-şi primise botezul de sînge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul înţeles al cuvîntului, adică victorie ofensivă şi definitivă”.

 

 

 

 

 

 

Foto: generalul roman Eremia Grigorescu  si maresalul german von Mackensen

 

 

Generalul Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863 Golășei, lângă Târgu Bujor- d. 21 iulie 1919 București) a fost un militar și om politic român, general de divizie. A fost decorat cu medalia din Ordinul Mihai Viteazul, clasa a doua.

În perioada 30 iulie 1917 – 1 iulie 1918, generalul de divizie Eremia Grigorescu a îndeplinit funcția de comandant al Armatei 1.
În timpul primului război mondial a comandat armatele române în bătălia de la Mărășești.

Ulterior, a fost ministru de război în perioada (octombrie – noiembrie 1918) în guvernul lui Constantin Coandă.

 

 

 

Foto: Mausoleul de la Marasesti ridicat in amintirea eroilor cazuti in luptele din Moldova in timpul Primului Razboi Mondial

 

 

 

 

 

 

 1923:  S-a semnat tratatul de la Lausanne, prin care se stabileau granițele Turciei moderne, în urma războiului turc de independență.

 

 

 

 

 

 

Harta noii Turcii

Tratatul de Pace de la Lausanne stabilea apartenenţa întregii Anatolii şi a Traciei Răsăritene la Turcia, anulând astfel prevederile Tratatului de la Sèvres, semnat în 1920 de guvernul otoman. Tratatul de la Lausanne a fost ratificat de guvernul de la Atena pe 11 februarie 1924, şi de guvernele britanic, italian şi nipon pe 6 august în acelaşi an.

Turcia se obliga să recunoască, între altele, noile state în hotarele fixate (inclusiv insula Ada-Kaleh aparţinând României). Printre cele 17 anexe ale Tratatului se număra şi Convenţia internaţională privind statutul strâmtorilor, care stipula demilitarizarea lor, precum şi libertatea de navigaţie pentru toate vasele comerciale şi de război ale tuturor statelor, atât în timp de pace, cât şi în timp de război.

Tratatul a pus capăt războiului revoluționar turc dintre aliații din primul război mondial și forțele naționaliste aflate sub controlul Marii Adunări Naționale a Turciei cu sediul în Ankara, aflate sub comanda lui Mustafa Kemal Atatürk, asigurand recunoașterea internațională a suveranității noului stat „Republica Turcia”, proclamată la rândul ei ca stat succesor al Imperiului Otoman. 

 

 

 

 

 

 

1923: Romania semneaza  Convenţia de la Lausanne privind regimul strâmtorilor Bosfor şi Dardanele .

Tratatul a fost ratificat, la 31 august 1924, Tratatul de Pace de la Lausanne cu Turcia şi Convenţia relativă la regimul strâmtorilor (Bosfor şi Dardanele)

  România, reprezentată de I.G. Duca, a susţinut principiul libertaţii de navigaţie, exprimându-şi interesele economice asupra regiunii strâmtorilor.

In urma  Convenţia de la Lausanne s-a demilitarizat complet zona strâmtorilor şi s-a stabilit obligaţia submarinelor de a trece pe la suprafaţa in strâmtori, se statua libertatea de trecere a vaselor comerciale în orice moment al zilei şi sub orice pavilion, iar navele de război nu aveau voie sa staţioneze în strâmtori.

 

 

 

 

 

 

1929: A intrat în vigoare pactul Briand-Kellogg, prin care mai multe state se angajau să renunțe la război ca instrument de politică externă.

 Prin Pactul Kellogg-Briand, cunoscut și drept Pactul de la Paris, a fost o inițiativă comună franco-americană, care propunea condamnarea folosirii războiului ca modalitate de rezolvare a conflictelor dintre state și rezolvarea acestor dispute prin metode pacifiste.

Deși a fost aplaudat drept o inițiativă diplomatică remarcabilă, Pactul a fost, în fond, un eșec pentru ca  nu a impus sancțiuni în cazul încălcării principiilor sale fundamentale, astfel că unora  dintre statelor semnatare   le-a fost usor să -l  încalce, atunci cand au considerat oportun.

Acest Pact a fost semnat  la Paris, pe 27 august 1928, de reprezentanții a 15 state (Australia, Belgia, Canada, Cehoslovacia, Franța, Germania, India, Italia, Japonia, Noua Zeelandă, Polonia, Africa de Sud, Marea Britanie, Statele Unite și Statul Liber Irlandez) si  a intrat în vigoare un an mai târziu. Ulterior, vor adera la acest Pact alte 47 de state, printre care și România

 

 

 

 

 

 1934: S-a născut la Șimleu Silvaniei interpretul  român de muzică uşoară, Alexandru Jula.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1937: S-a stins din viata  dr. Alexandru Obregia, cunoscut medic psihiatru şi profesor universitar, titularul catedrei de „Psihiatrie şi Clinica bolilor mintale”, din cadrul Facultăţii de Medicină din Bucureşti între 1910 – 1924 ; (n.1860).

 

 

 

 

 

 

 

1939: S-a născut la Cluj, pictorul Călin Pojar; (m. 2010).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tatal sau,  fost preot greco-catolic, a indurat ani grei de puscarie comunista, motiv pentru care tanarul Calin Pojar (impreuna cu fratele sau, devenit ulterior profesor de muzica) au avut mult de indurat din cauza „originii” lor  nesanatoase.

Tentativele sale de a fi admis la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj finalizandu-se in mai multe randuri cu esecuri.

Are  lucrări în colecţii muzeale şi de stat din România şi în colecţii particulare din România, Italia, Germania, Spania, Norvegia, Austria, Anglia, Grecia, Israel, SUA etc.

 

 

 

 

 1942:  A început bătălia pentru Caucaz, in care s-au confruntat armatele germane cu cele sovietice si care s-a încheiat cu  victoria   sovieticilor la 9 octombrie 1943.

Numita  Operaţiunea Edelweiss, ofensiva  germana la care a participat Divizia 2 Munte româna,  avea ca obiectiv cucerirea câmpurilor petroliere din Azerbaidjan.

Ofensiva germană a fost oprită de Armata Roşie în septembrie în Cecenia, în parte datorită transferării de trupe germane către Stalingrad, unde se desfăşura o aprigă luptă pentru cucerirea acestui oraş.

Contraofensiva sovietică a fost lansată în ianuarie 1943. Baza militară de importanţă strategică de la Novorossisk a fost cucerita până în septembrie, iar Peninsula Taman a fost recucerită  la începutul lunii octombrie.

 

 

 

 

 1945: S-a născut Constantin Titi Mihail, antrenor emerit al atletismului românesc, de numele căruia se leagă multe dintre performanţele la probele de sprint, garduri şi sărituri; (m. 2016).

 

 

 

 

 

 1949: Sunt inaugurate in Republica Populara Romana, aflata sub ocupatia URSS, primele primelor gospodării agricole colective (GAC-urile), după modelul colhozurilor sovietice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1954: S-a nascut la Jurilovca, jud.Tulcea, Vasile Dîba, caiacist român, laureat cu aur la Montreal 1976, cu argint la Moscova 1980 şi dublu laureat cu bronz în 1976 şi 1980. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 A fost primul kaiacist român campion olimpic.

 

 

 

 

 

1963:  între 24 şi 26 iulie, a avut loc, la Moscova, Consfătuirea primilor secretari ai CC ale partidelor comuniste şi muncitoreşti şi a şefilor de guverne ale ţărilor membre ale CAER.

La această consfătuire, Gh. Gheorghiu-Dej, sprijinit de polonezi şi de unguri, a respins planul propus de liderul PCUS, Nikita Hruşciov, de integrare economică a ţărilor membre ale CAER, argumentând împotriva transformării României într-un hinterland agricol. Formularea propusă de conducerea PMR era de coordonare a planurilor (nu de integrare economică), colaborarea urmând să se facă pe baza egalităţii în drepturi şi respectării suveranităţii naţionale.

 

 

 

 

 

 1964:  A apărut  Decretul Consiliului de Stat prin care erau graţiaţi de restul de pedeapsă 3.244 de condamnaţi, dintre care 3.205 deţinuţi politici pentru infracţiuni „contra securităţii statului”.

De subliniat că toţi deţinuţii politici au rămas cu cazier penal, autorităţile comuniste negândindu-se niciun moment să revizuiască validitatea condamnărilor.

 

 

 

 

1974: A murit cântăreaţa Elena Zamora.

Elena Stănescu – cea care avea să devină celebră sub numele de scenă Elena Zamora – s-a născut la Ploiești în anul 1897.

A debutat la doar 17 ani, pe scena Teatrului Național din Iași, în opereta “M-zelle Nitouche”.

A avut parteneri de scenă pe Constantin Tănase, Al. Critico, Ion Manu, Victor Antonescu, Mia Teodorescu și N. Niculescu-Buzău.  

A  jucat pe scenele bucureștene în mari succese revuistice precum “Di Granda”, “Extemporalul” sau „Băiat de viață”.

A urmat o lungă perioadă petrecută pe scenele pariziene, dupa ce a debutat în Franța pe scena teatrului parizian “Palace” interpretând celebrul șlagăr “La Violetera” – “în franțuzește”, dar și cântecul popular românesc “S-a dus cucul de pe-aici”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Elena Zamora  și-a publicat memoriile în anul 1964 în volumul “Am slujit cântecul”.  Marea actrița a murit zece ani mai târziu, în 1974. 

 

 

 

 

 

1977: A decedat Emil Botta, actor, poet şi autor al volumelor de versuri “Întunecatul april”, “Pe o gură de rai”, “Versuri”, “Un dor fără spaţiu”; (n. 15 sept 1911, la Adjud, Vrancea).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti (1932) si a activat de-a lungul timpului la Teatrul Naţional din Bucureşti, în Compania Bulandra si in Teatrul Comedia.

 

A jucat în numeroase filme, cum ar fi: Se aprind făcliile(1939),   S-a furat o bombă (regia Ion Popescu Gopo), 1961, Paşi spre lună (tot în regia lui Gopo), Pădurea spânzuraţilor (regia Liviu Ciulei), 1964, Răscoala, 1965, De-aş fi… Harap alb, 1965,  Dacii, 1966, Faust XX, 1966,  Columna, 1968, inclusiv în Reconstituirea, celebrul film al regizorului Lucian Pintilie, în care a interpretat rolul procurorului Paveliu.

 

 

 

 

 

 

1978: Generalul de securitate  Ion Mihai Pacepa, adjunctul şefului Direcţiei Informaţii Externe, secretar de stat în Ministerul de Interne sl Romaniei, cere azil politic ambasadei SUA de la Bonn.

 

 

 


 

 

 

 

 

1990: Senatul României adoptă un proiect de lege prin care se instituie ca sărbătoare naţională a României ziua 1 decembrie, zi în care, în anul 1918, prin unirea Transilvaniei cu România, s–a încheiat procesul constituirii statului naţional unitar român.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2010: A decedat la Bacău, dirijorul  român Igor Ciornei; (n. 25 decembrie 1923, Basarabia).

 

 

 

 

 

 

 

 24 iulie este  in  România  Ziua grănicerilor  si marchează constituirea, în 1864, a primului corp unificat al grănicerilor din România.

 

 


CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/24/o-istorie-a-zilei-de-24-iulie-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

  10. istoriculzilei.blogspot.ro

 

24/07/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: