CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 25 iunie în Istoria Românilor


 

 

 

 

 

 

 

 

 

25 iunie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1441: Prima menţiune a Adunării Ţării în Moldova; în Ţara Românească va fi menţionată pentru prima dată în 1522

Convocarea acesteia a fost legată de decizia lui Alexandru cel Bun de a acorda fostei sale soţii, lituanianca Rimgailla, târgul Siret şi alte bunuri.

Adunările Ţării (din sec. XVII se mai utiliza şi termenul „Sfatul de Obşte”) erau formate dinboieri, clerul înalt şi curteni şi se întruneau atunci când se luau decizii importante pentru ţară (alegerea domnilor şi abdicarea acestora, declaraţii de război şi încheierea păcii, trimitirea de solii importante, judecarea unor cauze de mare importanţă, stabilirea obligaţiilor populaţiei faţă de stat etc.).

Adunarea Ţării, convocată de domn, reprezenta un organ consultativ, eventual de confirmare a unor hotărâri domneşti, şi era condusă de Sfatul Domnesc.

 

 

 

 

 

 

1685: Constantin Cantemir  urca pe tronul Moldovei.

 

 

 

 

 

 Constantin Cantemir, domn al Moldovei cu feciorul său AntiohConstantin Cantemir, în tinereţe

ConstantinCantemir domn al Moldovei si feciorul său Antioh

 Constantin Cantemir, în tinerete


 

 

Familia Cantemir, conform chiar opiniei lui Dimitrie Cantemir, erau “coborîtori din vechiul neam al Cantemireştilor… de la Crîm”. 

Această idee este preluată de A.D. Xenopol: “Cantemireştii sunt de origine tătari, după cum arată chiar numele lor: Han Temir”.

Constantin Cantemir era dintr-un neam modest de răzeşi, din satul Silişteni, judeţul Fălciului, Moldova.

Conform altei surse C. Cantemir este născut într-o familie de boiernaşi din Ţara de Jos a Moldovei, un strămoş al căreia, Pătru Silişteanu, este menţionat încă în documentele de pe timpul lui Ştefan cel Mare.

Viitorul domn al Ţării Moldovei s-a născut la 8 noiembrie 1612 în localitatea Silişteni. Rămînînd fără părinţi şi cu moşiile pustiite de tătari, tînărul Cantemir se înrolează ca mercenar în armata polonă, ajungînd după 17 ani căpitan de cavalerie.

În 1660 se întoarce acasă din armată devenind ceauş spătăresc, la curtea domnitorului Munteniei Grigore Ghica.

După ce în 1664 acesta pierde tronul, C. Cantemir revine în Ţara Moldovei pe timpul lui domnitorului Moldovei – Eustratie Dabija, unde obţine dregătorii importante.

Acest domn “îl cinsteşte întâi cu isprăvnicia Codrului” (comandant al oştilor din Codrul Tigheciului, ce avea misiunea, fiind în faţa Bugeacului, să respingă incursiunile tătarilor în Moldova).

Tot în această perioadă, C. Cantemir se căsătoreşte cu Ruxanda Gane. Din acest mariaj se naşte Ruxanda. Dar peste trei ani consoarta оi pleacă în lumea celor drepţi. În 1668 o ia de soţie pe Ana Bantîş, cu care va avea doi copii – Antioh şi Dimitrie.

Prin această ultimă căsnicie Constantin “se înrudea cu câteva dintre cele mai însemnate familii boiereşti din Moldova, precum şi cu domnii Eustratie Dabija şi Gheorghe Duca”.

Este de menţionat că adunînd la averea sa zestrea însemnată a soţiilor sale el va deveni unul dintre cei mai bogaţi boieri ai Ţării Moldovei.

Cariera militară i-a adus recunoaşterea şi respectul duşmanilor, boierilor locali, dar şi al suzeranului.

A deţinut cu precădere mai multe dregătorii: “mai întîi vornic de Bîrlad (1664-1668), apoi armaş (1668-1672), serdar (1672-1681) şi mare clucer (1681-1684)”.

 Cu toate că era fidel Porţii, în domeniul politicii interne s-a manifestat contra domniilor fanariote. Faptul a fost unul din principalele argumente pentru Şerban Cantacuzino, domnul Munteniei, de a-l susţine pe C. Cantemir la domnie.

Dar au existat şi alte argumente. Cantemir era un bun militar şi această calitate putea fi folosită de coaliţia cruciată a creştinătăţii, dorită de Şerban Cantacuzino.

De altfel era în vîrstă şi nu mai avea mult de trăit, dar prin intermediul lui, cu o reputaţie înaltă la Poartă, se putea scăpa de domniile fanariote.

Cu toate că Şerban Cantacuzino era rudă apropiată cu Dumitraşcu Vodă, domnul Ţării Moldovei, pentru o ură mai veche dorea să-l înlăture pe acesta de la tron.

Ţinînd sfat cu boierii refugiaţi, majoritatea fiind din Ţara de Jos, Şerban Cantacuzino a hotărît să-l susţină pe Cantemir la tronul Moldovei, ideie care le plăcu şi boierilor.

La rîndul său C. Cantemir, jura domnului Munteniei să lupte de partea creştinătăţii contra otomanilor, cu atît mai mult că se aflase în serviciul militar al polonilor. Viitorul domn al Ţării Moldovei s-a mai obligat să prindă pe fraţii Iordachi şi Manolachi Ruset şi să-i omoare.

Avînd relaţii bune cu Suleyman-paşa, Şerban Cantacuzino a organizat la Obluciţa o întîlnire a acestuia cu boieri moldoveni refugiaţi. Eforturile lui Dumitraşcu Cantacuzino, care a trimis şi el o delegaţie la Obluciţa au fost zadarnice.

La 15/25 iunie 1685, după unele surse – la Babadag, după altele – la Constantinopol, Cantemir este proclamat domn al Ţării Moldovei.

 

  A ajuns pe tron la bătrânețe, la vârsta de 73 de ani. A fost viteaz, dar incult.   Fiindu-i în primejdie tronul, din cauza intrigilor lui Constantin Brâncoveanu al Țării Românești, se decide să susțină politica turcească.

S-a  îngrijitsă dea o educație bună fiilor săi Antioh Cantemir și Dimitrie Cantemir.

Acesta din urmă a scris chiar o carte apologetică în limba latină „Vita Constantini Cantemiri”, de fapt o tentativă de a explica decizia de a-l ucide pe cărturarul Miron Costin.

Nicolae Costin menţiona că domnul era „foarte viteaz, bun, iară la fire blând şi cu inima milostivă, răbdător, cu puţină mânie întâi, apoi iertător şi nelacom la avere şi îndurător, necărturar şi la toate priceput”.

 

 

 

 

1848: Nicolae Bălcescu, secretar de stat pentru Afacerile Externe în Guvernul revoluţionar provizoriu instaurat la 23 iunie, a adresat consulilor puterilor străine acreditaţi la Bucureşti o notă circulară, prin care anunţa în mod oficial instaurarea noului regim revoluţionar şi îşi exprima dorinţa de a întreţine cu reprezentanţii consulari străini relaţii „de la egal la egal”.

 

 

 

 

 

 

1894:  S-a născut  la Sibiu fizicianul  şi inventatorul  Hermann Oberth, unul din  fondatorii aeronauticii moderne; (m. 29 decembrie 1989, la Feucht, in Germania).

A conceput primele rachete balistice de mare distanţă şi a elaborat proiectul unei rachete în trei trepte pentru explorarea spaţiului cosmic.

In 1912 a devenit student la medicina al Universitatii din Munchen, participand apoi ca medic militar la Primul Razboi Mondial.

S-a intors apoi la universitate, dar a inceput sa studieze fizica cu profesori ilustri ai vremii.

In 1922, lucrarea sa de doctorat despre stiinta rachetelor a fost respinsa, fiind considerata utopica.

Ea a fost publicata insa si a reusit sa produca  o serie de controverse.

In 1938 s-a stabilit la Viena şi ulterior  în Germania.

 

 

 

 

 

 

 

   In toamna lui 1929, Hermann Oberth a lansat prima sa racheta cu combustibil lichid, numita Kegelduse.

Pe langa rusul Konstantin Tiolkovski si americanul Robert Goddard, este unul dintre cei trei parinti fondatori ai stiintei rachetelor si astronauticii.

 Cei trei nu au colaborat niciodata in mod activ, concluziile cercetarilor lor fiind insa identice, desi cercetarea a avut loc in mod independent. Hermann Oberth s-a retras din activitate in 1962, la varsta de 68 de ani.

Criza petrolului din 1977 l-a facut sa se concentreze asupra surselor alternative de energie, aceasta ducand la conceptia planului unei centrale eoliene.

 

 

 

 

 

 

 

1901: A decedat  la Targoviste,  Alexandru Candiano-Popescu, avocat, ziarist şi general român, fondator al ziarelor „Perseverenta” si „Democratia”, unul dintre initiatorii  miscarii „republicane” antidinastice din 1870 cunoscute sub numele de „Republica de la Ploiesti„; (n. 27 ianuarie 1841, Lipia, Buzău).

 

 

 

 

 

 

 

 

 A absolvit Scoala Militara din Bucuresti în 1859 cu gradul de sublocotenent de artilerie. Dupa o perioada în care activeaza ca ofiter studiaza dreptul în Italia, unde îşi ia şi doctoratul. 

Apropiat al domnului A.I. Cuza, este un pion important in îndepartarea acestuia cu complicitatea altor ofiteri, printre care col. Nicolae Haralambie, comandantul Regimentului de artilerie din Bucuresti.

El a dispus arestarea fidelilor domnului, generalii Savel Manu şi I.Em. Florescu. Cum avea sa afirme mai târziu, interesul Ţării a primat interesului sau personal: „mie îmi mergea bine, Ţării însa îi mergea rau”.

Petrece o perioada in Transilvania, unde face propaganda româneasca. Este arestat de oficialitatile maghiare pentru agitatii „daco-romane”.

A fost fondatorul ziarelor „Perseverența” și „Democrația”.

La 8 august 1870 initiaza o miscare antidinastica („Republica de la Ploiesti”), proclamând detronarea domnului Carol I şi instituirea unei Regente, confectionarea unui nou drapel.

Se fac demersuri pentru ocuparea principalelor institutii. Miscarea este înabuşita de catre Batalionul de vânatori din Bucuresti.

Sunt arestate o serie de personalitati publice, printre care I.C. Bratianu, N. Golescu, B.P. Hasdeu, N. Kretzulescu, care sunt judecate şi achitate, fapt ce l-a facut pe domn sa se gândeasca la abdicare.

Aceasta miscare este parodiata de I.L. Caragiale în lucrarile Boborul şi De-ale Carnavalului.  

Participa la Razboiul de Independenta, chiar daca este ales deputat, având o contributie importanta la cucerirea redutei Grivita.

Deşi participase la mişcarea antidinastică, el a fost numit între anii 1880-1892, aghiotant al regelui Carol I , iar în 1897 este ridicat la rangul de general de cavalerie.

Dincolo de cele doua încercari ale sale de a schimba conducatori şi regimuri, trebuie remarcate patriotismul, valoarea scrierilor sale ca document istoric (Rasboiul neatârnarii, 1913), relatând fapte inedite din timpul razboiului şi, mai ales, calitatile vitejesti pe care le-a demonstrat pe câmpul de lupta.

 

 

 

 

1919: A aparut la Bucuresti, sub conducerea lui C. Radulescu Motru revista „Ideea europeană”, in jurul careia se vor grupa adeptii curentului europenist.

Scopul publicaţiei era foarte clar definit, având ca obiectiv general şi ca scop principal „să informeze publicul românesc asupra curentelor de idei şi transformări sociale din Europa”.

  Revista îşi propunea să devină o tribună a ideii europene în România si se manifesta activ în favoarea unei interpretări româneşti a evoluţiilor europene.

România nu trebuia să devină o simplă „colonie culturală” ci trebuia să fie conectată activ la valorile şi la civilizaţia europeană.

Conştientă de necesitatea popularizării ideilor europene, echipa editorială va lansa din anul 1920 ciclul „Conferinţele Ideii Europene” prin care vorbitorii prezentau publicului larg principalele evoluţii şi personalităţi internaţionale interpretate într-o cheie naţională.

 Constantin-Radulescu-MotruConstantin Rădulescu-Motru (n. 15 februarie, 1868, Butoiești, județul Mehedinți – 6 martie, 1957, București), a fost un filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician și președinte al Academiei Române între 1938 – 1941, personalitate marcantă a României primei jumătăți a secolului XX.

 

 

 

 

 

 

 1923: A fost fondat de către un grup de muncitori de la Atelierele Griviţa, Fotbal Club Rapid Bucureşti, sub numele de „Asociaţia culturală şi sportivă CFR”.

 

 

 

 

 

 

  Rapid a câştigat de 4 ori titlul (de 3 ori Campionatul României — 1967, 1999 şi 2003 — şi în 1942 un campionat de război, a cărui trofeu purta denumirea de „Cupa Basarabia”  şi de 13 ori Cupa României.

 

 

 

 

 

 

1925: Academia Română a înfiinţat, în calitate de legatară universală, Fundaţia familiei “Menachem H. Elias”, având drept scop constituirea, sprijinirea şi ajutorarea unor instituţii de cultură.

 

 

 

 

 

 

 

 

In anul 1936 Fundaţia a construit spitalul din Bucureşti  care poartă numele lui  Jacques Menachem Elias, care a lăsat întreaga sa avere ca legatar testamentar Academiei Române.

Construcția spitalului a început în anul 1934 pe un teren achiziționat de către Fundația Elias de la Societatea Română de Cruce Roșie și i se datorează arhitectului Radu Dudescu și inginerului Emil Prager.

La data de 15 noiembrie 1938, în prezența Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia (viitorul rege Mihai I) și a Reginei Elena, precum și a altor personalități din țară și din străinătate, a fost pus în funcțiune ”Spitalul fondat de Familia Menachem H. Elias”, cel mai modern spital din Europa acelor vremuri deschizându-și porțile ambulatoriului, spitalului (cu 200 de paturi) și sanatoriului.

 

 

 

1931: S-a născut renumita mezzo-soprana Iulia Buciuceanu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A studiat la Conservatorul din Iasi cu muziciana Mansi Barberis, iar dupa desfiintarea institutului, a  continuat pregatirea la Conservatorul bucurestean, absolvit sub indrumarea maestrului Petre Stefanescu Goanga.

A fost distinsa cu premii la Concursuri internationale, printre care competitiile de la Sofia, Viena, Toulouse (Marele Premiu), Praga, Bucuresti.

De-a lungul unei cariere care a inceput in timpul studentiei cu Cneaghina din Rusalka de Dargomajski, in anii 50’, peste trei decenii, Iulia Bucuiceanu a fost solista Operei cu un repertoriu impresionant ca diversitate stilistica si interpretativa.

Turneele au facut-o cunoscuta in compania colectivului Operei Romane, dar si prin invitatii personale in Bulgaria, Franta, Turcia, Germania, Rusia (inclusiv Bolsoi din Moscova).

 

 

 

 

1937: S-a născut în satul Tăuşeni, judeţul (interbelic) Cluj,  actorul şi poetul Dorel Vişan. NOTĂ: Unele surse  dau ca dată a naşterii 23 iunie 1937.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este unul din cei mai importanţi actori de film din România şi unul din puţinii, care au ajuns la o solidă reputaţie europeană. În anul 1974, a debutat pe marele ecran în comedia Pacala.

În anul 1987,   regizorul Mircea Danieliuc l-a distribuit în filmul Iacob, film în care Vişan a realizat rolul său de referinţă. Interpretarea sa din acest film a fost foarte apreciată. Cotidianul The New York Times îl elogia astfel:

„Dorel Vişan în rolul principal este extraordinar, în special atunci când rămâne singur, fără cuvinte, în ultimele 20 de minute”.

In anul 1995 Mircea Daneliuc i-a oferit rolul principal (senatorul Vârtosu) în filmul Senatorul melcilor. Pentru prestaţia din film a primit premiul de interpretare masculină, la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franţa. Presa franceză şi criticii de film l-au elogiat astfel:

”Senatorul e genial interpretat de Dorel Vişan, un voinic spătos, care seamănă ciudat cu Charles Napier, actorul venerat al lui Jonathan Demme. “Senatorul melcilor” ar fi trebuit premiat pentru formidabilul actor Dorel Vişan, în rolul titular”. (Thierry Jousse – Cahiers du Cinema).

 

 

 

 

 

1950: S-a născut  interpretul și instrumentistul de muzică folk, Doru Stănculescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 Este fratele cunoscutei cântăreţe  Mihaela Mihai si este de profesie arhitect. 

A debutat în anul 1968 cu melodia „Ion Crâşmaru”, pe versuri de Octavian Goga si a lansat primul disc single la casa de discuri Electrecord în anul 1979. 

A apărut la Televiziunea Română cu melodii ca „Şambala”, „Ion Vodă Cumplitul”, „Ai, hai”, „Ecou de romanţă”, „Fără petale”. 

Este membru fondator al Cenaclului Flacăra, la care a participat până la desfiinţarea acestuia. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1954: S-a născut la Buzau, George Şerban, scriitor, ziarist, si om politic roman, iniţiator al  Proclamaţiei de la Timişoara (11 martie 1990).

 

 

 

https://i2.wp.com/www.societateatimisoara.ro/templates/soctimisoara/imagepool/george_serban.jpg

 

 

 

 

A fost membru fondator al Alianţei Civice, vicepreşedinte şi preşedinte al Societăţii Timişoara (1990-1994) si deputat în legislatura 1996-2000, în judeţul Timiş, pe listele PNŢCD; (m. 31 decembrie 1998).

 

 

 

 

 

 

 

 1955: A fost înfiinţată (prin H.C.M. nr. 1193/ 25 iunie 1955) Biblioteca Centrală de Stat, azi Biblioteca Naţională a României, ca principală bibliotecă publică a ţării, instituţie creată pe baze biblioteconomice moderne, având atribuţiile specifice unei biblioteci naţionale, conform standardelor UNESCO.

 

 

 

 

 

 

  Biblioteca Naţională a României îşi are originea în Biblioteca Colegiului Sfântu Sava din Bucureşti, una din cele mai vechi şi reprezentative biblioteci din România. Biblioteca Colegiului Sf. Sava a fost dată în folosinţă în anul 1838, în acea perioadă fondul bibliotecii fiind de circa 1000 de volume.
După Unirea din 1859, în acelaşi an, biblioteca primeşte statutul de bibliotecă naţională. Biblioteca colegiului este denumită Biblioteca Naţională şi ulterior Biblioteca Centrală.

În anul 1864 prin legea Reglementărilor publice este numită Biblioteca Centrală a Statului, denumire şi statut păstrate până în anul 1901.

După aceast an, până în 1955, biblioteca a fost desfiinţată, colecţiile sale fiind transferate la Biblioteca Academiei Române, aceasta primind statutul de bibliotecă naţională.
În anul 1955 fondul de carte revine noii biblioteci înfiinţate, Biblioteca Centrală de Stat, principala bibliotecă publică din România.

După evenimentele din decembrie 1989, mai exact în ianuarie 1990, Biblioteca Centrală de Stat primeşte numele de Biblioteca Naţională a României, denumire păstrată până astăzi.

 

 

 

 

 

Pana in 2012, Biblioteca Nationala a functionat in fostul Palat al Bursei din Bucuresti.

 

 

1968: S-a născut in satul Gradinari, judetul Caras-Severin, renumitul fotbalist și antrenor român Dorinel Munteanu.

 

 

 

 

 

 

 

Primul sau joc in divizia A a avut loc pe data de 21.08.1988, meci disputat intre echipele Victoria Bucuresti-FC Olt Scornicesti incheiat cu scorul de 0-0, pe cand acesta evolua la FC Olt Scornicesti, in acel an clasandu-se pe locul 8 al diviziei A.
La echipa nationala a Romaniei, Dorinel Munteanu a debutat la 23 de ani pe data de 23 mai 1991, intr-un meci pierdut in Norvegia de echipa noastra. Are cel mai bogat palmares din istoria echipei nationale, 131 de meciuri jucate si 16 goluri marcate.

A evoluat o lunga perioada in campionatul Germaniei.

In anul 2004 se intoarce in Romania la Steaua, cu care castiga si titlul de campion. In anul 2005 acesta merge la CFR Cluj ca antrenor-jucator la respectabila varsta de 37 de ani.

 

 

 

 

 1982: A murit la Bucuresti, actorul Nicolae Gărdescu; (n. 11 august 1903, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 S-a remarcat în genul comic şi de vodevil, pentru a crea la începutul anilor ’70 rolul cu care a rămas în memoria multora: Baronul von Münchhausen din serialul TV Aventurile echipajului Val-Vîrtej.

Este tatăl actriţei Irina Gărdescu.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”

 

 

 

1984: Au fost inaugurate lucrarile de constructie a Casei Poporului si a Bulevardului ”Victoria Socialismului” din Bucuresti.

Pentru aceasta, în perioada 1980-1983, într-o arie reprezentativă pentru arhitectura tradiţională bucureşteană, câteva mii de case au fost dărâmate şi lăcaşuri de cult au fost demolate sau deplasate.

 

 

 

 

Foto: Basilica.ro

 

 

 

Casa Poporului s-a construit pe fostul Dealul Spirii si este a doua constructie administrativa din lume ca suprafata, dupa Pentagon, de 64.800 kilometri patrati.

Are o forma dreptunghiulara, cu dimensiuni impunatoare: 270 metri la fatada, 240 metri pe lateral, o inaltime de 84 metri si o adancime (sub 0 m) de 92 metri.

Cladirea are 12 etaje, 4 niveluri subterane si un buncar nuclear, 1.100 incaperi, doua galerii monumentale de 180 metri lungime si 18 metri inaltime.

Cea mai mare incapere este Sala Unirii, cu o inaltime de 16 metri si o suprafata de 2.200 metri patrati.

A fost construita intre 1984 si 1989, pe locul unor manastiri demolate in acest scop si al Dealului Uranus, care a fost nivelat.

 Lucrarile de proiectare au fost facute de o echipa de arhitecti condusa de Anca Petrescu. Ceausescu a vrut ca aceasta cladire sa devina sediul presedintiei, comitetului central al partidului comunist si al unor ministere.

 Lucrările la „Casa Poporului” au continuat până în anul 1997, când a devenit sediul Parlamentului României

 

 

 

 

 

1988: A murit Şerban Cioculescu, critic şi istoric literar, fost redactor şef al revistei literare “Viaţa Românească”, director general al Bibliotecii Academiei Române si membru al Academiei Române din 1974; (n. 7 septembrie 1902).

 

 

 

 

 

 

  Debutează în 1923 la Facla literară, scrie cronici literare la Adevărul, Revista Fundațiilor Regale, Kalende, Viața, Curentul literar, Ecoul, România liberă, Ramuri.

Debut editorial în 1935, cu Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol; se consacră studierii vieții și operei lui I.L. Caragiale.

 A fost profesor la universitățile din Iasi și București.

 

 

 

 

 

 

1988: A murit sociologul român Tudor Bugnariu; (n. 30 iunie 1909, Budapesta).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost un politician comunist, membru corespondent (din 1920) al Academiei Române, primar al municipiului Cluj-Napoca în perioada 1944 – 1945.

Filosof, comunist din ilegalitate, ginerele marelui scriitor si filosof Lucian Blaga (căsătorit cu Dorli Blaga in 1957), a făcut carieră la Universitatea din Cluj.

A publicat îndeosebi studii de marxism si materialism dialectic și istorie.

 

 

 

 

1992: La Istanbul, a avut loc reuniunea la nivel de şefi de stat din 11 ţări riverane Mării Negre, la care a participat şi România.

Întâlnirea a avut drept scop semnarea Declaraţiei privind cooperarea economică în zona Mării Negre.

 

 

 

 

 

 

1998: Reinstituirea Ordinului „Steaua României”, cu şase grade (Colan, Mare Cruce, Mare Ofiţer, Comandor, Ofiţer, Cavaler), cel mai înalt ordin naţional românesc, pentru a recompensa serviciile excepţionale, civile şi militare aduse statului şi poporului român.

  „Steaua României” este cel mai vechi ordin național; a fost creat în 1864 de Cuza Vodă și a fost acordat în acea perioadă într-un număr redus.

Domnitorul Cuza a cerut  reprezentantului României la Paris  în 1863, să ia legătura cu o cunoscută casă de bijuterii, în vederea confecţionării unei decoraţii.

Casa Krétly va prezenta un model care este imediat acceptat de domnitor şi, pe baza acordului său, se va efectua o comandă pentru cele 1000 de exemplare ale ordinului, prevăzut a avea cinci grade (Cavaler, Ofiţer, Comandor, Mare Ofiţer şi Mare Cruce).

Cuza hotărâse ca distincţia să se numească “Ordinul Unirii”, urmând să fie instituit şi acordat pe 24 ianuarie 1864, dată la care se împlineau cinci ani de la alegerea sa ca domnitor şi al Ţării Româneşti, moment care marca, de fapt, Unirea celor două principate române.

Din această cauză şi deviza ordinului a fost concepută pentru a fi adecvată momentului Unirii: “GENERE ET CORDRES FRATRES” (“FRAŢI PRIN ORIGINI ŞI SIMŢIRI”), iar, pe medalionul avers, erau cifrele “5” şi “24”, date care marcau dubla alegere a domnitorului pe tronurile de la Iaşi şi Bucureşti.

 Neputând institui şi acorda legal ordinul, Cuza se va mulţumi să inmâneze câtorva dintre apropiaţii săi câteva dintre însemne, dar nu ca o decoraţie propriu-zisă, ci mai mult ca un cadou personal, marea majoritate a însemnelor rămânând depozitate în pivniţele palatului domnesc.

     În aprilie 1877, o dată cu izbucnirea conflictului cu Imperiul Otoman, discuţiile pentru instituirea unui ordin românesc se vor relua.

Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe din cabinetul I.C.Brătianu, se implică (direct şi indirect) în discuţiile purtate în Camera Deputaţilor pe marginea întocmirii proiectului de lege necesar instituirii unui ordin naţional.

Dispunându-se deja de vechile însemne ale “Ordinului Unirii”, rămase din vremea domniei lui Cuza, se decide ca forma de bază să rămână aceeaşi; se va modifica doar cifra domnească, în locul celei avute de către Cuza aşezându-se cea a regelui Carol I.

Deviza ordinului, care nu mai corespundea noului moment istoric, va fi schimbată, alegându-se “IN FIDE SALUS” (“ÎN CREDINŢĂ ESTE SALVAREA”).

În ceea ce priveşte numele ordinului, au fost avute în vedere mai multe variante, Kogălniceanu insistând pentru cel de “Steaua Dunării” (preluând, astfel, numele unei publicaţii unioniste pe care o editase); acesta era şi numele ordinului prevăzut prin proiectul legii de instituire pregătită de către Cameră la 9 mai.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Denumirea  “Steaua României” a apărut mai târziu, la 10 mai 1877, odată cu votarea Legii instituirii ordinelor, ca prim act normativ al noului stat suveran România.

 Ca toate celelalte decoraţii existente, şi Ordinul “Steaua României” a  fost  desfiintat de comunisti  la începutul anului 1948, după proclamarea Republicii Populare Române.

Portul sau a fost interzis, chiar şi păstrarea însemnelor acestuia fiind considerat  un delict în primii ani după abrogare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI  SI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/25/o-istorie-a-zilei-de-25-iunie-video/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md;

  10. agerpres.ro;

  11.  crestinortodox.ro

25/06/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: