CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

România musulmană. Ce stim despre musulmanii din România ? VIDEO

Over two million Muslims from around the world flood Saudi city of Mecca to perform the annual Hajj pilgrimage, which is one of the five pillars of Islam
 
 

 

Ce stim despre  musulmanii din România ?

1. În România, 0,3% din populația țării este de confesiune islamică. Suntem printre țările europene cu cei mai puțini musulmani, alături de state ca Estonia, Cehia, Finlanda, Ungaria, Islanda, Letonia, Lituania, Republica Moldova, Polonia, Portugalia și Slovacia. În toate aceste state, procentul de musulmani din totalul populației nu depășește 1%.

Transformând acest 0,3% în cifre exacte, asta înseamnă că în România trăiesc 67.566 de musulmani.

Țările europene în care musulmanii reprezintă mai mult de 10% din populație sunt: Bulgaria, Cipru, Muntenegru, Rusia (în aceste state, procentul de musulmani este între 10-20% din totalul populației), Macedonia (peste 30%), Bosnia și Herțegovina (spre 50%), Albania (peste 60%), controversatul Kosovo (spre 90%). În Turcia, 94% dintre locuitori sunt musulmani.

2. Cei mai mulți dintre musulmanii din România sunt sunniți. Sunnismul este curentul majoritar al islamului. La nivel mondial , între 85 și 90% dintre musulmani sunt sunniți. Restul sunt șiiți. În credința lor, sunniții se bazează pe 4 izvoare.

Coranul este referința principală, însă, pentru cazurile neevocate în mod direct în Coran, sunniți folosesc ca referință faptele profetului Mahomed, apoi consensul jurisconsulților musulmani și deducția juridică (așa-numita Qivas).

Mai trebuie spus că sunniți nu au cler. Imamul nu este un preot, ci un membru al comunității, care conduce rugăciunea, arată enciclopedia online Wikipedia.

Separarea celor două grupuri (sunniți și șiiți) a avut loc după moartea profetului Mohamed. Majoritatea credea că succesorul de drept este socrul şi prietenul apropiat al acestuia, Abu Bakr, dar un mic grup considera că succesorul profetului ar fi trebuit să fie Ali ibn Abi Talib, vărul, ginerele şi tatăl nepoţilor săi, relatează adevarul.ro.

Sunniţii şi-au văzut visul împlinit, Abu Bakr devenind primul calif musulman şi succesorul profetului. Diviziunea a evoluat apoi într-o adevărată mişcare religioasă.

Aşadar, una dintre cele mai importante diferenţe între şiiţi şi sunniţi este faptul că şiiţi îl susţin pe Ali, pe care sunniţii nu-l recunosc ca fiind adevăratul succesor al profetului.

Coranul este referință atât pentru sunniți, cât și pentru șiiți.Totuși, în privința ritualurilor, sunniţii se bazează în principal pe Sunnah, înscrisuri ale învăţăturilor şi sfaturilor profetului Mohamed care le dictează acţiunile. Şiiţii se bazează mai mult pe ayatollahi, pe care îi văd ca un semn al lui Dumnezeu pe pământ.

3. Județul românesc cu cei mai mulți musulmani este Constanța, unde trăiesc circa 85% dintre musulmanii din România. Următorul în top este județul Tulcea, unde se află alte 12 procente. Restul de musulmani locuiesc în orașe ca București, Brăila, Călărași, Galați, Giurgiu, Drobeta-Turnu Severin. Etnic, cei mai mulți sunt tătari, urmați de turci, albanezi, rromi musulmani și imigranți din Orientul Mijlociu.

4. În România se află circa 80 de moschei. Una dintre cele mai frumoase este Marea Moschee din Constanța, cunoscută și drept Moscheea Carol. Ea a fost ridicată între 1910 și 1913, la ordinul lui Carol I, în semn de apreciere pentru comunitate musulmană constănțeană.

Potrivit Legii Cultelor, musulmanii din România sunt reprezentați de Muftiyatul Cultului Musulman din România. Muftiul Iusuf Murat a declarat că ridicarea unei moschei de mari dimensiuni la București este o prioritate pentru cultul musulman din România. Motivul invocat de Murat este că 90% dintre cele peste 17 moschei care există în capitală NU sunt autorizate de Muftialul Cultului Musulman sau de Secretariatul General pentru Culte.

Potrivit muftiului Murat, nu se știe ce se predică în aceste moschei în care vin “numai predicatori care au făcut probleme”, o parte dintre ei fiind chiar expulzați.

Întrebat de ce planul prevede ca moscheea să se întindă pe o suprafață mare de teren, circa 11.000 de metri, Iusuf Murat a replicat că „intenția noastră este de a-i uni pe toți musulmanii și de a oficia aceste activități religioase la vedere”.

„Cetățenii Bucureștiului ar trebui să aibă o temere acum, nu peste 3 ani când se va finaliza acel lăcaș de cult”, a completat el.

Terenul de peste 11.000 mp situat în Bulevardul Expozitiei, aproape de centrul comercial Romexpo, a fost dat în folosință pe o perioadă 49 de ani către Muftiatul Cultului Musulman din Romania pentru construirea unui complex de clădiri de interes public, după cum se arată în Hotărârea de Guvern nr. 372/2015, relatează hotnews.ro.

5. Musulmanii din Constanța, care constituie circa 6% din întreaga populație a acestui județ, sunt reprezentați și în Parlament, de Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România.

6. O povestea interesantă este cea a comunității de musulmani de pe insula Ada Kaleh.

Insula – enclavă otomană care a ajuns să facă parte apoi din Austro-Ungaria – a fost atribuită României în 1923.

Insula a fost evacuată și inundată în 1968, în urma construirii hidrocentralei Porțile de Fier. Comuniștii le-au spus localnicilor că pot să se așeze oriunde în țară sau pot emigra în Turcia.

 

 

 

Bazarul din Ada Kaleh. Foto: Wikimedia Commons

Bazarul din Ada Kaleh. Foto: Wikimedia Commons

 

 

În Marea Moschee din Constanța, despre care vorbeam mai sus, se află un faimos covor oriental, care provinde tocmai din insula Ada Kaleh, având o vechime de peste 200 de ani. Covorul gigant (măsoară circa 144 mp și cântărește circa 490 de kilograme) a fost lucrat la mână în centrul de artizanat turc Hereke și a fost proprietatea sultanului Abdul Hamid.

7. Istoric, primii musulmani care au apărut pe teritoriul României au fost dintre pecenegi și cumani. Spunem „dintre” deoarece majoritatea acestor migratori erau creștini, însă minoritatea musulmană era bine conturată în cadrul acestor popoare. În 1171, regii maghiari au permis pecenegilor să rămână în regat, inclusiv în Transilvania, iar cumanii li s-au alăturat la scurt timp.

Un val mare de musulmani ajuns în România e reprezentat de tătarii crimeeni și Nogay, care s-au stabilit pe teritoriul ocupat în prezent de județul Tulcea, îndeosebi în apropierea orașelor Babadag și Isaccea.

În Dobrogea, chiar au fost create două Principate Dunărene. Totuși, trupele rusești i-au alungat pe tătari din aceste zone în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878. Guvernul Ion Brătianu a luat măsuri, după război, extinzând drepturile civile și pentru non-creștini.

Comunismul a fost o perioadă în care comunitatea musulmană s-a lovit de represalii, cum s-a întâmplat cu întreaga suflare religioasă, inclusiv cea ortodoxă.

8. După atentatele din Franța, cele mai grave atacuri din istoria post-belică a acestui stat, Cultul Musulman din România a declarat că autorii atacurilor nu sunt adevărați musulmani, ci adepți ai unei „credințe false”.

Argumentul folosit de muftiul Iusuf Murat a fost că islamul interzice ferm uciderea oricărui suflet.

Cazul elevului din Craiova, mânat de simpatie pentru ISIS și cu comportament de jihadist în devenire, a adus o altă pagubă de imagine comunității musulmane din România.

Un articol de opinie de pe republica.ro, bazat însă pe studii, arată totuși că judecarea religioasă a acestui caz poate fi una greșită. „La prima vedere am spune că de vină este religia, ori un sistem de idei religioase violente. Că ea l-a spalat pe creier și l-a făcut să fie neghină umană.

Dar nu toți oamenii religioși sunt spălați pe creier, și nu toți musulmanii vor să se arunce în aer. Care e elementul care face diferența? Într-unul din numerele recente ale Scientific American au apărut câteva interviuri cu sociologi și psihologi ce se ocupă de fenomenul tinerilor convertiți și radicalizați.

O idee se desprinde clar: nu religia e punctul de plecare, ci marginalizarea socială. Extremismul belicos găsește teren fertil în închisori. Majoritatea – dar nu toți – celor care o iau razna vin din medii sărace, sunt șomeri și au educație precară”.

9. Turistic, vă recomandăm să vizitați două clădiri extrem de interesante, reprezentative pentru cultul musulman, ambele din Dobrogea. Primul este cel mai vechi lăcaș musulman rămas în picioare în țara noastră, Esmahan Sultan, din Mangalia.

 

 

Micuța moschee Esmahan Sultan, din Mangalia. Foto: George Moga / Flickr

Micuța moschee Esmahan Sultan, din Mangalia. Foto: George Moga / Flickr

Moscheea poartă numele ctitorului, fiica Sultanului Selim II, care a ordonat construirea edificiului în anul 1524. Esmahan Sultan are un stil aparte față de restul geamiilor („geamie” și „moschee” sunt sinonime) din Dobrogea, fiind construită în stil maur și având o intrare precedată de o verandă acoperită, care îi conferă un farmec aparte.

Zidurile sale sunt făcute din bucăți de piatră cioplită pe loc de meșteri pietrari. Pentru legătura dintre bucăți, s-au folosit exclusiv scoabe de oțel, prinse în orificii făcute direct în piatră, după cum notează un articol din romanialibera.ro.

10. O altă bijuterie a culturii musulmane din România este moscheea Gazi Ali Pașa, din Babadag. Aceasta a fost construită în 1610 în centrul orașului, la ordinul conducătorului cu același nume.

Localitatea a devenit un centru al vieții musulmane dobrogene în anul 1678, când pașa de la Silistra a decis să își mute aici reședința.

 

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/30/islamul/

 

 

 

 

Surse: http://greatnews.ro; Wikipedia.ro

 

 

 

 

 

02/07/2016 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Trei variante revizioniste unguresti pentru Ardeal

 

 

 

 

 

 

 

Trei variante pentru Ardeal

 

 

Ardeal independent, Ardealul dat in intregime Ungariei sau Ardealul sa fie despartit in doua parti egale intre Romania si Ungaria.

Potrivit referatului intocmit de Procuratura Militara Targu-Mures si inaintat Procuraturii Militare Principale Bucuresti – referat insotit de concluziile de invinuire puse pe data de 22.01.1958 – acestea erau cele trei variante concepute de un grup de invinuiti din care faceau parte Fodor Pavel, Hajdu Geza, Szentmartoni Valentin, Szocs Ignatiu si Csiha Coloman.

In cadrul anchetei desfasurate pe parcursul mai multor luni se ajunsese la concluzia ca grupul era cu mult mai numeros si se aflase intr-o permanenta legatura cu episcopul romano-catolic Marton Aron, proaspat eliberat din inchisoare – fusese condamnat pe viata in 1951, dar i se intrerupsese incarcerarea la interventia Prezidiului Marii Adunari Nationale – la momentul respectiv, 1958, episcopul aflandu-se in domiciliu obligatoriu la Alba-Iulia.

Presupunand ca ancheta a fost facuta cu un minim de profesionalism – ramane intrebarea, cine a fost adevaratul inspirator al respectivului grup, Fodor Pavel sau Marton Aron?

Despre Marton Aron nu s-a scris inca totul. Exista documente in arhivele romanesti (ale Serviciilor Speciale de dinainte de 1948, dar si de dupa acest moment), documente chiar si in arhivele muresene care fac referire la persoana sa, exista studii publicate in reviste precum “Dosarele istoriei” sau mai recent “Historia”, exista cateva note informative despre activitatea episcopului in “Cartea Alba a Securitatii”…

Un studiu temeinic care sa valorifice intr-o conceptie unitara informatiile obtinute din mai multe surse istorice este mai mult decat necesar.

In prezent, atunci cand vine vorba despre persoana episcopului aproape toti interlocutorii se refera doar la momentul 18 mai 1944 cand, aflat in Biserica “Sfantul Mihail” din Cluj – spre cinstea sa – episcopul a avut taria morala, demnitatea si curajul sa condamne politica hortysta fata de evrei. “Magyar Katolikus Lexikon” editat la Budapesta in 2003, ca dealtfel toate scrierile maghiare, atunci cand se refera la viata si activitatea episcopului, spun laconic : “…a pledat pentru drepturile maghiarilor din Transilvania…”.

Ce inseamna de fapt atat de evazivul “a pledat”?

Documentele si studiile romanesti ne indica faptul ca inca din perioada interbelica Marton Aron, in calitate de spion maghiar cu vederi filo-engleze si (etern) conspirator a actionat constant impotriva unitatii statului national unitar roman fiind unul dintre “varfurile de lance” ale actiunii revizioniste.

 

Un spionaj activ si o propaganda pe masura

 

Dupa instaurarea regimului condus de Horthy, Ungaria a început o campanie internationala de contestare a prevederilor tratatelor încheiate la Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920) si în mod deosebit pe cel de la Trianon din 4 iunie 1920, prin care Transilvania era recunoscuta “de jure” ca parte componenta a Regatului României, urmare a actului “de facto” petrecut la 1 Decembrie 1918 la Alba-Iulia si care dadea expresie unui act de vointa româneasca liber exprimata.

Actiunile în plan diplomatic international desfasurate cu multa insistenta de diplomatia maghiara în vederea revizuirii tratatelor, au fost dublate de alte actiuni mult mai elaborate, cele desfasurate pe frontul invizibil.

Ungaria dispunea în acest sens de mai multe avantaje. Avea retelele informative constituite înca de pe timpul Austro-Ungariei – dar care acum se gaseau în “conservare” – avea cadre de informatii pregatite chiar pe relatia Transilvania si mai dispunea de un imens avantaj: în zonele locuite compact de etnici maghiari exista un puternic sentiment sovin si iredentist.

În aceste conditii Ungaria a putut sa promoveze un spionaj activ într-o zona de care – cel putin din punctul ei de vedere – nu s-a considerat niciodata despartita sau de care s-a considerat cel mult, doar temporar despartita.

 

Marea Britanie sustinea revizionismul 

 

Ungaria revizionista a gasit cea mai mare sustinere din partea Marii Britanii. O buna parte din elita maghiara intretinea si cultiva relatii apropiate cu inalta societate engleza.

Un sprijin important l-a acordat politicii promovate de Ungaria Lordul Rothermere care conducea un grup de ziare de succes si cu mare influenta in Anglia si in strainatate.

Din gupul sau de presa faceau parte 71 de ziare si reviste din Anglia, Statele Unite si Canada, in frunte cu bine cunoscutul “Daily Mail”, care avea la momentul respectiv un tiraj de 2 milioane de exemplare. Aceasta campanie era dublata de actiunile de propaganda promovate in strainatate de “Liga Revizionista” ce-l avea in frunte pe cunoscutul scriitor maghiar Ferencz Herczog.

Din 1927 cand a fost infiintata si pana in 1940, Liga a publicat 228 de carti, reviste si ziare cu caracter revizionist in limbile germana, italiana, franceza, engleza, spaniola, finlandeza, portugheza si maghiara.

Din acest total, un numar de 124 de publicatii se ocupau de “problema Transilvaniei” si ajungeau pe diferite cai si in Ardeal. Societatile feminine maghiare organizate pe baze confesionale, organizatiile si asociatiile culturale contribuiau si ele la propaganda revizionista, asa cum procedau si unii preoti maghiari de diferite confesiuni.

 

 

Complot antistatal la Targu Mures

 

 

In 1921, Siguranta Statului Roman a descoperit un complot la Arad pus la cale de organizatia secreta revizionista “Magyar Fiatolok”, organizatie ce avea legaturi in mai multe orase din Transilvania. Un alt complot antistatal a fost descoperit de aceleasi organe de Siguranta in 1923 la Cluj, complot ce avea ramificatii la Targu-Mures si Targu-Secuiesc.  
Un celebru caz de spionaj maghiar a fost descoperit in 1937 si a fost legat de Partidul Ardelean Maghiar din Romania care, asa cum s-a dovedit, a primit un milion de pengo din partea Presedintiei Consiliului de Ministri al Ungariei.

Aceeasi Presedintie a donat tot in 1937, 7 milioane de lei Uniunii Culturale Maghiare din Transilvania. In 1939, SSI a identificat o vasta retea de spionaj maghiar formata din 172 de persoane, care avea drept centre de baza Oradea, Targu-Mures si Satu-Mare cu ramificatii si in alte localitati din tara.

Perchezitiile au scos la iveala o lista cu fondurile trimise din Ungaria, material informativ si de propaganda antiromaneasca, precum si un post de radio emisie-receptie ce functiona clandestin la Episcopia Reformata din Satu-Mare.

In deceniul patru al secolului XX, actiunile agresive ale spionajului maghiar contra Romaniei s-au inmultit. Acest fapt a reiesit si dintr-un raport din 1939 al SSI, care arata ca pana la acel moment, au fost descoperite 62 de cazuri de spionaj din care 32 erau maghiare.

Dupa cum se poate observa, serviciile secrete romane si-au facut datoria cu consecventa si profesionalism, in ciuda faptului ca regele Carol al II-lea(1930-1940) a incercat sa si le subordoneze sau sa le ignore munca.

Rapoartele si analizele lor n-au fost insa luate in seama, iar rezultatele acestei ignorante dovedite de factorii de conducere s-au vazut in vara anului 1940, cand Romaniei i-au fost impuse grave amputari teritoriale.

 

 

Marton Aron – indicativul “P.I.S”

 

 

Contraspionajul roman nu a putut stabili data exacta la care Marton Aron a fost recrutat de serviciile de informatii maghiare, desi episcopul s-a aflat in atentia organelor speciale romanesti inca de pe la jumatatea deceniului al treilea.

 

 

 

 

 

 

 

In octombrie 1941, Marton Aron a intrat in legatura cu rezidentul de spionaj al legatiei maghiare de la Timisoara. A fost momentul in care organele romane nu au mai avut nici un dubiu despre activitatea sa, mai ales ca anterior reusisera sa procure Codul spionajului hortyst, fapt care a ramas necunoscut maghiarilor pe toata durata razboiului, dar care le-a permis romanilor sa deconspire si sa anihileze o serie de organizatii si retele de spionaj maghiare de pe teritoriul Romaniei.

Cea mai importanta organizatie maghiara de spionaj din Transilvania – cu ramificatii si la Targu-Mures – a fost cea condusa de episcopul Marton Aron. Informatiile culese de el personal sau sau de cei din organizatia sa erau cifrate cu ajutorul cartii “Piszkos Fred Visszater” (“Intoarcerea mizerabilului Fred”) si trimise apoi la destinatie.

Indicativul cu care Marton Aron era apelat de Centrala Serviciului de Spionaj Maghiar de la Budapesta era permanent fiind format din grupul de litere “P.I.S.” si reprezenta initialele tipografiei la care a fost tiparita cartea de mai sus. Indicativul cu care Marton Aron trebuia sa raspunda era de fiecare data altul.

Prin intermediul Adelei Visnovitz – agenta a spionajului englez – s-a reusit a se realiza legatura lui Marton Aron cu englezii, episcopul devenind astfel agent dublu, facand uneori un joc foarte complicat si inca greu de inteles si azi.

 

Elena Bindasz din Targu-Mures

 

Prin intermediul Elenei Bindasz, nascuta la 15 decembrie 1899 la Targu-Mures, maghiara de religie ortodoxa (?), Marton Aron a reusit sa afle foarte multe informatii legate de moralul armatei romane, ce vorbesc militarii intre ei, ce nemultumiri au, etc.

Prin intermediul aceleiasi Bindasz Elena, care ajunge si ea sa o cunoasca pe Adela Visnovisz (agenta engleza), Marton Aron a facut cunostinta cu Matei Ioan, cetatean iugoslav de etnie romana, fost aviator in armata iugoslava si care se refugiase in Romania datorita prigoanei germane.

Matei il va pune in legatura pe Marton Aron cu maiorul sarb Bosco Stanoilovici, fost atasat militar iugoslav in URSS, un filo-englez cu relatii atat in spionajul englez, cat si in cel sovietic. Reteaua lui Marton Aron va creste foarte mult intr-un timp relativ scurt, aceasta fiind capabila chiar si de sabotaje.

Elena Bindasz care la un moment dat este arestata de autoritatile romane va indica sabotajele executate, modul de operare, de unde se procura explozibillul necesar, insa il va deconspira cu aceasta ocazie si pe episcop, ca dealtfel intreaga retea condusa de el. Reactia autoritatilor romane a fost nuantata de la caz la caz.

Daca in unele situatii retelele maghiare care operau pe teritoriul Romaniei au fost anihilate rapid pronuntandu-se ani grei de inchisoare si chiar condamnari la moarte, cel putin in cazul lui Marton Aron nu s-a intamplat acest lucru.

Daca din diverse ratiuni episcopul (spion) Marton Aron s-a bucurat in perioada interbelica, dar si in timpul razboiului de un tratament cu menajamente, nu acelasi lucru se va intampla dupa 1948.

Comunistii, care pusesera mana si pe arhivele serviciilor speciale romane de dinainte de 1940, nu l-au mai tratat cu aceeasi intelegere pe episcop, ba dimpotriva il vor aresta si condamna pe viata. Eliberat de autoritatile comuniste dupa mai multe interventii la nivel inalt – episcopul aflat in domiciliu obligatoriu la Alba-Iulia – a continuat sa conspire impotriva statului roman.

 

Grupul Fodor in ancheta Procuraturii Militare muresene

 

Grupul Fodor a fost arestat abia in 1957, iar punerea sa in relatie cu episcopul Marton Aron a fost relativ simpla intrucat episcopul – in domiciliu obligatoriu la Alba-Iulia – se afla permanent in filaj operativ. Referitor la Fodor Pavel, se arata:

“In luna august 1955 a facut o vizita episcopului Marton Aron cu care ocazie a dus discutii dusmanoase la adresa regimului de democratie populara…Marton Aron ii aduce la cunostinta ca arestarea lui s-a datorat faptului ca in mai multe ocazii s-a manifestat public ca teritoriul Ardealului dupa 1944 nu a fost dat sub guvernarea Ungariei”.

Initial s-au propus trei variante pentru rezolvarea problemei Ardealului, in final – 1956 – cazandu-se de acord doar asupra uneia dintre ele: “…invinuitul Fodor Pavel ramanand la concluzia ca rezolvarea problemei cedarii teritoriului Ardealului sa se faca la impartirea in doua parti egale, intre Romania si Ungaria, propunere cu care este de acord in intregime si episcopul Marton Aron…”

La un moment dat, grupul Fodor a fost pus in relatie – cel putin asa rezulta din ancheta – cu evenimentele revolutionare din octombrie 1956 din Ungaria.

“In luna octombrie 1956, se mentiona in referat, invinuitul Fodor Pavel a crezut ca a sosit momentul de a actiona…si a intocmit mai multe schite cu impartirea teritoriului Ardealului.

Pe baza acestor schite a intocmit o harta a teritoriului Ardealului pe care a trecut toate localitatile, bogatiile – sol, subsol – cu linii de demarcatie a frontierei planuite de el intre Romania si Ungaria…”

In continuare, in cuprinsul referatului se mai aratau contactele pe care Fodor Pavel le-a avut cu diverse persoane de etnie maghiara pe care ar fi incercat sa le recruteze. In ceea ce-l priveste pe Csiha Coloman, se mentiona:

“In interogatoriile ce i s-au luat cu ocazia anchetei penale arata ca l-a cunoscut pe invinuitul Fodor Pavel, prin parintii sai inca de mult timp…invinuitul Fodor Pavel i-a povestit despre vizitele facute episcopului Marton Aron si relatiile pe care le are cu acesta…” Dincolo de schite (harti), planuri mai mult sau mai putin elaborate si recrutarea de membrii, grupul Fodor s-a dovedit insa incapabil sa actioneze eficient dintr-un motiv cat se poate de simplu: conditiile anului 1956 erau cu totul altele fata de cele – sa spunem – ale anului 1945 sau 1946.

 

Perioada interbelica in arhivele muresene

 

În Ordinul Circular nr.12.548 din 14. 08. 1929, semnat de seful Statului Major General al Armatei Române si difuzat la marile unitati, ordin întocmit pe baza unei sinteze foarte cuprinzatoare întocmite de Sectia a II-a Informatii, se aratau cazurile de spionaj maghiar descoperite pâna în acel moment.

În cuprinsul Ordinului Circular un accent deosebit se punea si pe combaterea propagandei iredentiste desfasurate de serviciile maghiare în Transilvania.

Masurile luate de autoritatile române nu au fost probabil destul de eficiente, pentru ca ele n-au descurajat manifestarile iredentiste si nationalist-sovine.

Iata doar cateva dintre ele si care se afla instrumentate în arhivele muresene:

 –  Sebesi Francisc, 21 de ani, plugar, domiciliat în Matrici, judetul Mures, a fost trimis în judecata pentru ca în seara zilei de 26 aprilie 1930, jucând într-o piesa de teatru, prin felul cum a fost îmbracat, având arborat si steagul tricolor maghiar sub forma de panglici la rever, a dorit sa atâte ura românilor (din rechizitoriul aflat la dosarul nr. 4/1931, Fond Tribunalul Mures);

– Tarkany Gustav, 40 de ani, proprietarul ziarului “Hirado” din Târgu Mures, a fost trimis în judecata pentru ca în nr. 46 din 8 decembrie 1930 al ziarului sau a afirmat, citez:

“Din cauza ciuntirii Ungariei, a înnebunit un proprietar din Ludusul de Mures”(din rechizitoriul aflat la dosarul nr. 18/ 1931, Fond Tribunalul Mures);

– Sebestyen Ladislau, proprietar al ziarului “Maros”, este si el trimis în judecata pentru ca într-un numar al ziarului sau a talmacit într-o versiune proprie cuvantul lui Ioan Ioanovici, care în numele teatrului maghiar din Ardeal ar fi afirmat la Budapesta, citez:

“cuvântul maghiar se aude tot mai rar în teritoriile dezmembrate de la Ungaria…”(din rechizitoriul aflat în dosarul nr. 5/1931, Fond Tribunalul Mures).

 

 

Grupul Fodor Pavel anchetat la Targu-Mures

 

 

“In ziua de 22.01.1958, organele MAI Targu-Mures au intocmit concluziuni de invinuire in dosarul nr. 295/1957, concluziuni confirmate de aceasta Procuratura (Procuratura Militara Targu-Mures – n.r.). Cauza priveste pe urmatorii invinuiti:4 Fodor Pavel, n. la data de 29. 06. 1903 in orasul Budapesta, R.P.U., fiul lui Anton si Maria, de profesie inginer CFR, fost mosier, in trecut fost conducator al Partidului Ardelean Maghiar al fostului judet Ciuc, cu ultimul domiciliu in orasul Miercurea Ciuc…;

–  Hajdu Geza, n. la  5 ianuarie 1915 in comuna Carta, raionul Miercurea Ciuc, fiul lui Ioan si Iuliana, de profesie preot, domiciliat in orasul Stalin (Brasov),….;

– Szentmartoni Valentin, n. la data de 22.11.1901, in com. Sanmartin, judetul Arad, fiul lui Iosif si Maria, preot romano-catolic, domiciliat in Lipova,…;

– Szocs Ignatiu, n. la data de 22. 11. 1898, in com. Soileni, raionul Ciuc, fiul lui Gheorghe si Ileana, preot in orasul Turda,…;

– Csiha Coloman, n. la 17 septembrie 1929, in com. Sacuieni, regiunea Oradea, fiul lui Alexandru si Elisabeta, de profesie preot reformat, cu domiciliul in Arad…”

 

 

Marton Aron – scurta biografie neromantata

 

 

In atentia Serviciului Secret de Informatii din Romania au intrat si anumiti preoti maghiari de diferite confesiuni, din cauza propagandei revizioniste, soviniste si nationaliste pe care o desfasurau in Transilvania.

Un caz aparte il constituie cel al episcopului Marton Aron, figura centrala a Bisericii romano-catolice din Romania din prima jumatate a secolului XX. In documentele SSI era considerat, citez:

“…unul din conducatorii actiunii iredentiste maghiare in tara noastra.” Marton Aron se dovedea, asa cum ni-l prezinta rapoartele SSI, “un dusman neimpacat a tot ce este romanesc”.

Inainte de a alege calea spirituala, Marton Aron a luptat in primul razboi mondial – avand gradul de locotenent – in Divizia Secuiasca, unitate militara care potrivit tot rapoartelor SSI: “era vestita pentru atrocitatile comise contra romanilor”.

Fusese ranit de trei ori, in luptele de la Doberdo, Pasul Oituz si Asiago. In anii ’30, episcopul facea dese deplasari, inclusiv la Targu-Mures, raspandind cuvantul Domnului si nu numai, de vreme ce era urmarit indeaproape de SSI, dar si de organele specializate din Siguranta Statului.  
Ironia sortii este aceea ca, peste ani, dosarul informativ intocmit de SSI si de organele specializate din Siguranta Statului avea sa fie preluat de Securitatea Statului comunist si repus in circuitul operativ.

 

 

Reorganizarea Serviciilor Speciale Romane

 

 

Dupa primul razboi mondial, Ministerul de Razboi din Romania, devenit ulterior Ministerul Apararii Nationale, si-a reorganizat serviciile de informatii (Sectia a 2-a din Marele Stat Major si Serviciul Secret) si si-a creat un organ central de coordonare (Consiliul Superior al Apararii Tarii cu departamente specializate)si cu competente in orientarea politicii de aparare a suveranitatii, independentei si integritatii teritoriale a statului roman.

– Prin Decretul-Lege numarul 1579 din 18 aprilie 1919, a fost infiintata Sectia a 5-a Informatii si Contrainformatii, cea mai importanta structura militara cu competente in domeniul strict al informatiilor.

Avea in compunerea sa patru birouri:

Biroul 1, informatii directe, care coordona si activitatea atasatilor militari;

Biroul 2, informatii secrete si contrainformatii;

Biroul 3, propaganda (a functionat doar doi ani, intre 1920-1921);

Biroul 4, cifru.

– Serviciul Secret era conceput ca un organ tehnic al Serviciului de Informatii al armatei si se afla in subordinea lui Mihail Moruzov. Acest serviciu avea ofiteri “descoperiti” – circa 230 dupa evidentele din arhivele care s-au pastrat – dar avea si ofiteri “acoperiti”, adica cu alte identitati.

Cu o zi inainte de a fi arestat de legionari, 5 septembrie 1940, Mihail Moruzov a distrus toate documentele referitoare la agentii “acoperiti”.

Nu a ramas nici o proba documentara din care sa rezulte identitatea acestora si reteaua din care faceau parte.

Au ramas doar documentele de analiza-sinteza ale Serviciului intocmite anual si care aratau actiunile concrete desfasurate, tehnicile folosite si rezultatele obtinute.

 

 

Nicolae BALINT

 ziaruldemures.ro

02/07/2016 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Pe data de 6 iulie, în toate localităţile Republicii Moldova vor fi coborâte în bernă drapelele de stat în memoria victimelor deportărilor staliniste

 

 

 

Un decret în acest sens a fost semnat vineri, 1 iulie, de preşedintele Nicolae Timofti.

Potrivit unui comunicat de presă al Preşedinţiei, pe 6 iulie, la ora 10.00, va fi cinstită memoria celor care au trecut prin calvarul deportărilor prin păstrarea unui moment de reculegere şi se vor organiza depuneri de flori la monumentele ridicate în memoria victimelor stalinismului.

În acest sens, se recomandă autorităţilor publice, întreprinderilor şi organizaţiilor să renunţe, în Ziua comemorării victimelor stalinismului, la desfăşurarea acţiunilor distractive de masă.

Redacţiile ziarelor, posturile de radio şi de televiziune sunt îndemnate să ţină cont de specificul zilei de 6 iulie, la editarea publicaţiilor şi la formarea programelor din această zi.

„Decretul a fost emis pentru păstrarea în conştiinţa publică a paginilor tragice din istoria Republicii Moldova, ce ţin de represiunile şi exterminările în masă ale oamenilor în perioada deportărilor, precum şi în scopul educării tinerei generaţii în spiritul libertăţii, democraţiei şi al respectului pentru personalitatea umană”, se spune în comunicat.

Ziua victimelor stalinismului, 6 iulie, a fost instituită printr-o hotărâre a Parlamentului din 22 mai 2008.

 

Cinci state victime ale deportărilor staliniste cer Moscovei despăgubiri.

 

 

Foto:

Președinta Lituaniei, Dalia Grybauskaite

 

 

 

 

Polonia, Ucraina și cele trei state baltice – Estonia, Letonia și Lituania – au condamnat marți împreună deportările masive în Siberia cărora au căzut victime cetățenii lor începând cu anii ’40 și au cerut Rusiei să recunoască aceste crime, să ofere compensații celor afectați sau familiilor acestora și să renunțe la retorica de ‘glorificare’ a trecutului sovietic, relatează agenția EFE.

Miniștrii de justiție din cele cinci țări au amintit într-un comunicat comun ‘drama umană’ a celor deportați din cauza opoziției lor față de regimul comunist și au condamnat ‘crimele lașe comise de regimurile totalitare’.

‘Rusia, ca succesor de drept al Uniunii Sovietice, nu a luat nicio măsură pentru a repara aceste crime și continuă o retorică ce neagă crimele comise și glorifică trecutul sovietic, pe liderii săi, simbolurile și acțiunile lor’, se mai menționează în comunicat.

Cei cinci miniștri au difuzat acest text în ziua în care se marchează 75 de ani de când au început deportările masive către Siberia și alte regiuni izolate ale URSS, modalitate prin care autoritățile sovietice au îndepărtat disidenții din țările lor de origine, uneori împreună cu întreaga lor familie, pentru a elimina astfel orice opoziție față de autoritățile pe care Moscova le-a instalat în aceste țări după semnarea pactului Molotov-Ribbentrop.

 

‘Cei deportați erau transportați în condiții inumane, în vagoane supraîncărcate și folosite în mod normal la transportul de bovine, astfel că mulți bebeluși, copii și bătrâni mureau înainte de a ajunge la destinație’, amintesc în text oficialii acestor cinci state ocupate de Armata Roșie în cel de-Al Doilea Război Mondial.

În cele trei state baltice, Estonia, Letonia și Lituania, s-au desfășurat marți acțiuni de comemorare a deportărilor masive din timpul ocupației sovietice, deportări care au diminuat semnificativ populația acestor țări, devenite republici sovietice în perioada postbelică și care și-au obținut independența abia după destrămarea URSS.

Președinta Lituaniei, Dalia Grybauskaite, s-a alăturat campaniei de comemorare și a participat la o manifestare desfășurată lângă un monument din Vilnius ridicat în memoria victimelor ocupației sovietice.

Șefa statului lituanian a deschis lectura numelor celor 22.000 de lituanieni deportați în Siberia, lectură ce se va încheia miercuri în jurul prânzului.

Se estimează că peste 250.000 de estoni, letoni și lituanieni au căzut victime ale deportărilor începute în dimineața zilei de 14 iunie 1941. Din Polonia au fost deportați circa 330.000 de polonezi, evrei, ucraineni și bieloruși.

‘A fost o crimă împotriva umanității’, a spus ministrul eston al Justiției, Urmas Reinsalu, în timpul unei manifestări desfășurate în Piața Independenței din Tallinn, unde a condamnat din nou ocupația sovietică a adus un omagiu victimelor ‘terorii comuniste’.

În capitala estonă urmează să fie ridicat un monument pe care vor fi inscripționate numele celor care au fost uciși în timpul ocupației sovietice.

 

 

 

Surse: http://www.radiochisinau.md; http://unimedia.info

02/07/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: