CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Chișinăul a împlinit 580 de ani de la prima atestare documentară


   

 

Pe 17 iulie Chișinăul va marca 580 de ani de la prima atestare documentară cunoscută.

Pentru prima dată, numele de Chișinău a fost pomenit într-un hrisov întocmit pe 17 iulie 1436, la Vaslui.

Mai exact, e vorba de o Carte Domnească de Întăritură. Prin acest act, domnii Țării Moldovei Ilie și Ștefan, au dat și i-au întărit lui Oancea-logofăt pentru credincioasă slujbă mai multe sate pe Răut, Ichel și Bâc, între care Procopinți, Macicăuți și Cozarăuți.

În document se precizează printre reperele naturale ale hotarului moşiei lui Oancea Logofătul „…și la Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbaș, la izvorul unde este Seliștea Tătărească în dreptul păduricii”.

Se presupune că izvorul amintit în hrisov curgea la poalele Colinei Măzărache, acolo unde s-au construit primele case ale localității, iar acum se află cea mai veche biserică din Chișinău.

Multă vreme acest document nici nu se afla în Republica Moldova. Se știa doar că zace undeva în arhivele Poloniei.

Urmele poloneze

In 2013, un grup de tineri pasionați de istoria Moldovei s-a mobilizat pentru a da de urmele documentului.

„Ideea aceasta a venit atunci când am fost în Cernăuți cu mai mulți prieteni de ai noștri și am fost mirați de faptul că în centrul orașului era un stand mare cu copia primei atestări a orașului Cernăuți. Ne-am gândit de ce nu am avea și la Chișinău așa ceva?

Am mers la Muzeul Național de Istorie și am înțeles că nici actul, nici copia acestuia nu se află în țară, ci în Polonia, de unde era complicat de adus”, a declarat Marian Chirtoacă, membrul grupului de inițiativă și jurist de profesie.

Istoricii şi muzeografii spuneau că documentul se află fie la Varşovia, fie la Cracovia.

După unele căutări, tinerii au reușit să afle că actul se păstrează în Arhiva Centrală a Documentelor Istorice din capitala Poloniei.

Procedura de obținere a unei copii a durat câteva luni. Tinerii au declarat că polonezii au fost receptivi și au explicat pașii ce trebuie făcuți.

Copia solicitată a costat puțin peste 1000 de lei. Ulterior, aceasta a fost donată Muzeului Național de Istorie.

Directorul adjunct pentru relații cu publicul al muzeului, Aurelia Cornețchi, ne-a declarat recent că muzeul a trimis o cerere colegilor polonezi pentru a obține un facsimil, adică o reproducere exactă a Cărții Domnești de Întăritură din 1436.

În prezent, publicul poate vedea copia mărită a documentului, care este scris în limba slavonă, iar numele localității este pomenit în rândul zece al textului.

 

Rămâne totuși întrebarea, cum de a ajuns acest document în Polonia. Marian Chirtoacă, membrul grupului de inițiativă care a adus copia hrisovului în Moldova, presupune că mulți boieri moldoveni aveau stabilite relații cu nobili din Polonia.

De multe ori, când situația politică din Țara Moldovei devenea dificilă, o parte din boieri se refugiau la curtea regilor polonezi.

În aceste condiții, erau luate și avuțiile boierești, inclusiv actele ce confirmau dreptul de proprietate asupra moșiilor din Moldova.

O altă explicație dată de istorici este și faptul că Țara Moldovei și Polonia aveau hotar comun în sec. al XV-lea, ceea ce facilita relații mai strânse între oameni și circulația de bunuri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Scurt istoric

 

 

Teritoriul ocupat actualmente de orașul Chișinău a fost locuit din cele mai vechi timpuri. În rezultatul investigațiilor arheologice au fost descoperite urme ale unor asezari din epoca paleolitică (35 000 – 8 000 ani î.Hr.), așezări din epoca timpurie a fierului (secolele X – VIII î. Hr.), ale culturii Cerneahov (secolele III-IV), tezaure cu monede romane din secolul al IV-lea, așezări din secolele VIII-IX, monumente ale perioadei tătaro-mongole de la mijlocul secolului al XIV-lea.  

După prima atestare istorică, Chişinăul este frecvent menţionat în documentele interne, în legătură cu aşezările din apropierea sa – satul lui Oţel, atestat în 1436, din 1517 devenit satul lui Ieremia Vistiernicul, actuala suburbie Visterniceni, satul Buiucani , atestat documentar în timpul lui Ştefan cel Mare, a cărui  denumire a dat nume unui sector al Chişinăului, satul Hrusca, atestat în timpul lui Ştefăniţă,  satele Vovinţenii, Gheţeoanii (partea de jos a satului Visterniceni), Munceştii.

În 1576 documentele menţionează Chişinăul ca sat în ţinutul Lăpuşnei, cu mori în Bîc, vîndut de către Vasiutca, strănepoata lui Vlaicu pîrcălab, lui Dragos.

Urmaşii săi vînd Chişinăul marelui vistiernic Constantin. La începutul deceniului al cincilea al secolului al XVII-lea, Chișinăul întră în proprietatea mănăstirilor Sf.Vineri, Galata și Frumoasa din Iași.

În domnia lui Eustratie Dabija Chișinăul este trecut în documente ca tîrg în ținutul Lăpușna (1666), iar locuitorii sînt numiți tîrgoveți. Pentru a consolida noul statut al localității Eustratie Dabija alipise la ocolul tîrgului Chişinăului satul Visterniceni. Duca Vodă extinde ocolul tîrgului Chișinău, atribuindu-i satul Gheţeoani de dincolo de Bîc.

În anul 1671 la Chișinău sunt atestaţi pîrcălabul şi şoltuzul, reprezentanți ai administrației locale.

In Cronica polonă , Miron Costin pomenește Chişinăul printre oraşele Ţării de Jos. Dimitrie Cantemir,in „Descrierea Moldovei” amintește de Chișinău ca despre un tîrguşor de mai mică însemnătate.

În documentele cancelariei moldoveneşti, începînd cu anul 1712, Chişinăul este numit în exclusivitate tîrg, aici fiind concentrate dughene, cîrciumi, piața, depozite domneşti de mălai.

La finele secolului al XVII-lea, Moldova devine arena războaielor polono-otomane astfel încît în anul 1683, în timpul campaniei în Moldova a regelui polon Ian Sobieski, Chişinăul este devastat de cazaci, iar în 1690 – de turci şi tătari.

În 1739 Chișinăul este din nou devastat de armata turcă, provocîndu-se pagube mari tîrgului.

În această perioadă Chișinăul începe să se extindă, ocupand o parte a moșiei satului Buiucani și concomitent încep conflictele între mănăstirile proprietare a Chișinăului și targoveți, care aveau la origine interese comerciale.

La mijlocul secolului al XVIII-lea(1756) prin Chișinău trecea  poşta turcească, mezilul, o arteră rutieră devenită importantă şi din punct de vedere comercial.

Din relatările unui călător străin aflăm că la acea dată Chișinăul semăna cu „un tîrgușor de provincie, cu uliți strîmte și întortocheate, care tindeau să se urce în sus pe versanlul apusean, cu case mici acoperite cu șindrilă sau stuf, împrejmuite de garduri improvizate din bîrne și nuiele, cu turlele cîtorva biserici de lemn ițite printre copacii de salcîmi”.

Recensamîntul populației din anii 1772-1774 atesta la Chișinău 162 de birnici (circa 700-800 locuitori) moldoveni, armeni, greci, evrei care se îndeletniceau cu comerțul, meseriile, agricultura, pescuitul, etc.

În Chișinău sînt ridicate primele biserici din piatră: Mazarachi (1752), Sfinții Împărați Constantin și Elena (1777).

În 1788 Chişinăul este din nou devastat de armata turcească care se retrăgea după o înfrîngere suferită de la trupele ruse. Aproape toate construcţiile urbane din centrul Chișinăului au fost incendiate, iar vatra tîrgului a rămas o perioadă pustiită.

Chișinăul era un oraș în proprietatea mănăstirilor Galata și Frumoasa care erau mănăstiri închinate, adică subordonate unor lăcașe religioase din afara Moldovei.

Chişinăul a ieșit de sub tutela mănăstirească abia în 1818, cînd guvernul rus a propus să se facă schimb – în locul Chişinăului mănăstirilor le-au fost propuse alte sate.

Chişinăul împreună cu satele Buiucani, Hrusca şi moşia Vovinţeni, au fost dăruite statului de către proprietari, patriarhul Ierusalimului şi arhimandritul mănăstirii Muntelui Sinai, la 22 aprilie 1818. în acest an Chișinăul devine centrul administrativ al regiunii Basarabia. Orașul crește, apar noi instituții, au loc lucrări de amenajare a orașului.

Din 1829 pînă în 1834 în Chișinău au fost amenajate fîntîni, care aprovizionau cu apă populația, una dintre cele mai vechi fiind izvorul în regiunea bisericii Mazarachi.

Din mijloacele dumei orășenești este construită Catedrala și Clopotnița (1830-1836), Arcul de Triumf (1840-1841). În anul 1832 la Chișinău se deschide Biblioteca Publică a Primăriei, sînt inaugurate Liceul Regional (1833), Școala Pomicolă din Basarabia (1842), etc. Populația Chișinăului crește de la 7000 de locuitori în anul 1812 la 58 000 în anul 1850 ca rezultat al politicii de colonizare promovate de guvernul țarist.

În acestă perioadă la Chișinău se stabilesc în număr apreciabil bulgari, sarbi, greci, armeni, gagauzi, etc.

În 1856 Alexandru Bernardazzi devine arhitect principal al orasului, grație eforturilor căruia Chișinăul se transformă treptat într-un centru urban de tip european. Se construiesc noi edificii publice, se pavează străzile și piețele, se amenajeazș parcurile și scuarurile, pe arterele principale ale orașului se instalează felinare cu gaz lampant.

În 1871 se construiește gara și se deschide circulația pe linia de cale ferată Chișinău-Tighina-Tiraspol.

În 1892 este pus în funcțiune primul apeduct orășenesc. Chişinăul se extinde teritorial la sfîrşitul secolului al XIX-lea prin incorporarea satelor vecine – Visterniceni, Rîşcani (Gheţeoani), Vovinţeni, Munceşti, o parte a moşiei satului Buiucani.

În deceniul trei al secolului XX se dezvoltă potențialul industrial al orașului prin deschiderea fabricilor de încălțăminte, de tricotaje, de blănuri, de mezeluri, cîteva mori și brutării.

În perioada interbelică la Chișinău își încep activitatea mai multe instituții de învățămînt și de cultură: Liceul Militar, Liceul de Fete „Regina Maria”,  Liceul „B. P. Hasdeu”, Liceul Eparhial, Facultatea de Științe Agricole din Iași, Conservatorul Național, Conservatorul Unirea, Teatrul Național, Muzeul Național de istorie a Naturii și Muzeul Bisericesc.

În 1940, după instaurarea puterii sovietice, la 2 august 1940 este proclamată Republica Sovietică, Socialistă Moldovenească cu capitala la Chișinău. După terminarea celui de-al doilea război mondial a început reconstruirea orașului care a avut de suferit de pe urma operațiunilor militare.

 

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia municipiului Chișinău numara  712 218 oameni.

Populația urbană este de 644 204 locuitori, dintre care în cele cinci sectoare ale municipiului locuiesc 589 445 oameni (46.11% – bărbaţi și 53.89% – femei). Orașele din componența municipiului au o populație de 54 759 oameni. Populația satelor din componența municipiului este de 68 014 locuitori.

Structura etnică a populaţiei urbane (în cadrul sectoarelor municipiului) este următoarea: 68.62% – moldoveni, 9.17% – ucraineni, 15.72% – ruşi, 1.01% – găgăuzi, 1.41% – bulgari, 0.44% – evrei, 0.13% – polonezi, 0.05% – ţigani, 3.44% – alte etnii.

În Chișinău au fost înregistrate 210 216 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.8 persoane.

  Autoritățile locale nu organizează nimic cu   ocazia aniversarii datei primei atestari documentare cunoscute a Chisinaului.

Marea sărbătoare are loc, toamna, de Hramul orasului.

Și asta, fiindcă mulți continuă să confunde Ziua orașului cu Hramul Capitalei, sărbătorit pe 14 octombrie.

 

Istoricul Iurie Colesnic spune :

„Ziua orașului ar trebui deocamdată sărbătorită pe 17 iulie. De ce deocamdată? Pentru că aceasta e data cunoscută a primei atestări documentare, nimeni însă nu exclude descoperirea unor noi documente în care vor figura alți ani și alte date.

Cu atât mai mult că există mărturiile scriitorului Haralambie Moraru, potrivit cărora lui și scriitorului Iacob Burghiu i-a fost prezentat în Mongolia un document datat cu sec. IX.

Și atunci pare firesc că alegerea sărbătorii Chișinăului a trecut la Hramul Orașului, în toamnă, când e strânsă roada”, a menționat Iurie Colesnic.

Prima duminică din octombrie

Prin urmare, pe 14 octombrie este sărbătorit Hramul Orașului, nu ziua constituirii lui. Iar hramul unei localități, după cum se știe, e o sărbătoare religioasă menită să cinstească protectorul bisericii locale.

În cazul Chișinăului, pe 14 octombrie, credincioșii ortodocși sărbătoresc Acoperământul Maicii Domnului, iar lăcașul care poartă acest hram este Biserica Măzărache, cea mai veche din oraș.

Cercetătorul și fondatorul blogului Oldchisinau.com, Iurie Șveț, amintește că Hramul Chișinăului a început să fie sărbătorit pe 14 octombrie 2002, când primar al Capitalei era Serafim Urechean.

Până atunci, Ziua Orașului nu era legată de o anumită dată, fiind marcată de obicei în prima duminică a lunii octombrie.

Istoricul Iurie Colesnic mai adaugă că la alegerea datei de 14 octombrie drept sărbătoare a Chișinăului, nu ultimul rol l-a jucat faptul că la 17 iulie marea majoritate a orășenilor sunt în concediu, iar fără ei sărbătoarea și-ar fi pierdut din farmec…

 

 

 

 

Același argument este adus și de șefa Direcției cultură din cadrul Primăriei Capitalei, Lucia Culev, care ne-a spus că toate manifestațiile legate de ziua orașului sunt programate pentru octombrie.

La fel, în perioada URSS-ului, la Chișinău, oamenii sărbătoreau Toamna de Aur. „Bulevardul Central se transforma intr-o enormă expoziție, iar lumea pragmatică nu scăpa ocazia să procure fructe și legume sau alte produse deficitare.

Pe atunci totul era deficitar și se putea procura după ce stăteai ore întregi în cozi interminabile. Sărbătoarea avea rolul bine definit de a sublinia victoria sistemului socialist asupra celui capitalist.

Era o sărbătoare ideologizată în care erau antrenate toate instituțiile și întreprinderile Chișinăului, începând cu uniunile de creație și terminând cu cele mai modeste școli și întreprinderi”, își amintește istoricul Iurie Colesnic.

Spre deosebire de Chișinău, capitala României, București își sărbătorește atestarea documentară.

Cu această ocazie, sunt organizate numeroase concerte, târguri, jocuri și spectacole. Credem că asta lipsește unei capitale, chiar și în perioada de vară, când multe teatre și săli concertistice au intrat în vacanță, iar oaspeții și locuitorii Chișinăului sunt în căutarea unor evenimente culturale de calitate.

Zilele acestea copia Cărții Domnești de Întăritură în care este pomenit pentru prima dată Chișinăul, poate fi văzută la Muzeul Național de Istorie a Moldovei.

 

 Surse:Timpul md;  moldovenii.md

16/07/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: