CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Lumea româneasca. Ce crede unul din liderii românilor din Ucraina despre așa zisul congres al românilor de pretutindeni?

 

 

26/06/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un secret al Băncii Naţionale a României s-a aflat abia acum – O mare parte din rezerva de aur a BNR este la Londra.

Iohannis si Isarescu

 Foto: Klaus Johannis si Mugur Isarescu

 

 

Un secret al Băncii Naţionale a României s-a aflat abia acum, după ce Marea Britanie a decis să iasă din Uniunea Europeană: mai mult de jumătate din rezerva de aur a României e la Londra.

 

La sfârşitul lunii mai 2016, rezerva de aur a tarii noastre  era de 103,7 tone, iar rezervele internaţionale ale României (valute plus aur) erau la 31 mai 2016 de 36,3 mld. euro.

Mai mult de jumătate din rezerva de aur a BNR (respectiv 60%) a rămas depozitată în afara graniţelor ţării, în principal la Londra, în fiecare an din perioada 2010-2016.

În condiţiile evoluţiilor preţurilor internaţionale, valoarea acesteia s-a situat în jurul a 16 mld. lei (3,62 mld. euro). 

 

 

 

 

 

 

 

 

BNR are cele mai mari rezerve de aur din Europa Centrală şi de Est, de 104 tone, deşi nu a mai cumpărat aur din anul 2000.

Rezerva de aur a BNR a rămas în ultimii cinci ani în apropierea pragului de 104 tone, iar valoarea sa a atins un maxim de aproape 19 mld. lei în 2012, pentru ca anul trecut să revină la nivelul din urmă cu cinci ani, de circa 15 mld. lei.

Pe lângă depozitele de aur depozitate în afara României, BNR avea anul trecut şi 28 de tone de aur în formă de lingouri cu o valoare de aproape 4 mld. lei şi monede de aur în valoare de 2 mld. lei. BNR are cele mai mari rezerve de aur din Europa Centrală şi de Est, de 103,7  tone, deşi nu a mai cumpărat aur din anul 2000.

Oficialii BNR spun că rezultatul referendumului nu schimbă decizia BNR de a depozita la Londra parte din rezerva de aur a României.

“In mare parte aurul se afla in strainatate pentru ca aurul da credibilitate numai daca nu este la tine. Aurul este asigurat in strainatate si nu exista niciun risc ca acest aur sa nu se poata intoarce in tara”,  a explicat in cadrul unui seminar la BNR Lucian Croitoru, consilier al Guvernatorului.

Mugur Isarescu a reafirmat in 2010 faptul ca tezaurul Bancii Nationale exista integral, dorind astfel sa combata zvonurile aparute in media potrivit carora Tezaurul a fost scos din tara.

“Eu inteleg ca oamenii se mai indoiesc uneori si ca nu cred intotdeauna ceea ce li se spune, dar zvonurile cum ca BNR ar fi scos Tezaurul din Romania sunt extrem de periculoase.

Sigur ca o parte din aur il tinem la Banca Reglementelor Internationale, dar in subsolurile BNR sta foarte bine rezerva de aur din tara.

Din pacate, spatiul este foarte mic acolo iar grupurile care pot intra sunt de maxim 10-15 persoane”– a spus Isarescu, care a mai precizat ca aurul exista.

“Tezaurul este acolo pentru a avea incredere intr-o tara si in moneda nationala”– a mai explicat Guvernatorul.

 

Cine a aprobat aceste operațiuni de depozitare, a rezervelor de aur și valutare, în străinătate?

“Eu am o învăţătură.

Este cam pesimistă. Deci eu nu vreau să mai crească rezerva de aur, personal, sunt aici peste 100 de tone, pentru că sunt superstiţios.

De câte ori am trecut peste 100 de tone, România a păţit ceva. De data asta să rămânem la 100 de tone, este suficient de mult, 103 tone.”– Mugur Isărescu, 2013

M. Isărescu), acesta a distribuit în grabă o broşură justificativă, în care arăta că „păstrarea” şi „menţinerea” valutelor şi a aurului în afara ţării sunt o „practică internaţională”.

Iniţial, Isărescu a dezminţit că aurul şi valuta ar fi fost scoase din ţară, dar informaţiile proveneau la g-ralul Dan Gheorghe – care funcţiona în zona Serviciilor Secrete româneşti şi atunci, era director general adjunct al Aeroportului Otopeni – şi arătau riguros datele scoaterii valorilor din ţară cu avioanele, inclusiv documentele emise în acest scop.

Firma HCS Transporturi Speciale, prin care operează Banca Naţională a României pentru scoaterea tezaurului din ţară, este deţinută de un asociat al tatălui lui Isărescu, Heinrich Schorsch, firma fiind o sucursală a firmei Handels Contor Schorsch GmSH din Germania.

Interesându-se de semnificaţia unui document ce îi intrase în posesie şi care se referea la scoaterea de către BNR, în ziua de 25 martie 2002, prin Aeroportul Otopeni, a 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania, declara peste o lună:

„întrebat ce este cu acest transport, guvernatorul Băncii Naţionale a României Mugur Isărescu mi-a răspuns, printr-un prieten comun, că, trimestrial, sunt depuse în bănci străine diferite cantităţi de lingouri… în vreme ce se ştie de ieşirea aurului din ţară, nu mai există nici o evidenţă a repatrierii sale!?

Aşa cum Aeroportul Otopeni are o evidenţă riguroasă a scoaterii aurului, de ce nu se găseşte nici o hârtie cu privire la revenirea lui în România?”.

Când, în 2010, lui Isărescu i se reproşa din nou că scoate tezaurul din ţară, o idee trăznită i-a trecut prin cap.

A expus mai multe lingouri şi monede de aur în câteva vitrine piramidale, ce închipuiau o piramida asa cum apare pe bancnota de un dolar), postate într-o cameră foarte mică, în care nu încap mai mult de cinci persoane, numită însă „sala Tezaurului” şi situată în subsolurile clădirii vechi a Băncii Naţionale a României, din strada Lipscani.

„Am chemat circa 20 de şefi de publicaţii şi i-am dus în sala cu Tezaurul, lăsându-i să îl atingă fizic şi să spună „Este!”, ca în poezia aceea.

Eu înţeleg că oamenii se mai îndoiesc uneori şi că nu cred întotdeauna ceea ce li se spune, dar zvonurile cum că BNR ar fi scos Tezaurul din România sunt extrem de periculoase”.

– spunea Isărescu atunci.

De fapt, în rapoartele BNR, tezaurul de aur al României figurează ca „activ extern”, deşi nu există nici o obligaţie asumată a ţării, sau a vreunui alt stat european, de a-şi ţine aurul în bănci străine.

„În acte – constata un ziar chiar atunci, în 12 iulie 2010 -, rezerva de aur a României are 103,7 tone!

În acelaşi timp, partea tezaurului care a rămas în România încape într-o singură camera din subsolul BNR.

Peste 100 de tone de aur necesită un depozit de dimensiuni mult mai mari decât o singură cameră.

Atât actele contabile ale BNR, cât şi relatările jurnaliştilor care au fost invitaţi de Isărescu să certifice faptul că Tezaurul a rămas în România, de fapt confirmă presupunerea că în România nu a rămas decât o parte microscopică din rezerva de aur”.

(Cronica Română).

 

BANCA REGLEMENTELOR INTERNAŢIONALE – site: http://www.bis.org

Este o institutie financiara internationala creata în scopul reglementarii datoriilor din primul razboi mondial ale Germaniei fata de alte tari europene, având rolul de mandatar al tarilor beneficiare dar si pentru intensificarea cooperarii între bancile centrale din lume si alte institutii financiare internationale pentru o mai mare stabilitate a sistemului financiar si monetar international.

A fost creata în anul 1930 în urma planului “Young” care prevedea plata de compensatii de razboi din partea Germaniei.

 

 

Surse: necenzuratmm.ro; http://www.zf.ro/zf-24/jumatate-din-rezerva-de-aur-a-bnr-este-la-londra; http://www.realitatea.net/surpriza-majora-de-la-bnr

26/06/2016 Posted by | PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Mircea Eliade: „Românismul nu se discută; el se afirmă pe toate planurile vieţii. Nu-ţi poţi discuta destinul biologic; poţi cel mult să emigrezi sau să te sinucizi”

 

 

 

Criza Românismului

 

 

 

 

 

De la o vreme, de când se discută tot, a început să se discute şi „românismul”. Lucrul acesta e destul de ciudat. Românismul nu se discută; el se afirmă-pe toate planurile vieţii.

Nu-ţi poţi discuta destinul biologic; poţi cel mult să emigrezi sau să te sinucizi.

Suntem români prin simplu fapt că suntem vii. A afirma evidenţa aceasta nu înseamnă nici măcar a fi „naţionalist”; înseamnă a constata realitatea, a vedea lucrurile aşa cum sunt.

Că unii nu vor să le vadă, asta e treaba lor.

Unui om cu bun simţ, însă, trebuie să i se pară cel puţin exagerată această dorinţă nepotolită de a discuta în jurul noţiunii de „român” şi „românism”.

Altceva ni se poate cere: să adâncim înţelesurile românismului, să-i găsim valorile sale universale, să creeam în cadrele românităţii – adică, într-un cuvânt, să nu încetăm de-a rămâne vii şi de-a creea.

A renunţa la „românism”, înseamnă, pentru noi, românii a renunţa la viaţă, a te refugia în moarte.

Sunt oameni care au făcut asta. Dumnezeu să-i ierte!

Dar de când suntem datori noi, majoritatea oamenilor vii din această ţară, să „discutăm” cazul câtorva sute de mii de nefericiţi care şi-au ales, din prostie sau lipsă de bărbăţie, singuri moartea?

Românitatea, adică organismul acesta viu la care participăm cu toţii, îi elimină de la sine.

Toată inerţia lor de celule moarte este zadarnică; mai curând sau mai târziu se vor desprinde firesc şi vor cădea.

Lucrurile acestea le credem la mintea omului şi cunoscute -cât de obscur- oricărui creier matur.
………………………….

Din întâmplare, însă, am încă proaspete în minte lecturile lui Eminescu, Haşdeu, Iorga şi Pârvan.
………………………….

Oamenii aceştia au fost oameni vii şi ca atare, au gândit şi au creat româneşte. Poate fără ştirea lor; dar au creat valorile noastre spirituale, au înălţat românismul la valoare universală.

Orice român care vrea să participe conştient la viaţa spirituală sau socială a ROMÂNIEI, trebuie să-şi asimileze valorile acestea, trebuie să-şi asimileze tradiţia EMINESCU-IORGA -PÂRVAN. Ar fi necomplet altminteri.

Ar fi anorganic.Lucrurile stând astfel, mă minunează pe de o parte acei oameni care te scot fascist fără voia ta pentru că ai pomenit de „românism”- pe de altă parte cei care te acuză de trădare sau indiferenţă dacă nu strigi de 12 ori pe zi „românismul să prospere”.

………………………….

Îmi închipuiam că toată lumea e de acord asupra destinului nostru de-a fi români şi de-a rămâne români, oricum ar bate vânturile.

Îmi închipuiam, că nimeni nu poate renunţa la Eminescu decât cu riscul de-a muri spiritualiceşte, de-a ajunge nefertil şi mizer. Iată că astăzi, cel puţin pentru o anumită parte din oameni, lucrurile s-au schimbat.

A te mărturisi „român” poate însemna, pentru aceşti oameni, foarte multe ofense grave …  mercenar, dacă nu chiar mai rău.

 

Să nădăjduim că lucrurile acestea nu le crede nimeni, că nu le cred nici măcar cei care le scriu. Altminteri ar fi într-adevăr grav.

Căci asupra lui KARL MARX un român poate să spună „da” sau „nu”- şi nu se supără nimeni.

Dar asupra tradiţiei EMINESCU – IORGA – PÂRVAN nu se poate spune decât „da”.

Peste aceste valori nu poate trece nimeni dintre noi. Le poate critica, le poate completa, le poate duce mai departe – şi fiecare dintre noi e obligat s-o facă- dar nu le poate renega.

Asta, încă o dată, nu înseamnă a face „naţionalism”, pe stradă sau în artă.

Înseamnă pur şi simplu a-ţi vedea de treabă, în colţişorul tău, împăcat cu pământul românesc, şi cu cerul de deasupra.
………………………………

Fiecare dintre noi e dispus să-şi dea sângele ca să-şi apere sănătatea mamei. Fiecare e tot atât de prompt să-şi dea sângele pentru ţară. Dar nu în fiecare zi, la cafenea şi la întrunire, în tren şi pe câmp.

E oarecum indecent să vorbeşti despre sângele pe care eşti gata să-l verşi pentru ţară, de sacrificiul vieţii tale pentru „prosperitatea neamului”.

 

 

 

 

 

 

 

Ţara şi neamul au nevoie de tine şi în împrejurări mai puţin solemne.

Deocamdată ţi se cer să cobori din tramvai prin scara din faţă, să nu scuipi pe stradă, să nu primeşti bacşiş, să nu te vinzi partidelor, să nu-ţi treci copii prin şcoală prin proptele, să aduci cinstea întâi în familia ta şi apoi la tribuna politică, să-ţi faci o cultură solidă ca să nu ne ia înainte bulgarii şi australienii, să nu mai spui „las-o încurcată” de câte ori e vorba de un act în care ţi se cere muncă şi perseverenţă, şi alte lucruri mici de felul acesta.

Fără îndoială că nu cu asemenea lucruri mici se clădeşte o ţară şi o cultură bărbătească.

E nevoie, pentru aceasta de mesianism, de nebunie, de muncă ucigătoare – ca să nu mai spunem că e nevoie de geniu şi de sfinţenie. Dar nu oricărui cetăţean i se pot cere asemenea eforturi.

În schimb, se cere mai puţin lichelism, mai puţin jemenfischism, mai multă cinste, mai mult nerv.

Dacă toţi oamenii ar fi dispuşi să realizeze în viaţa lor de fiecare zi aceste „lucruri mici”- se vor găsi destui oameni mari care să creeze şi să organizeze România pe care o merită urmaşii noştrii.

MIRCEA ELIADE (VREMEA -an VII, nr. 375, febr.10, 1935)

26/06/2016 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , | 3 comentarii

%d blogeri au apreciat: