CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O RAMURA A AROMÂNILOR – Confreria pastorala a saracacenilor


 

O RAMURA A AROMÂNILOR

 

 

   O arhiva vie a proto-indo europenilor o constituie confreria pastorala a saracacenilor, asupra carora ar trebui sa-si indrepte studiul etnologii, istoricii, lingvistii, toti care au o legatura cu arheologia culturala, acum cand inca acest neam antic nu si-a pierdut cu totul identitatea.

Asupra saracacenilor s-au emis mai multe pareri, uneori divergente mai ales in legatura cu numele si originea etnica.
Acesti aromâni vechi (se pronunta armâni n.n) au ajuns a fi revendicati, de-al lungul vremurilor de catre greci, de romanofoni, ba chiar si spaniolii, care-i considera rezultatul unei metisari dintre mercenarii lor stabiliti in Balcani si femeile locale, vorbitoare de aromâna, ceea ce ne aminteste de teza naiva cum ca poporul rom n de azi ar fi rezultatul casniciilor mixte dintre soldatii romani si femeile dace; (vezi marea casa de mode ARMANI despre care nimeni nu viseaza ca de fapt e româneasca – n.n)
Nimic nou in ceea ce priveste copilaria istoriografiei, doar latitudinea geografica de manifestare difera.

In legatura cu numele lor s-a emis ipoteza ca ,,saracacean” vine de la asezarea aromâna Saracu, situata la sud-est de capitala Epirului, Ianina, iar o alta ipoteza considera ca numele se trage de la aspectul vestimentar, saracacios.
Intr-un singur punct cercetatorii converg atunci când este vorba de saracaceni – ei sunt un neam de oieri care a practicat dintotdeauna nomadismul pastoral, care nu este totuna cu transhumanta.
Acest mod de viata, de o libertate absoluta, precum norii de pe cer, pastori mereu aflati in miscare, de la munte la balta si iarasi la munte, mereu in cautare de pasuni rodnice i-au izolat de restul populatiei sedentare grecesti, slave sau musulmane ceea ce le-a permis sa-si conserve timp de milenii portul limba si obiceiurile.

 

 Aratam aici ca in limba sanscrita, limba sacra a aryenilor vedici, cuvantul ,,saraka” (1)inseamna ,,care se deplaseaza”, ,,care curge” si are aceeasi radacina ca si cuvântul ,,sarabha”, adica ,,sar” (a curge).
Prin urmare de la calitatea lor de pastori nomazi, cei ce se deplaseaza dintr-un loc in altul cu turmele vine numele de ,,saracacean”, in contrast cu gramosteanul-locuitor al satelor.

 Localitatea Saracu este localitatea unde, dintr-un motiv sau altul, pastorul nomad revine prin faptul ca vremurile i-au impus sa transforme nomadismul pastoral in transhumanta, impotriva vointei lui, el neuitând ca neamul sau este cel ce nu se stabileste niciodata intr-un loc anume.
Saracacenii nu sunt nici ,,oameni saraci” cum s-a crezut, desi tocmai acest substantiv din proto-indo-europeana ,,saraka”(cu varianta ,,sarika”) a creat adjectivul ,,sarac”.
In DEX (2) se specifica, in dreptul cuvântului ,,sarac” : ,,care nu are avere, care este lipsit de bunuri materiale necesare vietii”.
Un cuvânt ce se considera a fi parvenit in limba româna  din bulgarul si sârbo-croatul ,,sirak”; (la noi cica toate cuvintele ar proveni de la un alt popor, de parca noi eram muti pâna n-au venit ei !!!! – n.n).

 Este lesne de observat ca pentru populatia sedentara, cea traitoare in orase si sate, nomadul este individul lipsit de casa, lipsit de propietate asupra pamântului, de unelte agricole si vite de munca (pentru ca nu-i trebuie), iar daca toate acestea, care alcatuiesc averea si-i asigura traiul agricultorului, nu sunt, el este un ,,sarac”.

Emitem aici ipoteza ca la origine, limba proto-indo-europeana, denumea calitatea de pastor nomad, printr-un substantiv ,,saraka”, care ulterior a fost transformat in adjectiv aplicat celui lipsit de bunuri materiale, saracul.

    Nu bulgarii sârbo-croatii au dat armânilor si mucanilor cuvântul ,,sarac” ci invers.

Acest mod de viata al saracacenilor ne ajuta sa intelegem mai bine societatea triburilor de pastori pelasgici, traseele parcurse cu turmele, confreriile de pastori nomazi, o civilizatie antica ramasa neschimbata ca prin minune, pâna apropape de zilele noastre.

Ei nu aveau un domiciliu stabil si locuiau in colibe de nuiele (kalives), pâna in 1938 când dictatorul grec Metaxas a emis un decret, obligându-i sa se sedentarizeze.

Unii calugari greci, propovaduitori ai crestinismului doar in limba greaca, apostoli ai elenismului si prigonitori ai aromânilor, ii afurisea pe saracii vlahi, care se inversunau sa nu-si abandoneze limba stramoseasca.
O fotografie a saracacenilor de lânga localitatea Sliven din Bulgaria ni-i infatiseaza in costume populare aproape identice cu cele ale mucanilor.

Nu trebuie vazut in aceasta asemanare decât faptul ca atat vlahii nord – dunareni cat si cei sud-dunareni fac parte din aceesi matrice a proto-indo-europenilor, având aceeasi limba, port, obiceiuri si patrie-imperiul pelasgic.
Ar mai fi de adaugat ca Ammianus Marcellinus a descris neamul antic al,,saracenilor” intru totul asemanator celor spuse de noi despre saracaceni, mai sus.
Marcellinus ii descrie ca fiind razboinici, ,,deplasandu-se din loc in loc”.

Mai adauga faptul ca ,,Nimeni dintre ei nu pune mana pe coarnele plugului, nu sadeste pomi si nu-si cauta hrana cultivand pamantul, ci toti pribegesc neintrerupt pe mari intinderi, fara locuinte, fara asezari stabile si fara legi.
Nu suporta sa stea multa vreme sub acelasi cer, nu le place sa ramana mereu pe acelasi pamant.
Viata le este o permanenta stramutare dintr-un loc in altul” (v.Ammianus Marcellinus,Istorie romana,Cartea XIV, 4, 1)

Note
1.Sanscrit Heritage Dictionari,Ed. Gerard Huet, 1994
2.Dictionarul explicativ al limbii române, Ed.Academiei R.S.R., Buc, 1975

  Armânii si cultura armânilor sunt o dovada ca zona balcano-carpatica a fost leaganul de formare a indo-europenilor si habitatul initial al arienilor vedici.
Din aceasta stravechime ne-a parvenit pâna in zilele noastre toponimul Gramostea precum si numele propii de Grama si Grameni, la care vrem sa facem referire in cele ce urmeaza, intrucât chestiunea ofera un exemplu de felul in care, de-a lungul timpului, cuvintelor armânesti le-au fost deturnate sensurile lor initiale, cuvinte cu o bogata incarcatura culturala si spirituala.

 

 In antichitate, aryenii locuiau in sate, numite in limba sanscrita, mai intai pur, iar mai apoi grama (sat).
In perioada vedica tribul constituia o unitate politica si religioasa si consta dintr-un numar de asezari (distrinct), asezari ce aveau la baza, la rândul lor, o multime de sate denumite „grama”.
Prin urmare se poate spune ca toponimul Gramostea reflecta insasi notiunea aryana de zona populata cu sate, un distrinct, o zona armâeasca sedentara sau centru al asezarilor tribale al aryenilor-armânilor.
In Rig-Veda exista notiunea de pure (case) dar care ar putea insemna si incinta fortificata, facuta din pamânt si consolidata cu stâlpi de lemn sau uneori cu pietre, asemanator lui „murus dacicus”, dar aceste „pur” nu insemnau localitate sau oras in sensul polisului grecesc.

Ulterior Rig-Vedei, in textele brahmana, termenul pentru sat este cel de ,,grama”, cuvânt ce trebuie pus in contrast cu cel de padure (aranya).
In mai multe texte, cuvântul ,,grama” pare sa fi fost folosit cu sensul derivat de ,, grup de oameni”, iar in acest caz Gramostea ar trebui inteles ca fiind gruparea armânilor din sate (1).
Grama mai poate fi inteles si ca un grup de mai multe familii care, impreuna formeaza un clan inrudit, aliante stabilite prin legaturi de sânge sau incuscriri, iar aceste legaturi de rudenie sunt si astazi la mare pret la armâni.

Numele de Grameni vine, dupa parerea nostra, de la cuvântul sanscrit ,,gramani” care inseamna ,,functionar al satului, adica reprezentantul regelui in teritoriu având datoria sa adune impozitele de la sateni (2)

Exista in Samhitele târzii expresia grama – kama, adica ,,doritor de sat ”, prin care se poate deduce ca anumiti favoriti ai regelui isi doreau sa fie numiti ca ,,gramani” , intrucât adunarea impozitelor, birul cu alte cuvinte,dijma, era o activitate privilegiata si ii investea automat cu putere in teritoriu.
Grama-kama nu inseamna ca cei ce primeau aceste prerorgative aveau in propietate teritoriul respectiv, pamântul ramânând mai departe in propietatea obstilor satesti.
Mai exista si termenul de grama-bhritaka care inseamna, aproximativ la fel cu sensul lui ,,grameni”, adica emisari ai regelui prin care suveranul exercita inspectia in teritoriu satesc ( 3 ).

 

  In fine, tot un derivat de la cuvântul antic grama mai trebuie mentionat si grama-devata care inseamna ,,divinitatea satului”, un termen religios(4).
Grama-devata, adica zeitatile satului aveau de cele mai multe ori o capela de rugaciune si aducerea ofrandelor, rolul lor fiind acela de a ocroti satul si pe locuitorii sai, de a aduce rodnicie turmelor si ogoarelor.
In rândul lui grama-devata cu preponderenta se aflau zeitatile feminine, Inlocuite in crestinism cu Maica Domnului.

Lingvistii au stabilit ca etimologia toponimului Gramostea ca si a omonimului Grameni este cuvântul grecesc ,,gramma”-litera, slova,scrisoare.

Din latina mai avem si cuvântul ,,grammatica”- gramatica si gramma-linie, litere
Insa aceasta teorie ar trebui revizuita pentru ca activitatea de scriere nu poate da numele unei intregi asezari, a unui tinut, a unui lac si unui munte, precum toponimul Gramostea.

Pentru ca, oricât am accepta ca a existat o populatie care se ocupa cu scrisul, aceasta indeletnicire nu a fost niciodata un fenomen de masa ci apanajul câtorva indivizi, iar Gramostea nu facea exceptie pentru a se autodenumi cu un cuvânt insemnând scrisul ori scrierea, cunoasterea literelor.
De fapt credem ca fenomenul imprumutului este in sens invers- nu de la greci si romani catre armâni ci limba vlahilor sud-dunareni, aryenii balcanici au imprumutat acestora notiunea de scris si gramatica.
,,Grameni” ca reprezentant in teritoriu al regelui trebuia sa fie obligatoriu un individ care sa stie sa scrie si sa socoteasca altminteri nu-si putea exercita atributiile de colector de impozite.

El numara turmele si recolta el tinea o socoteala a birului predat pe raboj sau pergament de piele, intr-un cuvânt el era ceea ce mult mai târziu s-a numit ,,gramaticul”.
Dar dupa cum am aratat mai sus ,,grameni” este doar un derivat de la cuvântul proto-indo-european, ,,grama” care inseamna sat.

Toate aceste forme le intâlnim la vlahii sudici, armânii, autohtonii in Balcani, inaintea grecilor si romanilor.
Inaintea grecilor in Balcani s-au aflat triburile de pelasgi aryeni-armâni.

Ar mai fi de notat ca atât armânii cat si fratii lor mucanii au avut o civilizatie orala, ei nu si-au consemnat epopeile si cântecele in scris nu pentru ca nu l-ar fi cunoscut ci pentru ca nu aveau incredere in scris.
Imnurile sacre, invatatura religioasa, aveau un caracter secret si se transmitea doar prin viu grai.

Note

1.Hajime Nakamura,Orient si occident.O istorie comparata a ideilor, Ed. Humanitas,1997.
2.Jeannine Auboyer, Viata cotidiana în India antica, Ed.Stiint. si Enciclop., Buc., 1976, pg. 58-59.
3.J.Auboyer, op. cit. pg. 57.
4.Jean Delumeau, Religiile lumii, Ed. Humanitas, 1996, pg. 345.

 

Sursa: Gheorghe Seitan-vavivov.com

23/07/2016 - Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: