CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Monarhii disparute in urma razboaielor mondiale din secolul al XX-lea


Marile confruntari militare care au dominat secolul al XX-lea au condus la disparitia multor monarhii din istorie, fenomenul fiind un proces care a debutat o data cu revolutiile desfasurate in secolul al XIX-lea.

Fie ca au fost reforme administrative (abdicari), fie ca au fost lovituri de stat sau razboaie pierdute, neantizarea monarhiilor a fost si parte a proceselor de decolonizare si de autodeterminare a popoarelor, specifice erei moderne.

De la Oliver Cromwell citire

 Sunt numerosi istorici care considera rasturnarea temporara a monarhiei engleze petrecuta in 1649 (pana in 1660), de catre Parlamentul de la Londra condus de Oliver Cromwell, drept un punct de plecare in avalansa de disparitii din veacurile urmatoare.

De asemenea, zguduitoarea Revolutie Franceza, cu apogeul in 1792 (abolirea monarhiei), a fost o pilda pentru intreaga Europa.

 In secolul al XX-lea, debutul l-a reprezentat pierderea tronului de catre imparatul Sunjong al Coreii, la 29 august 1910.

A fost ultimul împărat al Imperiului Coreean.

El a domnit între anii 1907 şi 1910, şi a urmat la conducere după tatăl său,  împăratul Gwangmu. 

Foto:  Imparatul Sunjong

 

 

 

In 1897 a primit titlul de prinţ moştenitor imperial în urma proclamării imperiului coreean de către tatăl său.

 

Domnia sa a durat doar 3 ani,terminandu-se odată cu Tratatul de anexare Japono-Coreean din 1910.

După anexarea Coreei de către Japonia, el a fost tinut  de japonezi  în palatul Changdeokgung, in care a si  murit pe data de 24 aprilie 1926.

 

 

 Image and video hosting by TinyPic

Imagine de la palatul Changdeokgung 

 

 

 

În ziua funeraliilor sale a izbucnit o mişcare de eliberare naţională. 

Tara a fost anexata de Japonia, iar imparatul Meiji al Imperiului Japonez (bunicul lui Hitohito), i-a luat locul .

 

In acelasi an 1910, in octombrie, a incetat sa existe si regimul monarhic din  Portugaliei.

Regele Manuel al II-lea a fost alungat dupa doi ani de domnie si s-a instaurat Prima Republica Portugheza. Tatal sau, Carlos, fusese asasinat.

 

Manuel al II-lea (Manuel Maria Filipe Carlos Amélio Luís Miguel Rafael Gabriel Gonzaga Francisco de Assis Eugénio de Bragança Orleães Sabóia e Saxe-Coburgo-Gotha, n. 19 martie 1889 – d. 2 iulie 1932) a fost al 34-lea (sau al 35-lea potrivit unor istorici) şi ultimul rege al Portugaliei.

El a domnit în perioada 1 februarie 1908 – 4 octombrie 19101 , după asasinarea tatălui său regele Carlos I al Portugaliei şi a fratelui său Luís Filipe, Prinţ Regal al Portugaliei care era prinţul moştenitor, de catre doi republicani. 

 In China, dupa Revolutia condusa de Sun Yat-sen, imparatul Puyi a fost alungat in 1912.

Odata cu ultimul împărat al Chinei, a luat sfârșit epocia imperialea chineza, după mai bine de 2000 de ani de la fondarea imperiului, sub dinastia Qin.

 

 

 

Imparatul Puyi a fost ultimul reprezentant al dinastiei Qing.

 

Se poate spune despre Puyi că a avut un destin cât se poate de bizar.

A fost  încoronat în 1908, la o vârstă mult prea fragedă (2 ani și 10 luni).

Trei ani mai târziu, imperiul său s-a prăbușit și a devenit republică, dar în ciuda faptului că abdicarea sa a fost aranjată, i s-a permis să-și păstreze titlul și să trăiască în continuare potrivit protocolului imperial: era înconjurat de eunuci și de o întreagă curte și i se serveau mese cu până la 40 de feluri de mâncare.

În primii ani, Puyi nu a sesizat nicio schimbare în jurul său, dar – după cum observa unul din biografii săi – palatul imperial a fost prima din multele sale închisori. 

Sun Yat-sen a devenit liderului revolutionarilor chinezi, numit si „Tatal natiunii”.

Dupa victoria republicanilor, in decembrie 1915, generalul Yuan Shikai s-a declarat imparat, dar domnia sa a durat doar trei luni.

În 1917, Puyi a fost numit din nou împărat, însă doar pentru puțină vreme.

 

 

 

 

La vârsta de 19 ani, în condițiile tulburărilor interne din China, s-a refugiat în Japonia. Japonezii aveau să se folosească de el câțiva ani mai târziu, după invadarea Manciuriei, când l-au proclamat împărat al statului Manchukuo.

A rămas oficial împărat până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, dar nu a fost niciodată altceva decât o marionetă în mâinile japonezilor. În 1945, când devenise clar că lucrurile evoluează în defavoarea Japoniei, s-a gândit să se refugieze acolo. Însă când japonezii și-au anunțat capitularea, Puyi a renunțat singur la titlul de împărat și a anunțat restituirea teritoriului manciurian Chinei. După aceea, a încercat să fugă în Coreea, pentru a pleca de acolo în Japonia, dar a fost capturat de sovietici și trimis în Siberia. Astfel, ultimul împărat al Chinei a ajuns să petreacă cinci ani în Siberia (ce-i drept, în condiții destul de bune), până când, în 1950, a fost predat comuniștilor chinezi.

Puyi era sigur că aceștia îl vor executa imediat, dar s-a înșelat. Guvernul chinez a decis trimiterea lui într-un centru pentru criminali de război, împreună cu membri ai familiei sale și câțiva foști oficiali ai statului Manchukui. Puyi a devenit astfel prizonierul nr. 981, însărcinat cu îngrijirea grădinii închisorii.

Anii petrecuți în închisoare aveau ca scop „reabilitarea” (sau – pentru a folosi un termen drag comuniștilor – reeducarea) împăratului.

În cele din urmă, comuniștii au considerat că Puyi se convertise cu adevărat la comunism și devenise un cetățean fidel Republicii. Ca atare, el a fost oficial iertat de regim, în decembrie 1959. După aceea, a lucrat ca asistent grădinar la grădina botanică din Beijing.

Din când în când, oficialii chinezi îl aduceau în lumina reflectoarelor și-l prezentau demnitarilor străini veniți în vizită drept un soi de curiozitate a Vechiului Regim. Puyi a murit în 1967, la 61 de ani, de cancer la rinichi.

 

 Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei sau Nikolai Alexandrovici Romanov ( n. 6 mai 1868 (S.N. 18 mai) – d. 17 iulie 1918), a fost ultimul împărat al Rusiei.

 

 

 

 

 

A domnit din 1894 până la abdicarea sa din 15 martie 1917, la sfârşitul revoluţiei din februarie. A fost asasinat împreună cu întreaga sa familie de către bolşevici la ordinul lui Lenin.

A fost canonizat drept sfânt al bisericii ortodoxe ruse.

 

Dupa Revolutia bolsevicilor din 1917, s-a inaugurat Rusia Sovietelor (1917-1921), urmata de Uniunea Sovietica. Primul sef de stat a fost Lev Kamenev, ultimul fiind Boris Eltzin (1991).

 Primul Razboi Mondial a „spulberat” trei mari imperii beligerante.

Imperiul German condus de kaiserul Wilhelm al II-lea, Imperiul Austro-Ungar condus de Carol I de Austria si Imperiul Otoman condus de Mehmed al VI-lea.

Acest al 36-lea sultan al dinastiei Osman a ocupat tronul in 1918 si a rezistat pana in 1922, cand Sultanatul otoman a fost abolit.

 

 

 

 

 

 

Wilhelm al II-lea (Friedrich Wilhelm Albert Victor von Preußen; n. 27 ianuarie 1859, Berlin – d. 4 iunie 1941, Olanda), a fost ultimul împărat al Germaniei şi rege al Prusiei si a domnit de la 1888 la 1918.

Wilhelm al II-lea provienea  din familia nobiliara Hohenzollern. Tatăl lui a fost Friedrich al III-lea iar mama a fost împărăteasa Victoria Adelaide Mary Louisa.

În timpul primului război mondial (1914 – 1918), datorita incompentenţei sale strategice şi tactice evidente,  împăratul  se abţine dupa 1916 sa mai lua hotărâri, predând conducerea statului în mâna conducătorilor militari, generalii Hindenburg şi Ludendorff care în ultimii ani ai războiului au instaurat o dictatura militară.La sfârşitul primului război mondial, Germania este înfrântă şi 10 milioane de morţi rămân pe câmpurile de luptă.

Monarhia a fost abolita si se declară Republica de la Weimar,împăratul fiind  silit să abdice (9 noiembrie 1918). A murit în exil în Olanda.

In Germania a urmat o avalansa de abdicari, dupa Wilhelm al II-lea: Ludwig al III-lea al Bavariei, Frederick al III-lea al Saxoniei si Wilhelm al II-lea de Würtemberg.

 O soarta asemanatoare a avut-o  imparatul  Carol I al Austriei (n. 17 august 1887, Castelul Persenbeug, Austria Inferioară – d. 1 aprilie 1922, Funchal, Portugalia), născut Karl Franz Josef Ludwig Hubert Georg Maria – din dinastia Habsburg-Lorena.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost ultimul împărat al Austriei (1916 – 1918) şi totodată ultimul rege al Ungariei (sub numele de Carol al IV-lea), ultimul rege al Boemiei (sub numele de Carol al III-lea) etc.

Arhiducele Franz Ferdinand, care a fost asasinat în 1914 la Sarajevo, era unchiul lui iar disparitia acestuia  unchiului l-a făcut moştenitor al tronului imperial. În primii doi ani ai războiului, în calitate de feldmareşal, a comandat trupele austro-ungare în luptele de pe frontul italian, pe urmă de pe frontul răsăritean.

Carol I a devenit conducătorul Austriei din noiembrie 1916 (nu a fost încoronat ca împărat), iar la 30 decembrie 1916 la Budapesta, în catedrala Sf. Matia, a primit titlul Carol al IV-lea al Ungariei, preluând toate atribuţiile antecesorului său, împăratul Francisc Iosif.

  Carol I a încercat să încheie un armistiţiu cu Franţa, ducând tratative secrete prin Ottokar Czernin, ministrul lui de externe, şi prin prinţul belgian Sixtus de Petit-Bourbon, cumnatul său.

 A  renunţat la guvernare pe fondul înfrângerii Puterilor Centrale în Primul război mondial prin Manifestul de la 11 noiembrie, dar nu a abdicat. Carol I iniţial a desemnat la 11 noiembrie 1918 noul guvern maghiar, iar pe urmă, la 13 noiembrie 1918, a renunţat la şefia statului. A fost forţat să plece în Elveţia, escortat de britanici, după ce la data de 12 noiembrie 1918 parlamentarii austrieci au proclamat Republica Germană Austria, exemplul lor fiind urmat de cei maghiari, 4 zile mai târziu, proclamând Republica Democratică Maghiară.

Evenimentele politice s-au precipitat: la 31 octombrie 1918, Mihály Károlyi era prim-ministru desemnat de rege, dar la 11 ianuarie 1919 guvernul Ungariei demisionează; două luni mai târziu, la 21 martie 1919, ajung la putere comuniştii. În iunie 1919, seful comunist Béla Kun, un apropiat al lui Lenin  ajunge de facto şeful Republicii Ungare a Sfaturilor, distrusa de interventia armatei romane.

După pierderea tronului, fostul imparat  a fost exilat, dar a încercat de 2 ori fără succes să se întoarcă în Ungaria, sperând să şi-l recupereze. Prima tentativă fost în martie 1921, iar a doua în octombrie a aceluiaşi an, dar a fost respins repetat de Miklós Horthy, care era amiral austro-ungar şi regentul Ungariei.

Înfrânt şi simţindu-se trădat, ultimul monarh al dinastiei de Habsburg, Carol I al Austriei a murit în anul 1922, bolnav de pneumonie şi în sărăcie, pe insula Madeira, în Portugalia, unde fusese exilat ultima oară, prin decizia Consiliului Antantei.

Imperiul Otoman, aliat al Germaniei si Austro- Ungariei s-a prabusit si el, ultimul sau sultan Mehmed al VI – lea (14 ianuarie 1861 – 16 mai 1926), fiind silit la sfarsitul marii conflagratii mondiale sa predea puterea si sa ia calea exilului.

 A fost al 36-lea și ultimul sultan al Imperiului Otoman, domnind din 1918 până în 1922.

El a fost încins cu sabia lui Osman (fondatorul Dinastiei Otomane), la 4 iunie 1918 si  a avut un mare adversar politic in persoana revolutionarului nationalist Mustafa Kemal numit Atatürk, adica „Tatal turcilor”. Acesta a format un nou guvern, Marea Adunare Nationala Turca (1920).

Razboiul de Independenta purtat de turci contra aliatilor (1919-1923) a fost condus de Kemal si s-a incheiat cu victoria turcilor si cu proclamarea Republicii Turcia,  cu capitala la Ankara la 29 octombrie 1923.

In aceste circumstante, la 1 noiembrie 1922 Sultanatul Otoman a fost abolit, iar Mehmed al VI-lea a plecat cu un vas de razboi britanic in Malta. El a murit in 1926 la San Remo (Italia) si a fost inmormantat in moscheea Suleiman Magnificul din Damasc…

Mustafa Kemal Atatürk a fost presedintele Turciei din 1923 si pana in 1938 (cand a murit), si a dus o politica de modernizare a tarii.

 

In 1918, si regele Nicola I Mirkov Petrović-Njegoš, singurul rege pe care l-a avut Muntenegru si-a pierdut tronul, dupa formarea Iugoslaviei.  S-a născut 7 octombrie 1841 la Njegusi, Muntenegru, și a murit la 1 martie, anul 1921, la Cap d’Antibes , Franța.

A fost printul suveran al Muntenegrului intre anii 1860-1910 și rege al țării din 1910 până la pierderea tronului în 1918.

 

 

 

 

 

La sfarsitul razboiului mondial, Muntenegru a intrat sub dominația sârbă facand parte din noul Regat al  sârbilor, croaților și slovenilor,  devenit Iugoslavia în 1929. 

In 1924, Mongolia a devenit republica, ultimul sau imparat fiind Bogd Khan.

 

 

 

 

 

 

 

 

Bogd Khan (Bogd Jivzundamba Agvaanluvsanchoijinyamdanzanvanchüg; 1869-1924), a fost înscăunat han al Mongoliei , la data de 29 decembrie 1911, când Mongolia Exterioară si-a declarat independența față de dinastia Qing, după Revoluția Xinhai din China.

El s-a născut în Tibet si a fost a treia persoana cea mai importantă în ierarhia buddhismului tibetan și, prin urmare cunoscut sub numele de „Bogdo Lama, fiind  liderul spiritual al budismului tibetan Mongolia Exterioară.

A pierdut puterea lui atunci când trupele chineze au ocupat țara în 1919 el fiind pus sub arest la domiciliu. După revoluția din 1921 condusă de Damdin Sukhbaatar,  Bogd Khan a fost lăsat să rămână pe tron într-o monarhie limitată până la moartea sa, în 1924.
 La  26 noiembrie 1924 se instaureaza Republica PopularaMongola, un fel de semicolonie sovietica.

 

 

Spania, un caz special

 

 

 Dupa ce in Spania a fost abolita monarhia in 1931 – inlocuita cu A Doua Republica Spaniola –, generalul Francisco Franco (lider dupa Razboiul Civil) a decis in 1969 revenirea la monarhie, numindu-l pe printul Juan Carlos drept succesorul sau.

Dupa moartea lui Franco, monarhia constitutionala a fost instaurata in 1978, printr-un referendum. Juan Carlos I de Bourbon devenise rege in 1975.

Dupa al Doilea Razboi Mondial, sunt desfiintate monarhiile din Italia,Romania,Bulgaria, Iugoslavia.

Ungaria, care oficial intre 1920 si 1944 era un regat aflat  sub regenta amiralului Horthy, cu numele de Regatul Ungariei, s-a transformat si ea intr-o republica”populara”, obedienta de URSS.

 

Surse:

http://www.revistamagazin.ro/content/view/12522/8/

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/puyi-ultimul-mp-rat-al-chinei

http://koreafilm.ro/blog/2010/10/regii-dinastiei-joseon-27-regele-sunjong-33342/

wikipedia.ro

20/06/2016 - Posted by | ISTORIE | , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: