CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O „Rapsodie română”compusă de marele pianist Franz Liszt. VIDEO


 

 

https://i2.wp.com/www.societateamuzicala.ro/wp-content/uploads/2015/08/Franz-Liszt.jpg

 

 


Franz Liszt s-a nascut pe 22 octombrie 1811 la Raiding* (pe atunci Ungaria, astazi Austria) si s-a stins din viata la 31 iulie 1886 la Bayreuth, in Germania, tara a carei nationalitate o dobandise.

A fost un compozitor romantic care visa la o reinnoire a artei si  un pianist stralucit, care la numai 8 ani compunea, iar la varsta de 9 ani sustinea deja concerte. A fost elevul renumitului compozitor de Studii de agilitate Carl Czerny.

Creatia lui Liszt cuprinde un numar mare de lucrari, 1.233 la numar, dintre care 150 sunt piese pentru pian, el  influentand  lumea pianului ca si Paganini lumea viorii si spre deosebire de Chopin, care a fost considerat „pianistul pianistilor”, Liszt a fost numit „pianistul publicului”.

Rapsodiile ungare, sunt lucrari deosebite, compuse cu un talent rafinat, fiind incluse in repertoriul marilor sali de concerte ale lumii pana in zilele noastre.

 Rapsodia este  un termen din limba greaca si  inseamna o creatie populara care se canta sau se recita de catre rapsozi.

Termenul a fost folosit in muzica pentru prima data de Franz Liszt.

 Puţini cunosc faptul că el a fost atât de impresionat de muzica populară românească încât a compus o „Rapsodie română”pentru pian,  după un turneu de mare succes în Transilvania, Muntenia şi Moldova, unde a fost primit ca un adevărat prinţ.

Turneul său a fost evocat de presa vremii şi prezentat pe larg în volumul „Exemplul strămoşilor”, al cercetătorului Arpad Arvay, publicat la editura Kriterion din Bucureşti.

În timpul călătoriei sale prin Transilvania spre Muntenia, Liszt,era asteptat de lăutari în locurile unde a poposit si  şi-a notat doinele, horele, baladele, cântecele de petrecere şi de jale.

Marele pianist  a ajuns la Bucureşti la 16 decembrie 1846 şi a fost întâmpinat de călăreţi purtători de făclii, învesmantaţi în ţinute de gală, care l-au însoţit până la palatul banului Mihail Dimitrie Ghica.

Îmbrăcat în straie turceşti şi împodobit cu bijuterii, banul l-a poftit să se aşeze lângă el pe divanul acoperit cu covoare scumpe.

Iniţial, Liszt trebuia să dea un singur concert la Bucureşti, la 22 decembrie 1846.

Acesta s-a desfăşurat în sala Momolo, care putea primi 300 de spectatori, dar sala s-a dovedit neîncăpătoare, deşi un bilet costa două monezi de aur.

În program au figurat fantezii după melodii de opere cunoscute, piese de Chopin şi Weber, şi variaţiuni pe melodii ungureşti.

Succesul a fost atât de răsunător, încât domnitorul Gheorghe Bibescu l-a rugat să mai ţină un concert pentru curtea domnească.

Acesta a avut loc la 31 decembrie 1846, la palatul domnitorului.

În afara programului susţinut la primul concert, Liszt a prezentat şi variaţiuni pe două melodii româneşti.

A mai dat şi un al treilea concert, după ce, în „Curierul românesc”, Cezar Bolliac a amintit că biletele au fost prea scumpe şi la concert n-au putut veni decât cei bogaţi.

Liszt a dat ascultare cererii publicului şi a mai cântat la un concert unde intrarea a fost gratuită.

De la Bucureşti, compozitorul a plecat la Iaşi. Aici a fost întâmpinat şi găzduit de Alecu Balş, boier amator de literatură şi artă, cu un salon literar.

Liszt a făcut cunoştinţă cu intelectualii de frunte ai Moldovei, în primul rând cu Gheorghe Asachi şi Costache Negri.

Ca şi la Bucureşti, la Iaşi, a susţinut trei concerte, primul la palatul lui Alecu Balş, al doilea la Teatrul Nou (Teatrul Naţional de mai târziu), iar al treilea a fost de asemenea, gratuit. Fondurile obtinute au fost destinate săracilor.

Prima piesă a concertului a fost „Uvertura Moldova” a compozitorului A. Flechtenmacher, iar la sfârşit Liszt a interpretat variaţiuni pe hore şi muzică populară moldovenească. Succesul a fost imens.

Domnitorul Dimitrie Sturdza a bătut o monedă de aur comemorativă în cinstea evenimentului. Legenda spune că Liszt l-ar fi cunoscut şi pe Vasile Alecsandri, care l-ar fi invitat pe moşia lui de la Mirceşti.

Aici ar fi petrecut mai multe zile, s-ar fi întâlnit cu marele rapsod popular Barbu Lăutaru, căruia i-a spus că este un artist pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu un mare talent.

Cercetările de mai târziu au indicat faptul că Liszt l-a cunoscut pe Barbu Lăutaru în timpul turneului său din Iasi, iar pe Vasile Alecsandri, care în ianuarie 1847 se afla în Italia, abia în primăvara lui 1847, când a revenit la Iaşi, întorcându-se din Ucraina.

În ce-a de-a doua vizită prin Moldova, Liszt s-a oprit si în Bucovina, la Cernăuţi, unde a susţinut două concerte şi l-a întâlnit pe Mos Nicolae, un alt vestit cântăreţ popular din Suceava, considerat la fel de faimos ca Barbu Lăutaru.

Compozitorul a fost atât de încântat de talentul său, încât i-a dăruit o cupă de şampanie umplută cu monezi de aur.

Dar Liszt nu s-a mulţumit să-l asculte numai pe Moş Nicolae, ci, ca şi în cazul lui Barbu Lăutaru şi-a notat melodiile cantate de acesta, incantatoare cântece şi dansuri populare româneşti.

Aceste melodii au constituit inspiraţia şi baza creaţiei mai puţin cunoscutei, „Rapsodii române”, găsite abia la 85 de ani după naşterea ei.

Compozitorul ungur Bela Bartok a descoperit pentru prima dată un exemplar, pe un raft prăfuit al Muzeului Liszt de la Weimar şi i-a atras atenţia muzicologului român Octavian Beiu.

Acesta a început investigaţii atente pentru găsirea manuscrisului original, iar activitatea i-a fost încununată de succes, el reuşind să descopere compoziţia în arhiva Societăţii Prietenilor Muzicii de la Viena.

Rapsodia are 25 de pagini. Folosind motivele populare româneşti, Liszt a păstrat caracterul original al melodiilor populare şi coloritul lor naţional.

Premiera „Raposdiei române” a lui Liszt a avut loc la 17 decembrie 1931, la Ateneul Român din Bucureşti, în interpretarea pianistei Aurelia Cionca, şi a obţinut un mare succes de public.

 

 

* Localitatea sa natală, Raiding, făcea parte la acea vreme din Transleithania, partea maghiară a Imperiului Austro-Ungar.

Naţionalitatea lui Liszt a devenit tema unor controverse după destrămarea Imperiului Austro-Ungar.

Lina Ramann în Franz Liszt als Künstler und Mensch (Franz Liszt – artistul şi omul), Leizig, 1880, 1887, 1894, vol I, pag. 3, scrie: „Tatăl lui era maghiar, mama austriacă”.

 

 

Surse:

Corina Kiss

http://www.societateamuzicala.ro/rapsodia-romana

George BACIU

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO

 

 

08/06/2016 - Posted by | MUZICA

3 comentarii »

  1. Reblogged this on radupopescublog.

    Comentariu de Radu | 09/06/2016 | Răspunde

  2. frumos si interesant

    Comentariu de Eu | 11/07/2016 | Răspunde

  3. aduce noutati acest articol!

    Comentariu de Stafan | 05/11/2016 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: