CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 13 iunie în Istoria Românilor


 

 

 

 

 

13 iunie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

1456: A fost menţionat pentru prima dată în documentele din Moldova „slugerul”, dregător ce avea în grijă aprovizionarea cu alimente a curţii domneşti şi a armatei.

A făcut parte si din sfatul domnesc, apoi a pierdut treptat din  importanţă.

 

 

 

 

 

 

1833: S-a nascut Ioan Micu Moldovan (numit și Moldovănuț, d. 20 septembrie 1915), istoric, teolog, folclorist, filolog și pedagog român din Transilvania.

 

 


A fost un „discipol şi alter ego al lui Inochentie Micu Klein”, a desfăşurat o intensă activitate politică şi culturală pentru emanciparea românilor transilvăneni.

El a fost principalul autor al Pronunciamentului de la Blaj (1868), cel mai important act politic al românilor din Transilvania după Adunarea Naţională de pe Câmpia Libertăţii din 3/15 mai, prin care se protesta împotriva încorporării Transilvaniei la Ungaria.

Pronunciamentul de la Blaj a avut o mare influenţă asupra dezvoltării vieţii politice din Transilvania, el anticipând constituirea Partidului Naţional Român (1869) care va conduce lupta naţională până la Unirea din 1918.


Prezent la Conferinţa de constituire a Partidului National Roman, ca membru fondator, Moldovănuţ a ţinut să precizeze că partidul a adoptat pasivitate absolută numai faţă de Dieta de la Budapesta „încolo… activitate cât se poate de mare”.
A susţinut cu toată convingerea mişcarea memorandistă (1892-1894), atrăgând atenţia autorităţilor maghiare care cereau sporirea armatei în jurul Blajului pentru supravegherea tineretului studios şi chiar schimbarea Mitropolitului cu o persoană de încredere „deoarece vicarul Ioan Micu Moldovan este conducătorul invizibil şi secret al întregii mişcări”.
A fost membru fondator şi preşedinte al ASTREI şi membru al Academiei Române.

A colaborat la Archiva pentru filologie şi istorie şi la Transilvania, unde a publicat studii şi documente privitoare la istoria bisericii din Transilvania, tipărite sub titlul: Acte sinodale ale Bisericii Române din Alba Iulia şi Făgăraş (2 vol), Spicuire în istoria bisericească a românilor ş.a.

 

 

 

 

 1848: Gheorghe Bibescu, domnul Țării Românești (1842-1848), a abdicat și a plecat la Brașov. (13/14; 25/26 iunie).

 

 

 

13 gheorghe bibescu

 

 Dupa abdicarea lui  Gheorghe Bibescu  s-a format, la Bucureşti  un Guvern provizoriu ( alcatuit din mitropolitul Neofit – preşedinte, Ion Heliade Rădulescu, Chrisian Tell, Ştefan Golescu, Gheorghe Magheru, Gheorghe Scurtu, Ion Odobescu, Nicolae Golescu, Ion Cîmpineanu, Constantin N. Filipescu, Ion Voinescu II – membri; Nicolae Bălcescu, C. A. Rosetti, Al. G.Golescu-Negru şi I. C. Brătianu – secretari).

A fost adoptat ca drapel naţional Tricolorul.

 

 

 

 

 

1848: Are loc Conferinţa restrânsă de la biserica română din cartierul „Fabric” din Timişoara, la care au participat delegaţii români veniţi aici pentru Congresul bisericesc româno-sârb care nu s-a mai ţinut.

Adunarea a hotărât completarea „Petiţiei neamului românesc”, recunoscută prin legea din 9/21 mai şi înaintarea acesteia Parlamentului maghiar ; (13/25).

 

 

 

  1909: S-a născut Eugen Pora, zoolog ecofiziolog (cercetări de fiziologie animală comparată şi ecologică) şi oceanograf; membru titular al Academiei Române din 1963; (m. 1981).

 

 

 

 

1909: A decedat  inginerul si  scriitorul român George Lahovari ; (n.1 iunie 1838).

 

 

 

 

 Gheorghe I. Lahovary (n. 1 iunie 1838, Râmnicu Vâlcea - d. 13 iunie 1909, București) a fost un inginer și scriitor român, membru de onoare al Academiei Române (din 1901) - foto - ro.wikipedia.org

 

 

In calitate de director al Poştelor şi Telegrafelor (1871-1876), a introdus cărţile şi mandatele poştale. S-a numărat printre fondatorii Societăţii Române de Geografie (1875) si  a tipărit, în colaborare, „Marele dicţionar geografic al României”. A fost  membru de onoare al Academiei Române din 1901; (n. 1838).

 

 

 

1926: Are loc primul congres al radiofoniştilor români, unde prezintă rapoarte prof. dr. Dragomir Hurmuzescu şi ing. Emil Petraşcu.

 

 

 

 

1926: S-a născut Paul Miron, poet, prozator, dramaturg şi filolog, specializat mai ales în lexicologie şi stilistică; a realizat numeroase traduceri din limba germană în română şi invers; după război a emigrat şi s-a stabilit în RFG.

A înfiinţat lectorate de limbă română la Koln (1952), Bonn (1954) şi Freiburg im Bresgau (1964); fondator şi animator al Societăţii Culturale Deutsch-Rumanische Studienvereinigung „M. Eminescu ” (1976); (m. 2008).

 

 

 

 

 

1930: In Romania a  fost constituit  al doilea guvern condus de Iuliu Maniu (13 iunie – 8 octombrie 1930).

A fost al doilea guvern condus de Iuliu Maniu dupa  demisia primului guvern Iuliu Maniu (10 noiembrie 1928 – 7 iunie 1930) care a fost determinată de refuzul de a accepta instaurarea regelui Carol al II-lea, care  în 1925, renunţase de bunavoie la drepturile succesorale la tronul Romaniei.

 

 

 

 

 

1932: Se infiinţeaza  de catre savantul  Grigore Antipa, Institutul  de Biooceanografie din Constanţa.

Cu cele două rezervaţii şi staţiuni de cercetări, cea de la Agigea şi cea de la capul Caliacra (prima este azi departe de mare, iar rezervaţia a fost distrusă, a doua este în ruine, dar rezervaţia mai există), institutul a fost transformat în 1949 în Staţiunea de Cercetări Maritime şi Proiectări Piscicole, înglobată în 1970 în Institutul Român de Cercetări Marine.

 

 

 

 

 

 

1941: In  noaptea de 12-13 iunie are loc primul val de deportări sovietice din RSS Moldoveneasca  şi Bucovina de nord.

 

 

 

 

Primul val de deportări staliniste din Basarabia și Nordul Bucovinei.

 
 

Deportările din Basarabia şi Nordul Bucovinei au fost o formă a represiunii politice si nationale puse în practică impotriva romanilor de  catre autorităţile sovietice.

Primul val de deportări a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2.30) şi a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940.

Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane – deportate.

De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmaţi şi un lucrător al securităţii (NKVD) bătea la geamul casei, în plină noapte, luînd prin surprindere gospodarii.

Într-un sfert de oră să fiţi gata!, acesta era ordinul care li se dădea oamenilor cuprinşi în spaimă de cele întîmplate, neînţelegînd unde merg şi de ce.

Deseori, printre cei care veneau să ridice oamenii se găsea şi binevoitorul sau binefăcătorul care a denunţat familia şi, astfel, ajuta NKVD-ul să depisteze elementele periculoase.

Deportaţilor le era permis să ia cîte 10 kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preţ sau mai util în bagajele celor deportaţi le împărţeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte.

Îndată, erau urcaţi în camioane sau chiar – în unele sate – în căruţe, fiind duşi pînă la gara de trenuri.

În staţiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separaţi în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici şi bătrînii – aparte.

A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, cîte 70-100 persoane, fără apă şi hrană.

Pe vagoane scria: „Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic”.

„Ieşiţi-le în cale cu flori !” sau „Emigranţi voluntari”.

În Basarabia, 90 vagoane au pornit din staţia Taraclia, 44 vagoane – din staţia Basarabeasca, 44 vagoane – din staţia Căuşeni, 48 vagoane – din staţia Tighina, 187 vagoane – din staţia Chişinău, 48 vagoane – din staţia Ungheni, 83 vagoane – din staţia Ocniţa, 133 vagoane – din staţia Bălţi, 73 vagoane – din staţia Floreşti, 40 vagoane – din staţia Rîbniţa, 38 vagoane – din staţia Bolgrad, 103 vagoane – din staţia Arţiz, 340 vagoane – din staţia Cernăuţi.

 

 

 

 

https://i2.wp.com/www.aparatorul.md/wp-content/uploads/2014/06/Basarabeni-deportati-in-Siberia.jpg

 

 Copii basarabeni in Siberia.

 

 

Drumul spre punctele de destinaţie a durat vreo două-trei săptămîni.

Condiţiile de transport erau îngrozitoare. În plină vară, ei duceau lipsă de apă potabilă, fiecăruia revenindu-i doar cîte 200 grame de apă pe zi, iar de mîncare li se dădea doar peşte sărat.

La fiecare oprire a trenului, în cîmp se aruncau cadavre care, fie că erau îngropate sumar, fie că erau lăsate ca hrană animalelor.

Pe parcursul drumului, deportaţilor nu le-a fost acordată nici o asistenţă sau consultaţie medicală.

Astfel, în vagoanele murdare şi fără asigurarea celor mai elementare condiţii sanitare s-au răspîndit diverse boli infecţioase şi mulţi suferinzi au decedat din această cauză.

La unele gări feroviare, cîtorva persoane li se permitea să iasă pentru cîteva minute afară, la aer curat.

Cineva era trimis după apă potabilă. În cazul tentativelor de evadare, imediat se dădea ordinul de împuşcare, astfel că nu era nicio posibilitate reală de a scăpa din acel tren al morţii.

Contingentul deportat era distribuit în felul următor: capul familiei, arestat, era izolat de soţie şi copii şi dus în lagărul de muncă forţată, în GULAG. Ceilalţi membri ai familiei erau trimişi în Siberia sau Kazahstan.

Cei deportaţi în Siberia sau Kazahstan, de la copil la bătrîn, erau repartizaţi la muncă în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri şi în cooperative meşteşugăreşti.

Pentru munca depusă nu erau remuneraţi echitabil, ci li se achita doar un minimum necesar pentru trai.

Dintr-un raport fragmentar al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 aflăm că, în toamna acelui an, deportaţii din RSSM au fost amplasaţi în RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6.085), Novosibirsk (5.787) şi Krasnoiarsk (470).

În Kazahstan, deportaţii din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024) şi Kazahstanul de Sud (2.735), iar în regiunea Omsk erau dispersaţi în 41 de raioane.

Estimarea numărului de victime

Numărul celor deportaţi  ar fi fost de 24.360, sau, dupa alte evaluari,chiar de 30.000 de persoane.

  

 

 

 

 

 

 

 

1942: S-a născut economistul Gheorghe Zaman, specialist în probleme de eficienţă economică; membru corespondent al Academiei Române din 2001.

 

 

1952: Gheorghe Cucu a realizat primul zbor fără motor din țara noastră pe o distanță de 300 km (Cluj-Siliștea-Buzău).

 

 

 

 

 1954: S-a născut sculptorul Ion Mândrescu.

 

 

 

 

  1959: S-a născut Klaus Werner Iohannis, preşedintele României (din 21 decembrie 2014).

 

 

 

 

 

A fost primar al municipiului Sibiu (2000-2014),  preşedintele PNL (iun. – dec. 2014), prim-vicepreşedinte al PNL (feb. 2013 – mai 2014), preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România (2002-2013).

 

 

1959: S-a născut la Iasi, Luminiţa Stoianovici, actriţă de teatru şi film, regizoare, traducătoare şi profesoară; (m. 21.11. 2008).

A absolvit Liceul de Muzica si Arte Plastice „Octav Bancila”, apoi a absolvit  Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica „I. L. Caragiale” din Bucuresti , promoţia 1984, clasa profesor Sanda Manu si in acelaşi an, şi-a început activitatea artistică la Teatrul de Stat Reşita, dupa care a activat  la Teatrul National Timisoara. A decedat  la doar 49 de ani, dupa o lunga suferinta.

 

 

 

 

Actrita Luminita Stoianovici s-a stins din viata

 

 

 

 

 

 1965: În finala Cupei campionilor europeni la volei masculin, desfăşurată la Bruxelles, echipa Rapid Bucureşti cucereşte pentru a treia oară Cupa de Cristal, decernată celei mai bune echipe de pe continent.

 

 

 

1972: A murit in Bucuresti, Nicolae Tăutu, poet, prozator şi dramaturg (n. 1920). NOTĂ: Dicţionarul de literatură română (1979) dă ca an al naşterii 1919.

 

 

 

 

 

 

 Nicolae  Tautu s-a nascut  la 24 noiembrie  1920,in  comuna Cislau, judetul Buzau – moare in 13 iun. 1972, Bucuresti.

Urmeaza Scoala de Ofiteri de Infanterie Bucuresti. Comandant de companie pe front, iar dupa razboi activeaza in presa militara, fiind corespondent special la Apararea patriei si redactor-sef al reyista Viata militara.

A debutat cu versuri in revista Freamatul literar (1935). Unul din cei mai prolifici scriitori de dupa 1944, abordind aproape toate genurile si speciile literare: poezie, romane, povestiri si nuvele, schite satirice, piese de teatru, scenarii literare, librete de opera si opereta, memorialistica etc.

Din cele aproximativ 60 de titluri de opere orig., mai mult de o treime sint volum de versuri: Portret interior (1965), Vox maris (1968), Cintarea ctntarilor mele (1971), Prefata la inima mea (1972) s. a. Laureat al Premiului de Stat ci. III (1953). Colaboreaza la Tineretea, Universul literar, Lumea, Contemporanul, Luceafarul etc.

  Volumele sale de versuri il recomanda un adept al liricii activiste socialiste , fundamental angajate, in maniera lui Mihai Beniuc .

 

 

1984: A murit (la Roma) chimistul Giorgio Ugo Augosto Ostrogovich; în paralel cu activitatea didactică (la Cluj şi Timişoara), a făcut numeroase studii teoretice şi experimentale în diverse domenii ale chimiei organice; membru corespondent al Academiei Române din 1974; (n. 1904).

 

 

 

1990 (13-15 iunie): Încercare de forţă între Guvern şi manifestanti, în legătură cu evacuarea Pieţei Universităţii din Bucureşti.

 

 

 

 

 

Sunt atacate şi incendiate sediile Ministerului de Interne, Direcţiei de Poliţie şi Televiziunii Române; sosiţi în Bucureşti în sprijinul Guvernului, mineri din Valea Jiului curmă aceste acţiuni, dar comit excese împotriva unor sedii de partide şi instituţii, precum şi împotriva unor persoane (prima mineriadă); evenimentele aveau să intre în cronica social-politică românească sub denumirea de „evenimentele din 13-15 iunie” şi au afectat grav percepţia României în lume.

NOTĂ: La 22 aprilie 1990, după un miting electoral al PNŢCD (înaintea alegerilor generale din 20 mai), o parte dintre manifestanţi s-au baricadat în Piaţa Universităţii (unul dintre locurile-simbol ale Revoluţiei anticomuniste din decembrie 1989), blocând (până la 13 iunie) circulaţia pe cele două artere principale ce străbat această zonă centrală a Capitalei; acţiunea a căpătat denumirea de „Fenomenul Piaţa Universităţii”.

 

 

 

 

 1995: A murit cărturarul Aurel Răuţă, stabilit în Spania, la începutul anilor ’40 ai secolului XX; docent de filologie romanică (inclusiv limba română) la Universitatea din Salamanca, s-a numărat printre fondatorii Asociaţiei culturale hispano-române din acest oraş, ca şi printre cei ai Fundaţiei Culturale Române din Madrid. A fost un animator al vieţii culturale româneşti din exil si organizator al unor colocvii şi congrese ştiinţifice; (n. 1912).

 

 

  1997: A murit compozitorul Claudiu Negulescu;(n. 1929).

 

 

  2002: A murit Gheorghe Bulgăr, filolog, autor de dicţionare şi istoric literar; (n. 1920).

 

 

 

  2002: A murit Horia Stanca, cronicar dramatic, memorialist şi traducător; este arestat în 1952 (pentru activitate de presă îndreptată împotriva comunismului) şi condamnat la trei ani de muncă silnică, pe care-i ispăşeşte la Jilava şi la Canalul Dunăre-Marea Neagră (n. 1909).

 

 

2007: Omul de afaceri arab Omar Hayssam a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, în procesul în care este acuzat de acte de terorism în legătură cu răpirea a trei jurnalişti români în Irak.

 

 

 

 

2013: A decedat pictoriţa Elena Uţă Chelaru; (n. 1930).

Absolventa a Institutului de Arte Plastice din Bucuresti, unde a avut profesori pe Samuel Mützner, Catul Bogdan sau Alexandru Ciucurencu, Elena Uta Chelaru s-a remarcat in pictura contemporana europeana, expunand periodic in Italia, Franta, Belgia.

Începînd cu anii 70 Elena Uţă Chelaru se documentează, lucrează si expune la Paris şi apoi in marile oraşe ale Italiei, unde obţine numeroase premii şi recunoaştere internaţională.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tablourile si numele Elenei Uta Chelaru se intalnesc in cele mai prestigioase galerii, muzee, cataloage si colectii din lume (Romania, Franta, Italia, Belgia, Grecia, Israel, Rusia, Liban, SUA, Germania, Norvegia).
Este membra a mai multor Academii de arta, dintre care Academia Internationala “Mario Gori”, Academia Internationala “Pontzen” din Napoli si Academia Gentium Pro-Pace din Roma, Academia Statului Columbia (SUA), Academia Internationala “Lutèce” Paris, Academia Europeana de Arta din Belgia.

Palmaresul Elenei Uta Chelaru include premii la expozitii si concursuri de referinta precum: Cupa Ministrului de Externe Aldo Moro, Bienala internationala de pictura, sculptura si grafica de la Accademia di Romania (Roma), Medalia de Argint “Roma Aeterna” (1977), Marele Colan “Homo Electus Ducatti Estensis” decernat de Academia din Ferrara, Medalia de Argint la al 15-lea concurs international organizat de Academia “Lutèce” din Paris, Diploma de onoare la “Al 15-lea Mare Premiu International de Pictura” (Cannes), Premiul International “Crociatti dell’arte”, (Brindisi), Diploma Cocosul de Platina la Concursul International al Academiei Wallone de Arta (Charleroi, Belgia) “Placheta de Aur” la al 13-lea Festival International de Arta Contemporana (San Remo, Italia).

 

 

 

 

 

CITITI  SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/13/o-istorie-a-zilei-de-13-iunie-video/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

 

13/06/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: