CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Originea etnică și valorile identității naționale românești. VIDEO

Valorile identității naționale românești.Originea etnică.

 

Teoriile etnogenezei

 

În cazul românilor, etnogeneza capătă o importanţă aparte, datorită faptului că aşezarea într-un spaţiu de interferenţă a civilizaţiilor, de întâlnire a căilor care vin dinspre Europa şi Asia, din nordul şi sudul continentului, într-un teritoriu pe care s-au aşezat, mai mult sau mai puţin durabil, diferite neamuri aflate în drum către Imperiul Roman sau către pusta pannonică, a făcut ca întrebările privind procesele care stau la baza formării poporului român, momentul apariţiei lui în istorie şi spaţiul unde acesta s-a închegat ca etnos aparte să se pună cu mare acuitate.

franz-joseph-sulzer-teoria-imigrationista

Franz Joseph Sulzer – Teoria imigraţionistă

Există mai multe teorii care tratează problema etnogenezei poporului român. O primă teorie aparține unor istorici și geografi din secolele XVIII – XIX (Franz Joseph Sulzer, Robert Roesler) și pune în discuție locul etnogenezei românești. Aceasta a venit ca un răspuns la programul întocmit de Inochentie Micu-Klein, în care, personajul amintit, cerea drepturi pentru românii din Transilvania, având la bază o serie de argumente istorice. Această teorie poartă numele de „teoria originii sud-dunărene a românilor”.

Teoria imigrării a fost expusă din mai multe puncte de vedere: cel unguresc, cel rusesc şi cel bulgar.

Părerea ungurilor a fost sistematizată de Tamás în a cărui operă rezumă lucrările unei întregi serii de istorici şi de filologi din ţara sa. Ideile esenţiale din lucrarea sa sunt următoarele: părăsirea Daciei a fost integrală, poporul român s-a format la sud de Dunăre, în Balcani, numele de Romanus reprezintă înţelesul Romaniei provinciale din secolul al IV-lea, înţeles pe care nu putea să-l aibă în timpul lui Aurelian.

În anii 1781 – 1782, apare la Viena, lucrarea Geschichte des transalpinischen Daciens, în trei volume, semnată de Franz Joseph Sulzer, un ofiţer de origine elveţiană.

Ideea centrală a lucrării lui Sulzer este originea sud-dunăreană a românilor, de unde, la sfârşitul secolului al XII-lea şi începutul veacului al XIII-lea au migrat în două etape la nord de Dunăre – sub domnia lui Isaac II Angelos (1185 – 1195) şi după invazia mongolă care a depopulat teritoriul regatului maghiar.

Johann Christian Engel propune o nouă versiune a teoriei imigraţioniste, respingând-o pe aceea a lui Sulzer în detaliile ei istorice şi în sensurile politice. Spre deosebire de teoria lui Sulzer, Engel afirmă că românii au colonizat teritoriile nord-dunărene la începutul secolului al IX-lea în urma deportărilor forţate întreprinse de hanul bulgar Krum.

Un alt teoretician, Robert Roesler, a susţinut ideea conform căreia poporul român s-a format la sud de Dunăre. Acesta a luat în considerare existenţa unui fond lexical comun în limbile albaneză şi română.

Timp de un secol problema înrudirii limbilor albaneză şi română a fost discutată de numeroşi lingvişti şi istorici, începând cu B.P. Haşdeu şi Fr. Miklosich, care au arătat că este vorba de un fond lexical comun, dacii fiind traci, iar albanezii fiind iliri.

Asemănarea dintre limbile română și albaneză se explică deci prin înrudirea dintre traci şi iliri.

scoala ardeleana

Corifeii Şcolii Ardelene

Replica românească a fost dată de corifeii Şcolii Ardelene care respingeau ambele versiuni ale teoriei imigraţioniste. Românii sunt urmaşii coloniştilor romani aduşi de Traian în Dacia după cucerire, după ce acesta exterminase întreaga populaţie băştinaşă.

Scriitorii și savanții Școlii Ardelene au demonstrat prin cărțile lor de istorie și filologie că românii sunt urmași ai străluciților romani și vorbind o limbă ce conservă noblețea latinei, își au locul lor între popoarele Europei.

Unii istorici ruşi, printre care şi Iacob Bromberg, un emigrat basarabean, afirmă că Basarabia e leagănul istoric al slavonităţii. Imediat după cel de-al doilea război mondial, istoriografia sovietică lansează teoria celor două popoare, conform căreia la nordul Dunării s-a format poporul voloh, din care s-a desprins la răsărit de Carpaţi, sub influenţa mai puternică a slavilor, poporul moldovenesc.

Istoriografia bulgară susţine teoria conform căreia vechea populaţie romanizată a dispărut în mijlocul barbarilor; acest proces de asimilare şi exterminare a fost încheiat de slavi.

Istoricul P. Mutafciev susţine că majoritatea valahilor locuiau la hotarul Macedoniei de sud-vest.

Numeroşi istorici străini şi români s-au îndoit de ideile imigraţioniste, susţinând formarea poporului român pe teritoriul de la nord de Dunăre. Argumentele acestora au fost diverse, de la surse antice, la date lingvistice, de la realităţi etnografice la descoperiri arheologice.

În unele izvoare istorice românii sunt desemnaţi prin termenii de valah, voloh, vlah, olah etc. Aceste cuvinte sunt echivalente, fiind folosite de populaţii neromanice pentru a arăta că este vorba de un popor romanic care vorbeşte limba latină.

Românii n-au folosit niciodată aceste denumiri, numele acestui popor conservă pe cel de Romanus, care provine de la Roma; astăzi, românii sunt singurul popor de origine romanică ce a conservat acest termen.

Teritoriul de formare al poporului român este mult mai mare decât cel pe care locuieşte astăzi. Poporul român s-a format din romanitatea orientală; prezenţa acestui popor în spaţiul carpato-dunăreano-pontic este atestată de numeroase izvoare, începând cu Gesta Hungarorum.

Pentru a preciza zona în care s-ar fi format poporul român, Alexandru Philippide apelează la Jičerek care, pe lângă linia care îi poartă numele, a arătat în Geschichte der Serben  că în peninsula Balcanică au existat două limbi la un moment dat: limba română și limba dalmată. Astfel, Philippide îl consideră pe Konstantin Jireček drept singurul care a căutat să afle ceva adevărat în privința originii poporului român.

P.P. Panaitescu a arătat că populaţia romanică din care a rezultat poporul român se întindea din nordul Dunării până în Pind şi Salonic, ca o „pânză de populaţie”, aflată într-o simbioză cu o altă „pânză de populaţie”, cea slavă.

În timp ce populaţia romanică de la nordul fluviului a rezistat tendinţei slave de asimilare, reuşind să-i asimileze pe slavii din acest spaţiu, cea din sudul Dunării nu a izbutit să se impună în faţa celei slave în mijlocul căreia a dispărut în cea mai mare parte; nu este vorba deci de un transfer de populaţie, ci de un proces de asimilare reciprocă, câştigat la nordul fluviului de populaţia romanizată care a constituit poporul român.

Unitatea populaţiei romanizate de la nordul şi sudul Dunării este confirmată şi de rezultatele săpăturilor arheologice, în primul rând de existenţa culturii Dridu, care acoperă aproape întreg teritoriul românesc cât şi unele regiuni din sudul Dunării, fiind singura cultură materială locală atestată în spaţiul carpato-dunărean în secolele VIII – XI şi care aparţine astfel pânzei de populaţie românească (valahă) ce se desfăşura la nordul şi sudul Dunării.

Teoriile descălecatelor

 

Alte probleme ce trebuie tratate în chestiunea originii etnice a poporului român sunt teoriile descălecatelor. În concepţia cronicarilor, „descălecatul” dintâi corespunde cu colonizarea romană a Daciei, iar „descălecatul al doilea” – cu întemeierea principatelor.

Acest al doilea descălecat – din Maramureş (în cazul Moldovei) sau din Făgăraş (în cazul Ţării Româneşti) – s-ar fi produs pe locul rămas pustiu în urma retragerii râmlenilor (retragerea aureliană din veacul al III-lea).

Astfel, termenul de „descălecat” a fost asociat ideii vidului de locuitori în spaţiul est şi sud-carpatic; ca urmare, „descălecatul” a ajuns să echivaleze cu o cucerire, o invazie, o colonizare a acestui spaţiu presupus pustiu. Aceasta a fost cea dintâi înţelegere confuză; condiţionarea descălecatului de absenţa populaţiei autohtone anterioare.

Xenopol înţelesese prin descălecat o suprapunere a unui element nou, coborât din Transilvania, peste unul de baştină, care se pleacă înaintea lui.

Sensul acesta a fost argumentat şi de Gheorghe Brătianu în scrierile sale.

În Moldova, termenul „descălecat” este atestat pentru prima dată spre sfârşitul secolului al XVI-lea pentru a desemna constituirea principatului moldovenesc.

Acesta apare într-o scrisoare trimisă la 30 iunie 1592 judelui Bistriţei de către egumenul şi soborul mănăstirii Moldoviţa, în legătură cu un munte aflat în litigiu: „de când s-au descălecat Ţara Mulduoei …”.

Ca şi în cazul documentelor emise de cancelaria princiară munteană în limbile slavă, şi documentele moldoveneşti de cancelarie, redactate în limba slavă, nu conţin cuvântul descălecat – pe care nici nu l-ar fi putut conţine, fiind un cuvânt românesc – şi nici eventualul său echivalent slav.

Atât la Ureche, cât şi la Costin, descălecatul este întrebuinţat pentru a desemna şi întemeierea unor oraşe: „târgul Baia scrie că l-au descălecat nişte saşi ce au fost olari”.

A doua accepţiune a descălecatului este aceea de aşezare – statornică sau temporară – a unui om sau a unui grup (a unor grupuri) de oameni în anumite locuri, anterior populate sau nepopulate; în funcţie de context, poate căpăta şi nuanţa de a coloniza, a popula, a fixa tabăra.

Al treilea înţeles al descălecatului e acela de revenire, de reaşezare pe vechile locuri, părăsite din diferite motive.

O a patra accepţiune a descălecatului e aceea de a cuceri o ţară, de a o lua în stăpânire. Aşadar, descălecătorul este cel care se aşează domn peste ţara cotropită de oştile sale şi care o colonizează pentru el.

constantin c. giurescu

 Tradiția literară păstrată în cronica cea mai veche a Țării Românești povestește că Muntenia s-a întemeiat printr-o descălecare din Făgăraș.

Constantin C. Giurescu susține că întemeierea Munteniei nu se datorează unor descălecători veniţi din Făgăraş, ci reunirii sub o singură stăpânire românească a diferitelor formaţiuni politice, cnezate şi voievodate, din dreapta şi stânga Oltului.

Ea nu s-a făcut dintr-o dată, într-un singur an, ci a cerut mai multe decenii.

A fost precedată de încercarea neizbutită a lui Litovoi şi Bărbat şi a fost încoronată de strălucita biruinţă de la Posada a lui Basarab cel Mare, întemeietorul.

Între întemeierea Munteniei şi aceea a Moldovei este o mare deosebire; cea dintâi se datorează reunirii diferitelor formaţiuni politice dintre Dunăre şi Carpaţi sub un conducător local, anume voievodul de la Câmpulung şi Argeş; este, prin urmare, un proces intern.

Cea de-a doua este rezultatul unei cuceriri din afară, a unei ocupări a teritoriului dintre Carpaţi, Nistru şi mare de către un conducător venit de peste munţi.

În Moldova a fost într-adevăr o descălecare, întâi a lui Dragoş, apoi a lui Bogdan, coborâţi amândoi din Maramureş, în timp ce, în Muntenia, întemeierea a plecat din însuşi cuprinsul viitorului stat.

Deosebirea există şi în ce priveşte data: Moldova a luat fiinţă aproximativ cu o jumătate de secol mai târziu decât Ţara Românească (1359).

 

Sursa:

Florea Cosmin-Ionuț / istorie-romaneasca.ro/valorile-identitatii-nationale-romanesti

 

 

 

 

10/06/2016 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ziua de 10 iunie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

10 iunie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1415: Prima menţiune documentară a funcţiei de „spătar” în Ţara Românească (atribuţiile acestuia erau comanda armatei şi prezentarea însemnelor autorităţii domneşti la ceremonii).

 

 

 

 

 

1535: Vlad Vintila de la Slatina, domn al Tarii Romanesti, a fost asasinat in padurea Lemnea de langa Bucovatul Craiovei de pe malul Jiului, de un partizan al rivalului sau Radu Paisie, cu acordul otomanilor, in urma aliantei sale cu imparatul austriac Ferdinand I si datorita masurilor pe care le-a luat impotriva unor mari boieri.

 A domnit puţin într-o perioadă când raporturile Ţării Româneşti cu Imperiul Otoman au cunoscut  tensiuni excepţionale, în cursul cărora turcii au  încearcat să modifice statutul politico-juridic al Ţărilor Române, fără să reuşească.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Vlad Vintilă (domn al Țării Românești între septembrie 1532 – septembrie 1534; noiembrie 1534 – iunie 1535), apare ca fiul lui Radu cel Mare, documentele semnându-le cu „[…]Vlad voievod fiul marelui Radu voievod[…]“, însă, istoriografia modernă inclină a-l considera ca fiul lui Radu (Dragomir) fiul lui Vlad cel Tânăr (Vlăduț), pretendentul care s-a ridicat domn la moartea lui Neagoe Basarab împotriva lui Teodosie.

A fost urmat la tron de Radu Paisie (1535-1545)

 

 

 

 

 

 

1574: Are loc batalia dintre moldoveni si turci de la Iezerul Cahului, in care  oastea domnului Ioan Voda cel Viteaz  este infranta.

 

 

Ioan Vodă cel Viteaz (Ioan Vodă cel Cumplit) (n.1521-d.1574), domn al Moldovei 1572-1574

 

Ioan Vodă Viteazul, numit şi Armeanul (mama sa fusese armeancă) sau, mai tîrziu, Ioan Vodă cel Cumplit, era strănepot al lui Ştefan cel Mare.

Unele cronici vechi îl prezintă ca pe un tiran, dar istoricii moderni îi fac un portret mai măgulitor, recunoscandu-i marele merit de a se fi împotrivit turcilor şi afirmînd că era foarte îndrăzneţ şi viteaz, fiind, de aceea, foarte iubit de soldaţi şi de popor dar, din păcate, nu şi de boierime şi cler.

Pentru numeroşii boieri intriganţi, un domn cu o fire aprigă nu era un conducător comod, după cum nici pentru acesta veşnicele sforării şi comploturi ale dregătorilor nu erau uşor de suportat. Ioan Vodă a ales să fie aspru cu boierii şi mai îndurător şi grijuliu cu cei din păturile de jos, care aveau mult mai multă nevoie de ocrotire.

El obţinuse tronul Moldovei în 1572  de la turci, cu ajutorul averii strînse în tinereţe, cînd făcuse negoţ cu pietre scumpe.

În 1574, însă, turcii i-au cerut să dubleze suma plătită drept tribut. Ioan Vodă a convocat Divanul şi i-a convins pe boieri să se împotrivească cererii sultanului.

Situaţia politică era de aşa natură, încît voievodul n-a putut găsi alţi aliaţi decît cazacii zaporojeni – o populaţie din zona Nistrului – care i-au trimis în ajutor o ceată de 1.200 de oameni.

Cu ei şi cu armata sa de moldoveni, Ioan Vodă a pornit războiul împotriva turcilor.

După un şir de victorii răsunătoare ale domnitorului moldovean, care l-au înspăimîntat pe sultanul Selim, acesta a trimis împotriva lui o armată zdravănă, alcătuită din turci cărora li se adăugaseră tătari şi valahi.

Aceştia din urmă doreau să-l înlăture pe Ioan Vodă pentru a-i da tronul unui pretendent, Petru, frate cu domnitorul valah Alexandru.

 

 

 

 

 

Statuia lui Ioan Vodă cel Cumplit (Ioan Vodă cel Viteaz)

 

Ioan Vodă se instalase la Huşi, de unde putea veghea mai bine asupra graniţelor. Aflînd de venirea turcilor, domnitorul trimise pe pîrcălabul Sucevei, Ieremia, în fruntea unei avangarzi, să-i împiedice pe turci să treacă Dunărea şi să-l ţină la curent cu evoluţia situaţiei.

Trimisul, însă, despre care se spune că ar fi fost plătit de duşmani cu 30.000 de galbeni, l-a înşelat pe domnitor: i-a spus că ajunsese prea tîrziu pentru a-i opri pe turci şi că aceştia ar avea o armată destul de mică.

A fost prima trădare. 

Pe baza acestor informaţii false, în lipsa altora mai exacte, Ioan Vodă a pornit împotriva otomanilor. Bătălia s-a dat la Obluciţa, “lângă iezerul Cahulului” la 10 iunie 1574. Poate ar fi avut, totuşi, şanse să învingă, dacă n-ar fi survenit o a doua şi apoi o a treia trădare. În ajunul bătăliei, o parte dintre boieri, avîndu-i în frunte pe marii vornici Murgul şi Bilai, au trecut de partea turcilor, iar a doua zi, cînd se dădu semnalul atacului,“Boierimea moldoveană, în frunte cu Ieremia Pîrcălabul, plecă steagurile şi, punînd cuşmele în vîrful suliţelor şi săbiilor, trecu şi ea de partea duşmanului” .

Lupta a fost cumplită; dupa trei ciocniri soldate cu numeroşi morţi în ambele tabere, Ioan Vodă s-a retras pe un deal, în satul Roşcani, unde a fost înconjurat de turci. Nemaiputînd rezista asediului, din pricina lipsei de apa, Ioan a hotărît să se predea.

Atît Ahmed Paşa, comadantul oştii turceşti, cît şi Petru, pretendentul la tronul Moldovei, au jurat solemn că vor cruţa viaţa tuturor cazacilor şi moldovenilor.

Dar, odată ajuns în cortul căpeteniei turcilor, Ioan Vodă a fost înjunghiat, apoi i s-a tăiat capul, iar trupul lui, legat de două cămile, a fost rupt în bucăţi.

Ostaşii care rămăseseră alături de el au fost măcelăriţi.

 

 

 

 

1839: S-a născut scriitorul Ion Creangă; membru post-mortem al Academiei Române din 1948; recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice “Amintiri din copilărie”; (m. 31 decembrie 1889).

 

 

 

 

 

NOTĂ: Data de 1 martie 1837 menţionată chiar de scriitor în „Fragment de biografie” şi acceptată de mulţi istorici literari, este contestată de alţi cercetători, care susţin că Ion Creangă s-a născut, de fapt, la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic, şi anume al unei mitrici (condici) de nou-născuţi  din Humuleşti satul sau natal, publicată de arhivistul ieşean Gh. Ungureanu.

 

 

 

 

 

 

1848: In Tara Romaneasca s-a constituit “Comitetul revolutionar”,  compus din Ion Ghica, Nicolae Balcescu, Constatin Balcescu, Al.G. Golescu (Negru), C.A. Rosetti, 

Dumitru si I. C. Bratianu, Cezar Bolliac, Stefan Golescu, Nicolae Golescu, Ion Heliade Radulescu si Ion Campineanu.

 

 

 

 

 

 

 1853: S-a nascut Ion Pop-Reteganul, folclorist şi traducător român; (d. 3 aprilie 1905).

A  fost un pedagog, prozator, publicist și folclorist, reprezentativ pentru epoca sa, apreciat de Ion Mușlea drept „cel mai mare folclorist al Ardealului.”

După terminarea studiilor, a lucrat ca învăţător în localitatea Orlat, judeţul Sibiu, în anul 1873.

Pe lângă activitatea de învăţător, a desfăşurat o amplă activitate pe plan cultural, fiind mai ales culegător de folclor. A colaborat cu foarte multe publicaţii, unde i-au apărut operele: „Amicul Familiei” (Gherla), „Calicul” (Sibiu), „Cărţile Săteanului Român” (Gherla), „Deşteptarea” (Cernăuţi), „Dreptatea” (Timişoara), „Familia” (Oradea), „Foaia Diecesană” (Caransebeş), „Foaia Poporului” (Sibiu), „Foaia Scolastică” (Blaj), „Gazeta de Duminică” (Şimleu Silvaniei), „Gazeta de Transilvania” (Braşov), „Noua Revistă Română” (Bucureşti), „Răvaşul” (Cluj), „Revista Ilustrată” (Reteag), „Şcoala Română” (Sibiu), „Transilvania” (Sibiu) şi „Tribuna” (Sibiu).

 

 

 

Imagini pentru ioan pop reteganul photos

 

 

 

A efectuat traduceri din autori de limbă maghiară şi germană.

Dintre lucrările proprii, douăsprezece i-au apărut sub formă de volume, dintre care două în timpul vieţii, iar restul postum.

Volumele care au apărut în timpul vieţii sale sunt Ţiganii. Schiţă istorică lucrată pentru petrecerea după mai mulţi autori (1886) şi Povestiri din popor (1895).

 

 

 

 

 

 

1860: S-a nascut in Braila,marea cantareata romana de opera, Hariclea Hartulari Darclee,  .  Dupa ce a facut studiile  la Iasi, a  debutat  in localitatea natala cu ocazia unui recital de canto sustinut in 1881, iar trei ani mai tarziu a sustinut un concert la Iasi.

 

 

 

 


 

 

 

 

 A parasit apoi tara ca sa poata sa urmeze cursuri de canto la Paris. Aici,  a fost remarcata de compozitorul Charles Gounod, care i-a incredintat rolul Margaretei din opera sa “Faust”, rol cu care si-a facut debutul pe scena Operei Mari din Paris in anul 1888.

Gounod a fost si cel care i-a sugerat sa isi ia numele de scena “Darclee”.

Dupa succese remarcabile, a renuntat la cariera muzicala in 1918 dupa un spectacol sustinut la Florenta, unde a interpretat rolul Carmen din opera lui Bizet.

A incetat din viata in 12 ianuarie 1939, in Bucuresti.

 

 

 

 

 

  1869: S-a născut la Craiova, Constantin I. Angelescu, medic şi om politic; membru al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920), prim-ministru (1933-1934), ministru în mai multe rânduri in guvernele Romaniei.

Ca ministru al educaţiei, a avut o reală contribuţie la reorganizarea învăţământului românesc de toate gradele.

Prin căsătoria cu Virginia Constantinescu-Monteoru, fiica milionarului Grigore Monteoru, a devenit proprietarul staţiunii balneare Sărata Monteoru, al unor terenuri petrolifere şi bunuri imobiliare din zona Buzău.

 

 

 

 

 

 

A fost cel dintâi ministru plenipotenţiar al României la Washington, începând cu ianuarie 1918.

După cel de al doilea război mondial a prezidat Asociaţia de prietenie Româno-Americană.

A fost  membru de onoare al Academiei Române din 1934; (m. 14 septembrie 1948).

NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii sale ziua de 12/25 iunie 1869.

 

 

1874: S-a născut medicul Ştefan Gh. Nicolau,  fondator al şcolii moderne române de dermato-venerologie si membru titular onorific al Academiei Române din 1948; (m. 1970).

 

 

 

 

1884(10/22): Apare Legea privind crearea Domeniului Coroanei, prin care 12 moşii aparţinând statului erau date în folosinţa Casei Regale Române.

 

 

1908: A murit Tudor Flondor, compozitor şi violonist (n. 1862, la Storojineţ, in Bucovina de Nord, azi în R.Ucraina).

 

 

 

 

 

1912: In marile orase ale Transilvaniei au avut loc greve generale in semn de protest fata de politica antipopulara a guvernului maghiar.

 

 

 

 

 

 

 

 

1912:A avut loc mitingul aviatic de la Aspern (Austria) la care Aurel Vlaicu a obţinut un mare succes.

 

 

 


 

 

 

Aflat în competiţie cu piloţi celebri ai timpului, a obţinut premiul I pentru aruncarea unui proiectil la ţintă, de la o înalţime de 300 metri şi premiul al II-lea, pentru aterizarea la punct fix.

 

 

 1919: S-a născut (la Soroca, azi în R. Moldova) mezzo-soprana română de faimă internaţională, Zenaida Pally; (m. 26 iunie 1997, în Germania).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1920: Înfiinţarea Şcolii Politehnice din Bucureşti (aniversată, anual, ca „Ziua Politehnicii”, în sâmbăta din săptămâna care include data de 10 iunie).

Tradiţiile acesteia sunt legate de înfiinţarea, în anul 1818, de către Gheorghe Lazăr, a primei Şcoli tehnice superioare cu predare în limba română la mănăstirea Sfântul Sava din Bucureşti, care în anul 1832 este reorganizată în Colegiul de la Sfântul Sava; la 10 iunie 1920 a fost înfiinţată “Şcoala Politehnica din Bucureşti”, având patru secţii: Electromecanică, Construcţii, Mine şi Metalurgie şi Secţia Industrială; din noiembrie 1920 denumirea se schimbă în “Politehnica” din Bucureşti, pentru ca la data de 3 august 1948 să fie înfiinţat Institutul Politehnic din Bucureşti.

In baza rezoluţiei Senatului din noiembrie 1992, Institutul Politehnic a devenit Universitatea “Politehnica” din Bucureşti.

 

 

 

1931: S-a născut compozitorul Dan Constantinescu; (m. 1993).

 1933: S-a născut Iordan Datcu, folclorist, istoric literar, etnolog şi lexicograf; a realizat, în colaborare cu Sabina C. Stroescu, „Dicţionarul folcloriştilor români” (două volume).

1935: S-a născut Octavian Simu, autor de dicţionare, eseist, poet şi prozator (de profesie medic), un recunoscut specialist în cultura şi civilizaţia Extremului Orient.

 

 

 

1939: A fost inaugurat Muzeul Ceferiştilor, în cadrul serbărilor „Ceferiadei”, care aniversau 70 de ani de la deschiderea liniei de cale ferată Bucureşti Filaret-Giurgiu. Locaţia iniţială a fost în parcul şi arenele Stadionului Giuleşti.

În primăvara anului 1953 a fost amenajat – în actuala clădire din Calea Griviţei 193 B – Muzeul Tehnic al Căilor Ferate, a cărui deschidere a avut loc cu ocazia sărbătoririi centenarului liniei Bucureşti Filaret–Giurgiu, în anul 1969.

 

 

 

 

 

1941: In Romania ia fiinta Scoala de parasutisti de pe langa Centrul de instructie al aeronauticii.

 

 

 

 

 

1946: Ministrul de Interne anunta descoperirea unor “organizatii teroriste dirijate de un comandament central”, acestea fiind in fapt grupari de rezistenta anticomuniste: Haiducii lui Avram Iancu, Divizia Sumanelor Negre, Glasul Sangelui, Grupul Elena Basarabeanu.

 

 

 

 

1947: In Romania  este promulgata  Legea pentru organizarea si functionarea Ministerului Apararii Nationale.

Conducerea armatei este reorganizata dupa modelul sovietic.

 

 

 

 

 

 

 1948: Regele Mihai I și Principesa Ana de Bourbon-Parma s-au căsătorit în exil  în Grecia, la Tatoi, iar luna de miere şi-au petrecut-o la reşedința de vară a regelui Paul al Greciei, la 90 de kilometri de Atena.

 

 

 

 

Regele Mihai I şi Principesa Ana se logodiseră cu un an mai devreme, la Londra.

 

 

 

1966: A murit  botanistul maghiar din România Erasmus Nyárády , autorul unor importante contribuţii la cunoaşterea florei României, a munţilor Tatra din Cehoslovacia şi a litoralului Mării Adriatice, membru titular al Academiei Române din 1948; (n. 1881).

 

 

 

 1970: S-a născut Loredana Groza, cunoscuta  interpretă de muzică uşoară şi actriţă.

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

1969: S-a născut  renumitul  fotbalist  şi antrenor român Cosmin Olăroiu.

 

 

Imagini pentru Cosmin Olăroiu.photo

 

 

 

 

 

1979: A murit Aurel Baranga (numele la naştere: Leibovici), dramaturg, poet şi publicist; (n. 1913).

 1979: A murit  filosoful, eseistul şi pedagogul Vasile Băncilă ; (n. 1 ianuarie 1897, Braila).

 

 

 

 

 

 

https://i0.wp.com/api.ning.com/files/n2cmWT9M2abj-X36DZHlxfSixGvWtWOw1aQ5583pRuXeYGLs1Drns83ZfoA1amGWkZQg9bVct0f-7pSFZpJ9Jy2-lmCf-2O5/2vasilebancila.jpg

 

 

A urmat la București cursurile Facultatii de  filozofie a Universității, continuându-și studiile la Paris (studii post-universitare la școala lui Iorga de la Fontenay-aux-Roses, în deceniul trei al secolului). A fost profesor la Liceul „Mihai Viteazul” din București.

Cărţile sale  nu au fost difuzate din păcate în timpul regimului comunist.

Printre cele mai apreciate lucrari ale sale se numara  : Duhul sărbătorii, Filosofia vârstelor, Lucian Blaga energie românească, Aforisme şi para-aforisme, Spaţiul Bărăganului  s.a.

 

 

 

 

 

1983: A murit actorul roman de teatru si film  Geo Barton; (n. 1912).

 

 

 

 

Poster: Geo Barton

 

 

 

 

1998: Guvernul Romaniei a elaborat  Programul national de integrare a tarii in Uniunea Europeana, care cuprindea capitole referitoare la domeniile economic, financiar, legislativ, politic, social, justitie si afaceri interne.

 

 

 

1999: Deputaţii au adoptat Legea accesului la dosarele fostei Securităţi – Legea “Ticu Dumitrescu”.

 

 

 

2002: Partidul Social Democrat  a semnat un protocol de fuziune cu Partidul Moldovenilor, condus de primarul oraşului Iaşi, Constantin Simirad.

 

 2012: In Romania au avut loc alegerile locale, în urma cărora alianta politica  Uniunea Social –  Liberala şi-a adjudecat marea majoritate a funcţiilor de primar şi de preşedinţi de consilii judeţene.

În ceea ce priveşte prezenţa la vot, peste 60,72% dintre românii cu drept de vot s-au prezentat la urne, potrivit datelor centralizate de Biroul Electoral Central.

Cea mai strânsă luptă s-a dat la Cluj, între Emil Boc şi Marius Nicoară, terminându-se cu câştigarea unui nou mandat de primar de către primul dintre candidaţi

 

 

 

 

 

 

Ziua de 10 iunie este in  România  „Ziua Paraşutiştilor Militari”

 La 10 iunie 1941,  în cadrul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii, pe aerodromul Popeşti-Leordeni, a luat fiinţă prima companie de paraşutişti – Compania de Misiuni Speciale, al cărei comandant era lt. Ştefan Soverth

 

 

 

 

 

 

Foto: Grigore Baştan, primul general paraşutist al Armatei Române

 

 

Foto: Primii paraşutişti militari români

 

 

 

Foto: Smaranda Brăescu, prima femeie paraşutist a României

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI  ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/10/o-istorie-a-zilei-de-10-iunie-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

10/06/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ziua de 9 iunie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

9 iunie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

1598:  Se incheie la Manastirea Dealu, Tratatul dintre Imparatul Rudolf al II-lea al Sfantului Imperiu Romano-German, rege al Boemiei, rege al Ungariei, principe al Transilvaniei (între 1599-1604),si Mihai Viteazul, domnul Munteniei.

 

 

 

 

Mihai Viteazul recunoaste suzeranitatea imparatului, care se obliga  să-i asigure subsidii pentru întreținerea armatei și recunoaște caracterul ereditar al domniei sale.

 

 

 

 

 

 

 

 

1848: Inceputul revolutiei pasoptiste in Muntenia.

A avut loc Adunarea populara de la Islaz (azi o localitate in judetul Teleorman), ocazie cu care s-a citit  Programul Revolutiei din Tara Romaneasca (cunoscut sub numele de Proclamatia de la Islaz”) si s-a constituit primul Guvern provizoriu (alcatuit din personalitatile Ion Heliade Radulescu, maiorul Christian Tell, Stefan Golescu, preotul Radu Sapca si capitanul Nicolae Plesoianu).

 

Studenţi revoluţionari din Moldova şi Ţara Românească, prezentînd la Paris tricolorul românesc cu menţiunile “Dreptate, Frăţie” în 1848. Acuarelă de C. Petrescu

 

Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale.

În ţările Române s-au produs trei revoluţii în anul 1848: revoluţia din Moldova – care a fost înăbuşită de la început, cea din Muntenia, iar a treia în Transilvania.

În Muntenia, revoluţia a avut de la început, mai mult succes decît în Moldova; una din cauze a fost mai buna organizare a ei, o alta, concursul unei părţi din administraţie şi armată. În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu se formase, în 1843, o societate politică secretă, intitulată Dreptate-Frăţie.

Din ea făceau parte tinerii patrioţi şi progresişti, dintre care mulţi studiaseră în străinătate, mai ales la Paris. În capitala Franţei izbucnise revoluţia la începutul anului 1848; conducătorii ei fagaduiseră sprijin tinerilor munteni, în cazul cînd se vor ridica la lupta.

Mişcarea a izbucnit  la Islaz, în judeţul Romanaţi, ale cărui autorităţi, militare şi civile, erau de partea revoluţionarilor.

S-a citit Proclamaţia de la Islaz, formată din 22 de articole în care se prevedea:

    – independenţa administrativă şi legislativă,
– separaţia puterilor,
– egalitatea drepturilor politice,
– alegerea unui domn responsabil pe termen de cinci ani,
– reducerea listei civile a domnitorului,
– emanciparea clăcaşilor,
– emanciparea israeliţilor şi drepturi politice pentru compatrioţii de altă credinţă,
– dezrobirea ţiganilor,
– instrucţiune egală,
– înfiinţarea unor aşezăminte penitenciare,
– crearea gărzii naţionale.

La 11 iunie, ştiind că a pierdut sprijinul armatei, domnitorul Gheorghe  Bibescu semnează la Bucureşti proclamaţia de la Islaz, care va deveni noua constituţie. A doua zi, ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. În aceste condiţii, Gheorghe Bibescu a abdicat.

Scurta perioadă de trei luni cît a durat revoluţia în Muntenia a avut totuşi urmări însemnate,  producand  o zguduire a societăţii,  a facilitat pătrunderea ideilor de reformă socială, care-şi vor găsi mai tîrziu expresia în dispoziţiile din 1858 ale Convenţiei de la Paris şi în legile din 1863-1864 de  Domnul  Cuza şi primul ministru Kogălniceanu: securizarea averilor mănăstireşti, împroprietărirea ţăranilor şi legea învăţământului, contribuind  la întărirea şi adîncirea ideii de unitate naţională.

În sfîrşit, prin propaganda  facuta în Apus de  fruntaşii revolutionari  exilaţi, a creat  un puternic curent de opinie publică şi guvernamentală în favoarea Principatelor, curent care-şi va dovedi eficacitatea cu prilejul încheierii Tratatului şi apoi a Convenţiei de la Paris (1856, respectiv 1858).

Nu este, prin urmare, exagerat a afirma că revoluţia munteana de la 1848 stă la baza constituirii României moderne.

 

 

 

 

 

 

 

1856: Vasile Alecsandri publica, in gazeta  ”Steaua Dunarii”, poezia “Hora Unirii”, inspirata de vechea  ”Hora a Ardealului” (1848),  careia i-a refacut si largit valorea  simbolica.

Poezia, pusa pe o melodie de circulatie in epoca, a devenit in scurt timp imnul de lupta pentru Unirea Principatelor, imnul unitatii nationale romanesti.

 

 

 

 

 

 1909: S-a născut Marius Mircu (pseudonimul lui Israel Marcus), fost până în toamna anului 2008 decanul de vârstă al scriitorilor şi ziariştilor din Israel născuţi în România; (m. 2008).

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost frate cu prozatorul Marcel Marcian şi cu matematicianul Solomon Marcus .

 

 

 

 

 

 

 

1912: Moare la Berlin, in urma unui atac de cord  I. L. CARAGIALE, dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori pe care i-a dat acest popor.

A fost membru post-mortem al Academiei Române din 1948.

A fost inmormantat la cimitirul Bellu din Bucuresti; (n. 1 februarie 1852).

 

 

 

 

 

1919: Au fost stabilite relaţii diplomatice la nivel de legaţie între România şi Polonia.

 

 

 

In 1923:  România a semnat un Protocol de adeziune la Convenţia şi Statutul asupra regimului căilor navigabile de interes naţional, semnate la Barcelona, la data de 20 aprilie 1920, cu rezerva ca principiile Convenţiei să nu contravină statutul internaţional al Dunării, elaborat pe baza art. 349 al Tratatului de la Versailles din 28 iunie 1919.

 

 

 

 

 

 

1930: Gruparea din Partidul Liberal, condusa de Gheorghe Bratianu, favorabila restaurarii carliste,este exclusa din Partidul National Liberal.

Gheorghe Bratianu va forma un partid separat: P.N.L. – Gheorghe Bratianu. 

 

 

 

 

 

 

1934: Se reiau relatiile diplomatice  oficiale  dintre Romania si U.R.S.S, rupte de catre Rusia bolsevica la 31 decembrie 1917.

 Problema Basarabiei crease o ruptura in relatiile romano-sovietice   cand, ca represalii pentru traversarea raului Prut de catre trupele romane si din ordinul lui Lenin, ambasadorul (ministrul plenipotentiar) al Romaniei la Petrograd, Constantin Diamandy, a fost arestat, iar ulterior expulzat din Rusia.

 Din acel moment  si pana in 1934, relatiile diplomatice dintre cele doua tari au ramas rupte.

Nistrul a devenit frontiera inchisa, iar tranzitul intre cele doua tari blocat. Nu existau legaturi feroviare, postale, telegrafice si telefonice. Ultimul pod peste Nistru, cel de la Tighina-Tiraspol, a fost distrus in 1919.

 

 

 

 

 

 

1939: S-a nascut soprana  română Ileana Cotrubaş.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa o cariera de succes, în anul 1990, Ileana Cotrubaș s-a retras de pe scenă  însă a continuat să predea, ținând cursuri de măiestrie și sfătuind tineri promițători, printre care  si pe renumita cantareata Angela Gheorghiu.

1942: Se infiinteaza „Centrul de instructie Sarata”, unde erau trimisi legionarii care se ofereau voluntari pentru front.

Maresalul Antonescu daduse ordine exprese ca acestia sa fie trimisi in prima linie a  frontului.

 

 

 

 

 

1944: A  decedat  omul  de știință român, geolog, mineralog şi specialist în exploatarea petrolului, Ludovic  Mrazec ; (n. 17 iulie 1867 la Craiova).

 

 

 

 

 

 

 

A întocmit primul curs de mineralogie şi petrografie din România; membru titular al Academiei Române din 1905, vicepreşedinte (1913-1916) şi preşedinte al acestui for (1932-1935) (n. 1867).

A infiintat Insitutul geologic al Romaniei, al carui director fost din 1906 pana in 1928.

Este personalitatea care și-a pus amprenta asupra dezvoltării extraordinare înregistrate de geologia românească la începutul sec. al XX-lea. A fost primul specialist român care a susținut originea organică a petrolului.

 

 

 

 

 

1949: A decedat la Viena soprana română originara din Basarabia, Maria Cebotari ; (n. 10 februarie 1910).

 

 

 

 

 

Imagini pentru Maria Cebotari photos

 

 

 

 

 

La numai 24 de ani, Mariei Cebotari i-a fost conferit cel mai înalt titlu onorific (în arta dramatică) existent în Germania si Austria din acel timp: Kammersängerin.

A jucat în opt filme, turnate în Germania și Austria, alături de vedete ale cinematografului de atunci, inclusiv alături de soțul ei, Gustav Diessl.

În România și Italia a jucat în coproducția Cătușe roșii (sau Odesa în flăcări),1942 ), cenzurată ulterior de autoritățile comuniste și redescoperită de curând într-o arhivă din Italia.

 

 

 

 

 

 

 

1949: Şi-a început activitatea „Societatea de ştiinte istorice şi filologice din România”.

 

 

 

1958: A murit Julius Bielz, etnograf, muzeograf şi publicist sas din Transilvania; (n. 1884).

 

 

 

1972: A murit medicul Grigore Alexandru Benetato; contribuţii la studiul rolului sistemului nervos central în imunologie; membru titular al Academiei Române din 1955 (n. 1905, la Chişinău, azi în R. Moldova)

 

 

 

1978: A murit (la Lausanne, in Elveţia) principele Nicolae de Hohenzollern-Sigmaringen, al doilea fiu al regelui Ferdinand şi al reginei Maria; membru de onoare al Academiei Române din 1929 (n. 1903, la Sinaia).

 

 

 

 

 

1990: Prima intrunire a Parlamentului Romaniei rezultat in urma alegerilor de la 20 mai 1990 (primele alegeri libere si democratice in Romania de dupa al II-lea razboi mondial), in care  electoratul s-a pronuntat asupra presedintelui tarii prin vot direct, si a celor doua Camere ale Parlamentului, Camera Deputatilor si Senatul, prin vot proportional. 

 

 

 

 

 

 

 1996: A murit publicistul Radu Pascal, membru fondator al revistei de politică externă „Lumea”/1963; (n. 1941).

 

 

 

 

 

 

1997:  Regele Mihai şi-a reluat turneul european consacrat sprijinirii integrării României în NATO, din primul val, printr-o vizită de cinci zile în Spania.

 

 

 

 

 

 

 1997: Camerele reunite ale Parlamentului au aprobat un proiect de hotărîre care prevedea participarea României la constituirea Rezervei Strategice pentru Forţa de Stabilizare din Bosnia-Herţegovina (SFOR), participare solicitată de preşedintele României printr-o scrisoare adresată forului legislativ.

 

 

 

 

1997: Miniştrii de Externe din cele şapte state participante la Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), printre care şi România, s-au reunit la Salonic, în cadrul celei de-a doua întîlniri a SECI.

 

 

 

 

 

 

1998: Este inaugurat la Bucuresti, “Monumentul  Km 0″, reconstituit si restaurat pe vechiul amplasament din fata bisericii Sfantul Gheorghe Nou .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2004: PSD a obţinut la nivel naţional 37,4% din mandatele de consilieri locali, urmat de PNL – 17,6% şi PD – 15%. În clasament urmează PRM – 7,1%, UDMR- 6,3%, PUR – 6,1%. Alianţa Dreptate şi Adevăr a obţinut 0,15% din totalul mandatelor. Mandatele au fost atribuite după ce s-a înregistrat următoarea situaţie a voturilor: PSD 31,8%, PNL – 16,6%, PD – 13,9%, PRM – 7,7%, PUR 6,5%, UDMR – 5,4%.

 

 

 

 

 

 

2005: Guvernul a adoptat Strategia de comunicare internă şi externă privind integrarea României în Uniunea Europeană; documentul a fost elaborat la iniţiativa Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale şi reuneşte peste 200 de proiecte propuse de un număr de 37 de instituţii publice în cadrul unui comitet interministerial special constituit.

 

 

 

 

 

 

 

2005: Muzeul Memorial de la Sighet inaugurează o nouă sală ce va face cunoscută vizitatorilor „poezia din închisori”, compusă de detinuţii politici din  sistemul inchisorilor  comuniste.

 

 

 

 

2015: A murit Corneliu Leu, prozator, dramaturg, scenarist, jurnalist şi realizator radio tv.

 

 

 

 

 

 

A înfiinţat  printre altele, postul Radio Vacanţa, Editura Eminescu, Studioul de producţie de filme, seriale şi coproducţii al Televiziunii; (n. 1932).

 

 

 

 

 

 CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

Inaltarea Domnului – Ziua Eroilor

 

 

 

 

 

 Inaltarea Domnului - Ziua Eroilor

In fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste praznicul Inaltarii Domnului. Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. Astfel, in toate bisericile, manastirile si catedralele ortodoxe din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului, se arata intr-un comunicat al Patriarhiei.

Adesea Inaltarea lui Hristos, ca si Invierea Sa au fost intelese ca fiind niste lucrari ale Tatalui asupra Fiului Sau. Trebuie sa avem in vedere, ca moartea lui Hristos nu a avut ca tinta satisfacerea onoarei jignite a Tatalui, ci transfigurarea firii omenesti. De aceea atat in Inviere cat si in Inaltarea Sa, Hristos nu este pasiv.

Evanghelistul Luca spune ca Hristos i-a luat pe ucenicii Sai, i-a dus spre Betania si acolo Si-a ridicat mainile, i-a binecuvantat si pe cand ii binecuvanta, S-a departat de ei si S-a inaltat la cer (Luca 24,50-51). Prin aceste cuvinte nu trebuie sa intelegem ca acesta a fost ultimul act al lui Hristos in lume, El nu devine absent in creatie. Inaltarea lui Hristos nu inseamna retragerea din creatie, El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.

Temei pentru credinta in Inaltarea lui Hristos avem si in Evanghelia lui Marcu, in versetul 19 din capitolul 16, unde se spune ca Iisus Hristos S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta Tatalui. Astfel, Tatal il iubeste pe Fiul in Sfantul Duh nu doar ca Dumnezeu ci si ca om. Prin acesta trebuie sa intelegem ca toti cei care ne-am unit cu Hristos, devenim partasi la aceasta iubire dumnezeiasca.

Obiceiuri de Inaltarea Domnului

In popor exista credinta ca odata cu Inaltarea Domnului, se inalta si sufletele celor adormiti de la Saptamana Luminata incoace. Sufletele care rataceau, deveneau strigoi si provocau neajunsuri oamenilor si animalelor.

De aceea in aceasta zi se practicau ritualuri magice de aparare: erau culese si sfintite plante despre care se crede ca au proprietati apotropaice (leustean, alun, paltin); se buciuma la raspantia drumurilor si pe dealuri; oamenii se incingeau peste brau cu ramuri de leustean; si erau date  de pomana bucate pentru morti.

 

 

 

 

 

CITITI SI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/09/o-istorie-a-zilei-de-9-iunie-video-3/

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

10/06/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: