CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 15 iunie în Istoria Românilor


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

15 iunie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

1839: S-a născut  la Fălticeni, publicista, poeta si traducătoarea Sofia Cocea (Coce), prima femeie gazetar din România; (m. 1861, Vaslui).

  In articolele publicate în principalele gazete din Iași și chiar București, Sofia Cocea s-a încadrat printre publiciștii și scriitorii care au pregătit atmosfera favorabilă Unirii.

 

 

 

 

 

 

 

In 1859, ea sa căsătorit cu profesorul V. Chrisoscoleu.

A publicat in cele mai importante reviste pro-unire ale timpului, inclusiv Tribuna românǎ, Reforma, Gazeta Poporului, Zimbrul, Foiletonul Zimbrului, Dacia și Românul, precum și în Steaua Dunării și Gazeta de Moldova. Printre subiectele acoperite au fost ea statutul țărănimii economică și socială, drepturile femeilor, cultură și educație publică și politică externă.

 De la Sofia Cocea ne-a rămas  una dintre cele mai emoționante relatări a “ serbării Unirii la Fălticeni”, într-un articol publicat în Steaua Dunării, principalul organ unionist.

 

 

 

 

 

 

 

 

Scrierile acestei personalități feminine  au fost adunate într-un volum apărut în 1862 la București, intitulat Operile doamnei Chrisoscoleu născută Coce precedate de viața autoarei, publicat de Iulia Aricescu.

 

 

 

 

 

1841: S-a născut in localitatea Cerneti,din jud. Mehedinti, naturalistul Dimitrie Grecescu, unul dintre întemeietorii cercetărilor floristice şi geobotanice din România; membru titular al Academiei Române din 1907; (m.2 octombrie 1910, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

 

 Adunand cu sprijinul studentilor sai, plante din toate zonele tarii, a alcatuit cel mai complet ierbar de la noi — „Ierbarul florei Romaniei”, iar ulterior relatiile cu botanistii de peste hotare i-au prilejuit alcatuirea unui „Ierbar european”. 

 In anul 1898 a aparut lucrarea sa  cea mai importanta: „Conspectul Florei Romaniei”. Plantele sunt aici clasificate riguros si extrem de judicios, iar alaturi de denumirea lor stiintifica figureaza si cea populara.

A fost membru fondator al Societatii Stiintelor Medicale din Bucuresti, de asemenea membru al Societatii Naturalistilor din Moscova si al Societatii de Botanica din Franta, fiind considerat un intemeietor al botanicii medicale din Romania.

 

 

 

 

 

  1848, 15/27: Locuitorii Bucureştiului (circa 30.000 de oameni), adunaţi pe Câmpia Filaret (numită de atunci „Câmpia Libertăţii”), depun jurământul asupra programului Revoluţiei şi aclamă Guvernul provizoriu constituit cu o zi înainte.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 A fost sfinţit drapelul naţional tricolor, adoptat prin decret la 14 iunie de către Guvernul revoluţionar de la Bucureşti; drapelul avea culorile albastru, galben, roşu şi avea înscrisă deviza „Dreptate, Frăţie”.

 

 

 

 

 

https://i0.wp.com/www.worldwideromania.com/wp-content/uploads/2013/06/15-tricolor-1848.png

 

 

 

 

 

 

 

 

 1848: Se desfasoara a doua Adunare populară de la Lugoj, a românilor din Banat, in timpul careia s-a hotărât: înfiinţarea unei armate populare române şi numirea lui Eftimie Murgu căpitan al acesteia, introducerea limbii române in administratie, recunoaşterea naţionalităţii române,  înlăturarea ierarhiei sârbeşti din Biserica ortodoxa română etc.

 

 

 

 


 1864: În legătură cu decretarea în Moldova, de către guvernul lui Alexandru Ioan Cuza, a secularizării averilor mănăstirești, țarul Alexandru II aprobă propunerea Consiliului de Miniștri de a încredința administrației Basarabiei vânzarea la licitație a tuturor moșiilor aflate în Basarabia, care aparțineau mănăstirilor romanesti din dreapta Prutului.

 

 

 

 

 

 

 

1875: S-a înfiinţat, la Bucureşti, Societatea de Geografie.

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Societatea de Geografie din România

 

 

 

Prin Înaltul Decret nr. 1120 din 15/27 iunie 1875 a fost înființată, prin îndemnul și aprobarea domnitorului Carol I, ”Societatea Geografică Română”, cu scopul de a reuni cercetătorii și specialiștii români din domeniul geografiei, după modelul societăților științifice occidentale.

Potrivit procesului — verbal al ședinței solemne de inaugurare din 15/27 iunie 1875, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 132 din 19 iunie/1 iulie 1875, primul pas în constituirea formală a Societății a fost făcut prin rostirea de către domnitorul Carol I a următoarelor cuvinte:

”Salutând societatea geografică Română, a cărei înființare îndeplinește una din vechile mele dorințe, bucuria Mea este cu atăt mai mare, cu căt sunt încredințat că lucrările ei vor fi de un folos nemărginit pentru viitorul țărei, a cărei dezvoltare economică și politică o urmărește Europa cu un interes crescând.”

Împreună cu Societatea Academică Română, fondată în 1866, societatea nou-înființată a contribuit la punerea bazelor instituționale ale cercetării și învățământului geografic din România.

A fost una dintre primele societăți care au urmărit dezvoltarea turismului în zonele montane se numără și Societatea Română de Geografie, prin numeroase excursii geografice sau de plăcere.

Intre membrii fondatori au fost  Ioan Cantacuzino, Emanoil Bacaloglu, Gheorghe Lahovari, Petre S. Aurelian, Alexandru Odobescu, V. A. Urechia ş. a.

Societatea a editat, între anii 1898 şi 1901, „Marele dicţionar geografic al României”

În anul 1897, prin Legea sancționată de Decretul Regal nr. 588 din 20 februarie 1897, a fost recunoscută ca persoană morală și juridică și instituție de utilitate publică, fiind înscrisă la Tribunalul Ilfov, în 1924, conform Legii persoanelor juridice nr. 21 (Dosar nr. 2474/1925).

Întreruptă în anul 1943, activitatea Societății este reluată în anul 1949, când din dispoziția Ministerului Învățământului se organizează Societatea de Științe Naturale și Geografie, care durează până în anul 1968. Prin Ordinul Ministerului Învățământului nr. 101 din 23 februarie 1968, societatea mai sus enunțată este scindată, luând ființă Societatea de Științe Geografice.

 

 

 

1886: S-a născut Alexandru Nicolae Donici, antropolog, etnograf, scriitor și publicist român.

 

 

 

 

 

 

 

1889: S-a stins din viata genialul poet roman MIHAI EMINESCU.

 

 

 

 

 

Luceafărul literaturii române, Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850.  

A dus o activitate literară fară egal şi a lăsat în patrimoniul literaturii române o comoară inedită, opera sa fiind cunoscuta fiecaruia dintre noi.

A fost activ în societatea literară Junimea şi a lucrat ca redactor la „Timpul”.

A fost ales  membru post-mortem al Academiei Române in 1948.

A debutat la vârsta de 16 ani cu poezia „De-aş avea” în revista „Familia”.

Moartea sa a venit prea devreme, la varsta de numai 39 ani.

În jurul mortii lui Eminescu s-au scris multe dar s-au speculat şi mai multe. Biografii eminescieni au omis sau considerat fanteziste unele dintre relatarile legate de dispariţia fizică a marelui poet.

Cunoscutul eminescolog prof. Nae Georgescu vorbeste în “Dosarul morţii lui Eminescu” despre existenţa unui martor ocular, care, la multi ani de la moartea poetului, a povestit ca i-a stat alături în ultimele sale clipe de viaţă.

Că era lîngă Eminescu în momentul în care poetul a fost lovit cu o cărămidă în cap, pe la spate, lovitură de la care i s-a tras sfîrşitul. Marturiile lui au fost consemnate în Universul, la 28 iunie 1926.

Acest martor era Dumitru Cosmănescu, “nea Dumitrache“, intr-o vreme fost coafor al Regelui. Omul îşi avea prăvălie sub vechiul Jockey-Club, şi “îl servea” adeseori pe Eminescu, care venea acolo împreună cu alţi prieteni.

Cînd s-a întîmplat nenorocirea că s-a îmbolnăvit, Eminescu a fost dus la Şuţu, unde i s-a dat o camera a lui, mai buna ca altora. Mă chema tot pe mine să-l servesc şi acolo, şi mă duceam bucuros“, a susţinut frizerul.

Soarta a făcut ca frizerul Dumitrache sa fie în ziua aceea, în ora aceea, chiar în minutul acela alaturi de Mihai Eminescu. “Venisem la Şuţu, cam pe la 3 dupa amiază“, a povestit nea Dumitrache.

Pe la vreo 4, cum era cald în cameră, Eminescu zice uitandu-se lung la mine: “Ia ascultă, Dumitrache, hai prin grădină, să ne plimbam şi să te învăţ să cînţi Deşteaptă-te, Române!” Eu, care ştiam ca nu e bine sa-i fac împotrivă am ieşit cu el în grădina, unde se vede ca-l trăgea soarta. Şi a început să cînte Desteaptă-te, Române, şi eu după el. Cînta frumos, avea voce“, a relatat fostul frizer.

 

 

 

                                   

                                          

                                           Teiul lui Eminescu de la Iaşi

Cum mergeam amandoi, unul langa altul, si-a continuat omul, povestea, ” vine odată pe la spate un alt bolnav d’acolo, unu’ furios, care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova şi, pe la spate, îi dă lui Eminescu în cap cu o cărămidă pe care o avea în mînă. Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărîmat şi cu sîngele siruindu-i pe haine, spunîndu-mi: “Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc. Ăsta m-a omorît!”

L-am luat în braţe şi l-am dus în odaia lui, unde l-am întins pe canapea.

I-am potrivit capul pe perna şi, cînd am tras mîna, îmi era plina de sînge. Au venit doctorii, cu Şuţu în cap, şi ne-au spus să tăcem, să nu s-audă vorba afară, că nu e nimic. Dar după o jumatate de oră, bietul Eminescu murise !“, a marturisit Dumitru Cosmescu.

Această variantă a morţii dramatice a lui Mihai Eminescu nu apare în nici una dintre biografiile cunoscute ale poetului scrise de G. Calinescuă, George Munteanu, Muraraşu sau Petru Vintilă.

Iata cum prezinta G.Calinescu incidentul, în 1932, în prima editie a “Vietii lui Mihai Eminescu“: “..Petre Poenaru, care, jucînduse ca din întîmplare cu praştia, îl izbi în frunte (pe M. Eminescu, n.n) cu o pietricică. Contrar zvonurilor melodramatice, Eminescu n-a suferit prea mult de pe urma asa-zisului atentat, care îi pricinuise o simplă zgîrietură“.

 

SCENARIUL LUI SCIPIONE

 

Scipione Badescu, redactor al Curierului de Botosani a relatat (exagerand vulgar, dupa parerea profesorului Nae Georgescu) cateva aspecte ale suferintei lui Eminescu din ultimele zile ale vietii, relatari citate inclusiv de George Calinescu:

De 7 nopti, de cand stau langa nenorocitul, numai astazi a putut fi scos din camasa de forta, avand niste furii ce seamana mai mult a turbat decat a alienat. Indata ce-l dezleaga, rupe tot cu-o putere de fiara si striga de produce un ecou ingrozitor in spital, unde se afla 80 de alienati, afara de femei, dar nici unul in starea grozava a lui. Capul ii este spart si umflat; nu pot insa afla de la nimeni cine-a comis aceasta cruzime contra lui“.

 

 

 

 

 

 

 

1898: S-a născut Ion Marin Sadoveanu (pseudonimul literar al lui Iancu-Leonte Marinescu), romancier, dramaturg, poet şi eseist, care-şi datorează consacrarea ca scriitor îndeosebi romanului “Sfârşit de veac în Bucureşti”; (m. 2 februarie 1964).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  A făcut studii de filosofie la București și la Paris. După primul război mondial este șef de cabinet la Ministerul de Interne, apoi până în 1920 se află la Paris.

Din 1926 este inspector al teatrelor, apoi inspector general, iar din 1933 director general al teatrelor și operelor.

Destituit, devine redactor la „Timpul” (1941-1942), dramaturg al Teatrului Național până în 1944; în 1950 a fost redactor la „Universul”; director al Teatrului Național din 1956; membru al Comisiei Naționale UNESCO din 1958.

  NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români R-Z (2002) dă ca zi a naşterii sale data de 27 iunie 1893.

 

 

 

 

 

 

 1907: S-au deschis lucrările celei de-a doua Conferinţe a Păcii, la care au participat reprezentanţii a 44 de state din Europa, Asia şi America.

A fost încheiată o nouă Convenţie privind reglementarea pe cale paşnică a conflictelor internaţionale, document semnat şi de România.

 

 

 

 1909: S-a născut Virgil Teodorescu, poet, prozator, eseist şi traducător; a făcut parte din grupul suprarealiştilor români, alături de Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun; membru corespondent al Academiei Române din 1974; (m. 1987).

 

 

 

1911: S-a născut Eliza Petrăchescu, actriță româncă de teatru și film; (d. 1977).

 

 

 

 

 

 

 

1926: S-a nascut regizorul roman de film Savel Stiopul; (d. la 28 septembrie, 2007).

 

 

 

 

 

 Vocaţie pentru artă, vocaţie pentru viaţă

 

 

 

 

 

Cunoscut pentru filmele „Anotimpuri” (1963) şi „Falansterul” (1979), ambele selecţionate la Cannes, dar şi pentru o serie de pelicule poliţiste, a incetat din viaţă   la vărsta de 81 de ani, şi a fost inmormăntat in Cimitirul Armenesc din Capitală.

Regizor de film şi teatru, scenarist, publicist, actor şi profesor, cunoscutul regizor a murit din cauza unei comoţii cerebrale. Savel Stiopul s-a născut la data de 15 mai 1926 la Cluj, dar a copilărit la Focşani şi a terminat cu brio cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

Prin opera sa s-a detaşat mult de ceilalţi cineaşti romăni, realizănd multe filme de scurtmetraj, filme de ficţiune, regie de teatru şi televiziune. A fost şi profesor de regie şi de istoria filmului, dar şi autor de eseuri despre film.

 

 

 

 

 

 

1929: A încetat din viaţă la Bucuresti,  matematicianul Traian Lalescu, savant cu reputate contribuţii în domeniile matematicii pure şi aplicate, unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nascut in data de 12 iulie 1882 (S.N. 24 iulie), la București, Traian Lalescu lăsat numeroase studii în domeniile ecuațiilor funcționale, seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, algebrei, istoriei matematicii.

 

 

 

 

1930: S-a născut regizorul de teatru Lucian Giurchescu, stabilit la Copenhaga din 1979; a continuat  între montările din această ţară şi din alte ţări vest-europene, sa  revina şi sa  lucreze şi în România.

 

 

 

 

 

1934: S-a nascut Matei Călinescu, critic şi istoric literar, comparatist, poet şi prozator român.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Matei Călinescu ( d. 24 iunie 2009, Bloomington, Indiana, SUA), a fost profesor de literatură comparată la Indiana University din Bloomington.

A fost declarat profesor emerit al acestei universități, unde a condus și un centru de Studii Românești, singurul din Statele Unite și a primit foarte mulți doctoranzi din țara natală, care au devenit ulterior profesori la mai multe catedre de Literatură Comparată din Statele Unite ale Americii.

 

 

 

 

1938: Prima emisiune „Ora românească pentru străinătate”, difuzată de Radiodifuziunea Română, a fost adresată Angliei.

 

 

 

 

1939: A murit Nicolae M. Condiescu, general (profesor de istorie militară la Şcoala Superioară de Război); a fost ministru al armatei în perioada 1930-1931; scriitor; membru de onoare al Academiei Române din 1938 (n. 1880).

 

 

1940: A murit  la Chisinau, sculptorul Alexandru Plămădeală,  considerat cel mai important sculptor roman basarabean din prima jumătate a sec. XX; (n.9 octombrie 1888, Buiucani, Chisinau).

A urmat cursurile  Școalii superioare de pictură, sculptură și arhitectură din Moscova, în atelierul sculptorului rus Volnuhin. În anii 1916-1918 a lucrat la monetăria din Petrograd. După 1918 se întoarce la Chișinău, unde, în anul 1929, este numit în funcția de director al Școlii de desen, transformată ulterior în Școală de arte plastice, pe care o conduce timp de 11 ani.

 

 

 

 

 

 

 

Capodopera lui Alexandru Plămădeală o constituie „Monumentul lui Ștefan cel Mare” din Grădina Publică cu același nume din Chișinău (1927). Tot lui îi aparțin și bustul funerar al poetului Alexei Mateevici de la Cimitirul Ortodox Central din Chișinău, precum si o serie de portrete si busturi  ale unor  oameni de creație și  intelectualil de marca:  bustul lui Alexandru Donici, portretul lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu, portretul Valentinei Tufescu, portretul soției, autoportretul cu soția – Olga Plămădeală, portretul pictorului I. Teodorescu-Sion, portretul poetului Ion Minulescu etc.

 

 

 

 

 

 

1941: S-a nascut la Sulina, intr-o familie de ardeleni în refugiu, dupa diktatul de la Viena, Dan Culcer, critic literar român stabilit în Franţa

A urmat studii universitare de limbă si literatură română la Cluj-Napoca. Este fondator al revistei ”Vatra” din Târgu-Mureș (în mai 1971). Această perioadă se reflectă în dosarul de urmărire informativă deschis pe numele ”Dinu”, conform  arhivelor Centrului național pentru studierea arhivelor Securității CNSAS. 

 

 

 

 

 

 

Emigrează și beneficiază de statutul de refugiat politic în Franța, din octombrie 1987 până în 1992, cand obține cetățenia franceză.

Dupa citeva stagii de formare în domeniul utilizării ordinatoarelor în presă, devine el însuși formator și lucreaza la Paris intermitent pentru CFPJ -Centre de formation et perfectionnement des journalistes, in calitate de conferențiar-ziarist.

Experiențe neconcludente și scurte în cîteva redacții pariziene ca secretar de redacție („Alternances”, revista editata de fiica publicitarului Marcel Bleustein (Blanchet) – agentia Publicis- pentru comunitate ; „Argus”, o revista lunara de asigurari ; „Africa International”).

Face o cariera de grafician pe ordinator și de ziarist, secretar de redacție, în presa sindicală franceză, fiind șef de serviciu Editură la Confédération française démocratique du travail (CFDT-Santé), începind cu 1993. Face ziaristică ocazională și prost retribuită la posturile de radio franceze ( Radio France International – RFI, serviciul român) si engleze (BBC, serviciul român), sau neretribuită – la Radio Solidarnosc (un post parizian al rezistentei anticomuniste poloneze, al cărui studio era în Montmartre, unde se întilnește cu exilații mai vechi Dinu Zamfirescu, Antonia Constantinescu și Radu Portocala.
 ”Revolutia” română și prăbusirea statelor socialiste îi dau de lucru în mod neașteptat. Lucrează oficial ca traducător pentru o agenție de subtitraje video (Videoadapt), colaboreaza in perioada „revoluției” din România (decembrie 1989-februarie 1990) cu studiorile de televiziune TF1, A2 si La 5 din Paris, ca traducător-interpret.

Onorariile substanțiale obținute astfel în citeva luni îi permit să se aventureze într-o lungă expediție de recunoaștere, în compania etnologului francez ex-comunist Claude Karnoouh, de la Oradea la București, prin Maramureș și Secuime, din care aduce nu doar observații despre lumea veche care părea că nu se mai dărimă, fixate intr-un reportaj, „Periplu pentru descoperirea țării mele” (publicat in franceza de revista anarhistă „Iztok”), ci și noua ore de imagini video Televiziunea franceză, după o perioadă de exces, nu mai dă nici o importanță evenimentelor din Romănia. Revoluția transmisă în direct se dovedise o înscenare politică manipulată de Securitate.

Înființeaza la Paris în mai 2000 revista electronică (on line) Asymetria (http://www.asymetria.org), care se reînoieste trimestrial, cu peste 3 000 de vizite pe lună. La 7 decembrie 2000 înființează grupul de discuții Yahoo : ”Societatea de mâine”, care reia titlul unei reviste clujene de sociologie din anii 1920-1925, fondata de Ion Clopoțel http://fr.groups.yahoo.com/group/societatea_de_maine/)   cu in jur de 150 de membrii stabili.

Militează pentru Procesul comunismului, pentru reprezentarea drepturilor victimelor sistemului penitenciar și carceral comunist, pentru aplicare lustrației și pentru reintegrarea lui Paul Goma în drepturile sale cetățenești, redactînd singur sau în colaborare cu intelectualii Ioan Roșca, Valerian Stan, Flori Stănescu, Mircea Stănescu, proteste și apeluri diverse.

 

 

 

 

 

 

1970: Începe vizita oficială de două zile a lui Nicolae Ceaușescu în Franța la invitația președintelui Georges Pompidou. La sfârșitul interviului acordat televiziunii de stat – ORTF (Office de radiodiffusion-télévision française), Ceaușescu s-a lăudat gazetarilor că instaurase un regim al echității sociale în toate domeniile, România fiind superioară chiar Franței.

 

 

 

 

 

 

1970: Dirijorul si compozitorul roman Mihai Brediceanu a brevetat in SUA inventia sa numita polimetronom,un dispozitiv  destinat sa coordoneze pe cale auditiva si vizuala pulsatiile unei muzici, conceputa de compozitori, in politempie structurala.

 

 

 

 

 

File:Mihai Brediceanu.jpg

 

 

 

 

 

  1974: A murit Cristian Vasile, renumit cântăreţ de muzică uşoară,  din perioada interbelică; (n. 1908).

 

 

 

 

1977: A fost inaugurat la Paris, atelierul lui Brancusi, reconstituit pe esplanada Beaubourg, intr-o constructie izolata de cladirea Muzeului de Arta Moderna.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Spatiul cuprinde 148 de sculpturi si incearca sa redea atmosfera atelierului sculptorului din Impasse Ronsin.

 

 

1981: A murit Benedict (Ben) Corlaciu, poet, prozator și traducător, stabilit în Franța din 1975 (n. 1924).

 

 

 

 

 

 

1985: A avut loc, la Ploieşti, pe stadionul „Petrolul”, ultimul spectacol al Cenaclului Flacăra, inainte de interzicerea de către autorităţile comuniste.

Între anii 1970-1980, popetul Adrian Păunescu a devenit o figură importantă în mass-media României ceausiste.

 Revistele pe care le-a dirijat au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România prin combinaţia de idei de stânga de inspiraţie occidentală şi de naţionalism.

Cenaclul Flacăra, pe care l-a înfiinţat la 17 septembrie 1973 şi condus vreme de 12 ani a reprezentat un moment special în anii întunecaţi ai comunismului; Vasile Şeicaru, Alexandru Andrieş, George Nicolescu, Mircea Rusu au fost doat câţiva dintre artiştii români care şi-au început cariera pe scena Cenaclului Flacăra.

Pe 15 iunie 1985, tribunele stadionului Petrolul erau pline de oameni care aşteptau să înceapă „woodstock-ul românesc”. Spectacolul a debutat la ora 18:00 şi a continuat până noaptea, când a izbucnit o furtună. Versiunile sunt multe. Unii spun că Păunescu a cerut mulţimii să rămână în tribune, alţii spun că le-a cerut să plece şi oamenii au refuzat, dar nu s-a stabilit exact.

Ce se ştie sigur însă este că furtuna a fost din ce în ce mai puternică, curentul electric a cedat, iar stadionul a rămas în beznă. Oamenii au intrat în panică şi s-a iscat o îmbulzeală, din care au rezultat 6 morţi şi mai mulţi răniţi.

La acel moment, incidentul a fost trecut sub tăcere de către autoritățile comuniste. Cenaclul a fost interzis, Păunescu la fel, iar folk-ul ostracizat.

 

 

 

 

1990: Printr-o decizie a Consiliului Militar Superior al M.Ap.N. a fost desfiintata organizatia CADA.

In declaratia care a insotit decizia se preciza ca rolul Comitetului de Actiune pentru Deamocratizarea Armatei (CADA) a fost unul de destabilizare a armatei, acest organism facand jocul unor forte politice ostile.

De mentionat ca Armata Romaniei avea la acea data in conducerea ei fosti generali (inclusiv gen.Militaru) spioni sovietici, demascati inca din vremea lui Ceausescu si reactivati de noua conducere „democratica” a tarii aflata sub conducerea d-lui (tovarasului) Iliescu Ion, el insusi suspectat de relatii cu „serviciile”sovietice..

 

 

1994: A apărut, la Bucureşti, primul număr al cotidianului „Ziua”, sub conducerea lui Sorin Roşca Stănescu; la data de 7 ianuarie 2010, ziarul “Ziua” și-a încetat apariția; un grup de foști jurnaliști de la “Ziua” au înființat, tot în ianuarie 2010, publicația online “Ziua Veche”.

 

 

 

 

 

1997: Omul politic roman Sergiu Cunescu a fost reales in functia de presedinte al Partidului Social Democrat Roman, la cel de-al XX-lea Congres al acestei formatiuni politice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2002: Se lanseaza  postul de televiziune MTV România; invitat de onoare la spectacolul inaugural a fost cunoscutul interpret de muzică latino, Enrique Iglesias,  iar primul viceoclip difuzat a fost “Love To See You Cry”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI  SI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/15/o-istorie-a-zilei-de-15-iunie-video/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

  10. agerpres.ro

 

15/06/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: