Ziua de 20 iulie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

20 iulie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1514: Moare Gheorghe Doja, conducătorul războiului ţărănesc de la 1514, din Transilvania, ucis din ordinul voievodului Transilvaniei, Ioan Zapolya.

Gheorghe Doja, s-a ridicat din randul micii nobilimi si in fruntea rasculatilor a infrant armata nobililor condusa de Stefan Bathory, comitele Timisoarei, si de episcopul Csaky.

Oastea nobilior a fost apoi biruita din nou, la Cenad. Aflata in impas, nobilimea si-a dat seama ca numai prin masuri extreme isi poate salva privilegiile si bunurile amenintate.

Armata feudala, refacuta si intarita cu noi trupe mercenari, s-a adunat intre zidurile Timisoarei.

In batalia decisiva care a avut loc la 15 iulie 1514, rasculatii au fost infranti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cazut prizonier, se spune ca  Gheorghe Doja a fost condamnat la moarte prin supliciu pe un tron inrosit in foc, iar in ziua de 20 iulie 1514, a fost adusa la indeplinire graznica sentinta.
Capul retezat a fost trimis la Seghedin, iar ceea ce a mai ramas din trup a fost taiat in patru si tintuit – pentru infricosarea multimilor – pe portile oraselor Buda, Pesta, Oradea si Alba Iulia.

 

 

 

 

1600: Dieta Transilvaniei acorda unele inlesniri iobagilor.

 

 

 

 

 

1707: S-a încheiat în Moldova a doua domnie a lui Antioh Cantemir, fiul domnitorului Constantin Cantemir şi fratele principelui cărturar  Dimitrie Cantemir.

Începe a doua domnie a lui Mihai Racoviţă. 

 

 

Foto: Constantin şi Antioh Cantemir, frescă din biserica mănăstirii Mera, județul Vrancea.

 

Anii de viata: c. 1670 – 1726 (Constantinopol)

Antioh Cantemir, fiul cel mare al lui Constantin Cantemir (n. cca. 1670 – d.1726  la Constantinopol)a fost numit domn al Moldovei în decembrie 1695.  

Mazilit în septembrie 1700, în urma intervenției la Poartă a domnului Munteniei, Constantin Brâncoveanu, a reprimit domnia în februarie 1705.

A fost din nou mazilit în iulie 1707, din cauza pârilor la Poartă ale lui Mihai Racoviță.

 

 

 

1709: Iau sfârşit „lucrările de întregire” a Şcolii de la Sf. Sava din Bucureşti, cu sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu.

 

Şcoala de la Sf. Sava a fost înfiinţata in anul 1688, de Constantin Cantacuzino împreună cu fratele său, Şerban Cantacuzino .

În anul 1694, domnitorul Constantin Brâncoveanu (1654-1714) a transformat această şcoală în Academie Domnească, stabilind o programă de învăţământ şi dându-i fonduri materiale.

Această şcoală domnească, cea mai înaltă din Ţara Românească, şi-a început activitatea lângă Mănăstirea Sf. Sava, chiliile acesteia găzduind vreme de un secol şi jumătate prima formă de învăţământ superior din Ţara Românească.

Constantin Brâncoveanu rezideşte biserica mănăstirii (1709), lărgindu-i zidurile, cât şi clădirea Academiei.

Între anii 1848-1870 sunt dărâmate toate clădirile, inclusiv biserica brâncovenească, mult prea slăbite de cutremure; în anul 1877, pe locul fostei biserici a fost aşezată statuia lui Mihai Viteazul (azi în Piaţa Universităţii), iar pe locul clădirilor vechii Academii Domneşti s-a construit, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, o clădire mult mai încăpătoare – Universitatea de astăzi.

 

 

 

 

 

 

 

1718: Prin Tratatul de pace de la Passarowitz, Imperiul Otoman a cedat Austriei Banatul, Oltenia, nordul Serbiei (inclusiv Belgradul) si  Bosnia.

 

 

 

 

Oltenia intrată sub stăpânirea habsburgică, a primit numele de „Kleine Walachei” (adică „Valahia Mică”, faţă de Muntenia care era „Valahia Mare”).

  Graniţa vestică a Ţării Româneşti a fost pentru scurt timp râul Olt.  

Datorită tentativei Habsburgilor de a instaura în Oltenia o administraţie proprie, sprijinită militar şi transformarea ei într-o provincie imperială, lucru pe care nici turcii nu-l reuşiseră pe parcursul mai multor sute de ani, se dezvoltă o puternică mişcare de revoltă, care a cuprins toate segmentele societăţii, de la ţărani şi micii meseriaşi, până la comercianţi, mica şi marea boierime.  

Craiova a devenit  între 1735 şi 1770 capitala unei regiuni cufundate în anarhie, fără o apartenenţă statală reală, în care haiduci ca Iancu Jianu făceau legea.

Amploarea haiduciei din Oltenia a atins cote nemaintâlnite în Europa, habsburgii întâmpinând mari dificultăţi în tentativa de a prelua puterea de facto în provincie. 

Ocupaţia a durat aproape 20 de ani, terminându-se în urma bătăliei de la Groţka în Sebia, unde Austria a fost învinsă de turci.

În urma tratatului de la Belgrad din 1739, Oltenia a fost  realipită la Ţara Românească. 

In schimb Banatul,  anexat si el Imperiului Habsburgic a devenit în scurt timp, o regiune bine organizată, puternic dezvoltată din punct de vedere economic şi social. În 28 iunie 1719, Împăratul a semnat Decretul care numea Administraţia Banatului şi stabilea sediul acesteia la Timişoara. Primul guvernator a fost contele Claude Florimond de Mercy.
Începe o perioadă înfloritoare pentru această regiune, care, sub străpânirea habsburgică, ajunge la un inalt nivel de dezvoltare, dupa decaderea suferita in timpul stapanirii turcesti.

 

 

 

 

 

1838: S-a născut publicistul Ambrosiu Dimitrovici (Dimitrovitza).

A desfăşurat o bogată activitate ca membru şi secretar al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina; membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866; (m. 1866).

 

 

 

 

1848: Are loc o mare manifestaţie de protest pe Câmpia de la Filaret („Câmpia Libertăţii”) din Bucuresti, împotriva încălcării teritoriului Ţării Româneşti de către armata otomană (20 iulie/1 august).

 

 

 

 

 

 

 1860: S-a născut medicul Alexandru Obregia, autorul unor studii privind morfologia sistemului nervos.

A avut importante contribuţii în domeniul psihiatriei si a fost  unul dintre organizatorii asistenţei bolilor mintale în România.

Este întemeietorul Spitalului de boli nervoase şi psihice din Bucureşti (1923), spital care-i poartă, în prezent, numele (Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Alexandru Obregia); (m. 1937).

NOTĂ: Volumul „Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii” dă ca data a nasterii sale,ziua de  26 iulir 1860.

 

 

 

 

 

 

 

1862: S-a născut la Bereşti (jud. Covurlui), Paul Bujor, zoolog, membru de onoare şi membru titular onorific al Academiei Române din 1948, fondatorul învăţământului universitar de morfologie animală şi al cercetărilor zoomorfologice din România, unul dintre creatorii şcolii româneşti de hidrobiologie ; (m. 17 mai 1952, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

 

 

A absolvit cursurile Facultatii de Ştiinţe din Bucureşti, iar in 1887 pleacă la Paris si apoi la Geneva, unde obţine doctoratul în ştiinţele naturale (1891).

la 30 septembrie 1895, este numit  profesor de zoologie şi morfologie animală la Universitatea din Iaşi (până în 1936). 

A editat impreuna cu Constantin Stere si Garabet Ibrăileanu, începând cu martie 1906, revista periodică literar-artistică şi ştiinţifică Viaţa Românească.

A fost preşedintele Senatului in perioada 28 noiembrie 1919 – 26 martie 1920.

 

 

 

 

1872: S-a născut Gheorghe Munteanu-Murgoci, geolog, mineralog şi pedolog; şi-a înscris numele, împreună cu Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan, printre fondatorii Institutului de Studii Sud-Est Europene din Bucureşti.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1923; (m. 1925).

 

 

 

 

 

1883: S-a născut Luiza Zavloschi, de profesie  învăţătoare, prima femeie primar din România.

 

 

 

 

 

 

 

 

In primăvara anului 1930, mai mulți țărani fruntași i-au cerut să candideze la primăria comunei Buda (jud. Vaslui), împotriva reprezentantului partidului de guvernământ, de care erau nemulțumiți; (m. 1967).

 

 

 

 

1896: S-a născut Bitay Árpád, istoric literar maghiar din România, autorul unor traduceri din poezia română în limba maghiară, al unei al unei istorii a limbii române în limba maghiară şi al unei istorii a literaturii maghiare în limba română ; (m. 1937).

 

 

 

 

 

1896: Poetul, prozatorul şi dramaturgul Alexandru Macedonski a scos primul număr al cotidianului „Liga ortodoxă”, cu apariţie până la 1 ianuarie 1897.

 

 

 

Foto: Alexandru Macedonski (1854-1920)

 

Militând pentru modernizarea poeziei româneşti şi fiind în polemici dure cu junimiştii (Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu şi Ioan Luca Caragiale), Macedonski a iniţiat cenaclul şi revista „Literatorul“, precum şi acest cotidian ortodox.

Revista avea şi un supliment literar care apărea săptămânal, supliment în care au debutat Tudor Arghezi, sub primul său pseudonim, Ion Theo (la vârsta de 16 ani), şi Grigore Pişculescu, viitorul scriitor Gala Galaction.

 

 

 

 

 

 

 

1902: S-a născut geologul Sabba S. Ştefănescu.

A desfăşurat o intensă activitate de cercetare, în principal în cele două discipline pe care le-a profesat la catedră: teoria câmpului electromagnetic şi prospecţiuni electrice; membru titular al Academiei Române din 1963; (m. 1994).

 

 

 

 1919: Intre 20  iulie – 4 august se desfasoara o ofensivă a trupelor Republicii Ungare a Sfaturilor pe Tisa (20-23 iulie), urmată de o contraofensiva a Armatei române (24-26 iulie), care dupa trecerea Tisei  inainteaza impetuos şi intra în Budapesta (4 august).

 

 

 

 

 

 1919: A murit Vasile G. Morţun, autor dramatic, prozator şi publicist; om politic: a fost primul deputat socialist în Parlamentul României în 1888; a trecut, în 1899, la liberali (deputat, senator şi ministru în mai multe rânduri) (n. 1860).

NOTĂ: Unele surse dau ca data a moartii sale 30.VII.1919.

 

 

 

 

 

1927: A decedat regele Romaniei,  Ferdinand I; ( n. 24 august 1865).

 Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen  a fost rege al României (1914-1927), nepot de frate al regelui Carol I, caruia i-a succedat   în 1914, la tron.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A  fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern – Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și al reginei Maria a II-a.

Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern.

Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914.

A condus România pe timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excludere sa din Casa Regală de Hohenzolern, de către șeful acestei case, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.

Faptul că a ales să lupte de partea aspirațiilor poporului său împotriva propriei familii regale a făcut ca în Romania să mai fie numit și „Ferdinand cel Loial” sau „Ferdinand Întregitorul”.

La sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizarea a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat.

La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat ca primul Rege al României Mari.

În anii care au urmat Primului Război Mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal.

 După înfăptuirea României Mari, a sprijinit toate iniţiativele menite să ducă la importante transformări în viaţa economică, social-politică şi culturală a ţării.

A fost membru de onoare al Academiei Române (1890)si preşedinte de onoare şi protector al Academiei Române (1914-1927);.

A fost înmormântat în pronaosul Mănăstirii Curtea de Argeş.

 

 

 

 

 

 1927: La  varsta  de numai cinci ani, prinţul Mihai I devine Regele Românilor, în urma morţii regelui Ferdinand I.

 

 

 

 

 

 

 Prinţul Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul regelui Ferdinand I, începe prima sa domnie sub numele de  Mihai I, 1927-1930.

Fiind minor, atributiile sale erau exercitate de o Regenţă aleasă la 4 ianuarie 1926 pentru perioada  minoratului acestuia

 

 

 1927: S-a născut la Hrupişta, în Grecia, Matilda Caragiu Marioţeanu, lingvist de origine aromâna, specialistă în dialectologie, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române din anul 1993 şi membru titular al acestui înalt for de cultură din 2004. 

 

 

A fost sora marelui actor  Toma Caragiu.

A publicat (în colaborare) trei manuale destinate învăţării limbii române de către străini, utilizate în lumea întreagă.

 A decedat la data de 11 martie 2009, în Bucureşti.

 

 

 

 

 

 1933: S-a născut matematicianul Ciprian Foiaş, stabilit în SUA, din 1979.

În 1958 devine cercetător la Institutul de Matematică al Academiei, iar în 1961 obţine doctoratul în matematică.

În 1963 preia funcţia de conferenţiar la Institutul Pedagogic de Trei Ani. În anul următor este numit şef de sector la Institutul de Matematică al Academiei.

A fost profesor la Catedra de Analiză Matematică la Universitatea din Bucureşti.

 

A aplicat, pentru prima dată, distribuţiile vectoriale în teoria spectrală, rezultatele sale fiind folosite de numeroşi matematicieni români şi străini.

 

 

 

 

 

 

Este membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1994.

  Potrivit acad. Solomon Marcus, Ciprian Foiaş este cel mai mare creator de şcoală din matematica românească, fiind considerat, alături de Dan Virgil Voiculescu şi George Lusztig, cel mai bun matematician român al ultimei jumătăţi de secol.

 

 

 

 

1934: A murit Ştefan Zeletin (pseudonim al lui Ştefan Motăş), sociolog, economist şi filosof de orientare neoliberală; (n. 1882).

 

 

 

 

 

1936: Au luat sfarsit lucrarile Conferintei de la Montreux din Elveţia, convocată de către Turcia în scopul revederii acordului strâmtorilor, adoptat la Conferinţa de la Lausanne din 1922-23.

In urma acestei conferinte, la care  au participat Turcia, URSS, Marea Britanie, Franţa, Bulgaria, România, Grecia, Iugoslavia, Australia şi Japonia, la data de 21 iulie a fost semnata  Convenţia de la Montreux, prin care  Turcia era  autorizata sa fortifice stramtorile Dardanele si Bosfor, cu obligatia de a  garanta  in timp de pace, trecerea liberă a  tuturor navelor.

 

 

 

1942: S-a născut publicistul şi analistul economic Ilie Şerbănescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost pentru scurt timp ministru al reformei în Cabinetul Ciorbea (din decembrie 1997 până în aprilie 1998).

 

 

 

 

 

1943: In Basarabia, la Copăceni, județul Bălți (azi în R.Moldova), s-a născut poetul, publicistul şi omul politic român Adrian Păunescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

Adrian  Păunescu,  cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra, a fost  unul din cei mai prolifici poeţi români contemporani.

Adrian  Păunescu s-a refugiat în județul Dolj impreuna cu familia, după revenirea sovieticilor în 1944 in Basarabia.

A debutat ca poet în 1960.

Din 1973 conduce Cenaclul “Flacăra” și revistele, pe care l-a înfiinţat, care au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România datorită combinaţiei de idei de stînga de inspiraţie occidentală şi de naţionalism.

Mulţi artişti pe care autorităţile comuniste îi puteau considera “subversivi”, au fost lansaţi sau promovaţi de Păunescu prin Cenaclul Flacăra.

Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploieşti, in iunie 1985.

În perioada comunistă, a fost considerat de mulţi români un sicofant, pentru felul în care îl lăuda pe dictatorul Nicolae Ceauşescu.

După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista “Totuşi iubirea”.

În calitate de publicist a mai condus ziarul “Sportul românesc“, o scurtă perioadă în 1999, şi a realizat emisiuni de fotbal la “Antena 1“.

Aurel Martin se pronunță asupra creației poetice păunesciene zicînd că e “un poet de netăgăduit talent, înzestrat cu harul de a transfigura realitatea cotidiană şi, într-un fel, de a demistifica, stabilind relaţii noi între fenomene sau între om şi lumea înconjurătoare, răsturînd, dacă e cazul, înţelesuri vechi, propunînd în locu-le altele inedite, şi umplînd cu eul său omniprezent spaţiile Universului.”

 A fost  membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a R.Moldova.

 

 

 

 

1971: A fost dată în exploatare definitivă ecluza românească de la  hidrocentrala Porţile de Fier I.

 

 

 

 

 

 

 

 

1991: Constituit în mai 1990, Partidul România Mare este înregistrat la Tribunalul Municipiului Bucureşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2004: A murit Paul Tomiță, unul dintre iniţiatorii golfului în România ; (n.12 iunie 1914, Pianu de Sus).

 

 

Foto: La implinirea vârstei de 90 de ani

 

 I-a avut printre alţii, ca elevi pe Regele Mihai I al României, pe Regina Maria, sau pe membrii familiilor princiare Cantacuzino, Bibescu, Brâncoveanu sau Ştirbei.

Paul Tomiță a construit un teren de golf la Pianu, in judetul Alba şi a înfiinţat un club de golf care îi poartă numele.

Tomiță a participat, între 1968-1973, la opt Campionate Mondiale de Golf.

 

 

 

 

2014: A decedat  sculptorul român Constantin Lucaci ; (n. 1923).

 

 

 

 

 2016: A decedat maestrul teatrului românesc, actorul Radu Beligan.

S-a născut pe 14 decembrie 1918, în satul Gălbeni din judeţul Bacău. 

Pe linie maternă era grec de origine, iar pe linie paternă, urmaşul unuia dintre fraţii lui Ion Creangă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In anii 1937-1938 studiază Dreptul şi Filosofia la Bucureşti si se inscrie la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică, profesoară Lucia Sturdza Bulandra – studii neterminate

A fost unul dintre discipolii actriţei Lucia Sturdza Bulandra şi al scriitorului Eugen Ionescu. Beligan este privit în general ca unul dintre numele majore ale teatrului românesc, cu un repertoriu complex, clasic şi modern.

A ocupat funcţiile de director al Teatrului de Comedie, între anii 1961 şi 1969, şi al Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB), între anii 1969 şi 1990.

Radu Beligan a fost în perioada 1969 – 1989 membru al Comitetului Central (CC) al Partidului Comunist Român (PCR), precum şi deputat al Marii Adunări Naţionale (MAN) între anii 1961 – 1975.

A fost unul dintre cei mai mari actori de film, teatru şi televiziune din România, cu o carieră care se întinde pe parcursul a aproape 80 de ani, cu peste o sută de roluri în teatru, cinematografie și televiziune..

Longevitatea sa  artistică a fost recunoscută şi de reprezentanţii Guinness World Records, pe 15 decembrie 2013 fiinde inclus in Cartea Recordurilor ca cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru.

 A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004.
În data de 27 martie 2011 a primit o stea pe Walk of Fame Bucureşti.

I s-a acordat numeroase premii si distinctii printre care  titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă şi pentru activitate merituoasă” si Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru şi merite deosebite în domeniul artei dramatice”. 

A fost de asemenea Membru de Onoare al Academiei Române , 2004,  Decorat cu Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur şi colan, Decorat cu Ordinul Serviciul Credincios „Mare Ofiţer”,  Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, 2003, Marele Premiu acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor Naţionale de Teatru, 2002 .

Preşedintele Franţei, Jacques Chirac a semnat Decretul prin care Radu Beligan era numit în grad de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare, 2002. A primit si Trofeul Eugene Ionesco, 1999, PRIX 14 JUILLET 1998 al Ministerului de Externe din Franţa Premiul Academiei Române, 1997.

A mai primit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei „George Enescu” din Iaşi, 1994, Premiul Academiei „Le Muse” din Florenţa, 1980.

 

 

 

 

 

20 iulie este:

 

 

 

În România –  Ziua aviaţiei şi a apărării antiaeriene.

Pionierii aviaţiei româneşti au ales, în 1913, ca „patron” al aviaţiei pe Sf. Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul .

NOTĂ: La 17 iunie se sărbătoreşte „Ziua aripilor româneşti”, pentru a marca primul zbor efectuat, în anul 1910, de către Aurel Vlaicu cu un aparat construit de el.

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/20/o-istorie-a-zilei-de-20-iulie-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

Sfântul Ilie

 

 

 

 

 

 

 

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este sărbătorit in fiecare an, pe 20 iulie. A trăit in Regatul de Nord al lui Israel, cu mai bine de 800 de ani înainte de Hristos, în vremea domniei regelui Ahab şi a fost fiul preotului Sovac (din neamul lui Aaron), care locuia în cetatea Tesve, din Galaad (Israel), situata dincolo de Iordan. De aici avem si numele prorocului – Ilie Tesviteanul.

Vechiul Testament istoriseşte despre faptele lui minunate in cartile numite Regi.

Este ales de Dumnezeu sa certe aspru pe regele Ahab si pe cei care-l urmau pe calea pagâneasca a adorarii zeului Baal.

Sfântul Ilie a fost hranit in chip minunat de corbi pe cand era retras la paraul Cherit si de un inger pe drumul spre Muntele Horeb; datorita rugaciunii sale, Dumnezeu opreste ploaia timp de trei ani si jumatate; inmulţeste faina si uleiul vaduvei din Sarepta Sidonului si il invie pe fiul ei; a chemat foc din cer prin care a ars jertfa adusa de el lui Dumnezeu; a inlaturat cultul zeului Baal; l-a vazut pe Dumnezeu in isihie, (vantul linistit); a fost ridicat in carul de foc si s-a aratat la Schimbarea la Faţă a Mantuitorului de pe muntele Tabor.

Sfântul este reprezentat iconografic, cel mai adesea, fie la intrarea  peşterii sale (hranit de corb), fie in carul de foc (in care a fost rapit la cer).

Sfântul Ilie este socotit şi protoparintele monahismului crestin.

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
   

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. worldwideromania.com ;

7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

9.  Istoria md.

10. istoriculzilei.blogspot.ro

 

 

Publicitate