Cine și de ce vrea autonomie în România ?

 

Foto: Simbolul propagandei  găunoase pentru o Transilvanie autonomă – un steag al Transilvaniei de pe a carui stema  din secolul al XVIIl -lea lipseste reprezentarea… romanilor

 

 

 

Cine și de ce vrea autonomie?

Tip de 25 de ani în România o singură comunitate a clamat autonomia: maghiarii.

Mai întâi au folosit termenul de ”autonomie culturală” după care, treptat și bine calculat, liderii comunității maghiare din România, de la popa Tokes la UDMR, și-au dat arama pe față și au spus-o pe cea dreaptă: comunitatea maghiară din România nu se poate dezvolta fără o autonomie teritorială pe criterii etnice a așa-zisului ținut secuiesc (adică vor un ghetou etnic în care ei să fie stăpâni).

Iar de mai mulți ani propaganda maghiară, bine finanțată de la Budapesta și chiar și de la București, defilează cu teoria obținerii autonomiei teritoriale pe criterii etnice a așa-zisului ținut secuiesc fără de care comunitatea maghiară din România ar dispărea (o minciună repetată de suficiente ori tindă să fie catalogată drept adevăr).

Unele cercuri ale propagandei maghiare, în special extremiștii radicali grupați în jurul lui Laszlo Tokes, a PCM și a organizațiilor neo-fasciste maghiare, au început deja să vorbească de autonomia teritorială a Transilvaniei.

Ceea ce personal știam de foare mult timp, și anume că așa-zisul ținut secuiesc este doar un punct de plecare către punctul terminus, autonomia Transilvaniei, începe să prindă viață. Se țintește autonomia Transilvaniei.

Și nici aceasta nu e punctul terminus.

Șe țintește mult mai sus, la alipirea Transilvaniei la Ungaria (un semnal de alarmă cu care rezonez, aici).

Pentru ca propaganda să dea roade e nevoie și de români

Pentru a da consitență mișcării pentru autonomia Transilvaniei propaganda revizionistă maghiară are nevoie de celelalte comunități din Transilvania, de români, de șași, evrei, romi, secui, pentru a masca astfel bătălia pentru alipirea Transilvaniei la Ungaria cu bătălia pentru o Transilvanie a tuturor comunităților care trăiesc aici, o strategie mult mai digerabilă pentru vestul civilizat care s-ar putea întreba ce anume se petrece în Transilvania. 

Astfel, propaganda e acoperită: nu e alipirea Transilvaniei la Ungaria, e lupta pentru o Transilvanie propsperă, fără ingerința miticilor de la București.

Ardelenii sunt făcuți din alt material, nu sunt nici măcar români și ca atare de ce să fie guvernați de români.

Propaganda vorbește despre superioritatea intelectuală a ardelenilor și despre bogăția culturală a Transilvaniei (pe care nu o neagă nimeni) ca bază a unei autonomii a Transilvaniei.

Deocamdată conceptele vehiculate sunt autonomia financiară și autonomia economică (unii liderii români ai acestei mișcări nu au negat însă autonomia teritorială și nici independeța ca viitoare obiective).

Apel la istorie în cazul steagului Transilvaniei

Bineînțeles, slavă Domnului în România libertatea de expresie este garantată. Și slavă Domnului personal sunt în totalitate pentru libertatea de expresie.

Din păcate însă aici avem de-a face cu manipulări grosolane ale istoriei care se pliază perfect peste ignoranța celor care apleacă urechea la această propagandă din neștire sau prostie sau ticăloșie. Sau poate toate la un loc.

Simbol al acestei propagande găunoase pentru o Transilvanie autonomă a devenit steagul Transilvaniei, în culorile albastru, roșu și galben, pe care este reprezentată o stemă a Transilvaniei din secolul XVII.

Din punct de vedre istoric, în urma Dietei de la Sebeș din 24 mai 1659, stema Transilvaniei a fost sfâșiată, fiecare dintre cele trei națiuni privilegiate preluând câte un simbol, românii nefiind „reprezentați” prin niciun simbol, ei neavând statut de națiune.

Astfel, maghiarii erau reprezentați de acvila neagră, secuii de soare și lună, iar sașii de cele șapte turnuri de cetate, de culoare roșie (Transilvania/Siebenbürgen) (detalii aici).

Așadar, românii nu sunt în niciun fel reprezentați pe steagul Transilvaniei, cel cu care defilează propaganda pentru o Transilvaniei autonomă dar și foarte mulți români care au impresia că sunt ardeleni adevărați dacă defilează cu un simbol pe care ei înșiși nici măcar nu sunt reprezentați și care, mai mult, este un simbol al opresiunii românilor din Transilvania timp de sute de ani.

 

 

 

 

 

Un maghiar mândru de steagul Transilvaniei, din care românii lipsesc (FOTO: facebook.com)

 

 

Foto: Două personaje mai vizible ale propagandei pentru autonomia Transilvaniei, ambii români cu numele, alături de steagul Transilvaniei din care românii lipsesc (FOTO: facebook.com)

Cu privire la steagul Transilvaniei și la simbolistica acestuia, l-am rugat pe istoricul clujean Vasile Lechințan, doctor în istorie, să mă ajute să înțeleg ce anume este cu acest steag fluturat de tot mai mulți români ardeleni și pentru a încerca să-i lămuresc pe naivi despre ce este vorba.

Domnia sa a avut amabilitatea de a-mi transmite câteva rânduri cu privire la acest steag.

 

dr. Vasile Lechințan

”Domnule Dan Tanasă,

Este o mare rușine pentru tot neamul românesc! S-a luat pe stema României o stema medievală a Transilvaniei din care lipsesc românii. Ungurii au simbol acvila neagră, secuii soarele și luna și sașii cele șapte turnuri. Steagul e luat din fondul stemei; jos galben, mijloc roșu și sus albastru. Iată așadar ce purtam noi românii ca steag: absența românilor din istoria Transilvaniei. Rușine! Rușine! Rușine.

Tinerii români,  puțini la numar, care defilează sub acest steag al Transilvaniei care disprețuieste, în continuare, peste timp, pe români, sunt de iertat, pentru că nu au știut ce fac.

Cei ce vor continua, aflând acum adevărul, vor fi de neiertat în fața strămoșilor noștri și demni de dispreț și în fața străinilor, care nu acceptă din principiu să-ți trădezi neamul”.

 

Să punem apă limpede în pahar

 

Lucrurile sunt cât se poate de clare. Cine are de beneficiat de pe urma unei Transilvanii ”autonome” și chiar independente? România? Bineînțeles că nu. Congo? Nu cred! Mexic?

Mă îndoiesc! Filipine? Slabe șanse! Ungaria? Budapesta nu și-a ascuns niciodată dorința de a alipi Transilvania din nou. Din contra.

Revizionismul e politică de stat la Budapesta.

Ești maghiar, sas sau secui și fluturi steagul Transilvaniei? Ești liber să o faci, e dreptul tău să spui ceea ce crezi, dar nu uita că nu faci altceva decât să continui o nedreptate la adresa românilor din Transilvania.

Nu poți pretinde că ești european și tolerant fluturând un simbol al oprimării și masacrării românilor din Transilvania.

Ești român și fluturi steagul Transilvaniei? Ești liber să o faci, e dreptul tău să spui ceea ce crezi, însă nu uita că tu nu ești reprezentat pe acest simbol pe care îl fluturi din prostie sau din ticăloșie.

Înainte să te alături din naivitate acestui curent încearcă să te documentezi puțin.

Nu te costă nimic și te poate ajuta să eviți o situația jenantă în care susții o cauză care nu te reprezintă.

Dacă și după ce ai citit aceste rânduri continui să fluturi steagul Transilvaniei mă tem că ți-ai dovedit singur ticăloșia.

Sute de ani națiunea română a luptat pentru unire, nu pentru federalizare.

Sute de ani în Transilvania românii au fost opresați și masacrați, națiunile conlocuitoare (magharii, sașii și secuii) refuzându-le dreptul de a exista ca națiune și de a fi egali cu ei.

Ăsta este adevărul istoric.

Maghiarii, sași și secuii au mai întăi a-și cere scuze și a manifesta respectul cuvenit față de românii victime ale intoleranței lor.

Evident că Transilvania este mai bogată cu toate națiunile conlocuitoare în ea.

Însă ca român eu nu pot și nu vreau să uit ce s-a petrecut în Transilvania timp de sute de ani.

Și fac un apel către frații mei maghiari, secui și sași să înțeleagă că revizionismul este toxic pentru toți.

Sunt de acord cu autonomia în sensul descentralizării, nu în sensul în care militează propaganda maghiară și cozile de topor românești.

Dacă ai ajuns până aici cred că ar fi interesant să urmărești acest video.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse:

http://www.dantanasa.ro/autonomia-transilvaniei-nu-multumesc-eu-nu-sunt-un-tradator-de-neam

http://foaienationala.ro/apel-la-istorie-cazul-steagului-transilvaniei.html

 

 

Publicitate

Ziua de 4 iunie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

4 iunie, istoricul zilei

 

 

 

105:  Împăratul Traian a părăsit Roma pentru a incepe al doilea război impotriva dacilor (105-106).

            Traian                           Decebal

1812:  S-a născut George Bariţiu, om politic, publicist şi istoric român, participant la Revoluţia română de la 1848 din Transilvania; (d. 2 mai 1893).

 

 

 

 Este considerat întemeietorul presei românești din Transilvania. În anul 1838 a întemeiat la Brașov „Gazeta de Transilvania”, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. În același an a început la Blaj publicarea „Foii pentru minte, inimă și literatură”, primul ziar literar românesc din toate timpurile.

1876: La Bucureşti a fost creată “Societatea Naţională de Cruce Roşie a României”.

 

 

1890:  S-a născut la Braila, filosoful şi publicistul român Nae Ionescu. (“Roza vânturilor”, “Curs de metafizică”, “Curs de istoria logicii”); (m. 15 martie 1940).

 

 

 

 

 

 

A fost unul dintre principalii reprezentanţi ai „trăirismului”, un curent de gândire filosofică românească interbelică.NOTĂ: Unele surse dau ca data de naştere a sa ziua de  16 iunie 1890.

 

1893:  S-a născut omul politic român Armand Călinescu, fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc.

După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea   îl numește în funcția de președinte al Consiliului de miniștri (prim-ministru) al Românie, pe care a exercitat-o  din martie 1939 – septembrie 1939 .  

În această calitate, Armand Călinescu a continuat politica externă tradițională, apropiată de Franta si Marea Britanie.

În septembrie 1939, a permis refugiul prin România al guvernului polonez după invadarea și ocuparea Poloniei  de către Germania nazista, precum și evacuarea prin România a tezaurului polonez.

 

 

Adversarii sai legionari au vorbit existența unui plan secret al lui Călinescu, aprobat de Marea Britanie, de a distruge câmpurile petrolifere din Prahova, în cazul unui atac german asupra României.

A fost asasinat în Bucuresti la data de 21 septembrie 1939 , de un comando legionar condus de avocatul Miti Dumitrescu.

 

 

 

 

1909: Se organizează Școala superioară de medicină veterinară din România.

 

1914: S-a născut Constantin Daniel, medic psihiatru şi orientalist.

A fost unul dintre promotorii ergoterapiei în România; preocupări în domeniul civilizaţiilor orientale; (m. 1987).

1918: A decedat actriţa Aristizza Romanescu, una dintre marile personalităţi  ale  artei dramatice româneşti.

 

 

 

Aristizza Romanescu a jucat roluri memorabile  pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti şi a celui din Iaşi, în piese de Vasile Alecsandri,  I.L. Caragiale,  W. Shakespeare,  Molière; (n. decembrie 1854).

 

 

 

 

 

1920: A fost semnat Tratatul de la Trianon, Franţa, care a stabilit frontierele între statele succesoare ale Austro-Ungariei: Austria, Ungaria, Regatul Sîrbilor Croaţilor şi Slovenilor (stat redenumit ulterior Iugoslavia), Cehoslovacia, precum şi între România şi Ungaria, dupa Primul Razboi Mondial.

 

 

Palatul Marele Trianon de la Versailles, Franţa

 

 

 

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial şi Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial.

Tratatul a fost semnat în Franţa la Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România) pe de o parte şi de Ungaria de altă parte.

Conţinutul tratatului

 

Tratatul este divizat în patru părţi. Prima parte include Pactul Ligii Naţiunilor (parte comuna pentru toate tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial).

Partea a doua (articolele 27-35) defineşte frontierele Ungariei cu statele vecine. În principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei.

Frontiera româno-ungară este descrisă în sectiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere între România şi Ungaria).

În principiu, Tratatul consfinţea includerea teritoriului Croaţiei, Sloveniei şi Voivodinei în cadrul Regatului Sîrbilor, Croaţilor şi Slovenilor, a Slovaciei şi Ruteniei în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei şi părţii răsăritene a Banatului în cadrul României şi a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei.

Partea a treia (articolele 36-78) intitulata “Clauze politice pentru Europa”, conţinea o serie de clauze privind, pe de o parte cadrul bilateral al relatiilor dintre Ungaria şi statele vecine, recunoaşterea unor clauze politice privind anumite state din Europa, dispoziţii referitoare la cetăţenie, protecţia minorităţilor naţionale.

Partea a patra (articolele 79-101), intitulată “Interesele Ungariei în afara Europei” conţinea prevederi referitoare la renunţarea de către Ungaria la tratatele încheiate de către Dubla Monarhie cu Maroc, Egipt, Siam (Thailanda de azi) şi China.

Tratatul de la Trianon a schimbat nu numai harta Europei, dar si soarta unor naţiuni, inclusiv a naţiunii române.

Aplicarea dispoziţiilor tratatului

 

Frontierele Ungariei cu statele vecine, astfel cum au fost descrise în tratat au fost delimitate în anii imediat următori.

Singura excepţie a fost oraşul Sopron (în limba germana Odenburg) din Burgenland care, în urma unui plebiscit ţinut la data de 14 decembrie 1921, a decis să rămînă parte a Ungariei.

Dispoziţiile tratatului referitoare la minorităţile din Ungaria au fost aplicate parţial, astfel ca procesul de asimilare a acestora a continuat, Ungaria fiind în prezent unul din statele cele mai omogene etnic din Europa.

Impactul tratatului

Tratatul de la Trianon a consfinţit existenţa unui stat maghiar independent, trecerea către statele succesoare a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) şi a 63% din populatie, aceasta din urmă în majoritatea ei alcătuită din etnici ne-maghiari.

Tratatul nu a ocupat un rol la fel de important în conştiinţa populaţiei statelor succesoare; în principiu, pentru acestea Tratatul de la Trianon a consfinţit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania (partea ungara a Dublei Monarhii) şi a consfinţit o realitate existenta pe teren (majoritatea teritoriilor fusesera deja ocupate de către forţele armate ale României, Cehoslovaciei, Statului Sîrbilor, Croaţilor şi Slovenilor).

Harta destrămării Imperiului Austro-Ungar în urma semnării Tratatului de la Trianon, 1920

 

 

 

 

 

 

 

 

1922 (4-7 iunie): Are loc, la Sibiu, Congresul general al sindicatelor din România, la care se hotărắște  unificarea şi centralizarea mişcării sindicale, se alege Consiliul General al Uniunii Sindicatelor din România, cu sediul la Bucureşti şi se adoptă statutul sindicatelor

1925: A încetat din viaţă la Cluj, compozitorul român Gheorghe Dima; (n. 28 septembrie/10 octombrie 1847, Scheii Braşovului).

 

 

Urmează cursuri de canto la Baden, cu Heinrich Giehne, şi la Viena, cu Otto Ufmann. Continuă la Graz studiile de armonie şi contrapunct cu Ferdinand Thieriot. Între anii 1872-1874 este student la Conservatorul din Leipzig.

În tinereţe a cântat la operele din Klagenfurt şi Zürich.

După întoarcerea în oraşul natal, a practicat ca profesor de muzică şi dirijor, fiind director al Şcolii de Gimnastică şi Cântări (1875 – 1879; 1899 – 1914) şi cel dintâi director al Conservatorului din Cluj.

Din compoziţiile sale, amintim: „Cucule cu peana sură”, „Mama lui Ştefan cel Mare” şi „Ştefan Vodă şi codrul” .

A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române.

 

1927: Cade guvernul Averescu, fiind inlocuit cu cel condus de Barbu Stirbey (pâna la data de 20 iunie 1927).

  Este succedat din data de 21 iunie 1927 de guvernul condus de Ion I.C. Brătianu , care a guvernat România pâna la 24 noiembrie 1927.

 

 

 

 

1939: S-a nascut la Dolhasca, renumitul  actor român de teatru şi film, Alexandru Arşinel.

S-a inscris  la Facultatea de Teatru din Bucureşti pe care a absolvit-o în 1962.

 

 

 

Este director al Teatrului de revistă „Constantin Tănase” din Bucureşti.

1941: S-a nascut  in localitatea Vinerea din jud.Alba, cunoscutul actor  român de teatru şi film,Valentin Uritescu.

 

 

A absolvit în 1963 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” (IATC) din Bucureşti, la clasa profesorului Constantin Moruzan

A fost distins cu Premiul ACIN 1986 pentru rolurile din „Noi cei din linia întâi” şi „Domnişoara Aurica”, Premiul UCIN 1991 „Momentul Adevărului”, „A unsprezecea poruncă”, „Rămânerea”, „Şobolanii roşii”, Premiul pentru interpretare masculină (1986) pentru rolul Sergentul Şaptefraţi din „Lumini şi umbre”, regia Andrei Blaier.

Preşedintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Valentin Uritescu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.

1947: S-a născut actriţa Rodica Mureşan.

In liceu a făcut coregrafie.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București in anul 1978. Încă din timpul studiilor a jucat la Teatrul de Stat Arad, in spectacole ca Viața e ca un vagon de Paul Everac, Cerere în căsătorie de A.P. Cehov s.a

 

 

 

A debutat la televiziune in 1977, cu filmul serial Războiul de independență, regizat de Sergiu Nicolaescu, in care interpreta rolul reginei Elisabeta.

Peste 2 ani apărea in alt serial Tv, Lumini și umbre, cu regia realizata de Andrei Blaier, Mihai Constantinescu și Mircea Mureșan.

A mai jucat in Profesionistul, in regia lui Horea Popescu, Vassa Jeleznova, in regia lui Ion Cojar.

 

 

1961: A murit in Bucuresti  profesoara universitară, scriitoarea, eseista și traducătoarea Alice Voinescu.

S-a nascut la 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali (tatăl său era avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca Poenaru, – era o descendentă a lui Petrache Poenaru).

A studiat la Facultatea de Litere și Filozofie de la București unde audiază cursurile lui Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu-Motru- este nepoata acestuia -, Pompiliu Eliade, Mihail Dragomirescu, Nicolae Iorga, etc. În 1908 își ia licența în filozofie cu Maiorescu, iar la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat.

 

 

 

 

 

 

 

A fost prima româncă doctor în filosofie (Sorbona, Paris, 1913). Teza sa de doctorat, publicată la Paris, trata școala filozofică neo-kantiană de la Marburg.

I se propune o catedră la o universitate din SUA și un post de lector la Paris pe care le refuză, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915.

În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la  Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București. 

În 1948 a fost pensionată de la catedră și a petrecut un an și șapte luni de închisoare la Jilava și la Ghence, apentru participarea (din 1949) la conferinţele organizate de P. Manoliu în cadrul unei „mişcări de rezistenţă”.

 La intervențiile scrise ale lui Tudor Vianu, Mihail Jora (care își pierduse și el catedra de la Conservator), Perpessicius, F. Muzicescu, C. Petrescu, V. Eftimiu sau M. Voiculescu, precum și la intervenția lui Petru Groza, este eliberată, trăind cu o pensie modestă și din traduceri (din limbile engleză și germană-Kleist, Mann etc.). Continuă să își ajute apropiații și câțiva tineri discipoli, fie financiar, fie prin scris. 

In 1951 copiile rămase de la studiul Eschil, sunt distruse de comuniști.

După detenție, a avut domiciliul obligatoriu în comuna Costești de lângă Târgu Frumos până în 1954.

 A publicat cărți de filosofie, estetică și teatru. Postum îi apare și masivul Jurnal care acoperă perioada interbelică și cea comunistă.

În 1940 ia atitudine publică împotriva asasinării lui N. Iorga de către legionari.

A afirmat că O țară care își reneagă trecutul, nu are viitor.

S-a stins din viata  în noaptea de 3 spre 4 iunie 1961.

   Andrei Pleșu scria :

„Îmi dau foarte bine seama ce om de calitate trebuie să fi fost Alice Voinescu […]. Alice Voinescu reprezintă un tip uman dispărut astăzi, produs de o lume de asemena dispărută […].

Mare cititoare și comentatoare harnică a lecturilor sale, angajată patetic în traseele labirintice ale credinței, Alice Voinescu e unul dintre acele personaje benigne, cultivate, civilizate, pe care România interbelică le producea, adesea, și pe care răzătoarea comunistă le-a lichidat nemilos, dezlănțuit, fără altă motivație decât utopia grosolană și resentimentul. O grațioasă școală de fete intrată pe mâna unor plutonieri.”

(în Dilema veche, nr. 268, 3 aprilie, 2009)

1967: A decedat agronomul  român Gheorghe Ionescu-Siseşti; (n. 1885).

A fost  doctor în științe agricole al Universității din Jena, Turingia, Germania si  membru al Academiei Române.

În 1928 a întemeiat Institutul de Cercetări Agronomice.

De asemenea, a fost membru al mai multor academii de științe agricole: membru și vicepreședinte (1949) al Academiei de Agricultură din România, membru corespondent (1926) și ulterior membru de onoare (1938) al Academiei Cehoslovace de Agricultură, membru corespondent al Academiei Unionale de Științe Agricole „V.I. Lenin” din Moscova (1957).

 

 

 

 

1968: La sediul ONU din New York are loc ceremonia de transmitere a tapiseriei „Cântare omului” (operă a artistului plastic Ion Nicodim, realizată în 1963), oferită de Guvernul României ONU; tapiseria este expusă pe peretele vestic al principalului hol al delegaţiilor de la etajul 1 al clădirii Adunării Generale a ONU.

 

Foto: pictorul Ion Nicodim

Sub tapiserie este fixată o placă conţinând traducerea în limba engleză a unui fragment din poezia „Cântare omului” de Tudor Arghezi

1992: Sunt sfintite crucea de marmura si  monumentul care au fost ridicate in memoria maresalului Ion Antonescu, in apropiere de inchisoarea Jilava, pe locul unde a fost executat, la 1 iunie 1946.

 

2002: A încetat din viaţă actriţa romana de teatru şi film, Ninetta Gusti; (n. 27 noiembrie 1913).

 

               

 

Foto: Ninetta Gusti

 

 

2003: Ministrul Afacerilor Externe a inaugurat Consulatul General al României de la Barcelona.

 

 

 

2004: A fost inaugurat „Water Park”, cel mai mare parc acvatic din România (lânga Aeroportul Otopeni).

2005:  Consiliul Naţional al PRM a decis alegerea lui Corneliu Vadim Tudor in functia de preşedinte al PRM, ratificând astfel decizia Biroului Permanent din 2 iunie, privind revenirea acestuia la conducerea formaţiunii.

 

 

 

Totodată, Consiliul Naţional a decis anularea modificărilor din statutul PRM făcute la plenara Consiliului Naţional din 12 martie, hotărându-se astfel revenirea la titulatura Partidul România Mare şi la sigla PRM.

 

 

 

 

 

 

CITITI SI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/04/o-istorie-a-zilei-de-4-iunie-video-3/

 

Bibliografie (surse) :

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;

2. Crestin Ortodox.ro;

3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

4. e.maramures.ro ;

5. Wikipedia.ro.;

6. mediafax.ro ;

7. worldwideromania.com ;

8. Enciclopedia Romaniei.ro ;

9.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

10.  Istoria md.