CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Structuri masonice în România de azi. VIDEO


https://deconspirareafrancmasoneriei.files.wordpress.com/2013/02/steps-of-freemasonry.jpg?w=580&h=384

 

 

 

Masoneria (sau francmasoneria) afirmă că îşi are “rădăcinile” în perioada Revoluţiei franceze din 1789.

La acea vreme, confreeria profesională a zidarilor (din franceză, mason=zidar) a avut un rol deosebit de important la succesul acestei Revoluţii şi, implicit, în schimbarea formei de guvernământ în Franţa, care a abandonat monarhia în favoarea republicii.

Din acea perioadă, au rămas şi semnele distinctive adoptate de masonerie, toate scoţând în evidenţă faptul că ea a fost creată pe structurile breslei profesionale a zidarilor (mistrie, compas…).

În ceea ce priveşte România, un exemplu concret de implicare a masoneriei îl constituie Revoluţia de la 1848, o “soră mai mică” a celei din Franţa. Personalităţile acelei perioade, printre care Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu sau Vasile Alecsandri, au avut de-a face, într-o mai mică sau mai mare măsură, cu Masoneria.

De altfel, toţi reprezentanţii “Junimii”, cu excepţia lui Mihai Eminescu, au aparţinut structurilor masone.

În timp, masoneria s-a transformat într-o mişcare transfrontalieră, cu caracter mai mult sau mai puţin secret, majoritatea ţărilor Europei “găzduind” câte o Mare Lojă Masonică.

Pentru a nu putea fi acuzate de activităţi subversive, sau pentru a nu li se imputa faptul că acţionează în ilegalitate, Marile Loji Masonice au obţinut personalitate juridică.

Scopurile masoneriei nu sunt foarte clar definite, dar se vorbeşte totuşi de faptul că acestea “sunt invariabile, iar puterea ocultă coordonatoare este singura care ştie să influenţeze oamenii ce colaborează astfel inconstient la realizarea scopului acesteia”.

S-a putut observa că printre aceste scopuri s-a numărat şi racolarea unor persoane cu putere de decizie, în structurile de putere ale diferitelor state europene.

Acest lucru a făcut ca numele masoneriei să fie rostit ori de câte ori, în istoria modernă şi contemporană a lumii, s-a petrecut un eveniment cu adevărat important.

În România, cea mai importantă organizaţie masonică este Ordinul Masonic Român, condus de un Mare Comandor.

Mai există şi loji create de organizatii masonice străine, cum ar fi “Loja Concordia”, creată de Marele Orient al Italiei, sau “Loja Humanitas”, sub obedienţa Marelui Orient al Frantei.

Ambele loji au fost create în anul 1990. În 1996, erau cunoscuţi circa 700 de „fraţi” grupaţi în 40 de ateliere.

Conform Constituţiei României, asociaţiile şi societăţile secrete sunt interzise prin lege. Masonii susţin că organizaţia lor nu are un caracter secret, ci discret.

 

 

 

 

 

 

Structuri masonice în România de azi

– Marile Loji, centrale masonice –

Fragmente din cartea

Armaghedonul Templului lui Solomon. Conjuraţia Masoneriei, a Cluburilor Mondiale şi a

Ordinelor Illuminati, de Cornel Dan Niculae

 

 

 

 

 

 

După anul 1990, în România au apărut mai multe „Mari Loji” (centrale masonice care reunesc mai multe loji), ce au diferite afilieri internaţionale.

Născute din lojile masonice apărute în anii ’90, istoria lor este plină de controverse, unele dintre ele apărând prin separarea („roirea”) unor loji masonice dintr-o altă mare lojă, existând 9 până la 15 mari loji la un moment dat, unele reunindu-se mai apoi, altele apărând recent.

Principalele rituri practicate în România sunt: cel de York, ritul Scoţian Antic şi Acceptat (american) şi ritul Memphis-Misraim; dar mai există şi ritul „francez”, cel „suedez” şi cel swedenborgian, ca şi alte rituri, practicate de „masoneria spiritualistă”.

Lojile din cadrul unei Mari Loji din România nu practică neapărat un singur rit, reprezentanţii diferitelor rituri stând alături chiar în timpul marilor Convente masonice al Marii Loji.

Iată care sunt, în ordinea mărimii, aceste Mari Loji apărute în ultimii 20 de ani:

 

1. Marea Lojă Naţională din România (M.L.N.R.)

 

Este cea mai cunoscută Mare Lojă din România, cu cei mai mulţi membri şi „recunoscută ca regulară” în anul 2008 de către chiar „Marea Lojă Mamă a Lumii”, Marea Lojă Unită a Marii Britanii, ce hotărâse din 1989 „redeşteptarea” masoneriei în România.

 

 

 

Cu o istorie zbuciumată, MLNR l-a avut ca Mare Maestru pe „jumalistul”- politician Eugen Ovidiu Chirovici în perioada 2003-2010, apoi pe medicul Radu Bălănescu, iar sediul acestei cea mai mare Mare Lojă din România era la Sala Palatului, mutându-se apoi în cartierul Mătăsari, într-o somptuoasă vilă proprie.

Modul de formare şi existenţa acestei Mari Loji este consecinţa directă a acţiunilor concertate a mai multor puteri masonice străine, demarate la începutul anului 1990, de a „redeştepta” masoneria în România.

Este vorba în primul rând de masoneria engleză, care a mandatat masoneria italiană, căci aceasta avea deja legături solide cu unii români încă din vremea lui Nicolae Ceauşescu prin celebra lojă italiană Propaganda Due (P2).

Astfel, Grande Oriente d’Italia avea acordul expres al Marii Loji Unite a Angliei să acţioneze asupra României.

Mai acţiona însă în acelaşi timp şi masoneria americană „mandatată” formal de „Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu român de grad 33” din Franţa, evreul Marchel Schapira.

Costel Iancu, un violonist român ce trăia în Italia avea să fie principalul actor al evenimentelor comandate de la Londra.

Iată cum apar începuturile instalării masoneriei în România în 1990, după mărturisirile lui Gh. Pancreaţiu Iuliu Gheorghiu, însărcinat cu afaceri la ambasada română din Italia, în acea epocă:

„În luna iunie 1990 am fost contactat, prin intermediul generalului Mario Jovene, de către Mare Suveran al lojilor masonice italiene, Elvio Schubba. Acesta a propus, din partea mişcării masonice mondiale, al cărui centru este în SUA, ca autorităţile române să fie de acord ca masoneria să-şi reia în mod legal activitatea în România.

Totodată, fostul Mare Suveran Elvio Schubba mi-a arătat depline puteri în scris semnate de Fred Kleinkneght, Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu Mamă a Lumii din Washington.

Am transmis autorităţilor române propunerile făcute. După primirea acceptului de la Bucureşti, transmis prin Ministerul Afacerilor Externe, Elvio Schubba a sosit în România unde a fost primit, în 12 septembrie 1990, în audienţă, de: Adrian Năstase, ministrul afacerilor Externe, gen. Victor Atanasie Stănculescu, ministrul Apărării, Petre Roman, prim-ministru. Au urmat o serie de alte contacte şi întâlniri pe canalul Roma-Bucureşti.

În noiembrie 1990 are loc vizita oficială în Italia a ministrului de Externe, Adrian Năstase, prilej cu care demnitarul român i-a înmânat Marelui Suveran în funcţie Giuliano Di Bernardo invitaţia de a vizita România. Vizita a avut loc în decembrie 1990.

S-a spus că din acel moment Costel Iancu a devenit „omul de legătură” al lui Adrian Năstase cu di Bernardo şi cu masoneria, dar şi că Năstase a devenit el însuşi mason (în Italia).

În perioada 31 ianuarie – 3 februarie 1991 a avut loc prima vizită oficială în Italia şi la Vatican a preşedintelui României, Ion Iliescu.

Cu acest prilej, Giuliano Di Bernardo (care se ocupă de dezvoltarea mondială a Ordinului Illuminati) a oferit un dineu în onoarea preşedintelui României.

În perioada următoare, pe linie masonică, legăturile s-au amplificat şi, cu sprijinul masoneriei italiene, sa constituit în România prima loja masonică post-comunistă al cărui Mare Maestru a fost instalat Adrian Dohotaru, la vremea respectivă secretar de stat în Ministerul de Externe.”

Iată ce avea să declare şi Costel Iancu, peste ani, despre acel moment:

„În 1989, la Londra, s-a decis redeschiderea Masoneriei Regulare în Europa Centrală şi de Est. Grande Oriente d’Italia, din care făceam parte, a primit însărcinarea să redeschidă Masoneria Regulară din România, asistat de Grand Lodge Nationale de France, mai precis de Marele Secretar, R.Fr. Trestournel.

Eu personal am primit însărcinarea din partea Grande Oriente d’Italia şi astfel, după ani, m-am întors în România, m-am prezentat autorităţilor de atunci, declarând foarte clar intenţia venirii mele… Astfel, în1990 se constituie prima lojă regulară din România – Concordia – fiind şi prima din întreaga Europă de Est.

În 1992 are loc fuzionarea celor două filoane ale actualei Masonerii Române: cea Regulară şi Modernă, adusă după 1989 de Grande Oriente d’Italia, şi cea a Tradiţiei Masonice Române reprezentată de veteranii rămaşi până la acea dată şi care erau sub îngrijirea Marii Loji a Californiei, veterani care sunt regularizaţi în acea ţinută rituală de însuşi Marele Maestru al Grande Oriente d’Italia şi constituiţi astfel în Loja Nicolae Bălcescu, avându-l ca Venerabil pe Ilustrul Frate Nicu Filip.

La aceeaşi dată se constituie şi a doua Lojă, Delta Dunării. Astfel, la 24 ianuarie 1993, cele trei Loji aflate sub obedienţa Grande Oriente d’Italia: Concordia, Delta Dunării şi Nicolae Bălcescu realizează, printr-un ritual excepţional de transfer al Luminii Masonice din partea Puterilor Masonice Universal Recunoscute, Marea Lojă Naţională din România. Mare Maestru a fost ales Fratele Nicu Filip, iar eu Pro Mare Maestru.”

Constantin Iancu era rămas în Italia din anul 1979. Devenit mason, „pentru o mai eficientă implicare politicosocială în ceea ce priveşte viitorul României, în paralel cu activitatea artistică, Iancu începe să se specializeze în domeniul economico-financiar, apoi să activeze cu succes în această direcţie”, spune istoricul mason Horia Nestorescu-Bălceşti, care adaugă că Iancu ar fi fost primit într-o societate iniţiatică încă înainte de a fi părăsit România:

„În 1974, încă de la vârsta de 20 de ani, face parte din unul din cele mai importante şi eclectice grupuri de ezoterism, unde şi primeşte o serie de iniţieri, continuând această activitate în Italia, mai întâi în cadrul Grande Oriente d’Italia şi ulterior în cadrul Ritului Scoţian Antic şi Acceptat.”

Petre Roman ar fi fost recrutat de masonerie înainte de 1989, pe când se afla la studii în Franţa.

În aceeaşi perioadă (1990), Petre Roman, evreu fiind, afişa o puternică prietenie cu Cornescu-Ring, fiul evreului Camil Ring, iniţiat cu ani în urmă în masonerie la Paris de către însuşi Marcel Schapira. Şi alte intrări ale lui Costel Iancu la oficialii români aveau să fie dezvăluite mai târziu de surse masonice:

„În 1990, Costel Iancu a venit în România pe linia masoneriei italiene, înfiinţând MLNR după întâlniri succesive cu Virgil Măgureanu (director SRI), Ioan Talpeş (viitor director SIE) şi Ion Iliescu (preşedinte al României).”

Trecând peste formalităţi şi politeţuri cu americanii, Marcel Schapira se auto-proclamase deja conducătorul destinului masonic al României, aşa că în octombrie 1990 el a „redeşteptat simbolic”, la Paris, Marea Lojă Naţională Română şi l-a numit ca Mare Maestru al acestei Mari Loji, „cu titlu provizoriu, până se va alege un Mare Maestru”, pe Alexandru Paleologu (iniţiat în masoneria regulară la Bucureşti, din 1946), care fusese numit de la începutul anului 1990 şi ambasador al României la Paris, ceea ce demonstrează trecerea de care se bucuraseră masonii români din jurul evreului Schapira pe lângă guvernul român „revoluţionar” (condus de Petre Roman şi Gelu Voican-Voiculescu).

Din 1993, Procuratura din Roma investiga activitatea mafiotă a grupării Pinto, iar interogatoriile luate celor implicaţi în activităţile de spălare de bani, în frunte cu şefi ai mafiei italiene şi „fraţi masoni” ai Marelui Orient al Franţei, dezvăluiau faptul că această grupare, o formă de supravieţuire a Propagandei Due, îl avea ca reprezentant în România pe Costel Iancu, cel care se ocupa concomitent cu „redeşteptarea” masoneriei române, îmbinând cele două activităţi.

Ancheta penală îi incrimina indirect şi pe guvernanţii români, emisarii crimei organizate fiind bine primiţi la Bucureşti de oficiali precum preşedintele Ion Iliescu, guvernatorul Băncii Naţionale Mugur Isărescu, gen. Stănculescu sau ministrul de externe Adrian Năstase.

„Toţi aceştia au avut, într-un fel sau altul, legături cu societatea Pinto, favorizând pătrunderea caracatiţei italiene în România”, sesiza şi presa. Activităţile grupării Pinto mergeau de la spălarea banilor negri, la marile afaceri imobiliare, trafic de stupefiante, de materiale strategice şi de arme.

În România au încercat, în primul rând, spălarea banilor proveniţi din jefuirea în 1990 a unei bănci din Roma, Santo Spirito.

O parte dintre certificatele de depozit provenite din jefuirea unei furgonete a băncii Santo Spirito a fost folosită pentru achiziţionarea sucursalei din Budapesta a Băncii Agricole româneşti, ceea ce a atras atenţia autorităţilor italiene, care au descoperit că ele proveneau de la o firmă din Roma, Studio Pinto, deţinută de un important mason, Patrizio Pinto, a cărui familie făcuse parte şi din loja P2, până ce aceasta fusese închisă în urmă cu câţiva ani, în plin scandal de corupţie.

Astfel, anchetatorii au descoperit că „Studio Pinto este un adevărat cuib mafiot, în care se reunesc mai multe grupări: oameni politici de primă importanţă, loji masonice, servicii secrete şi crimă organizată” în spatele căreia „se ascunde o adevărată încrengătură de firme, trusturi, concerne şi bănci, care îşi pasează de la una la alta contracte şi bani, spre a li se pierde urma”.

Anchetatorii italieni au avut surpriza să constate şi că Patrizio Pinto primise prin fax de la Costel Iancu, din România, o ofertă de metale strategice, ce nu puteau fi furnizate la acea vreme decât de statul român (este vorba de materiale de înaltă calitate, de puritate de minim 99,97%: 200.000 tone aluminiu, 5000 tone de titan, dar şi scandiu, itriu, cesiu, cobalt, seleniu, tantal, beriliu, mercur, vanadiu, molibden, wolfran, nichel, crom, zinc; ca şi 450 kg de plutoniu îmbogăţit provenit din fosta URSS).

Din declaraţia marelui maestru al M.O.I., Giuliano Di Bernardo: „Deja în noiembrie 1990, Costel Iancu mi-a spus că stabilise legături cu preşedintele Iliescu, cu ministrul Apărării, Stănculescu, cu ministrul de Externe, Adrian Năstase…

La invitaţia guvernanţilor români, m-am dus pentru prima oară la Bucureşti la 3.12.1990, unde l-am găsit pe Costel Iancu, care m-a introdus pe lângă cele mai proeminente figuri ale guvernului român, printre care Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale. În aceste împrejurări mi-am dat seama că Iancu este foarte bine văzut de guvernanţii români.”

„Ioan Talpeş, gen. de div. şi secretar al Serviciului de Informaţii Externe în perioada 1992-1997, la ordinul expres al preşedintelui Ion Iliescu, va «netezi» drumul agentului secret Costel Iancu.

Ioan Talpeş va pune la dispoziţie «marelui Comandor» Costel Iancu şi a colaboratorului său [al lui Talpeş], americanul Larry Watts, vila conspirativă SIE din str. Turgheniev nr.18 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr.54 din 17 sept. 1993 a dosarului nr.57/PJ/93, Jud. Sectorului 3 a Municipiului Bucureşti a acordat personalitate juridică «Marii Loji Naţionale din România», cu sediul în str. Th. Speranţia nr 104, bl. S 26, ap 2, sector 3. [La adresa de domiciliu (acasă) la Iosif Rauchwerger, un evreu misterios care şi-a pus locuinţa la dispoziţie pentru înregistrarea MLNR.]

Printre actele depuse la dosar, instanţa a găsit şi avizul Ministerului Afacerilor Externe, care a fost dat prin implicarea directorului SIE Ioan Talpeş.

Activităţile de bază ale masonului Costel Iancu sunt plasate în zona militară, unde a reuşit să intermedieze vânzarea la suprapreţ de echipamente militare către M.Ap.N. prin intermediul firmelor administrate. Astfel au reuşit să prejudicieze bugetul statului cu sume uriaşe de bani, urmare a achiziţionării a:

– unor echipamente analogice, astăzi piese de muzeu, în valoare de 20 mil. dolari;

– unor echipamente de radiocomunicaţii «Phoenix» în valoare de 120 mil. dolari, astăzi inutile şi neoperaţionale;

– 8 avioane de recunoaştere fără pilot, tip Shadow, în valoare de 80 mil. dolari, prăbuşite toate din motive tehnice.

Costel Iancu îi recunoştea şi lui Schapira mandatul oferit în 1989, asemenea ca şi lui (prin masoneria italiană), de către centrala masonică britanică, ce însărcinase şi Grand Lodge Nationale de France (pe Marele Secretar R.Fr.Trestournel, căruia îi era subordonat Schapira), să contribuie la „redeschiderea masoneriei regulare din România”.

În 1993 Marcel Schapira tulbura iarăşi apele, susţinând neregularitatea masoneriei coordonate de americanii lojelor NATO şi de masonii britanici, deoarece se simţea dat la o parte.

Schapira avea pretenţia că, din oct. 1990, MLNR s-a „redeşteptat simbolic”, la Paris, el, Schapira, păstrându-şi poziţia de Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat român, adică de şef al masoneriei române.

Importanţa acestei funcţii este imensă în context internaţional, căci deţinătorul conducerii Supremului Consiliul de grad 33 al ritului masonic Scoţian Antic şi Acceptat din fiecare stat, ritul cel mai răspândit din întreaga lume, de sorginte americană (Albert Pike), însuşit şi de „masoneria regulară” şi de „lojele bazelor NATO”, participă la întrunirile periodice mondiale ale Supremelor Consilii, unde sunt coordonate acţiunile ritului şi ale masoneriei, inclusiv în planul politic.

Astfel, în spatele structurilor militare ale NATO stau lojele masonice ale ofiţerilor care practică Ritul scoţian vechi şi acceptat, ele numindu-se fie Orient of NATO Bases, fie American Military Scottish Rite-NATO.

Problema trebuia rezolvată la nivelul conducerii mondiale a celui mai puternic şi răspândit rit masonic. Ocazia a venit în perioada 16-21 mai 1992, când la Istanbul a avut loc Conferinţa internaţională a Marilor Comandori ai Supremelor Consilii de Rit Scoţian Antic şi Acceptat din Europa cu participarea unor Supreme Consilii din restul lumii, inclusiv Israel şi SUA, ambele jurisdicţii: de Nord (Washington) şi de Sud (Boston).

Românii au fost reprezentaţi la întrunirea masonică de M. Schapira. Marele frate american Fred Kleinkneght, Mare Comanador al Supremului Consiliu al Jurisdicţiei de Sud a SUA, l-a chemat deoparte, la o „întrevedere privată” pe Schapira, i-a acordat medalia masonică „Albert Pike” şi i-a cerut colaborarea pentru ca în România să fie instalat cât mai grabnic un Suprem Consiliu.

Schapira a început cu explicaţii justificative ce arătau că România nu ar fi încă pregătită pentru reluarea activităţii masonice, dar americanii au arătat că vor ca anul viitor, în 1993, să fie instalat în România, la Bucureşti, un Suprem Consiliu autohton al Ritului Scoţian.

Planul de expansiune viza nu numai pe români, ci tot estul ex-comunist al Europei şi fosta Uniune Sovietică.

Un obstacol în aplicarea planului „Marilor Fraţi” americani era acela că în 1992 în România nu prea existau masoni cu gradul 33 în ritul scoţian care să se poată uni şi constitui un Suprem Consiliu, iar singurul care putea face ridicări în grad era Marcel Schapira, recunoscut ca Suveran Mare Comandor, dar care nu o făcea.

De aceea, fără a-l mai aştepta sau a-i mai cere acordul lui Schapira, „fraţii” americani şi italieni acţionează: la 24 ianuarie 1993 avea loc la Casa Vernescu din Bucureşti „Conventul de reconstituire şi redeşteptare a Marii Loji Naţionale din România”, în organizarea aceloraşi masoni care acţionaseră deja prin instalarea în România a mai multor loji masonice, oficiile fiind făcute de Marele Maestru al Marelui Orient al Italiei, Giuliano di Bernardo, un adept al Ordinului Illuminati; Arnold Hermann, reprezentant al Supremului Consiliu american împreună cu Douglas Lemons, reprezentantul Marii Loji din Statul California – SUA; şi Elvio Sciubba, ex-Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de 33 al Italiei, dar şi al reprezentanţilor Orientului bazelor NATO din Germania.

Marele Maestru al Marii Loji create de fraţii italiano-americani era Nicu Filip secondat în conducere de neobositul Costel Iancu.

În mai 1995, la conducerea MLNR este ales în locul lui Nicu Filip, secretarul de stat de la ministerul român de Externe, Adrian Dohotaru, care avea să moară într-un accident de maşină la scurtă vreme.

Interimatul a fost asigurat atunci de Primul Mare Supraveghetor al Marii Loji, Pierre de Hillerin, până la Conventul din 20-21 ianuarie 1996, când Mare Maestru devine Sever Frenţiu, care a decedat însă anul următor, în noiembrie, dar nu înainte de a încerca unificarea cu Marea Lojă Naţională Unită din România (linia Schapira – Dan Amedeo Lăzărescu).

Deoarece Sever Frenţiu semnase cu Vladimir Boantă, Marele Maestru al MLNUR (linia Schapira – Dan Amedeo Lăzărescu), un protocol de „unificare” a celor două mari loji, o mare parte din loji şi din „fraţii” de la MLNUR, în frunte cu politicianul ţărănist Gh. (Bebe) Comănescu trec în tabăra Marii Loji Naţionale din România, încă de când mai trăia Sever Frenţiu. Gheorghe Comănescu, o figură care avea să marcheze masoneria românească, devine astfel Pro Mare Maestru al MLNR, din 12 octombrie 1997, iar din 7 martie 1998 devine Mare Maestru plin, adică şeful ordinului masonic.

Comănescu avea să declare unor „fraţi” apropiaţi că „la preluarea înaltei demnităţi de Mare Maestru de la Sever Frenţiu a preluat nimic. Sau aproape nimic.

Un sediu undeva într-un apartament de 2 camere din Bucureşti (ce servea şi ca Templu). Nici un registru matricol al MLNR, aşa că nu ştia prea bine nici câţi membrii are Ordinul, nici cine sunt aceştia”.

Erau între 300 şi 500 de membrii. Nici Comănescu nu a fost însă vreo uşă de biserică în privinţa contabilizării banilor marii loji. El a cumpărat câteva chitanţiere nepersonalizate de la librărie, pe care le-a înmânat „Marelui Trezorier”.

Chipurile nu ştiau că asociaţiile erau obligate prin lege să aibă cod fiscal şi să îşi depună bilanţul la fisc.

„Ce a lăsat Bebe Comănescu la plecarea din funcţie, în 2003?”, se întreba unul dintre foştii lui colaboratori din conducerea marii loji, «Venerabilul» Ghiulbenghian, răspunzând:

„O Mare Lojă cu peste 4000 de membri activi (şi circa 1500 în stare de adormire), aproape 6 miliarde de lei în cont, toate datoriile achitate, obţinerea a peste 100 de recunoaşteri… sediu şi Temple, mai întâi în Calea Victoriei şi, la sfârşitul mandatului său, la Sala Palatului.

A reuşit şi demonizarea MLNUR prin asocierea acesteia cu tendinţele de dezmembrare a statului naţional unitar român. A deschis peste 100 de Ateliere [masonice]. A atras în Ordin nu numai persoane dubioase… ci şi valori certe ale societăţii româneşti: doctori deosebit de valoroşi, parlamentari ai tuturor partidelor, academicieni, profesori, miniştri, ofiţeri superiori ai tuturor armelor”.

 

 

 

 

Comănescu, însă, adăuga acelaşi confrate mason al său, „a transformat Marea Lojă Naţională din România în maşinărie de recrutare de membri pe bani, pe bani mulţi” prin „decizia de creştere explozivă a numărului membrilor Marii Loji Naţionale din România, decizie justificată de scopul urmărit, adică zdrobirea MLNUR şi ocupare cât mai rapidă a Văii române de către MLNR”.

Privind „fabrica de bani”, elocvent este exemplul celebrei loji bucureştene Dale Woodward (din care provine actualul şef al Marii Loji, Radu Bălănescu, al cărei Venerabil a fost), o „lojă NATO” cu cca 200 de membri, din care s-au născut mereu alte loji, supranumită şi „maşinăria de făcut bani negri a Ordinului”, unde taxele de iniţiere sau de ridicare în grad erau de ordinul sutelor de dolari SUA, însă în cercurile înalte ale puterii politice româneşti, celebru ca „spoliator-şef în Ordin” ar fi fost scriitorul Dinu Săraru, căci crease un atelier masonic al „elitelor” în care „taxa de iniţiere” plătită de fraieri pleca de la 10 mii de dolari SUA.

Trebuie să-l amintim şi pe cel care se consacrase de atunci ca Mare Trezorier al Marii Loji Naţionale din România, numit şi „adevăratul cancer al finanţelor MLNR” şi „cel mai înverşunat oponent al unei evidenţe contabile în concordanţă cu prevederile legale”. Este vorba despre Manole Iosiper.

„L-am cunoscut încă din primele săptămâni după intrarea în Ordin, în 1999 -povestea fratele :.Fl. G.-… Iosiper folosea apartenenţa la minoritatea evreiască din România ca o pavăză în faţa oricăror acuzaţii, interpretându-le imediat ca pe atacuri antisemite, nicidecum ca pe reflectarea propriilor fapte. În calitatea lui de Mare Trezorier, a refuzat permanent orice control fiscal şi a fost principalul oponent al intrării în legalitate din punct de vedere fiscal al MLNR. A devenit celebru prin faptul că împrumuta bani de la Fraţi şi nu îi mai restituia”, precum împrumutul pe care l-a făcut de la Gicu Dudescu, de la care a luat 50.000 de dolari şi nu i-a mai restituit, pretinzând că „afacerea în care i-am investit a dat faliment”.

„Elita masoneriei mondiale la Bucureşti”, titra presa românească despre evenimentul organizat de ritul scoţian din MLNR la Bucureşti, în zilele de 30 şi 31 mai 2003, când „fosta Casă a Poporului [Palatul Parlamentului – n.n.] s-a transformat, timp de două zile, în cel mai mare Templu Masonic al Lumii”, cu ocazia „aniversării a 10 ani de la reconstituirea în România a Ritului Scoţian Antic şi Acceptat”. Organizarea ceremoniilor a fost opera lui Constantin Iancu, ca Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu al ritului scoţian din MLNR, participând aproape 2000 de „iniţiaţi şi neiniţiaţi”, 250 dintre aceştia primind plachete masonice omagiare ca „personalităţi ale vieţii publice”.

Cum de a putut Costel Iancu să folosească Palatul Parlamentului României pe post de Mare Templu masonic?

Răspunsul constă în chiar declaraţia sa din 1999, când afirma către presă că: „90% dintre parlamentari, aparţinând tuturor partidelor politice sunt şi masoni, organizaţiile funcţionând ca vase comunicante pentru asigurarea înţelegerii necesare”.

S-a făcut o adevărată paradă de somităţi ale masoneriei mondiale „regulare” pro-NATO la Palatul Parlamentului, precum Fred Kleinkhnecht, şeful Supremului Consiliu Mamă a Lumii din Washington pentru ritul masonic scoţian, dar şi şefii ritului din Italia, Germania, Austria, Portugalia, Ungaria, Bulgaria şi Rusia etc, toţi venind împreună cu adevărate delegaţii masonice „de acasă”, dar vedeta evenimentului a fost însuşi amiralul Robert Woodward, şeful lojilor bazelor NATO, care, entuziast, declara că „în România se face treabă [masonică] excelentă, nu doar ca număr de membri, ci şi sub aspectul calităţii oamenilor”, adică bine plasaţi în vârfurile puterii politico-sociale.

Iar Fred Kleinkhnecht, şeful mondial al ritului, îi ţinea isonul, afirmând că „francmasoneria românească este un miracol” şi susţinând că „în următorii cinci ani masoneria din România va deveni cel mai puternic Suprem Consiliu din Europa”.

Suveranul Mare Comandor „ad vitam” Marcel Shapira, venit de la Paris, stătea alături de Costel Iancu şi, atraşi de aşa o „elită” străină, au venit la „aniversarea de la Palat” şi unii importanţi masoni dizidenţi faţă de MNLR, precum „veteranul masoneriei româneşti”, Nicu Filip, primul Mare Maestru post-decembrist al Marii Loji Naţionale din România. Alt asemenea dizident prezent şi el lângă Costel Iancu la sărbătoarea masonică era şi Ernest Schlessinger, unul dintre întemeietorii marii loji concurente, chiar adverse, Marea Lojă Naţională Unită din România (MLNUR), unde ritul scoţian era condus de un duşman al lui Costel Iancu, de celebrul Andre Szakvary, „suspendând – s-a spus – chiar dacă numai pentru câteva ore, vechi rivalităţi şi antipatii personale”, ceea ce spune mult despre faptul că, până la urmă, masonii din Românii sunt totuşi uniţi de aceleaşi scopuri. „Este o aniversare, o sărbătoare a tuturor masonilor de rit scoţian, indiferent de traseul lor sau de eventualele lor erori”, explicau atunci masonii.

„Primii care au intrat în Templu au fost membrii Supremului Consiliu pentru România urmaţi de Suveranul Mare Comandor Constantin Iancu, însoţit de Suveranii Mari Comandori de Onoare Marcel Schapira 33° şi Arnold Hermann 33°” -scria un raport masonic.

Au intrat apoi delegaţiile străine, fiecare arborând banerele sale. A urmat delegaţia „Supremului Mare Capitol al Masonilor din Arca Regală din România”, condusă de fostul general de Securitate Ştefan Mâşu, acum în postura de „Înalt Mare Preot”, apoi delegaţia gazdelor, adică Marea Lojă Naţională din România, condusă de marele maestru Gheorghe Comănescu.

Abia la final au intrat „stăpânii lumii”, adică delegaţia „Supremului Consiliu Mamă a Lumii”.

În cuvântul său de deschidere, Costel Iancu saluta importanta „prezenţă a „iubitului nostru frate Robert Woodward, the chief of the NATO Bases Lodges”, arătând că: „Suntem aproape de a unifica – în zona profană a uniunii mondiale -, la punctul de a restabili şi de a instala noua ordine a Templului lui Solomon.

Pentru aceasta noi toţi am jurat, aceasta este ambiţia noastră şi, pentru aceasta, România şi masoneria română este în poziţia potrivită… Suntem convinşi că masoneria, ritul scoţian, reprezintă elita ce conduce şi va conduce omenirea…”.

In seara primei zile, 30 mai, masonii străini împreună cu cei români s-au deplasat la Palatul Cotroceni, unde au fost primiţi de preşedintele de atunci, Ion Iliescu, care l-a decorat pe şeful mondial al ritului scoţian, Fred Kleinknecht, cu cea mai înaltă decoraţie românească, „Steaua României în Grad de Mare Ofiţer”.

Ziua de 31 a început cu ritualuri şi parade ale „Corpurilor Rituale Române” la Palatul Parlamentului, cu acelaşi fast ceremonial, urmate de „comunicare” între cei prezenţi, care, la prânz, s-au întâlnit la un cokteil, la ministerul de Externe român, cu primul-ministru Adrian Năstase, cu ministrul Mircea Geoană şi alţi miniştri.

Cu această ocazie, zic masonii, Năstase „şi-a amintit de redeşteptarea francmasoneriei româneşti după 1989, o mişcare în care a fost direct implicat ca Ministru de Externe în 1990”. Întrunirea s-a încheiat în Sala Unirii din Palatul Parlamentului cu „un bal impresionant… cel mai mare din istoria postdecembristă a României… probabil cel mai mare eveniment de acest gen organizat vreodată în România”.

În anul 2006, Marea Lojă Naţională din România avea să fie implicată în alt scandal public privind conducerea acesteia, cu ocazia Conventului Masonic din 4 noiembrie 2006, organizat pentru alegerea noului Mare Maestru al marii loji. Presa română dezvăluia că în săptămâna 9-14 octombrie 2006, înainte de alegeri, cca 1.200 de oameni au avansat sumele necesare ca „taxe” pentru primirea diverselor grade masonice, de la 200 de euro la 2.400 de euro de persoană, în funcţie de gradul obţinut, fiind vorba de bani încasaţi preponderent fără eliberare de chitanţe. Costel Iancu, „Suveran Mare Comandor” al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din cadrul Marii Loji Naţionale din România susţinea că avea atunci în structura sa masonică cca 4.000 de persoane, ceea ce, la nivelul taxelor duce la totalul de 15-20 milioane euro.

Eugen Ovidiu Chirovici – văzut de unii jurnalişti ca un exponent al vechii Securităţi române în masonerie, Chirovici în chiar anul 1989 ar fi primit din partea „revoluţiei” „Medalia de aur pentru Revoluţia din Decembrie”. Regimul „revoluţionar” i-a priit lui Chirovici, căci dintr-un obscur economist la o întreprindere din Făgăraş, el a devenit în 1990 director financiar al Editurii Muzica din capitala Bucureşti.

Din anul 1991, Chirovici îşi schimbă din nou profesia cu cea de jurnalist, exclusiv în trustul fraţilor Păunescu, magnaţi proveniţi din vechile structuri ale statului comunist, George Păunescu fiind în acelaşi timp unul dintre agenţii Anti Defamation League din România (organizaţie a lojei masonice iudaice B’nai B’rith), conform presei româneşti din SUA – Zum-Ziarul românesc -, racolat de amanta sa evreică Cristina Sprinceană, adusă din Israel şi instalată în SUA ca manager al conturilor bancare ale lui George C-tin Păunescu.

Chirovici a intrat în masonerie în anul 1996 în loja bucureşteană Titu Maiorescu aflată în obedienţa unei Mari Loji rivale atunci MLNR, anume Marea Lojă Naţională Unită din România. În acelaşi an, Chirovici a beneficiat de o bursă la Institutul pentru Dezvoltare Economică al Băncii Mondiale, la Washington, în SUA.

În perioada 1999-2002, Chirovici era directorul executiv al postului tv B1, deţinut de aceiaşi magnaţi Păunescu împreună cu israelianul Elan Schwarzenberg, partener de afaceri.

În plan scriitoricesc, Eugen Ovidiu Chirovici produce o proză fără o valoare deosebită, dar pusă în scenă la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti, cum este cazul romanului său Suflete la preţ redus, pe care l-a şi lansat personal în Israel, la Haifa, în 20 mai 2008, cu ocazia vizitării lojilor masonice israeliene, prilej cu care remarca că „există loji unde evreii şi arabii lucrează împreună”.

Ca mason, în anul 1999 el devenea „Mare Acoperitor”, membru al Marelui Consiliu al Marii Loji Naţionale Unite din România, pentru ca în octombrie 2000 să devină Mare Maestru al acestei mari loji dizidente (pe care o prezentăm la poziţia 4).

Odată înregimentat în fruntea MLNR, Chirovici apare şi în prim planul politic. Ancorat în partidul magnatului Dan Voiculescu (Partidul Umanist Român devenit mai târziu Partidul Conservator), partid care pe lângă câţiva naţionalişti de faţadă precum generalul Chelaru, numără între membrii săi numeroşi masoni sau membri ai Clubului Rotary, Chirovici devine din 2002 consilier cu rang de secretar de stat al prim-ministrului Adrian Năstase, iar din anul 2003 preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii. Tot în acest an, la 8 noiembrie 2003, Chirovici dobândea cu spijinul făţiş al masoneriei străine poziţia supremă de Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România, în timp ce premierul Năstase declara această MLNR drept instituţie de utilitate publică, adică subvenţionată cu bani de la bugetul de stat.

2008 a fost anul gloriei lui Chirovici în fruntea MLNR, căci după ce în ianuarie a îndeplinit condiţia unificării MLNR cu altă centrală masonică candidată, Marea Lojă a României, în 12 martie Marea Lojă Naţională din România a primit „recunoaşterea” din partea Marii Loji Unite a Angliei, devenind astfel, chipurile, singura mare lojă „regulară” din România, adică „recunoscută de Francmasoneria Regulară Universală”, zice Chirovici.

Alt mason introdus din 2003 pe uşa din spate în conducerea Marii Loji Naţionale din România este afaceristul Cristian Burci, asociat cu celebrul magnat evreu americano-român Alexandru Bittner, la rândul lui mason. „Am avut o uriaşă surpriză în momentul în care am constatat că în acest Consiliu Director este numit şi Cristian Burci, persoană ce nu a fost aleasă niciodată în vreo funcţie de conducere, oricât de insignifiantă, în cadrul Asociaţiei MLNR. Pur şi simplu, Burci a fost pus ilegal de Chirovici în conducerea MLNR” (Ghiulb, op.citat.). Când, în anii ’90, Bittner apărea în direct la postul Prima TV (condus de prietenul-asociat Burci), acesta îl ataca pe şeful SIE Cătălin Harnagea şi îşi proclama prietenia cu şeful SRI Mircea Gheordunescu, acelaşi personaj care era cât pe ce să ajungă şeful Marii Loji în 6 noiembrie 2010. Astfel se închide un cerc! (Burci este „asociat de presă” cu afacerile sale cu masoneria şi cu mafia italiană, preluând şi ziarul Adevărul.)

Aniversarea cu politicieni a „130 de ani de la înfiinţare” a Marii Loji Naţionale din România a avut loc în 22-24 ianuarie 2010. În realitate, această mare lojă s-a înfiinţat în 24 ianuarie 1993, sub conducerea lui Nicu Filip şi Costel Iancu, dar „fraţii” voiau să îşi asume o istorie mult mai îndelungată, revendicându-se de la crearea marii loji masonice din 1880.

„Celebrarea” a început vineri 22 ianuarie cu un „seminar” găzduit de Universitatea Bucureşti şi prezidat de decanul Facultăţii de Istorie, Vlad Nistor, un personaj apropiat de sferele puterii politice şi cu un adevărat cult pentru evrei (când realiza un documentar la Realitatea TV, subiectul său aproape permanent erau expaţii israelieni din România, pe care îi lăuda neîncetat, adesea nejustificat). Tot atunci, un alt seminar masonic a avut loc în organizarea comună a Academiei Române şi a Marii Loji Naţionale din România. Ambele întruniri „au atras o participare record”, pretinzând să aducă „informaţii concrete despre trecutul şi prezentul francmasoneriei româneşti, dar şi lămuriri cu privire la scopurile frăţiei”, pretenţii fără acoperire în realitate, astfel că dezamăgiţii au fost mulţi (vorbitorii au explicat publicului, luat de fraier, despre „rolul masoneriei ca şcoală a elitelor, ca vehicul şi catalizator al ideilor progresiste, ca vas comunicant între lumi diferite”).

Festivitatea propriu zisă a avut loc, însă, cu mare fast, într-una din sălile uriaşe ale imensului Palat al Parlamentului, unde au fost prezenţi ca invitaţi ai masonilor: fostul preşedinte al României Emil Constantinescu, primarul Sorin Oprescu, politoloaga evreică Zoe Petre, liberalul Radu Câmpeanu, finanţistul Mihai Tănăsescu sau guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, care a fost aplaudat frenetic de către fraţii masoni, din motive misterioase. Nu a fost uitat nici fostul premier român Adrian Năstase, care nu şi-a asumat şi calitatea de mason la acest eveniment, ci a fost omagiat de „fraţi” pentru că în calitatea de prim-ministru a trecut Marea Lojă masonică condusă de Chirovici între ONG-urile subvenţionabile de stat.

Nici alţi politicieni şi „personalităţi publice” nu au fost uitaţi de recunoştinţa sau „aprecierea” masonilor, care au decernat în acest scop 18 „plachete aniversare” preşedintelui Traian Băsescu, regelui Mihai, lui Marko Bella, ca şi actorilor Radu Beligan şi Ion Lucian (întâmplător, amândoi evrei şi masoni), academicienilor Ionel Haiduc şi Eugen Simion, doctoriţei evreice Monica Pop (directoarea Spitalului de Oftalmologie din Bucureşti) sau singurului astronaut român, Dumitru Prunariu, mason la rândul lui. Placheta masonică conferită Armatei Române pentru teatrele de război din Irak şi Afganistan, ca şi când aceste războaie ar fi o cauză masonică, a fost ridicată de generalul Gh. Rotaru, consilier al ministrului Apărării, la acea dată.

Radu Bălănescu este Venerabilul lojei Dale Woodward, înfiinţată în 1998 la comanda Suveranului Comandor al Supremului Consiliu al Ritului Scoţian al „Orientului Bazelor Militare Americane NATO” , contraamiralul Robert Woodward, care, din această calitate masonică a „supervizat” mai multe iniţieri masonice în Bucureşti, în perioada 1991-1993, în scopul creării Marii Loji Naţionale din România.

Ori această lojă bucureşteană, Dale Woodward, a fost cea mai prolifică lojă din cadrul MLNR, ajungând în foarte scurt timp la cca 200 de membri şi, ca lojă-mamă, a fost pepiniera din care au roit numeroase alte loji în Bucureşti şi în toată ţara, generând un sentiment de preluare a controlului asupra Marii Loji, „Woodward a fost momentul preluării practice a MLNR de către forţe obscure şi oculte pe care nici astăzi nu le cunoaştem în structura lor moleculară”. Când Marele Maestru al Dale Woodward era Ion Savancea, acesta era perceput ca „eminenţa cenuşie” sau „Prinţul întunericului” din Marea Lojă Naţională din România, el supervizând înfiinţarea a peste 50 de „ateliere” (loji embrionare) în toată ţara. „Am asistat stupefiat şi la ţinute în care aveau loc 10-12 iniţieri (în masonerie) şi cam tot atâtea sporiri de salariu”, relata un mason despre Savancea, „mâna dreaptă” şi cel mai apropiat colaborator al Marelui Maestru Gh. Bebe Comănescu până în 2003.

Uriaşa creştere în numărul de membrii a MLNR s-a declanşat, de fapt, după apariţia lojii Dale Woodward. În cadrul acestei loji cu o mare deschidere în întregul Ordin masonic român şi-a făcut remarcată activitatea medicul Bălănescu, devenind „Inspector Expert pentru Orientul Bucureşti” (toate lojile bucureştene din MLNR) şi „membru de onoare” al mai multor loji din ţară, precum lojile Lafayette, Leonardo da Vinci, Novus Ordo, Pitagora, Cavalerii Sfântului Gh., Cavalerii Luminii ş.a.m.d.. În perioada alegerilor Marelui Maestru al MLNR din anul 2006, Radu Bălănescu îl susţinea în câştigarea funcţiei supreme pe Radu George Serafim şi îl şi seconda la negocierile de culise din biroul Marelui Maestru al lojei Dale Woodward, Ion Savancea, unde se discutau funcţiile din Marele Consiliu. În final, atunci Chirovici era reales Mare Maestru, iar Radu Bălănescu devenea Pro Mare Maestru.

Mircea Gheordunescu – Şi-a început cariera ca profesor de fizică la licee din Bucureşti, perioadă în care ar fi fost informator al Securităţii împotriva propriilor colegi şi a elevilor (cf. Cărţii Albe a Securităţii şi a listei din „Armaghedon Securitate”). După 1989 s-a alăturat celui mai anticomunist partid istoric, Partidul Naţional Ţărănist, unde a ocupat funcţia de secretar general adjunct. S-a aflat ulterior, însă, că partidele istorice au fost penetrate de SRI-ul condus de Virgil Măgureanu cu foşti informatori „reformaţi” ai Securităţii.

În anul 1996, Mircea Gheordunescu a fost iniţiat în masonerie de însuşi Marele Maestru al Marii Loji Naţionale din România, Sever Frenţiu, iar apoi, când anul următor se impunea înlocuirea conducerii SRI după alegerea unui nou preşedinte al României (Emil Constantinescu), susţinut de PNŢ-CD, al cărui secretar general adjunct era Gheordunescu, el voia să conducă SRI-ul. Doar faptul că o echipă de tineri ofiţeri SRI s-au prezentat la preşedintele Constantinescu, protestând şi argumentând cu fostul dosar de turnător la Securitate al lui Gheordunescu, ar fi făcut ca acesta să fie numit doar director adjunct al SRI şi nu plin, director general devenind Costin Georgescu. Un an de zile mai târziu, în 1997, când deja conducea serviciul secret român, Gheordunescu era ridicat de „fraţi” în gradul de maestru mason.

În 2008 a devenit Maestru Venerabil al lojei Sever Frenţiu iar în 2009 devine „Cavaler Kadosch”, adică primeşte gradul 33 în Ritul Scoţian Antic şi Acceptat. Devine chiar şi „Cavaler Templier” în Ritul York condus în România de fostul ofiţer de Securitate Ştefan Mâşu. În 2010, anul când se înscrie în cursa pentru funcţia de Mare Maestru al MLNR se implică şi în crearea Ordinului DeMolay în România, o organizaţie paramasonică a copiilor de masoni, copii cărora, astfel, li se împuie capul de mici cu poveşti despre Cavalerii Templieri şi pretinsa lor ascendenţă privind masoneria. (Ordinul DeMolay este importat din SUA, unde este „una dintre cele mai importante organizaţii”). Sediul bucureştean al DeMolay este în strada Edgar Quinet nr.9, la nr.7 funcţionând „masoneria energiei” a lui Vişoianu.

Costel Bobic – Un personaj misterios, din Focşani, dar cu reşedinţa la Monaco, care trece drept „Machiavelli dâmboviţean”, „capo di tutti capi”, „malefic”, dar şi miliardar în euro. Legăturile lui cu vârfurile fostei Securităţii sau ale SRI-ului sunt reale, dar şi încărcate de legendă. Un fapt cert este prietenia sa cu Gheorghe Diaconescu, fost colonel în Direcţia a III-a de contraspionaj a Securităţii, devenit după 1989 adjunctul lui Virgil Măgureanu.

În perioada 1997-2000, el se reapropie de PSD, prin Viorel Hrebenciuc, pe care îl cunoaşte dinainte de 1989, iar la alegerile din 2000 ajunge să fie unul dintre sponsorii „discreţi” ai lui Adrian Năstase, plătindu-i direct pe Dan Andronic şi pe Bogdan Teodorescu.

Iată cum relata on-line M.: V.: Florin Ghiulbenghian, în chiar ziua Conventului alegerilor de la MLNR, 6 noiembrie 2010, modul cum ar fi acţionat afaceristul Costel Bobic:

„În urmă cu circa 3 săptămâni sunt sunat de Costel Bobic şi invitat la o discuţie. Evident, accept şi mă prezint… Bobic mi se prezintă ca principalul sponsor şi strategul campaniei electorale a lui Radu Bălănescu în ultimele 2 luni, îmi spune că a citit blogul meu şi mă roagă să-l ajut pe Radu în continuare, atacându-l pe Mircea Gheordunescu, deoarece el crede că, fără sprijinul meu, Bălănescu nu poate câştiga finala contra lui Gheordunescu. Îmi propune în schimb funcţia de Mare Maestru Adjunct, în cazul în care Bălănescu reuşeşte să câştige alegerile pentru demnitatea de Mare Maestru al MLNR. Când îl întreb de ce consideră respectiva funcţie potrivită pentru mine, îmi explică că îl interesează să aibă un om al lui cât mai sus poziţionat în MLNR care să-l ajute în diverse combinaţii. Îi explic că, cea mai potrivită funcţie pentru aşa ceva este cea de Mare Secretar, îmi exprim disponibilitatea de a-l ajuta pe Bălănescu şi îl pun să îmi prezinte o hârtie scrisă de la acesta prin care certifică că respectiva funcţie va fi dată unui Frate [mason] desemnat de mine, deoarece eu sunt un personaj prea controversat şi nici nu mai vreau să mă întorc în MLNR. Este de acord şi rămâne să ne întâlnim peste câteva zile. Mărturisesc sincer că nu am crezut o iotă din ce îmi spusese Bobic, mai ales că este un profan şi nici nu părea să ştie nimic despre funcţionarea Ordinului. [Presa românească arăta că Bobic ar fi mason; deşi Ghiulbenghian îl caracterizează drept „profan”; el poate fi însă membru al unei mari loje din străinătate, mai ales că îşi petrece cea mai mare parte a timpului la reşedinţa de la Monaco.]

Bobic mă sună, îmi spune că Radu a acceptat cererea mea şi mă roagă să aranjez o întâlnire cu cel pe care îl propusesem pentru funcţia de Mare Secretar. Fac întocmai, ne vedem în 3 şi Bobic îşi exprimă clar doleanţele: vrea să aibă omul său şi la Marele Secretariat, om prin care să aranjeze diverse combinaţii, deoarece nu îl vede pe Bălănescu în stare să facă bani, ci doar imagine. Cădem de acord să aibă loc o nouă întâlnire la care să participe şi Bălănescu cu Vişoianu şi în care aceştia să discute direct cu persoana recomandată de mine, iar în cazul acceptării să se pornească la lucru. […]

Timp de 4 zile Fratele nostru a fost implicat direct, în urma introducerii în staff-ul de campanie de către Radu Bălănescu, în ultimele mişcări efectuate înainte de Convent. Vineri, la ora 17.00, Radu Bălănescu l-a confirmat oficial, în faţa staff-ului său, ca viitorul Mare Secretar, după numai 4 zile de prezenţă în echipa sa şi în urma unei negocieri purtate cu Costel Bobic. Evident că Fratele Tohăneanu, căruia i se promisese funcţia respectivă de mai bine de 1 an, nu a fost deloc încântat, iar ceilalţi Fraţi prezenţi nu au înţeles nici ei motivele respectivei schimbări. Mai mult, Radu Bălănescu îl desemnează pe Fratele ales de mine ca reprezentantul său în Comisia de Numărare a Voturilor din Convent, ceea ce ne determină să îl includem în ultima clipă pe lista delegaţilor la Convent”.

„Costel mă întreabă ce am cu Mircea [Gheordunescu] şi de ce nu îl ajut, ba chiar îl ameninţ, şi mă roagă să îi explic, de faţă cu Mircea, care sunt motivele mele reale. I le prezint pe rând, începând cu falsificarea actelor lui masonice de către Ovidiu Galeş (finul său religios) cu cooperarea lui Dan Tănăsie, faptul că are dosar de informator al Securităţii comuniste (lucru acceptat imediat de Costel Bobic, care îmi confirmă că el este cel care l-a pus pe Mircea în funcţia ocupată de acesta la SRI şi că a avut mari necazuri în a-l păstra măcar Director Adjunct), infracţiunile comise de Mircea la Milano prin închirierea unor imobile la suprapreţ de către Consulatul General al României şi încasarea unor comisioane convertite ulterior într-o vilă aflată în zona Guvernului şi întabulată pe numele fiicei, lucruri semnalate Ministerului nostru de Externe de către autorităţile italiene, precum şi acuzaţiile de agent de influenţă al unui serviciu de informaţii străin venite în ţară pe filiera serviciilor noastre militare, ceea ce şi determină păstrarea lui în ţară contrar dorinţei de a mai ocupa un post în Italia. De asemenea i-am indicat lui Costel Bobic cu cine să ia legătura pentru a verifica afirmaţiile mele.

În toată această perioadă, Mircea Gheordunescu a stat lângă noi şi doar accepta că afirmaţiile mele sunt adevărate. Costel mă întreabă ce se poate face în aceste condiţii pentru că are nevoie de un om la vârful conducerii MLNR şi îi explic că, din păcate, pentru ca Mircea să câştige trebuie negociat la un nivel mult mai mare decât al meu sau chiar al lui Chirovici. Mă întreabă unde anume îl văd pe Mircea în viitoarea conducere a MLNR şi îi explic că, pentru interesele lui, cea mai bună poziţie în care ar putea să-l instaleze pe Mircea ar fi cea de Mare Secretar, deoarece are acces direct la toate contactele de care Costel ar avea eventual nevoie…

Aş dori să remarc doar un lucru în ceea ce priveşte discuţia descrisă mai sus: foarte rar poţi vedea un om manifestând o slugărnicie mai mare decât cea manifestată de Mircea Gheordunescu faţă de Costel Bobic. Era atât de evident nu doar cine este şeful la acea întâlnire ci, mai rău, cine este stăpânul… Fraza de final adresată de Costel lui Mircea: „Hai, pleacă, noi mai avem de vorbit” şi supuşenia cu care a fost executată comanda sunt lucrurile pe care nu le voi putea disocia niciodată de imaginea lui Mircea Gheordunescu. Costel s-a purtat atunci cu Mircea cum bănuiesc că se poartă şi cu câinii săi. Poate chiar mai rău decât se poartă cu câinii săi.”

După alegeri, Radu Bălănescu a oferit o recepţie la care invitatul special al serii a fost Ion Savancea, adus la recepţie la insistenţele personale ale lui Bălănescu, pentru negocierea unor funcţii solicitate de Savancea ca „să nu rupă o parte din MLNR”, formată din masonii nemulţumiţi de scorurile de la Convent. Negocierea s-ar fi încheiat cu „maxim succes”, după care Radu Bălănescu a cerut să se urgenteze „procedurile justiţiei masonice” pentru „arderea între coloane” a masonului rebel Florin Ghiulbenghian.

Pe 30 noiembrie se lasă cu bal, ce începe cu un „simpozion” la Academia Română, „manager de proiect” fiind Cornel Vişoianu, ajutat şi de Szobotka, Deac şi Gheordunescu. Totuşi, în ciuda pretinsei „ţinute înalte” şi a „calităţii participanţilor”, sala nu era deloc plină. Seara, masonii s-au mutat la Teatrul de Operetă la un spectacol muzical prezentat şi coordonat de actorul mason George Ivaşcu, care exulta de fericire, căci tocmai fusese cooptat la Convent în conducerea Marii Loji. Mulţi „fraţi” masoni care timp de aproape un an au fost identificaţi cu unul sau altul dintre candidaţi, stăteau împreună, cu soţiile, conversând prieteneşte.

A urmat apoi consacrarea la extern a noului Mare Maestru. El participă la Conferinţa Marilor Maeştri din America de Nord în 8 martie 2011, pentru ca în iunie 2011 să fie prezent la Washington alături de alţi mari maeştri masoni din lume. Un aşa-zis succes notabil este faptul că în 14 mai 2011, M.: M.: Radu Bălănescu, secondat de Chirovici, a obţinut la Conferinţa Mondială a Marilor Loji Regulare întrunită în Columbia, ca a 13-a Conferinţă Masonică mondială, care în Europa a mai avut loc doar în Franţa şi în Spania, să se desfăşoare în 2014 în România. Între 2012 şi 2014, Marele Maestru Bălănescu devine „Preşedinte Executiv al Conferinţei Mondiale a Marilor Loji”, iar „România va fi în anul 2014 centrul Mondial al Masoneriei Universale, dar şi al vieţii publice, întrucât evenimentul va atrage, pe lângă reprezentanţi ai Ordinului din peste 200 de ţări ale lumii, şi personalităţi ale societăţii civile”, zice el. La rândul lui, E.O. Chirovici vrea să devină secretarul general al acestei instituţii din 2014.

2. Marea Lojă a României (M.L.R.)

Numită şi „MASONERIA ENERGIEI” sau, mai demult, „Marea Lojă a Liberalilor”, a fost condusă ca Mare Maestru de omul de afaceri Corneliu Al. Vişoianu (apropiat în 1998-2007 Partidului Liberal, apoi Partidului Democrat, azi Partidului Conservator) până în ianuarie 2008, când această „Mare Lojă” s-a alipit Marii Loji Naţionale din România, condusă de Eugen Ovidiu Chirovici, Vişoianu devenind Pro Mare Maestru în această „principală” mare lojă din România.

Alături de Vişoianu, la vârful Marii Loji a României se găsea şi un important afacerist din lumea energiei, despre care presa a făcut valuri, Bogdan Nicolae Buzăianu, Pro Mare Maestru al Marii Loji (azi şi el în MLNR). Sediul acestei Mari Loji era în Bucureşti, în strada Edgar Quinet nr. 7. În urmă cu câţiva ani, Corneliu Vişoianu semnase un acord cu Marea Lojă Alpina din Elveţia, numit «Pact de Concordat», ceea ce însemna o alianţă masonică şi un acord de sprijin.

„Marea Lojă a României” a fost fondată la 10 ianuarie 2003 de către 10 loji masonice care se desprinseseră din 2002 tot din „Marea Lojă Naţională din România” (condusă în prezent de Eugen Ovidiu Chirovici) alături de alte loji, împreună cu care formaseră iniţial „Marea Lojă Naţională a României”, în care Vişoianu era Pro Mare Maestru.

Acestei „Mari Loji a României” îi aparţinea şi Radu Boroianu, naşul de cununie al liberalului Călin Popescu-Tăriceanu, mai mulţi membri ai partidului liberal făcând parte din Marea Lojă a lui Vişoianu. Acest „frate” mason, Boroianu, a fost partener de afaceri cu Buzăianu în compania „elveţiană” B&C Consulting, şi totodată, ca ambasador al României în Elveţia, „a făcut lobby” pentru ca firmei elveţiene VA Tech, reprezentată de Bogdan Buzăianu în România, să i se atribuie de către statul român (în 1997) contractul de retehnologizare al hidrocentralei Porţile de Fier 1. Despre această afacere, presa arăta: „Călin Popescu- Tăriceanu se cunoaşte cu Bogdan Buzăianu încă din 1997. Atunci, Tăriceanu (ministru la Ministerul Economiei şi Industriei) a avizat hotărârea de guvern prin care VA Tech, compania reprezentată de Buzăianu, a primit fără licitaţie retehnologizarea Porţilor de Fier 1 (Hidroelectrica a plătit iniţial peste 200 de milioane de euro, dar turbinele au funcţionat la fel ca înainte de modernizare). În aceeaşi perioadă, 1997, marele maestru Vişoianu conducea direcţia Public Relation de la Compania Naţională Petrom, care era încă a statului român, iar Tăriceanu era ministrul Economiei.

La adresa sediului „Marii Loji a României” din Bucureşti, strada Edgar Quinet nr. 7, s-a aflat şi vechiul sediu al firmei Energy Holding, până când aceasta s-a mutat în palatul de pe strada Paris nr. 24, iar avocatul Doru Boştină, un apropiat al lui Buzăianu, alături de care a înfiinţat în anul 2000 Energy Holding, era la rândul lui membru al acestei Mari Loji a României.

Firma B&C Consulting a fost înfiinţată 50%-50% în iunie 1997 de Bogdan Buzăianu şi Corneliu Silviu Zugravu Zamfirescu, nimeni altul decât „marele maestru” Corneliu Vişoianu, care poartă acest ultim nume de când şi l-a schimbat în 1999. Şi B&C Consulting îşi are sediul la „adresa Marii Loji a României”, condusă de echipa Buzăianu-Vişoianu pe strada Edgar Quinet la nr. 7. Campania electorală a PNL la alegerile locale din anul 2000 a fost organizată tocmai de această firmă, B&C Consulting, a lui Bogdan Buzăianu, „omul din spatele Energy Holding şi al lui Corneliu Vişoianu, mare-maestru mason în Marea Lojă a României.

Presa îi surprindea acum câţiva ani petrecând împreună prin localurile bucureştene pe M.: M.: Bogdan Buzăianu cu Mircea Băsescu, fratele preşedintelui Băsescu. De puţin timp preşedintele României, Traian Băsescu îl declarase public pe Bogdan Buzăianu ca fiind unul din „băieţii deştepţi” autohtoni, care primesc energie electrică de la stat pentru a o intermedia către marile întreprinderi, obţinând astfel imense profituri. Ori una dintre firmele beneficiare de energia ieftină s-a dovedit a fi chiar cea condusă de fratele preşedintelui, Plusfood din Constanţa (unicul furnizor de hrană al trupelor NATO din zonă). Mai mult, articolul 10 al contractului de furnizarea a energiei dintre firma maestrului mason Buzăianu şi Mircea Băsescu, îi permite acestuia din urmă să racordeze, în vederea subcontractării, alţi cumpărători de energie electrică, adică să revândă energia electrică punându-şi şi un adaos comercial, căci în timp ce alte companii din portul Constanţa plătesc 110 dolari SUA pentru un MW energie electrică, firma fratelui Băsescu, Plusfood, plăteşte numai 87 dolari către Buzăianu.

Deşi, de câţiva ani, afacerile masonului Buzăianu s-au împletit strâns cu oameni din jurul PDL, el s-a avut bine din totdeauna cu toţi miniştrii economiei din ’97 încoace. Bunăoară, el este finul fostului ministru PSD-ist al industriilor Dan Ioan Popescu (la rândul lui mason, în cadrul lojii Axis Mundi).

Firma AC Management care l-a plătit pe Sorin Frunzăverde, firmă din orbita Marelui Maestru Bogdan Buzăianu, dar deţinută la vedere de Dana Chebuţiu (prin altă firmă, Forces Motrices France), soţia lui Adrian Chebuţiu, cel mai de încredere om şi reprezentant al firmei al lui Bogdan Buzăianu, totodată membru al lojei masonice Lumină şi Adevăr din Reşiţa şi director al UCM din 2004. Chiar şi Frunzăverde şi apropiaţii lui (precum ex-ofiţerul SIE Marian Mihăilă sau omul de afaceri Marcel Mutulescu) fac parte din loja masonică Lumină şi Adevăr. Şi personajele principale ale afacerii penale locale Moldomin sunt colegi în loja Lumină şi Adevăr, precum consilierul judeţean Iosif Chiţrău sau judecătorul Cătălin Şerban, arestat într-un scandal de mită la Curtea de Apel Timiş (în acelaşi dosar a fost vehiculat şi numele lui Marian Mihăilă, fost ofiţer SIE, azi rector universitar la Reşiţa şi prieten bun cu Frunzăverde, reprezentant al lojei masonice regionale).

Şeful masoneriei energiei, M:.M:. Corneliu Vişoianu devenise cu ani în urmă un important membru al „partidului prezidenţial”, PD-L-ul. El apărea în această postură la alegerile parlamentare din 2008, după ce la începutul anului, Marea Lojă condusă de el se alipise, la indicaţiile fraţilor elveţieni de la Marea Lojă Alpina (coordonaţi de Marea Lojă Unită a Angliei), Marii Loji Naţionale din România, condusă de E.O. Chirovici.

Vişoianu candida în colegiul, 5 judeţul Gorj, pentru un mandat de deputat şi nu i-a fost greu să reintre în rândurile PDL, deşi era după o „relaţie ermetică” cu fosta conducere a PNL în perioada 1997-2006. Despre el şi partenerul său Bogdan Buzăianu, s-a spus că au reuşit să se strecoare în toate guvernele din 1997 încoace, stabilind relaţii cu toţi miniştrii economiei.

Vişoianu a părăsit PD-ul (viitorul PDL) în 1998, când s-a alăturat PNL-ului iar Călin Popescu-Tăriceanu i-a botezat unul dintre fii. Apoi, împreună cu Bogdan Buzăianu, în 2000, Vişoianu a coordonat campania electorală a PNL Prahova, filială tutelată de magnatul Dinu Patriciu, ocupându-se totodată de „imaginea publică” a lui Valeriu Stoica şi a Monei Muscă. El era, în acelaşi timp, membru al „Institutului de Studii Liberale”, care în 1997-2000 a fost „laboratorul de idei al PNL”. Ulterior, premierul Tăriceanu a devenit membru al Marii Loji a României condusă de Vişoianu, care a încercat să îi racoleze în structurile masonice „pe toţi liderii PNL, încă din anul 2000”, conform lui Valeriu Stoica.

De la finele anului 2011, Corneliu Vişoianu, în bine-cunoscutul de acum traseism politic al şefilor masoneriei s-a desprins de organizaţia PDL de Gorj, reorientându-se spre organizaţia politică în trend electoral, USL-ul. Astfel, în noiembrie 2011, el participa la „sesiunea de lucru a USL privind lansarea strategiei energetice”, şedinţă premergătoare vizitei de a doua zi în Gorj a celor doi preşedinţi ai USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu. Prezenţa lui Vişoianu era explicată ca pentru a aduce „completări programului de energie al USL”, de fapt pentru a-şi aduce propriile proiecte în viitoarea guvernare, căci în 2012, Vişoianu urma să preia şefia pe Gorj a Partidului Conservator patronat de Dan Voiculescu, deşi nu a părăsit nici ideea de a fi susţinut şi de PNL, fiind naşul de botez al fiicei lui Dian Popescu, şeful PNL Gorj.

De fapt, în 9 mai 2012 s-a vădit că judeţul Gorj este un punct nodal de convergenţă al politicienilor români, când premierul Victor Ponta a efectuat o vizită în acest judeţ. La rândul lui mason, conform „confraţilor” săi, Ponta era/este în acelaşi timp deputat de Gorj, ales la Târgu Jiu (colegiul 1), locuind oficial în comuna gorjană Baia de Fier. Demonstrând parcă, că masoneria este canalul de comunicaţie subteran al politicienilor români, în acea zi din mai 2012, Victor Ponta, la Târgu Jiu, anunţa că, spre deosebire de restul ţării, va păstra prefectul şi subprefectul PDL-işti de Gorj şi că va dezvolta „proiectele energetice locale”, adică pe cele ale lui Vişoianu şi ale „fraţilor” săi.

„Masoneria română a energiei” – respectiv Marea Lojă a României – a fost până la integrarea ei în MLNR, în 2008, dar şi după aceea (prin şefii ei), strâns legată de Grande Lodge Alpina (Marea Lojă Alpina) din Elveţia, („ţara de adopţie” a afaceristului Pro Mare Maestru Buzăianu, care a şi renunţat la cetăţenia română în 2007 pentru a fi mai greu anchetat de procurorii români), în urma semnări «Pactului de Concordat» dintre Alpina şi marea lojă românească. Această mare lojă elveţiană este unul dintre puternicele braţe europene ale masoneriei britanice – care îi conferă „regularitatea” – dar numele ei este, în acelaşi timp, implicat în mai multe conspiraţii. Alpina este formată din 83 de loji masonice ce reunesc 4.000 de „fraţi” elveţieni, dar şi străini (precum fostul preşedinte al Franţei, Jacques Chirac sau diplomatul evreu american Henry Kissinger) şi este asociată cu aşa-zisă conspiraţie a Prioriei Sionului.

Poziţia în „lumea internaţională a energiei” a lui Bogdan Buzăianu şi în masoneria elveţiană l-au făcut să devină membru al Forumului Crans Montana (Elveţia), sub numele de Nicolas Buzăianu, în calitatea de „industriaş elveţian al cărui holding este implicat în producţia şi distribuţia de energie electrică”, devenind astfel şi fondator şi preşedinte executiv al Consiliului pentru Afaceri Publice Internaţionale (World Public Affairs). „Masoneria l-a ajutat să pătrundă în cercuri altfel inaccesibile unui comerciant obscur de energie”, explica presa această situaţie şi evenimentul din mai 2011, când, la Viena, Buzăianu devenea ctitor al unui think-tank mondialist (prin intermediul societăţii Selectra AG, al cărei preşedinte era), cu numele „Center for Global Dialogue and Cooperation”, think-tank al cărui secretar general, fondator şi sponsor este Stamen Stantchev, binecunoscutul şmenar bulgar din subordinea mafiei israeliene a fraţilor Cernoy, la rândul lor executanţi ai omului Mossad-ului, Mark Rich.

Dintre participanţii la înfiinţarea think-tank-ului masonic al lui B. Buzăianu, vienezul Center for Global Dialogue and Cooperation, „nu puteau lipsi” nici evreul ruso-american Vadim Benyatov sau Mustafa Oral, partenerii lui S. Stantchev din „dosarul spionilor” sau al „prădătorilor din energie” în care a fost inculpat şi ministrul economiei Codruţ Sereş, cu toţii fiind arestaţi şi acuzaţi de DIICOT, în 30 noiembrie 2006, pentru spionaj asupra Ministerului Economiei în scopul privatizării manipulate a sectorului energetic românesc.

Buzăianu îi propusese premierului Tăriceanu, pe linie de partid (PNL), în 2004, să îl pună pe Ungureanu în fruntea ministerului de Externe – soluţie agreată şi de preşedintele Băsescu. Apoi, cât a fost director general al SIE (spionajul românesc), Ungureanu a folosit curent avionul personal al lui Buzăianu şi ar fi primit de la el zeci de mii de euro (plăţi pentru servicii necunoscute). De fapt, Ungureanu ar fi fost în mai multe rânduri împreună cu Mircea Băsescu la ziua de naştere a lui Buzăianu. Totodată, ani buni, Mihai Răzvan Ungureanu s-ar fi cazat gratuit în apartamentul rezervat permanent la Hotelul Imperial din Viena pe numele Bogdan Buzăianu, căci Ungureanu are, după Israel, o relaţie specială cu Austria, vizitând frecvent Viena, dând interviuri şi conducând Institutul de Cercetări Evreieşti din capitala austriacă.

Dar Austria este, în Europa, „sluga intereselor sioniste”, conform lui Moishe Arye Friedman, rabinul şef iudeo-ortodox al Austriei, statul austriac, Viena cu precădere, fiind împânzit de agentura Mossad-ului, care a recurs chiar şi la lichidarea, prin aranjarea unui accident, a liderului naţionalist Jorg Haider, în anturajul căruia a fost introdus – ca secretar general al partidului al cărui lider era Haider, Partidul Libertăţii – un evreu recrut Mossad, Peter Sichrovski.

Mihai Răzvan Ungureanu a intervenit pentru a fi eliberaţi din arestul cerut de Parchetul General al României – DIICOT, în anul 2007, când era ministru de Externe, a spionilor evrei sau ai mafiei israeliene, Vadim Benyatov, Stamen Stantchev şi asociaţii lor, Ungureanu acţionând, ca ministru de Externe atunci, la cererea unor politicieni americani, mulţi evrei, precum congres-menului evreu Robert Wexler, senatorul Joe Biden din Delaware (din 2008 vicepreşedinte al SUA), Maura Harty, înalt oficial în Departamentul de Stat american, sau fostul ambasador evreu al Statelor Unite în România, Alfred Moses, şef, atunci şi în prezent, al mai multor organizaţii evreieşti internaţionale. La finele aceluiaşi an al intervenţiei lui Ungureanu, ca ministru de Externe, pentru eliberarea grupării Benyatov-Stantchev, în 2007, el, M. R. Ungureanu ajungea şef al spionajului românesc (SIE), numit de Traian Băsescu, dar şi cu largul şi inexplicabilul sprijin al Parlamentului. „Spionii” acţionau atunci pentru Marco Group [deţinută de israelianul Marc Rich, sponsorul din tinereţe al lui M. R. Ungureanu (in 1992, tânărul Mihai Răzvan Ungureanu era deţinătorul „bursei de merit Mark Rich” din cadrul ”Academiei Regale de Ştiinţe” din Marea Britanie şi absolvea mai apoi „Mark Rich Royal Society la St. Cross College Fellowship Centre for Jewish and Hebrew Studies, din cadrul St. Cross College – University of Oxford, ceea ce avea să îl propulseze în lumea marilor afaceri ideologico-politice controlate de organizaţiile mondiale evreieşti, ca şi, iată, în anturajul (subordinea !!?) unor potentaţi financiar care îl vor ba premier, ba preşedinte al României.)], dar au fost eliberaţi şi au dispărut, făcând în continuare diverse afaceri cu Bogdan Buzăianu, mai noul sponsor al lui Mihai Răzvan Ungureanu.

Marele Maestru mason Bogdan Buzăianu este şi unul dintre importanţi susţinători ai politicianului Sorin Oprescu, mai întâi la alegerile pentru Primăria Bucureştiului, în 2008, apoi pentru candidatura la preşedinţia României, în 2009. Potrivit unor surse, „Doctorul” (Oprescu) s-a decis să candideze la preşedinţia României după ce a făcut o vizită la Geneva, în 2009, la reşedinţa lui Buzăianu, care locuieşte acolo încă din anii ’90.

Sorin Oprescu este unul dintre politicienii cei mai înconjuraţi de către masoni, şi care a beneficiat de sume imense în campania electorală din 2009, faţă de anticiparea scorului său. El l-a avut drept consilier la alegerile prezidenţiale din 2009 pe israelianul Ron Werber, care i-a creat o siglă „de campanie” ce înfăţişa o stea bleu cu şapte colţuri, „care aminteşte de Steaua lui David de pe drapelul Israelului”.

Despre ciudatele relaţii ale doctorului Oprescu cu lumea evreiască, s-a aflat că aducerea echipei israeliene pentru campania lui Oprescu din 2009 se datorează evreului Solomon Wigler, angajat ca asistentconsilier personal la cabinetul primarului general al capitalei, adică „Oprescu joacă iar Wigler plăteşte”, pe motivul: „Gheşeftul Oprescu” este profitabil oricum. Se vorbeşte, însă, şi despre „originea evreiască” a lui Sorin Oprescu. Este binecunoscut că el este fiul unui general de Securitate, Mircea Oprescu. În acelaşi timp, deschiderea din ultimii ani a arhivelor, arată că atunci când tatăl primarului a devenit ofiţer de Securitate, la 24 de ani, avea numele de Hirsh şi a fost primit în Brigada Mobilă condusă de colonelul NKVD Alexandru Nicolschi (un evreu sinistru, pe numele său real Boris Grunberg). „Brigada Mobilă” a fost creată de spionajul sovietic (NKVD) în 1945, fiind o formaţiune de acţiune pe teritoriul românesc, care poate fi socotită nucleul viitoarei Securităţi, în cadrul căreia a şi fost încadrată formal ulterior, acţionând însă independent şi având misiuni speciale de informaţii, de arestare şi anchetare a populaţiei româneşti.

În 16 iunie 2011, S. Oprescu s-a întâlnit la Roma cu reprezentanţii comunităţii evreieşti din Italia, declarându-le acestora că este dedicat problemelor evreilor din Italia şi România şi stabilind încheierea unui „protocol de înfrăţire” al evreilor din Roma cu cei din Bucureşti (?). Apoi, împreună cu preşedintele Băsescu, Sorin Oprescu s-a adresat, felicitând-o, Conferinţei Internaţionale Sioniste, întrunită în România între 27-29 noiembrie 2011 de către Organizaţia Mondială Sionistă şi de Asociaţia Sionistă din România, sub genericul „Primul Congres Sionist -Focşani 1881”. Cu un an înainte, în 2010, comunitatea evreiască din România îi decernase lui Oprescu „Medalia dr. Alexandru Safran” (un rabin de al lor), în acelaşi timp, aceeaşi medalie fiind acordată şi ambasadorului evreu al SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein (nu se spune pentru ce!).

3. Marea Lojă Naţională a României (M.L.N. a R.)

L-a avut mult timp ca Mare Maestru pe comisarul-şef de poliţie Viorel Dănacu, de când acesta a desprins 11 loji din Marea Lojă Naţională din România, într-un Convent special organizat la Poiana Braşov în 13-14 aprilie 2002, coagulat în jurul personalităţii venerabilului Nicu Filip, liderul acestei roiri masonice, care avea atunci 88 de ani. Conventul l-a uns însă pe Dănacu ca şef al nou createi Mari Loji, ceea ce a determinat MLNR-ul lui Comănescu-Chirovici ca la 28 iunie 2002 să instituie Tribunalul său Masonic şi (simbolic) să-l „ardă între coloane” pe Dănacu.

Numită la început şi „masoneria kaki”, în cadrul acestei Mari Loji s-au regăsit iniţial mulţi militari de carieră, chiar şi marele maestru Dănacu activând profesional în cadrul Ministerului de Interne. S-a vorbit despre prezenţa în această centrală masonică a ofiţerilor români din armată, servicii secrete şi poliţie, dar la fel de bine – mai ales sub acoperire – ei pot funcţiona şi în Marea Lojă Naţională din România, M.: M.: Chirovici aflându-se într-o bună colaborare, cum s-a văzut, atât cu foştii ofiţeri de Securitate, cât şi cu conducerea SRI-ului.

Mare Maestru Dănacu recunoaşte deschis: „Într-adevăr, Loja Athenaeum, pe care o conduceam în Marea Lojă Naţională din România şi care avea 11 membri în 2002, era formată preponderent din ofiţeri din toate serviciile de apărare a ţării. Însă Marea Lojă pe care o conduc acum este formată în majoritate din oameni aplecaţi spre cercetare, spre studiul istoriei, foarte mulţi bugetari. În total, peste 800 de membri” (în 2008). S-a vorbit, însă, şi despre fraţi multimilionari în euro care făceau parte din această Mare Lojă, dar singurul cunoscut dintre ei ar fi afaceristul Silviu Prigoană, care, deşi minimalizează importanţa apartenenţei sale, adaugă că „masoneria este importantă” (referindu-se probabil la relaţiile pe care i le oferă).

După fondarea ei în anul 2002 prin desprinderea de către tandemul Nicu Filip-Viorel Dănacu a mai multor loji din Marea Lojă Naţională din România („a lui Costel Iancu şi Chirovici”), din această MLNaR s-au mai desprins mai târziu alte două Mari Loji: în 2003 Marea Lojă a României, sub conducerea lui Corneliu Vişoianu („masoneria energiei” prezentată mai sus, azi întoarsă la MLNR-Chirovici-Radu Bălănescu), iar în anul 2006 Marea Lojă Naţională Dacia (redenumită Marea Lojă Regulară a României în 2008), sub conducerea aceluiaşi venerabil M.:M.: Nicu Filip şi a lui Dorian Orz.

Nebucurându-se de o recunoaştere clasică, Marea Lojă Naţională a României s-a afiliat la „Confederaţia Marilor Loji Unite ale Europei” (auto-numită şi „Marea Lojă Universală”) din care fac parte loji „neregulate” (nerecunoscute de masoneria engleză) din 10 state: Franţa, Grecia, Portugalia, Italia, Belgia, Bulgaria, Serbia şi Muntenegru, Liban, România şi SUA. Această Confederaţie este condusă de Bernard Bertris, ex-consilier al fostului preşedinte al Franţei, Jacques Chirac. Totodată, Marea Lojă Naţională a României editează revista Cuvânt Masonic şi avea la un moment dat o librărie în domeniu şi un „muzeu masonic”.

Un alt Suprem Consiliu al ritului scoţian vechi şi acceptat decât cel păstorit de Costel Iancu (din cadrul M.L.N.din R., numit Supremul Consiliu de gradul 33 şi Ultim…) funcţionează şi în cadrul M.L.N. a. R., sub numele de Supremul Consiliu Român al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, condus de „Atotputernicul Frate” Daniel Roman şi având o siglă pe care stă scris „Întru Gloria Marelui Arhitect al Universului”. El a fost înfiinţat cu sprijinul Supremului Consiliu al Franţei, care a început din 2005 construcţia de „loji de perfecţiune” de la gradele 4 spre 33 în cadrul M.L.N.a.R. „Supremul Consiliu Român real -spune M.:M.: Dănacu-, trebuie să păstreze puritatea Ritului Scoţian Antic şi Acceptat şi să-l apere de toţi neaveniţii”.

Marea Lojă Naţională din România are un „Tratat de Recunoaştere” cu Grande Lodge de France, Marea Lojă a Franţei care a găzduit în perioada 1948-1990 „masoneria românească în exil”, iar din anul 2004 este membră „cu drepturi depline” a Grande Lodges Unies d’Europe (sus-amintita Confederaţie a Marilor Loji Unite ale Europei).

În martie 2008, fraţii români din cadrul Marii Loji Naţionale a României au fost vizitaţi de fraţii francezi din Marea Lojă a Franţei cu ocazia înfrăţirii dintre loja românească Banu Mihai şi loja franceză Labirint din Lyon. Delegaţia străină a fost condusă de „Prea Ilustrul Frate” Alain Graesel.

Un eveniment al MLNaR, cu reverberaţii din cele mai diverse, s-a produs la 12 septembrie 2009, când, cu ocazia inaugurării templului Nicu Filip, Viorel Dănacu a declarat public că „Până acum, francmasoneria a susţinut guvernul şi preşedinţia [României], dar, din păcate, fiindcă în opt ani au manifestat o ignoranţă faţă de instituţia francmasoneriei [?!!! – poate numai faţă de MLNaR- n.n.], în această dimineaţă am decis retragerea totală a sprijinului faţă de instituţiile statului [român] unde sunt inclusiv guvernul şi preşedinţia, În tot acest timp am asistat la o degenerare totală. Practic, ceea ce este la vârf este şi la bază şi invers… Ne delimităm de toate…, pentru că nu vrem să fim părtaşi la haosul şi hoţia instalate”. Deoarece în acea perioadă se desfăşura campania electorală pentru preşedinţia României, televiziunile de ştiri au preluat declaraţia titrând că „Masonii îşi retrag sprijinul faţă de Băsescu şi de actuala putere”, ceea ce era – în ansamblu – o ştire falsă.

Celelalte mari loji masonice româneşti nu erau deloc străine de coabitarea cu puterea politică a momentului, ceea ce a condus la transformarea lui Viorel Dănacu în „persona non grata pentru aproape întreaga Comunitate Masonică din ţară fiind aspru sancţionat de ceilalţi lideri ai masoneriei” (dintr-un comunicat masonic), precum „ministrul de externe” al MLNR-ului lui Chirovici, Cristian Unteanu, care califica fapta adversarului masonic al marii sale loji (MLNR) drept o „provocare de cea mai joasă calitate”, care ar trebui să fie anchetată şi sancţionată ca atare (deşi, în esenţă, M.:M.: Dănacu avea poate dreptate).

În week-end-ul din 10-11 aprilie 2010, la Braşov, într-un ultim Mare Consiliu masonic înainte de Conventul de alegeri pentru o nouă conducere, M.:M.: Viorel Dănacu lua cuvântul pentru a arăta bizara struţocămilă care trebuie să devină pe viitor Marea Lojă Naţională a României, „o francmasonerie de sorginte creştin ortodoxă” pentru care „se poartă încă discuţii cu mai marii Bisericii Ortodoxe Române pe marginea acestui subiect”. Şi favoritul la preluarea şefiei Marii Loji, Tudorel Niţulescu, arăta că viitorul maestru (adică el) va colabora „cu administraţia, cu biserica”.

În 7 mai 2010, Viorel Dănacu a fost înlocuit în funcţia de Mare Maestru al Marii Loji Naţionale a României cu M.:M.: Tudorel Niţulescu, dar a preluat funcţia de Mare Secretar şi titlul de „Mare Maestru Ad Vitam” al Marii Loji Naţionale a României. V. Dănacu rămânea şi în fruntea „Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris-Bucureşti”, afiliat la Asociaţia Muzeelor, Arhivelor, Bibliotecilor Masonice cu sediul la Bruxelles. Întrebat dacă există mulţi politicieni români masoni, Niţulescu a răspuns savant că „în toate sferele de activitate există bărbaţi români iniţiaţi, inclusiv în toate guvernele care au fost până în prezent”, adăugând „noi creştem oameni buni, care să ajute poporul în administraţie şi politică”.

Sfârşitul anului 2010 a adus schimbări spectaculoase în cadrul Marii Loji Naţionale a României. Noul Mare Maestru, afaceristul Niţulescu, l-a înlăturat din organizaţie pe emblematicul maestru de onoare Viorel Dănacu, care ani de zile „denunţase corupţia” din MLNR-ul lui Chirovici. În acelaşi timp, fiind cooptaţi, unul după altul, „fraţii” până atunci loiali lui Viorel Dănacu, începeau să-l trădeze fără remuşcări. Lovitura adevărată a venit în 26nov.2010, când Niţulescu, în calitate de Mare Maestru al MLNaR, semnează un Decret de eliberare din funcţia de Mare Secretar a lui Viorel Dănacu şi îl radia ca mason, acuzându-l de „instigare în plină şedinţă de Mare Consiliu la destabilizarea Marii Loji Naţionale a României” prin „propunerea deînlocuire a Marelui Maestru într-o manieră neconstituţională”. La grămadă, îl mai acuza pe Dănacu şi de „spionaj în favoarea Franţei”, numindu-l „trădător de ţară”.

Viorel Dănacu însuşi i-a atitudine şi denunţă „abuzul de putere” al lui Niţulescu, faptul că acesta a şters informaţii întregi de pe site-ul MLNaR (folosite în prezenta lucrare), că a desfiinţat Muzeului Masonic, dar, foarte grav, denunţă presupusa relaţie a lui M.:M:. Niţulescu cu ex-Marele Maestru al MLNR, E.O. Chirovici (devenit preşedinte al Consiliului Luminilor din MLNR, organism executiv) ceea ce va conduce la dizolvarea Marii Loji Naţionale a României sau la fuziunea acesteia prin absorbţie „cu altă Mare Lojă”, adică cu MLNR (Chirovici-Bălănescu), principalul duşman al MLNaR.

Rescrierea (sau răstălmăcirea?!) istoriei reprezintă un important obiectiv al Marii Loji Naţionale a României (MLNaR). Astfel, aceasta, fiind invitată să participe la întrunirea „Asociaţiei Muzeelor, Librăriilor şi Arhivelor Masonice Europene” în iunie 2010, la Paris, a prezentat lucrarea „Francmasoneria şi oculta”, pe baza „dosarelor primite de la CNSAS” (arhivele fostei Securităţi), zicea Marele Secretar Dănacu, adăugând: „vrem ca o lume întreagă să cunoască cum francmasoneria [română] a fost oprimată de aparatul de opresiune, Securitatea; volumul va fi tradus în franceză şi engleză şi va fi cunoscut public pe tot globul”.

În realitate, o anumită parte a masoneriei, mai ales cea iregulară, aşa cum este Marele Orient al Franţei, este în cea mai mare măsură implicată în naşterea comunismului, căruia i-a împrumutat şi steaua în cinci colţuri. Mai mult, este de notorietate faptul că părintele ideolog al comunismului, Karl Marx, a fost înmormântat în cadrul unui ritual masonic, efectuat de „fraţii” lojei căreia îi aparţinea. În ceea ce priveşte România, adevărul este că masonii au fost susţinuţi la început de către comunişti, după 1944, apoi doar acei masoni care aveau o orientare burgheză şi au acţionat pentru înlăturarea regimului de stânga-comunistă au fost persecutaţi, cei pro-comunişti, precum Mihail Sadoveanu sau N.D. Cocea, ducând o viaţă de privilegii.

„Marea Lojă Naţională a României – Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice”

Este, de fapt, o nouă mare lojă, ce a apărut ca o dizidenţă faţă de Marea Lojă Naţională a României, fiind de fapt o regrupare a unora din lojile MLNaR sub ciocanul Marelui Maestru „Ad Vitam” Viorel Dănacu.

Oficial, marea lojă s-a „reorganizat” la Braşov, în 24 ianuarie 2012, printr-un Convent Extraordinar convocat în „stare de urgenţă” de Venerabilii Maeştri din peste 9 Loji şi alte câteva triunghiuri masonice ale MLNaR, care au hotărât „în comun acord”, ca Viorel Dănacu să conducă din nou Marea Lojă Naţională a Română. „Fraţii” au trebuit să „reorganizeze” marea lojă, adică să îi completeze numele cu apelativul „Lojă de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice”, pentru a o putea reînregistra juridic ca asociaţie, în acelaşi timp continuând să existe şi vechiul MLNaR, sub conducerea echipei conduse de marele maestru Niţulescu.

În aprilie 2012, Marea Lojă Naţională a României – de Ritualistică s-a reunit cu marea lojă condusă de generalul Săvoiu – MLNR „1880” – şi cu Marele Orient al României în Alianţa Masonică Română, ca apoi să semneze „Tratatul de Amiciţie şi Recunoaştere Reciprocă” cu Marea Lojă Regulară a Serbiei, la Belgrad, în 16 iunie 2012, ca şi cu Marea Lojă a Italiei, la Bucureşti, în 14 octombrie 2012.

4. Marea Lojă Naţională Unită din România (MLNUR)

Este Marea Lojă din România cu cea mai zbuciumată existenţă, creată de Marcel Schapira în 1993. Este continuatoare a masoneriei române intrate în adormire odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1948. În prezent, Marea Lojă, redenumită în urma unui proces complicat de sciziune-fuziune Marea Lojă Naţională Română „1880”, este condusă de Costică (Bartolomeu Constantin) Săvoiu şi a fost o rivală a Marii Loji Naţionale din România, recunoscută de Londra şi condusă de E. O. Chirovici şi Radu Bălănescu. Supremul Consiliu de rit antic şi scoţian din cadrul acestei MLNUR a fost condus până în 2008 de către ungurul Andre Szakvary, apoi de evreul Lucian Cornescu-Ring, iar din 2011 de Horia Nestorescu-Bălceşti.

Vom evoca unele informaţii suplimentare, aşa cum parvin ele din mediile masonice, precum legenda lansată de Lucian Cornescu-Ring, care se afla la Paris: „În 1990, a venit la mine şi s-a făcut cunoscut ca frate [mason] regretatul Nicu Filip. Mi-a explicat atunci că avea o lojă ascunsă încă din timpul epocii Ceauşescu. L-am sunat la telefon pe Schapira şi i-am propus să reîncepem să lucrăm ca masoni în România… Spre uimirea mea, m-am izbit de un zid, Schapira spunând un Nu hotărât şi explicând că «acolo sunt numai securişti»…”.

În varianta sa şi a celor care l-au urmat atunci, Schapira ar fi mandatat pe altcineva să reactiveze masoneria română în 1990. Astfel, în octombrie, el a „redeşteptat simbolic”, la Paris, Marea Lojă Naţională Română, numindu-l ca Mare Maestru pe Alexandru Paleologu. Această soluţie îi asigura şi menţinerea funcţiei de Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat al masoneriei române „în exil”, pe care Schapira o deţinea de câţiva ani.

La 24 ianuarie 1993, „fraţii” americani împreună cu cei italieni organizează la Bucureşti „Conventul de reconstituire şi redeşteptare a Marii Loji Naţionale din România”, iar Schapira află că la începutul lunii mai 1993 trebuia să vină la Bucureşti reprezentanţii Supremului Consiliu Jurisdicţiei Sud a SUA, lojele NATO şi „fraţii” italieni să organizeze şi un Suprem Consiliu românesc (ce avea să fie condus de Costel Iancu), ceea ce îl determină să acţioneze.

Lucian Cornescu-Ring spunea că în 1990, „l-am luat pe Nicu Filip la mine, i-am pus la dispoziţie birouri, secretară, şofer, maşină şi i-am dat şi o sarcină: cea de a găsi maeştri masoni în adormire, de preferinţă dintre cei deveniţi maeştri înainte de 1935. În mai puţin de doi ani, Nicu a găsit 19 fraţi cu care «a suflat în tăciuni», iar în mai 1993 a fost consacrată M.L.N.R. şi Supremul său Consiliu”.

Sub această presiune, Marcel Schapira, care se considera singurul în măsură să repatrieze masoneria în România, dar şi deoarece „Nicu [Filip] l-a ignorat” vine de grabă la Bucureşti şi convoacă la Hotelul Bucureşti din centrul capitalei mai mulţi „fraţi” apropiaţi şi procedează la transferarea puterilor sale, de Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu către Dan Amedeo Lăzărescu şi de Mare Maestru al „Marii Loji Naţionale din România” către Vladimir Boantă. Observăm că ambele tabere, a lui Schapira şi cea a marii loji rivale constituită în acelaşi an sub tutela americano-italiană, foloseau iniţial acelaşi nume, pe care finalmente doar protejaţii americanilor vor reuşi să-l înregistreze şi păstreze.

Era în mai 1995, când şeful Supremului Consiliu de 33° al ritului scoţian din cadrul Marii Loji „tradiţionaliste” marca Schapira (viitoarea MLUNR), fratele Dan Amedeo Lăzărescu, l-a cunoscut la Conferinţa Mondială a Suveranilor Mari Comandori de la Lausanne pe Andre Szakvary, fiindu-i recomandat de către o francmasoancă, la rândul ei o persoană controversată, Anca Nicolescu, care i-l prezenta pe Szakvary ca pe „un expert al Ritului [scoţian] şi prieten apropiat cu Suveranul Mare Comandor al Franţei, Henri Baranger. Lăzărescu a fost impresionat. Szakvary s-a mutat la Bucureşti (împreună cu abila sa prietenă), fiind numit «garant de amiciţie», adică un fel de ambasador pe lângă Supremul Consiliu pentru România.”

M.:M.: Lăzărescu avea să-şi amintească mai târziu: „I-am acordat întreaga mea încredere, apropiindumi-l foarte mult, ajungând să-i confirm şi diploma de grad 33, deşi niciodată nu mi-a demonstrat apartenenţa sa la Marea Lojă Naţională din Franţa, respectiv la Supremul Consiliu al Franţei”. Ceea ce nu ştia Dan A. Lăzărescu era că Andre Szakvary era pionul transformabil în regină al masonilor francezi, menit să acapareze poziţii de frunte în cadrul ritului şi al ordinului masonic român.

Szakvary, cetăţean francez şi nevorbitor al limbii române, este mason din obedienţa Marei Loji a Franţei (Grande Loge de France). El este impus astfel masonilor români de către masoneria franceză, deşi nu era nici măcar originar din România, fiind născut la Budapesta (Ungaria) în anul 1938.

Sub influenţa lui Szakvary, se pare, care aparţinea în secret şi unei loji masonice maghiare, fiind prieten cu Marele Maestru al Marii Loji din Ungaria, avea să se producă o federalizare a lojilor masonice româneşti din Transilvania. Astfel, în decembrie 1995, având drept pretext nemulţumirea numirii lui Sever Frenţiu ca Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România, marea lojă de obedienţă americano-italiană, nu cea de care se lipise Szakvary, ”13 loji regulare s-au separat formând Districtul Transilvania”.

„Districtul Transilvania” a luat fiinţă în sediul lojii Nicolae Titulescu din Vulcan Braşov, având în componenţă 11 loji masonice (din Cluj, Abrud, Alba Iulia, Braşov, Mediaş, Sebeş, Odorheiul Secuiesc, Baia Mare etc), numărul acestora înmulţindu-se ulterior. Scopul declarat al Districtului, condus de Ernst Heinrich Schlesinger, era acela de coordonare a activităţii lojilor transilvănene. Când cele două Mari Loji Naţionale din România au hotărât în 1996 să nu îşi mai unească destinele, ci să activeze separat, Districtul Transilvania s-a unit în Conventul de la Alba Iulia cu marea lojă ce s-a numit de atunci Marea Lojă Naţională Unită din România. „Districtul” a continuat să funcţioneze totuşi autonom, fiind acuzat deschis de intenţia ruperii Transilvaniei de România, redenumindu-se din 2002 ca Marea Lojă a Transilvaniei.

După ce M.:M.: Vladimir Boantă (pus de Schapira în 1993 în fruntea Marii Loji de obedienţă franceză) a semnat cu marele maestru al celeilalte Mari Loji (Sever Frenţiu) un Protocol de unificare a celor două „Mari Loji Naţionale din România”, în martie 1996, fraţii nesupuşi din Marea Lojă de obedienţă franceză organizează două Convente, la Alba Iulia şi la Blaj, pentru a-şi alege un nou Mare Maestru în persoana lui Titus Nicoară, în timp ce Mare Secretar devenea Horia Nestorescu-Bălceşti.

Titus Nicoară este fiul unui mason arădean din perioada interbelică şi intrase în masonerie de numai un an, cu ajutorul lui Dan Amedeo Lăzărescu şi Nestorescu-Bălceşti, când, în 1996, prelua conducerea MLNUR. La rândul său, Titus Nicoară avea să îi facă loc în conducerea Marii Loji celebrului Eugen Ovidiu Chirovici, căruia în anul 2000 avea să îi predea funcţia de Mare Maestru al Marii Loji create de Schapira.

Poate urmare a „unirii” cu lojile transilvănene, dar şi pentru a se evita confuzia iscată de existenţa în acelaşi timp a două Mari Loji cu aceeaşi denumire, respectiv „Marea Lojă Naţională din România”, – una de obedienţă americano-italiano-NATO (cu Costel Iancu şef de rit) şi alta de obedienţă franceză (cu Lăzărescu şi Szakvary şefi de rit) – Marea Lojă condusă de Titus Nicoară, D.A. Lăzărescu (pus de Schapira în 1993) şi Szakvary îşi schimbă în primăvara lui 1996 denumirea în Marea Lojă Naţională Unită din România (înregistrare operată la 12.06.1996 de către o judecătorie de sector din Bucureşti, unde marea lojă era înregistrată ca asociaţie cu personalitate juridică din 1995, sub nr PJ40/26.04.1995).

În 25 ianuarie 1997 Dan A. Lăzărescu „remaniază” Supremul Consiliu din cadrul MLNUR, ocazie cu care îl elimină şi pe Andre Szakvary şi îi retrage acreditarea de reprezentare în străinătate. Szakvary nu se lasă, însă, aşa că în 2 februarie 1997 reuneşte grupul disident „exclus” din Supremul Consiliu, se şi alege un nou Suprem Consiliu în care el este Suveran Mare Comandor. Evenimentul a condus la „unificarea” celor două Supreme Consilii rivale (conduse de C-tin Iancu şi D.A. Lăzărescu), noua componenţă din 13 februarie 1997 a celor două consilii avându-i la vârful „Consiliului Suprem unificat” pe: Costel Iancu drept Suveran Mare Comandor; Dan A. Lăzărescu drept Suveran Mare Comandor de onoare ad vitam (retrăgându-se din orice funcţie executivă); Vladimir Boantă drept Mare Prior de onoare; Horia Nestorescu-Bălceşti drept Mare Maestru de Ceremonii.

Adică, o importantă parte a conducerii MLNUR, împreună cu cca 15 loji se transferă în cadrul Marii Loji Naţionale din România în primăvara lui 1997. „S-au purtat negocieri, s-au făcut concesii, s-au iertat greşeli mai vechi” s-a spus. De la Paris, Marcel Shapira îi transmisese şi el, în sfârşit, recunoaşterea sa lui Costel Iancu. „Cele două ramuri ale masoneriei române”, cea a „exilului” şi cea nouă, creată de americani, „fuseseră în sfârşit conciliate”.

Sciziunea se menţinea, căci intrase în scenă Andre Szakvary, care, susţinut de prietena sa Anca Nicolescu, şefă a unei masonerii feminine din România şi o intimă a Suveranului Mare Comandor al Supreme Conseil pour la France, Marele Maestru Henri L. Baranger, pune stăpânire pe obedienţa Marea Lojă Naţională Unită din România ca Suveran Mare Comandor al ritului şi conduce prin Marii Maeştrii care îi erau supuşi, precum Titus Nicoară (Mare Maestru în perioada 1997-2000).

Eugen Ovidiu Chirovici hotărăşte să unească – a câta oară se discuta această unificare? – cele două mari loji, dar nu reuşeşte decât să migreze în anul 2001, împreună cu un număr de loji în Marea Lojă Naţională din România, condusă de Gh. Comănescu, după ce la 24 ianuarie 2001 semnase „Protocolul de Unire a MLNR cu MLNUR”. El devine „Pro Mare Maestru” al MLNR, adică adjunct al marelui maestru Comănescu, dar a fost acuzat de cei care nu l-au urmat că nu avea acordul lor de a semna „protocolul de unire”. Deoarece fusese numit (în 5 februarie 2001) în funcţia de Pro Mare Maestru al MLNR, în lipsa unui Convent comun, fraţii rămaşi în MLNUR au considerat că E.O. Chirovici este un trădător iar gestul său reprezintă „o părăsire a obedienţei, întrucât nu poate fi Mare Maestru într-o obedienţă şi Pro Mare Maestru în alta”, aşa că îl radiază din evidenţele marii loji şi nu recunoaşte „actul unirii” semnat de Chirovici în cadrul Conventului „extraordinar” din februarie 2001.

Fraţii rămaşi în MLNUR, organizaţi de Andre Szakvary, fac „un alt puci”, s-a spus, prin care „omul de casă al cuplului infernal Nicolescu-Szakvary”, Liviu Mânecan, este numit Mare Maestru interimar, după care, în anul 2002 este ales un nou Mare Maestru, în persoana fratelui Petru Steţiu, care este reales în 2003 pentru un al doilea mandat (până în 2006), dar la mijlocul anului 2005 îşi anunţa oficial demisia „din cauza imposibilităţii de a conduce Obedienţa din cauza ingerinţei lui Andre Szakvary”. El este înlocuit cu Doru (Dorel Augustin) Manu, dar conducerea era tot în mâna şefului ritului, Szakvary.

La rândul lui, M:.M:. Doru Manu este debarcat în 29 martie 2008 de o grupare de „fraţi” condusă în cadrul unui Convent Extraordinar de către Costică Săvoiu, care devine Mare Maestru, iar Horia Nestorescu- Bălceşti este ales Mare Maestru adjunct. Noul „război intern” a fost demarat printr-un Decret masonic din 25 septembrie 2008, prin care Săvoiu, „considerând faptul că Supremul Consiliu condus de Andre Szakvary a reuşit «performanţa» de a pierde toate recunoaşterile celorlalte Supreme Consilii şi datorită faptului că, începând cu momentul în care Andre Szakvary a fost numit Suveran Mare Comandor, Marea Lojă Naţională Unită din România a pierdut cca. 90% din membri (numărul lojilor MLNUR a scăzut în perioada 1995 – 2008, de la circa 400-450 la circa 40-50), considerând faptul că Andre Szakvary nu este cetăţean român, nu vorbeşte limba română şi nu îmbrăţişează religia ţării române, Marea Lojă Naţională Unită din România retrage recunoaşterea Supremului Consiliu de Rit Scoţian Antic şi Acceptat de gradul 33 şi ultim al României condus de Suveranul Mare Comandor Andre Szakvary”.

Printr-un alt decret, din 2 octombrie 2008, Marele Maestru C-tin Săvoiu „recunoaşte” – instituie, de fapt – un alt (nou) Suprem Consiliu, condus de Lucian Cornescu-Ring. Apoi, printr-un nou Convent al MLNR, condus de M.:M.: Săvăoiu în ziua de 18 octombrie 2008, sunt excluşi din ordin oponenţii Dan Trofin, Liviu Mânecan, Doru Manu, Sergiu Anghel şi, bineînţeles, Andre Szakvary. Aceştia însă, reuniţi în chiar aceeaşi zi într-un alt Convent, îi retrag lui Constantin Săvoiu calitatea de Mare Maestru, numind ca şef interimar al MLNR pe Liviu Mânecan.

Conventul rupturii din octombrie 2008 a fost ţinut de echipa lui Constantin Săvoiu în aşa zisul „Templu Unirea” din Bucureşti, unul din principalii actori ai Conventului fiind Cornescu-Ring, dar întrunirea se bucura şi de susţinerea, de la Paris, a celuilalt evreu, naşul marii loji, Marcel Schapira. Templul Unirea ar fi un spaţiu închiriat în fostul „Templu al Foamei”, cum se numeau acele mari construcţii rotunde pe post de megaalimentare construite în regimul Ceauşescu, din spatele magazinului Unirea. Totuşi, adevăratul Templu Unirea din zonă este o sinagogă. În deschidere, M:.M.: Săvoiu a transmis celor prezenţi „salutările frăţeşti ale prea iluştrilor fraţi Victor Babiuc, Răzvan Teodorescu şi Radu Vasile, care nu au putut fi prezenţi la Convent”.

Totuşi, echipa lui Szakvary reuşeşte să îl înscrie în Registrul Asociaţiilor de la Judecătoria Sectorului 4 din Bucureşti, „printr-un subterfugiu” juridic, zic ceilalţi, pe L. Mânecan ca Mare Maestru al MLNUR. Ambele tabere declanşează o serie de procese care se suprapuneau unele peste altele şi care aveau ca obiect modificări în structura aceleiaşi persoane juridice, ”Asociaţia Marea Lojă Naţională Unită din România”.

Între timp, probabil din teama de a nu pierde din mână obedienţa masonică, echipa lui C-tin Săvoiu înregistrează o nouă asociaţie masonică, sub numele de «Marea Lojă Naţională Română „1880”», al cărei statut prevede că preşedintele, adică Marele Maestru, nimeni altul decât tot C-tin Săvoiu, este ales pentru 7 ani (nu 2 sau 3, ca la alte mari loji), cu drept de realegere. Mai multe loji rămase lângă Szakvary aveau să denunţe ca pe un abuz această lungă perioadă de mandat şi continuau să folosească netulburate, dar abuziv, numele marii loji, MLNUR, sub conducerea lui Liviu Mânecan, ca Mare Maestru. Totuşi, în realitate, pe 5 noiembrie 2010, Marea Lojă Naţională Unită din România fuzionează juridic cu Marea Lojă Naţională Română „1880”, alegându-l în unanimitate ca Mare Maestru pe generalul Bartolomeu Constantin Săvoiu.

Victoria aparţine echipei lui Săvoiu, în sensul că Tribunalul Bucureşti confirmă definitiv decretele acestuia de excludere ale lui Szakvary, Mânecan, Trofin, Manu şi Anghel, înscrierea lui C-tin Săvoiu ca Mare Maestru al MLNUR şi fuzionarea dintre MLNUR şi Marea Lojă Naţională Română „1880”.

Poate şi pentru că domnii Săvoiu şi Nestorescu-Bălceşti au lăsat practic liber numele de MLNUR prin transformarea în Marea Lojă Naţională Română „1880”, poate şi pentru că echipa lui Szakvary eluda orice normă, deţinând documentele şi stampila oficială, aceasta din urmă a continuat să funcţioneze din 2009 până în prezent sub numele de Marea Lojă Naţională Unită din România. Avem, de fapt două mari loji, scindate dintr-o singură obedienţă la finele lui 2008. Iată agitata lor activitate:

5. Marea Lojă Naţională Română „1880”

La 29 august 2011, la Paris, „Prea Puternicul şi Prea Ilustrul Frate Marcel Schapira trecea la Orientul Etern”, adică murea. El deţinea funcţia de Suveran Mare Comandor Ad-vitam şi Mare Maestru de onoare al MLNUR, dar înainte de a părăsi această lume le acordă girul său lui Constantin Săvoiu şi lui Horia Nestorescu Bălceşti, în defavoarea lui Szakvary şi a echipei lui, pentru a conduce masoneria regulară instalată de el în România în 1993. Cei doi lideri ai marii loji, Suveranul Mare Comandor Nestorescu-Bălceşti şi M.:M.: C-tin Săvoiu, făcuseră o deplasare în căutare de recunoaşteri străine în Franţa şi Italia, în perioada 21 noiembrie – 3 decembrie 2010.

„Avem informaţii – spunea în decembrie 2010 Vladimir Sauciuc [M.:M.: al Marii Loji Naţionale Mixte din România şi prieten cu Anca Nicolescu, intima lui Szakvary] – potrivit cărora MLNR 1880 intenţionează să invite la ceremonia aprinderii luminilor Obedienţei, două personaje controversate ale Franc-Masoneriei universale: Licio Gelli (Italia), al cărui nume se leagă de scandalul P2 (Propaganda Due) din anii ’80, respectiv Joseph Castelli (Franţa), care îşi atribuie o serie de titluri şi demnităţi masonice nerecunoscute de celelalte Obedienţe din Hexagon şi din Europa.”

Într-adevăr, cu numai o zi înainte de întâlnirea cu Schapira, domnii Săvoiu şi Nestorescu-Bălceşti se aflau în oraşul francez Montelimar, unde Joseph Castelli, preşedintele „Supremului Consiliu al Riturilor Confederate”, „Mare Maestru Mondial de gradul 99 al Ritului Antic şi Primitiv de Memphis-Misraîm” i-a iniţiat în gradul 95 al ritului. În cadrul altei ceremonii „Prea Sublimul Frate” Castelli i-a mai iniţiat şi în aşanumitul grad „Superieur Inconnu Libre Initiateur” al unui „Ordin Martinistic Iniţiatic”. După cum se poate observa din siglele elaborate de Castteli, sunt folosite atât limba ebraică cât şi simbolul iudaismului, Steaua lui David, ceea ce ne face să credem că Marcel Schapira este cel care i-a îndrumat pe români spre acest ordin de abia (re)înfiinţat.

A urmat întâlnirea „bombă” între şeful lojei italiene P2 (Propaganda Due), „Venerabilul” maestru „din trecut” Licio Gelli, pe de o parte, şi Horia Nestorescu-Bălceşti împreună cu Constantin Săvoiu, pe de altă parte. Vizita a avut loc la casa acestuia din Arezzo (Italia), la 3 decembrie 2010. „Fratele” Licio Gelli i-a decorat pe oaspeţii săi, Constantin Săvoiu şi Nestorescu-Bălceşti cu medalia aniversară „Loja Masonica P2 / 1881-1981”, care pe avers are propriul său portret.

Fiind binecunoscut scandalul politic în care au fost implicate P2 şi Licio Gelli în anii ’80, masonii români din MLNR 1880 precizează că în 1994, Curtea cu Juraţi de la Roma l-a achitat în mod definitiv şi irevocabil pe Licio Gelli de toate acuzaţiile ce i-au fost aduse, iar în anul 2008, statul italian ar fi fost obligat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO, plină de masoni) să-i ceară scuze publice şi să-i plătească importante daune pentru a-l fi inculpat. „Încă nu se ştie despre ce au discutat cei trei şi nici pe baza căror recomandări au ajuns la Gelli acasă şi, în mod special, de ce şi pentru ce «Naşul» Gelli i-a primit. Dacă ceea ce se spune este adevărat, atunci în – seamnă că cei doi vor să înveţe cum să facă o structură de tip mafiot în România, pe modelul lui Gelli cu P2”, scria ziaristionline în ianuarie 2011.

Loja Propaganda Masonica, cunoscută mai târziu ca Propaganda Due, a fost înfiinţată în 1877, în obedienţa Marelui Orient al Italiei şi l-a avut ca fondator pe Adriano Lemmi, un înfocat adversar al creştinismului, cum a rămas cunoscut în istorie. Loja era compusă din personalităţi din viaţa socială, politică, economică, militară şi culturală, în frunte cu regele Italiei, care păstrau totalul secret al apartenenţei lor la masonerie „datorita intoleranţei Bisericii”.

Adriano Lemmi era un evreu italian care l-ar fi interpretat greşit pe Lucifer propovăduit de Albert Pike în epocă, înlocuindu-l în anumite ceremonii cu apelativul Satan, ceea ce i-ar fi atras criticile lui Pike, şeful mondial al ritului scoţian, care nu admitea suprimarea formulei „Slavă Marelui Arhitect al Universului” susţinând totodată că diavolul nu există, deci fraţii masoni nu se pot închina acestuia, ci numai lui Lucifer, îngerul Luminii. Loja Propaganda Masonica avea 360 de deputaţi în Parlamentul Italiei, din diferite partide, la începutul secolului XX, dar după al doilea Război Mondial, îşi pierde treptat importanţa prin micşorarea numărului personalităţilor, „intrând într-un fel de somnolenţă”.

Asta era situaţia lojei când în fruntea ei ajungea Gelli prin anii ’60, când este „redeşteptată” şi înmatriculată cu numărul 2 în registrele Marelui Orient al Italiei, de unde şi apelativul de Propaganda Due. Loja a grupat până în 1970 peste 1000 de membri militari, afacerişti, mafioţi şi înalţi funcţionari ai administraţiei publice, iar la 15 ani de la înfiinţare reuşea să influenţeze multe dintre deciziile politice ale unor importante state din Europa şi America Latină. O serie de autori apreciază că a existat chiar şi o colaborare între Propaganda Due şi serviciul de spionaj al Uniunii Sovietice (KGB), ce îi cunoştea trecutul lui Licio Gelli.

Timp de aproape 20 de ani, structura P2 creată de Gelli, a crescut numeric şi a ajuns în cele mai înalte structuri bancare, politice, religioase, militare, criminale şi de afaceri, precum Silvio Berlusconi, dar şi membri ai juntei militare din Argentina.

Cercetătorii şi istoricii vorbesc şi despre o a doua listă a membrilor şi recruţilor ne-masoni din străinătate ai lojei Propaganda Due, (printre care şi est-europeni, precum N. Ceauşescu), găsită de poliţia italiană, dar atât de explozivă şi controversată în componenţă, încât nu a fost niciodată prezentată mass-media sau inclusă în rechizitoriu. În acest moment al dezvoltării sale, P2 a încercat să schimbe forţat regimul politic italian şi să instaureze o dictatură militară pretins „anticomunistă”.

Cazul Propaganda Due a creat un şoc în Italia, în anii 70-’80, prin acuzarea de către procuratura italiană a lui Licio Gelli de implicare în mai multe „activităţi criminale”, fraude şi acte de corupţie. Acuzat prima dată în 1976, cinci ani mai târziu a fost emis un mandat de arestare pe numele său de către autorităţile italiene pentru „spionaj politic, militar şi industrial”. În 1982, Gelli a fost arestat la Geneva şi condamnat de „conspiraţie contra statului”.

Şi Parlamentul italian a demarat o anchetă ce a concluzionat că Propaganda Due era „un stat în stat” care voia să păstreze puterea cu orice preţ. Conform raportului parlamentului italian, membrii P2 au organizat acte teroriste, inclusiv unul dintre cele mai cumplite din Europa, atunci când în 1980 o bombă a explodat la gara din Bologna, ucigând 85 de oameni şi, pentru a-i discreta pe comunişti, s-a înscenat că atentatul a fost comis de forţele de stânga. Fără să fie direct implicat în atentatele de la Bologna, Licio Gelli a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru tăinuire de informaţii despre atentatori.

Un alt episod scandalos în care a fost implicat numele lojei P2 este celebra asasinare rituală a bancherului Roberto Calvi, sub podul Blackfriars din Londra. Cadavrul lui Roberto Calvi atârna spânzurat sub podul londonez, având în buzunare cărămizi şi 23.000 de lire sterline; ştreangul avea forma laţului masonic, iar cărămizile simbolizau masonul renegat, trădător. Jurnalistul Paul Foot, care i-a investigat moartea lui Calvi spune că: „Nu m-am îndoit niciodată că a fost o ucidere ritualică, înfăptuită în tradiţia masonică”.

Începând cu anul 1986, loja P2 a fost oficial închisă, urmare reacţiei deosebit de dure a autorităţilor italiene, dar membrii acesteia şi-au continuat activitatea masonică în cadrul altor loji aparţinând Marelui Orient al Italiei, în timp ce Licio Gelli împreună cu câţiva apropiaţi au activat într-o organizaţie şi mai secretă, Societatea Pinto, „un adevărat cuib ocult unde roiesc mai multe grupări autonome: oameni politici de primă importanţă, loje masonice, servicii secrete şi mafia”. Întreaga activitate infracţionalo-masonică a Propagandei Due şi a lui Licio Gelli a condus la modificarea Constituţiei şi a declanşat celebra operaţiune de asanare socială „cu mâinile curate”. Apoi, în Italia s-a adoptat o legislaţie prin care se interzicea masonilor să devină funcţionari publici, dar măsura a fost anulată în urmă cu câţiva ani, după venirea lui Silvio Berlusconi la putere, în fruntea statului, iar „personalităţi eminente” din lumea întreagă au continuat să vină şi să-l viziteze pe Licio Gelli. Totodată, „factori de răspundere internaţională” i-ar urma sfaturile, spun adepţii lui.

În iulie 2010, premierul italian Silvio Berlusconi era acuzat de presa italiană că se află în fruntea unei grupări oculte căreia i-a zis improvizând P3 (Propaganda Tre), căci se comporta ca o succesoare a Propaganda Due. Totodată, Procuratura din Roma, după ce a intrase pe firul unor acte de corupţie şi a realizat o serie de descinderi împreună cu poliţia italiană, susţinea că această „loggia P3” foloseşte „tehnici” asemănătoare cu ex-loja P2 privind traficul de influenţă la cele mai înalte nivele ale statului, căci P3 controlează politicieni, judecători şi membri ai guvernului, precum ministrul Justiţiei.

Am văzut că Gelli era, practic, eminenţa cenuşie a întregului Mare Orient al Italiei (Grande Oriente d’Italia) când această obedienţă „a primit însărcinarea să redeschidă masoneria regulară din România” din partea Marii Loji Unite a Angliei, în 1989. De ce tocmai Marele Orient italian? Din cauza co-latinităţii, dar şi pentru că Licio Gelli şi Propaganda Due aveau legături cu românii încă din vremea lui Nicolae Ceauşescu, iar principalul agent al masoneriei italiene însărcinat cu această misiune a devenit, în 1990, românul Costel Iancu, care a avut în 1990 întâlniri succesive cu Virgil Măgureanu (director al SRI), Ioan Talpeş (viitor director al SIE) şi cu preşedintele României, Ion Iliescu. „Gelli a fost băgat la noi de masonerie, dar era şi mafiot – spunea fostul general de Securitate Nicolae Pleşiţă, într-un interviu acordat revistei Lumea magazin -. Idioţii noştri au fost îmbrobodiţi de Gelli, care a pătruns la Ceauşescu şi noi nu l-am prevenit. Cu Gelli s-au făcut de toate. Doicaru şi Pacepa au colaborat cu el. De când erau şi consilieri prezidenţiali, Pacepa şi Doicaru se spurcaseră la acţiuni de anvergură şi îi serveau pe tavă lui Ceauşescu tot felul de personalităţi. Pacepa a avut rolul principal în aducerea lui Gelli… Indirect, masoneria l-a îmbrobodit mult pe Ceauşescu prin Propaganda Due”. N. Pleşiţă adăuga că „Gelli mergea pe comerţul cu arme. L-am depistat cu reţeaua noastră (de spionaj) din masonerie.”

Despre răsturnarea regimului lui Ceauşescu, în 1989, Marele Maestru al Lojii P2 declara imediat după execuţia acestuia de la Târgovişte: „Nu poporul român şi-a răsturnat conducătorul… A fost o lovitură de stat, deoarece românii nu erau suficient de pregătiţi. Chiar judecătorii care l-au condamnat pe Ceauşescu la moarte nu erau pregătiţi. Ei n-au fost în stare să-i pună în faţă probele necesare, pe care nu pot să vi le dezvălui, este secret.” Şi generalul Pleşiţă, care se afla de cealaltă parte a baricadei, în 1989, a confirmat lovitura de stat, de pe aceleaşi poziţii, căci susţinea că înlăturarea „revoluţionară” a lui Ceauşescu din fruntea statului român a fost coordonată în parte de masonerie: „N-a existat şi nu va exista nimic în lume fără implicarea masoneriei. Masoneria acţionează însă conjunctural. Există o mare similitudine între serviciile speciale şi masonerie”, zicea el, recunoscând că serviciile secrete româneşti au fost copleşite de masoni: „Ajungând în conducerea Ministerului de Interne (la începutul anilor 70), am redeschis dosarele masoneriei şi i-am lucrat cât am putut. Veneau de peste tot! Erau fără azimut, ca o caracatiţă extraordinară. Foloseau diaspora ca punct de sprijin pentru ei. Realitatea e că am dovedit slăbiciune în urmărirea lor, apoi le-am clasat dosarele.”

Licio Gelli, profund afectat în 1990 de scandalul din Italia privind Propaganda Due, îşi găsise un adevărat azil în România la începutul anilor ’90, unde deţinea indirect mai multe proprietăţi în vestul ţării, derulându-şi noile afaceri preponderent în Timişoara şi Oradea. Şi în anul 2011, la 92 de ani, Licio Gelli era încă profesor asociat la Universitatea din Oradea.

Bartolomeu-Constantin Săvoiu s-a născut în 1945, a lucrat ca economist în cadrul Ministerului Comerţului Exterior, după ce a absolvit ASE-ul în perioada 1963-1968 şi a urmat cursurile „Şcolii de Ofiţeri în Rezervă intendenţă-finanţe”. În 1970, în plină dictatură ceauşistă, a „emigrat” în Franţa. În 26 aprilie 2012, Marea Lojă Naţională Română „1880″ a semnat Tratatul de Recunoaştere şi Amiciţie Reciprocă cu Marea Lojă a Italiei, în cadrul Conventului ce a avut loc la Palatul Parlamentului, cu ocazia vizitei delegaţiei Marii Loji a Italiei şi a Supremului Consiliu de Rit Scoţian Antic şi Acceptat italian, condusă de Suveranul Mare Comandor Luigi Pruneti.

6. Marele Ordin Feminin Român

Avocatul care ar fi lucrat juridic la crearea unora dintre organizaţiile militare româneşti, deşi femeie, este tot un mason, Graziela Bârlă, candidată la preşedinţia României în 1996, 2000, 2008 şi, până de curând, soţia lui Lucian Cornescu-Ring, şeful evreu al ritului scoţian al MLNUR-MLNR„1880″, apoi al Marii Loji Simbolice Române.

Marea lojă a Grazielei Bârlă a fost înfiinţată în iunie 2006 sub denumirea iniţială de Marea Lojă Naţională Dunărea, care în decembrie 2007 şi-a schimbat denumirea în Marele Orient Feminin Român, apoi, la Conventul din 16 octombrie 2010, în Marele Ordin Feminin Român. Această masonerie feminină a fost, de fapt, înfiinţată, iniţial, ca lojă de adopţiune de către „fraţii” de la Marea Lojă Naţională din România, sub mandatul M.: M:. Eugen Ovidiu Chirovici, când 21 de candidate „au primit lumina masonică”.

În octombrie 2010, Conventul masonic al Marelui Ordin Feminin Român a reales-o în funcţia de Mare Maestră pe Graziela Bârlă, poziţie din care ea a semnat în 17 iunie 2011 o alianţă cu alte obedienţe masonice româneşti, împreună cu Constantin Săvoiu din partea Marii Loji Naţionale Române „1880″, cu H. Nestorescu- Bălceşti din partea Supremului Consiliu al MLNR „1880″, cu Mircea Deaca, marele maestru al Marelui Orient al României, cu maestrul Ionescu-Miu din partea Marii Loji Regulare a României şi cu Mircea Cărăuşan din partea Ordinului Masonic Mixt Internaţional Dreptul Uman (Jurisdicţia Română).

Despre alianţele masonice ale Grazielei Bârlă s-a văzut la Conventul M.:O.:F:.R.: din martie 2012, când alături de ea au stat reprezentanţii Marii Loji Naţionale Române „1880″, ai Marii Loji Naţionale a României- Loja de Ritualistică (a M:. M:. Viorel Dănacu), dar, mai interesant, şi ai Marii Loji Simbolice Române, ce recunoaşte ca Suprem Consiliu de gr. 33 pe cel condus de fostul ei soţ, Cornescu-Ring. Chiar la începutul aceleiaşi luni, Graziela Bârlă semnase cu Viorel Dănacu un protocol masonic numit „Concordia”, în care marile lor loji stipulau că vor redeschide „masoneria spirituală” pentru a reconstrui societatea românească.

Există o rivalitate între cele două mari loji masonice feminine româneşti, cea condusă de Graziela Bârlă şi cea condusă de Anca Nicolescu (Marea Lojă Feminină a României), iar acest fapt reiese cu prisosinţă din alianţele cu marile loji bărbăteşti pe care ele le fac, acestea nefrecventându-se reciproc, dimpotrivă.

7. „MLNUR-ul Mecet” (Szakvary-Mânecan-Trofin)

(„Marea Lojă Naţională Unită din România” după 2009)

Deşi Marele Maestru C-tin Săvoiu şi echipa sa au câştigat în instanţă atât conducerea, cât şi înlăturarea lui Andre Szakvary şi a apropiaţilor săi din cadrul Marii Loji Naţionale Unite din România, ei acuzau că Szakvary, ajutat de asociata sa Anca Nicolescu, folosind actele, ştampila şi însemnele oficiale ale MLNUR, pe care şi le-au însuşit, a continuat să folosească numele marii loji. Acesta ar fi şi motivul, dar nu este singurul, pentru care Marele Maestru Săvoiu ar fi preferat redenumirea marii sale loji drept „MLNR 1880″.

E numită şi „MLNUR Mecet”, căci de la Conventul extraordinar al lojilor reunite sub influenţa lui Szakvary în 27 aprilie 2009, Convent în care Liviu Mânecan a fost uns mare maestru, „secretariatul general” sau „marele secretariat” al „fraţilor” ce-l urmau pe Szakvary, funcţionează în casa din strada bucureşteană Mecet, nr.21, unde este şi cuibuşorul sau „vizuina” cuplului Szakvary -Anca Nicolescu. În podul casei din strada Mecet, zic apropiaţii, se află amenajat şi un „templu” secret, pentru scopurile ritualice personale ale celor doi. Acest MLNUR paralel ar fi condus numai formal de către Mânecan, ca mare maestru, şi de Dan Trofin, ca mare secretar.

Cei doi sunt descrişi deloc măgulitor de foştii lor „fraţi”; Liviu Mânecan ar fi un „obscur fost fotograf, şomer profesionist, omul de casă al cuplului Szakvary -Nicolescu, iar Dan Trofin, fost locotenent de Securitate şi specialist în informatică (şi în dezinformaţii), «om de afaceri» şi «om de casă» al faimosului cuplu.

„Nicolescu-Szakvary – continuă denigrarea foştii lor „fraţi” -, din vizuina lor din str. Mecet… trag sforile şi încearcă să apară peste tot. Dispunând de mijloace financiare confortabile, nu scapă nici o ocazie să participe la orice congres sau ceremonie masonică în lume, pretinzând că sunt deţinătorii adevărului masonic în România şi penetrând diferitele organizaţii (de la CLIPSAS la cele sud-americane sau africane). În România, prin alte faţade, ca Fundaţia Solidaritatea Culturală Română -ARS 21, cuplul Nicolescu-Szakvary şi cei câţiva acoliţi ai săi îşi întind pânza de păianjen, încercând să-i capteze pe cei neavizaţi.”

Mai sunt acuzaţi că stau „în spatele unei adevărate caracatiţe de presă”, care are la vedere câteva site-uri de Internet, în frunte cu foarte activa „Agenţie de Presă Masonică din România”, altele enumerate fiind şi International Masonic News Agency of Romania, Jurnal RSAA (al ritului scoţian antic şi acceptat condus de Szakvary) şi Societatea Română de Televiziune Masonică, reunite în GPMR.

Szakvary şi MLNUR-ul său îşi promovează cu asiduitate imaginea în lumea masonică, ca şi în cea „profană”. Acest fapt a reieşit cu prisosinţă în septembrie 2010, când „fraţii” din strada Mecet au invitat la Bucureşti, la „delegaţiile marilor loji, marilor oriente sau supremelor consilii aparţinând organizaţiei internaţionale masonice CLIPSAS, adică „Centrul de Legătură şi Informare al Puterilor masonice Semnatare ale Apelului de la Strasbourg”.

„Apelul de la Strasbourg”, care este constituţia CLIPSAS (o asociaţie, după legea franceză), este opera Marelui Orient al Franţei, fiind semnat la 22 ianuarie 1961 de către 12 ordine masonice – puteri suverane, aproape toate Mari Oriente. Dacă Marele Orient al Franţei este ateu, revoluţionaro-anarhist, era de aşteptat să îşi pună această amprentă şi asupra organizaţiei. Pe scurt, „apelul” cheamă la refacerea „Lanţului de Unire” dintre toate masoneriile, fără „regretabile exclusivisme” cum ar fi „regularitatea” sau folosirea la ritual a Bibliei (ori a altei cărţi sfinte revelate) şi fără necesitatea recunoaşterii (invocării) lui Dumnezeu sau a Marelui Arhitect al Universului. Masonii, bărbaţi sau femei din lojile membre ale „Alianţei de la Strasbourg”, un Concordat masonic lărgit, pot participa la întrunirile din oricare dintre templele celorlalte loji membre, fără restricţii. Alianţa CLIPSAS se opune în primul rând regularităţii masoneriei engleze şi „obstinaţiei” pentru divinitate a acesteia, motiv pentru care, în 1973, Marele Maestru evreu Zeller al Marelui Orient al Franţei declara, în numele CLIPSAS, că ei urmăresc „restabilirea universalităţii” masonice.

Amfitrioana de la Bucureşti a „Colocviului Masonic Internaţional” al CLIPSAS din 10-12 septembrie 2010, mai importantă decât Szakvary şi Liviu Mânecan, a fost Anca Nicolescu, căci Marea ei Lojă Feminină a României era membră CLIPSAS din mai 2006. Pe lista participanţilor se etalau nume precum „Marele Maestru Mondial şi Mare Hierofant al Suveranului Sanctuar Internaţional al Ordinului Masonic Internaţional de Memphis-Misraim”, Willy Raemakers, alături de Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu de Luxemburg, Alain Fumaz, de preşedintele CLIPSAS, Marc-Antoine Cauchie, ca şi reprezentanţi ai Marelui Orient al Franţei, ai Marii Loji a Franţei, Marii Loji Regulare a Portugaliei, Marii Loji CAMEA, Marii Loji Liberale a Turciei, Marelui Orient al Marocului, Marii Loji Unite a Bulgariei, Marii Loji a Muntenegrului etc.

Iregularitatea asumată a „MLNUR Mecet” este întărită şi de faptul că pretinde a-l avea ca lider istoric şi spiritual pe evreul Mircea Segall, care aparţine tot unei mari loji iregulare franceze, Marea Lojă a Franţei, de unde provine şi Szakvary. Tot Mircea Segall a fondat la Paris o aşa-zisă Academie Masonică Internaţională, un ONG de fapt, în care a înscris-o ca membră şi pe Anca Nicolescu.

Pe linia masoneriei iregulare condusă de Marele Orient al Franţei şi de CLIPSAS, MLNUR din Mecet şi-a dezvoltat o serie de relaţii cu masoneriile africane şi latino-americane, luând distanţă de masoneria nordamericano-britanică. Găsim astfel Marea Lojă participând în 5 şi 6 februarie 2010, la Madagascar, la „Conferinţa Puterilor Masonice Africane şi Malgaşe”, alături de Marele Orient al Franţei şi de Marele Orient al Belgiei, ca şi de Anca Nicolescu, ce reprezenta marea ei lojă feminină românească.

Apoi, în 16-17 aprilie 2010, conduşi de marele maestru Liviu Mânecan, masonii din conducerea MLNUR participau, tot alături de Marele Orient al Franţei, la o „Reuniune Masonică Internaţională”, a cărei a 7-a ediţie va avea loc la Bucureşti, în mai 2012, gazda fiind Anca Nicolescu şi Marea Lojă Feminină a României, sponsorizată de BNR.

În perioada 9-10 septembrie 2011, Andre Szakvary, ca şef al Supremului Consiliu de grad 33 (de la MLNUR), a organizat la Cercul Militar din Bucureşti o „Conferinţa Mondială” masonică a „civilizaţiei umane”, având o audienţă formată din oficiali ai statului român de la ministerul Apărării şi Banca Naţionale a României, din secretarii de stat ai ministerului de Externe şi diplomaţi străini în România, precum ambasadori şi secretari ai Israelului, Spaniei, Braziliei, Macedoniei, Mexic, Filipine etc. Nu au lipsit nici „reprezentanţii Ordinelor Nobiliare şi Cavalereşti din Europa” şi al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române (prof. Emil Corniţescu). Conferinţa a fost deschisă de Szakvary, susţinut de un „înalt demnitar” al statului român, iar în fruntea conferenţiarilor s-a aflat Albert Guigui, marele rabin din Bruxelles. Masonii şi prietenii lor şi-au făcut veacul pe la Hotelul Novotel, clubul Cortina, iar „dineul de gală” (o agapă masonică) l-au organizat la Clubul BNR, principal sponsor.

8. Marele Orient al României

Este una din centralele masonice din România cu o foarte discretă activitate, al cărei prim Mare Maestru a fost, de la întemeierea din 2005 până recent, Mircea Deaca, apoi Caius Traian Dragomir, iar de la Conventul Marelui Orient al României întrunit în 20 octombrie 2012 la hotelul bucureştean Caro, Gabriel Stanciu, directorul pe România al firmei franceze Alstom, cea care a încheiat cu statul român (prin Metrorex), în anul 2003, scandalosul contractul de 239 milioane euro pentru întreţinerea, pe o perioadă de 15 ani, a metrourilor din Bucureşti.

Înfiinţat prima oară în 1879 sub obedienţa Marelui Orient al Franţei, al Marelui Orient al Italiei şi a Marii Loji Simbolice a Ungariei, Marele Orient al României a fost în realitate funcţional abia din perioada 1925-1929, sub regimul regelui Carol al II-lea, funcţionând până în 1938. Această mare lojă era asiduu populată de masonii de origine evreiască, fapt recunoscut într-un răspuns public la acuzele ce-i erau aduse.

Marele Orient al României a fost la un moment dat în opoziţie cu Marea Lojă Naţională din România, care a adoptat în anumite momente accente naţionale româneşti cât timp a fost condusă de către maiorul Constantin Moroiu, care s-ar fi implicat adesea în favoarea intereselor naţionale ale României la nivel masonic mondial. Într-un editorial din 31.12.1880, Moroiu acuza în revista Triunghiul activitatea Marelui Orient al României privind intrigile interne şi amestecul masoneriei din străinătate în activitatea acestuia. Alt aspect străin era acela că, preluându-şi Constituţia după Marele Orient al Franţei, Marele Orient al României „nu cerea membrilor săi să creadă în Dumnezeu şi cu atât mai puţin în nemurirea sufletului”.

Când în ziua de 10.12.1929 un grup de 10 studenţi cuzişti (mişcare naţionalistă, precursoare a mişcării legionare) a pătruns în forţă peste masonii Marelui Orient al României reuniţi în Templul din strada Lipscani nr.24, scoţându-i în şuturi afară, devastându-le sediul şi confiscându-le parte din arhivă, Marea Lojă Naţională s-a delimitat public de Marele Orient, arătând că ea „lucrează” după alte principii decât M.O.R. În afară de câţiva români, în conducerea Marelui Orient al României găseai la acea dată mai mulţi evrei sau diverşi alţi alogeni, precum Leo Salzman – Mare Secretar permanent, Alfred Paucher- Mare Orator, Feldman – Prim Mare Veghetor, Isac Lubiş-şeful Secretariatului General ş.a.m.d.

Ordin masonic neregular, Marele Orient al Franţei a apărut în România chiar din 1990. În anul 1991, la „Biblioteca franceză” din Bucureşti, a avut loc o conferinţă despre masonerie, susţinută de masonii din conducerea acestui Mare Orient al Franţei, în frunte cu Jacques Orefice, M.: M:. adjunct grad 33 şi Mare Secretar pentru Afaceri Externe al Marelui Orient, care a mai conferenţiat şi la Braşov şi Timişoara.

La scurt timp, sub obedienţa G:.O:.D:.F:. (Grand Orient de France), se înfiinţa la Bucureşti loja masonică Humanitas. Era ziua de 23 iunie 1991, iar ritualurile s-au întins în noaptea care urma, Noaptea de Sânziene (o noapte cu valenţe magice universale). Peste alte 17 luni, M:. M:. adjunct al Marelui Orient al Franţei, Jacques Orefice, susţinea o Conferinţă de Presă publică în centrul Bucureştiului.

M:. M.: Jacques Orefice susţinea, la 9 noiembrie 1992, că România trebuie să aibă un Mare Orient masonic, ca şi Franţa, motiv pentru care a avut numeroase „contacte oficiale, instituţionale”, dar şi-a exprimat şi dorinţa de a se întâlni cu preşedintele Ion Iliescu în vederea „progresului României”. În mod bizar, însă, până şi singura lojă românească din obedienţa G:.O:.D:.F:., de după 1989, loja Humanitas, a intrat în adormire prin anii ’90 (redeşteptându-se abia în aprilie 1998). În iunie 1994, Marele Orient al Franţei publica în presa românească o „Declaraţie”, de fapt un apel, căci se încheia cu „invitarea celor interesaţi să participe la lucrările masonice” patronate de Marele Orient, să scrie, în Franţa, direct pe adresa Marelui Orient, sau în România, pe adresa unei căsuţe poştale. „Indiferent pe ce cale, o serie de profani au intrat în contact cu Grand Orient de France şi sunt astăzi membri ai unor loji româneşti aflate în obedienţa acestuia. Activitatea lor este deosebit de discretă, foarte puţine fiind informaţiile care au ajuns în afară”.

În acelaşi an, 1994, Marele Orient al Franţei crea la Timişoara atelierul masonic Oameni Liberi (Les Homes Libres). De fapt, între 1994 şi 2005 au avut loc la Timişoara 5 „întâlniri masonice internaţionale” între „fraţii şi surorile” din România şi aproape 80 de „fraţi şi surori” din diferitele Oriente francez şi belgian, de aceeaşi obedienţă: Le Grande Orient (Marele Orient); Le Droit Humain (Dreptul Uman); La Grande Loge Feminine de Belgique (Marea Lojă Feminină a Belgiei) ş.a. Aceştia s-au mai deplasat şi prin restul României pentru a-i „iniţia” pe români sau pentru a-i instrui cu ocazia unor „ţinute speciale”.

În anul 2005 existau opt loji masonice româneşti înfiinţate în obedienţa Marelui Orient al Franţei, astfel încât în iulie, în cadrul unui ceremonial desfăşurat la Bucureşti, şi-a reluat activitatea Marele Orient al României (la această dată au fost „reaprinse luminile” în mod ritualic, deşi Asociaţia Marele Orient al României fusese înregistrată ca persoană juridică la Jud. Sect. 3 – Bucureşti încă din 31.10.2003) (care intrase în adormire la finele perioadei interbelice), fiind instalat primul Consiliu Coordonator şi primul M:. M:. în persoana lui Mircea Deaca. Numărul total al membrilor, racolaţi la început în Franţa, apoi în România, se ridica la aproape 160 şi aparţineau lojilor Humanitas şi Înţelepţii din Heliopolis din Bucureşti, Oameni Liberi din Timişoara, Lumina Libertăţii şi Dreptate şi Frăţie din Braşov, Bethlen Gabor din Târgu Mureş, Concordia Transilvaniei din Cluj, Steaua Zarandului din Deva şi Cetatea Libertăţii din Abrud. Ele practicau şi mai practică încă ritul francez şi cel scoţian.

Mircea Deaca era plecat din România din anul 1990, de la vârsta de 30 de ani, când Ministerul francez de Externe i-a oferit o bursă de studii la Paris. În prezent este şi pictor, fiind fiul unui cunoscut critic literar român, Mircea Deac, „faimosul pictor de casă al Ceauşeştilor”. Primul lui contact informativ despre masonerie este straniu, dar şi curios: „în 1987, când Securitatea redeschisese un dosar «anti-masonic», securiştii au venit la tatăl meu să-l întrebe despre simbolurile masonice.” Iniţierea sa a avut loc în cadrul unei loji masonice de la Paris a Marelui Orient, dar în 1993, tot în Franţa, este integrat şi în loja „românească” Oameni Liberi, înfiinţată la Timişoara tot în obedienţa Grand Orient de France, continuând să rămână până în anul 2000 şi membru al lojei pariziene Locarno Fraternite.

Din 1998, ajuns între timp la Bucureşti, Mircea Deaca devine Maestru Venerabil al loji Humanitas, care, deşi românească, era înregistrată cu nr. 6011 în registrul Marelui Orient al Franţei, iar de la 1 iulie 2005 devine (până în 2011) Marele Maestru al Marelui Orient al României. Din această poziţie el declara că „Obedienţa Marelui Orient al României îşi găseşte legitimitatea istorică în filiaţia directă cu Marele Orient al Franţei, asociaţie europeană care va sărbători în curând 300 de ani de existenţă” (?!).

Masoneria, zicea Mircea Deaca, este „o alternativă a spaţiului politic, a sindicatelor sau cluburilor… Ceea ce eu aş fi dorit, împreună cu Marile Loji Naţionale, este să avem un dialog cu autorităţile administrativpolitice. Asta pentru că masoneria este un atelier de dezbateri şi de idei… aşa că întâlniri periodice cu autorităţile ar fi utile pentru ambele părţi … La noi [însă] se pare că obedienţele masonice sunt izolate, ascunse, lucru care nu e benefic pentru nimeni. Tot mai mulţi oameni sunt cu nervii şi cu răbdarea «la pământ», cum se spune.” Bizare frustrări, ceea ce ne spune că, spre deosebire de alţi mari maeştrii de mari loji, Mircea Deaca nu prea s-a bucurat de uşile deschise ale vârfurilor puterii politice. Poate şi din acest motiv a fost înlocuit de Caius Traian Dragomir la Conventul M.O.a.R. din 15 octombrie 2011.

Conventul a fost bine observat de o „numeroasă delegaţie” a Marelui Orient al Franţei, dar şi de la alte mari loji străine din aceeaşi familie masonică. Din România, în afara delegaţilor lojilor M.O.a.R. din întreaga ţară, au venit şi celelalte mari loji prietene: Marea Lojă Naţională Română 1880; aşa-zisa „masonerie spiritualistă” sau Mare Lojă Naţională Mixtă din România; Marea Lojă Regulară a României; Marele Orient Feminin al României; Marele Ordin Internaţional Mixt din România; ca şi Viorel Dănacu, fostul mare maestru al Marii Loji Naţionale a României.

În final, noul mare maestru, Caius Traian Dragomir, după ce au vorbit toţi marii maeştrii prezenţi, a mulţumit pentru „încrederea acordată”, asigurându-i pe cei prezenţi de „continuitate în bunele relaţii” şi de „travaliu pe şantierul nostru masonic din România şi de peste hotare”, după care, cu toţii s-au dus la „o agapă fraternă şi discuţii cu oaspeţii de la Convent”.

În 1992, an de alegeri, Caius Traian Dragomir a părăsit guvernul şi a candidat la preşedinţia României „ca independent”, însă cu susţinerea partidului FSN-PD, ai cărui lideri erau Petre Roman, Alexandru Sassu, Radu Berceanu, Traian Băsescu, Radu Feldman Alexandru, Bogdan Niculescu-Duvăz ş.a., majoritatea evrei, ceea ce este poate relevant având în vedere că Marele Orient al Franţei a fost adesea condus de evrei, fiind şi „anti-catolic” (anti-creştin).

Marele Orient al Franţei este cea mai revoluţionară masonerie din istorie, atee chiar, responsabilă de revoluţia franceză şi implicat în mai toate evenimentele istorice majore ale Franţei din ultimii peste 200 de ani.

A fost implicat în re-deşteptarea Marelui Orient al României, care este însă, în prezent, patronat de Marele Orient al Belgiei (fratele celui francez).

Masiv frecventat de evrei, Marele Orient al Franţei este într-o deschisă opoziţie ideologică faţă de masoneria engleză, ceea ce îl situează într-o situaţie de „iregularitate”, pe care a dobândit-o şi Marele Orient al României, care „îşi asumă iregularitatea” încă de la data apariţiei sale, la finele anului 2005, prezentându-se „ca o alternativă la sistemul masonic strict al regularilor, tutelat de Marea Lojă Unită a Angliei”.

9. Marele Orient de Rit Scoţian Antic şi Acceptat din România

(MORSAA)

Este „descendentul istoric al Marelui Orient al României” fiind condus de „Ilustrul Frate” Mircea Alexandru Birţ. Acest Mare Orient s-a constituit tot ca o „mare lojă” la data de 11 noiembrie 2006 în Cluj-Napoca. Scopul celor trei ateliere ce s-au unit astfel era, aşa cum declarau ele, de a „lucra asupra ameliorării materiale şi morale, la perfecţionarea intelectuală şi socială a umanităţii”.

Membrii MORSAA sunt masoni „iniţiaţi în atelierele Marelui Orient al Italiei”, ca şi roiţi de la Marea Lojă Naţională din România. Dezideratul lor: „discreţia Lucrărilor în raport cu lumea profană, indispensabilă pentru o activitate optimă”.

M:.M.: Birţ s-a născut cu numele de Enescu dar a fost înfiat de copil, fiind nepotul de unchi al unui anume Moise Enescu care în perioada interbelică a fost Maestru Venerabil al unei loji din oraşul Roman.

De profesie psihiatru, M.A. Birt a fost primit în masonerie în 24 iunie 1992, în loja George Washington din Bucureşti, aflată în obedienţa Marelui Orient al Italiei.

În aprilie 1993 fondează şi devine Marele Venerabil al lojii Simion Bărnuţiu din Cluj, pentru ca în luna mai din acelaşi an, să participe la „ceremonia maraton, desfăşurată cu sprijinul şi în prezenţa Suveranului Mare Comandor al Supremului Consiliu al Jurisdicţiei Sud a SUA – Supremul Consiliu Mamă al Lumii, Fred Kleinknecht” şi a altor mari masoni din SUA, desfăşurată cu logistica asigurată de lojile de la Bazele NATO din Frankfurt/Germania la Cercul Militar din Bucureşti, când a fost ridicat în mod excepţional, de la gradul 4 la 32, alături de alţi aproape 200 de „fraţi” masoni români. Spre sfârşitul aceluiaşi an, 1993, Alexandru Birt este ridicat în gradul 33, însă nu la Bucureşti, ci la Washington.

În 1995, „ilustrul frate” Birt devine „Locotenent Mare Comandor al Supremului Consiliu de Grad 33 şi Ultim al Ritului Antic şi Acceptat din România (este vorba despre Supremul Consiliu condus de Costel Iancu), iar apoi, la finele lui 1998, Mare Maestru de Onoare ad vi-tam al MLNR, o încercare de a fi tras pe dreapta din cursa de la adevărata conducere a marii loji. Peste un an el candidează la funcţia de Mare Maestru al Marii loji Naţionale a României, contracandidând împotriva Marelui Maestru de atunci, Gheorghe Comănescu. Pierde la voturi (aranjate?) şi de atunci este permanent persecutat, nefiind lăsat să ia cuvântul în Conventele Masonice.

În iunie 2005, Alexandru Birt, „împreună cu toţi Fraţii din loja Simion Bărnuţiu intră în adormire, considerând că au fost grav încălcate prevederile Constituţiei şi Regulamentului General al Marii Loji Naţionale din România; în baza Concordatului dintre MLNR şi Supremul Consiliu de Grad 33 şi Ultim al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din România [A. Birt] pierde calitatea de membru al Ritului”.

Din noiembrie 2006 Alexandru Birt uneşte o parte din obedienţa română faţă de Marele Orient al Franţei cu o dizidenţă a ritului scoţian american, creând Marele Orient de Rit Scoţian Antic şi Acceptat din România.

El a creat în cadrul acestei noi mari loji şi un alt Suprem Consiliu al Ritului Scoţian (în care el, Birt, deţine funcţia de Mare Locotenent al Ritului), dizident faţă de cel condus de Costel Iancu.

Marele Orient de Rit Scoţian Antic şi Acceptat din România (sau M:.O:.R:.S:.A:.A:.) menţine totodată, sub conducerea M:. M:. Birt, o strânsă colaborare cu Marele Orient al României condus mai întâi de Mircea Deaca, apoi de Caius Traian Dragomir, în care se oficiază preponderent în Ritul Francez.

10. Marea Lojă Naţională Mixtă din România

(sau „masoneria spiritualistă a la Sauciuc, Oreste & comp”)

Marea Lojă Naţională Mixtă din România (MLNMR) s-a înfiinţat pe 22 septembrie 2009. Atunci a început să funcţioneze ca urmare a hotărârii luate de 3 loji albastre din care 2 erau din Bucureşti şi una din Piatra-Neamţ.

Aceste 3 loji au hotărât ca prin unirea lor să formeze MLNMR. Vladimir Sauciuc a fost ales în funcţia de mare maestru, iar ceilalţi doi sunt mari maeştri adjuncţi: Oreste Teodorescu este unul dintre ei.

În primul an, MLMR a creat noi loji în Cluj, în Timişoara, în Deva, în Braşov, Bârlad, Iaşi, Buzău, Craiova şi Târgovişte, în bună măsură datorită notorietăţii emisiunii lui Oreste Teodorescu, care s-a şi deplasat prin ţară pentru recrutări şi înfiinţarea de noi loji . Conducerea acestei noi centrale masonice adopta poziţii pro Băsescu şi PDL.

În anul 2010, MLNMR ajunsese la aproximativ 250 de persoane, „fraţi” şi „surori”, căci reuneşte atât bărbaţi cât şi femei (de unde numele de „mixtă”).

Vladimir Sauciuc, Marele Maestru al acestei MLNMR, este de profesie farmacist, născut în 1969 la Piatra Neamţ.

După ce a creat în anul 2007 un aşa zis „Centru Independent de Studii şi Cercetări Ezoterice”, Sauciuc s-a afiliat şi la European Society for the Study of Western Esotericism, un centru de studii ezotericohermetice cu sediul la Amsterdam, condus de profesorul olandez Hanegraaff, dar în conducerea căruia se află şi un israelian, Boaz Huss, de la Ben Gurion University din Negev-Israel.

„Federaţia” sa de loji aplică Ritul de Memphis-Misraim, Ritul Scoţian Primitiv, Ritul Scoţian Rectificat, Ritul Cerneau, Ritul Swedenborg şi Ritul Strictei Observanţe Templiere, dar nu oricum, ci „pe baza ritualurilor originale ale acestora, şi nu a celor modificate ulterior de marea majoritate a Obedienţelor [masonice] din lume” (Sauciuc dixit).

Componenta creştină a masoneriei „spiritualiste” este consecinţa revendicării descendenţei obedienţei de la ordinul Cavalerilor Templieri. Tot de la această pretinsă descendenţă, în această masonerie guvernată de Marea Lojă Naţională Mixtă din România este interzisă alegerea maeştrilor, căci, spune Sauciuc, „caracterul cavaleresc al Ordinului nostru este demonstrat şi prin structura sa administrativă, care respinge categoric orice «democraţie» modernă, manifestată prin absurdul şi dăunătorul sistem al «alegerilor libere» prin care ajung, adeseori, în frunte cei lipsiţi de însuşiri autentice, dar având puteri financiare mai mari.”

De aceea, indiferent cine l-ar fi numit pe el să conducă „masoneria spiritualistă” în România, Vladimir Sauciuc numeşte singur conducerea Marii Loji.

M:.M:. Vlad Sauciuc arăta că „în centrul” ordinelor masonice ale marii sale loji, ordine „martiniste, rosicruciene, cavalereşti” stă a sa „Biserică Gnostică Rosicruciană şi Apostolică, coloana vertebrală a întregului sistem în jurul căruia se articulează totul”.

„Avem 5 preoţi hirotonisiţi, dintre care o femeie – adăuga Sauciuc -.

Biserica asta nu este o sectă… Slujbele sunt ritualuri publice, iar pe 26 septembrie [2010] se va organiza chiar şi o căsătorie între doi membri ai MLNMR…

La eveniment participă şi părinţii cuplului, care nu sunt membri ai masoneriei. Chiar dacă această biserică are ritualuri publice, ea nu este o biserică de masă.” (Ei se consideră elita!)

La un moment dat, „fratele” Oreste s-a rupt de „masoneria spiritualistă”, după cum anunţa M.: M.:Sauciuc:

„Începând cu data de 14 martie 2011, dl. Oreste Teodorescu nu mai face parte din rândurile Marei Loji Naţionale Mixte din România”, dar numai după ce, din anul 2010, Oreste Teodorescu revenea cu emisiunea sa, Codul lui Oreste, la televiziunea Antena 2, făcând echipă cu ezoteristul Dragoş Dumitriu, care realiza Cronica Supranaturalului în interiorul emisiunii lui Oreste. Fost parlamentar pe listele Partidului Conservator, Dragoş Dumitriu practică ezoterismul, fiind fascinat, obsedat chiar, de către „mama demonilor”, mitica Lilith, cu al cărei spirit-„egregor” pretinde că se întâlneşte direct.

11. Marea Lojă Simbolică Română

(masoneria condusă de Bogdan Gamaleţ + Lucian Cornescu-Ring)

În 24 în septembrie 2011, îl aflam pe Oreste Teodorescu, împreună cu Dragoş Dumitriu, colegul său, participând la Sărata Monteoru la „şcoala Lux in Tenebres” a Marii Loji Simbolice Române, înfiinţată, la scurt timp după despărţirea lui Oreste de marele maestru Vlad Sauciuc, la 24 mai 2011, în comuna Pîrscov din Buzău (şi înregistrată la Judecătoria Pătârlagele în dosarul 1196/277/2011).

Întrunirea a avut loc sub conducerea marelui maestru al acestei mari loji, omul de televiziune Bogdan Gamaleţ, iar printre participanţi s-au evidenţiat, prin conferinţele lor, ministrul culturii Toader Paleologu, generalul scriitor Emil Străinu şi Oreste Teodorescu, care a vorbit despre „necesitatea selecţiei celor ce sunt admişi în societăţile iniţiatice”, ca şi despre „relaţia triunghiulară” dintre masonerie, biserică şi societate.

În 25 iunie 2011, în capitală, a avut loc primul Conventul de alegere a marelui maestru şi a marelui consiliu, la care au participat peste 100 de „fraţi” delegaţi.

Apariţia acestei Mari Loji Simbolice este rezultatul „roirii” unor masoni din cadrul MLNUR / Marii Loji Naţionale Române „1880”, după ce Marele Maestru C-tin Săvoiu l-a exclus pe Lucian Comescu-Ring, iar mai mulţi „fraţi”, din 11 loji, l-au urmat pe acesta, constituind noua mare lojă. Aflăm, astfel, în componenţa ei, loji precum Steaua Dunării din Bucureşti (cea mai importantă, fiind nucleul marii loji), Apulum din Alba Iulia sau Ciprian Porumbescu din Vatra Dornei. Ring nu putuse să accepte să fie înlocuit din funcţia de Suveran Mare Comandor al ritului scoţian, aşa că şi-a făcut o nouă mare lojă în cadrul căreia să conducă ritul, deşi era puternic contestat de către însuşi Marcel Schapira.

La finele Conventului din iunie 2011, marele maestru al MLSR ales pentru 3 ani a fost Bogdan Gamaleţ, profesor de media cunoscut mai bine ca prezentator de ştiri la postul tv N24 al fraţilor Nicula, de unde a plecat ca şi consilier al Robertei Anastase, ex-preşedinta Camerei Deputaţilor.

Secundul său a fost stabilit de Convent ca fiind omul de afaceri Vlad Diaconescu, fiind „proclamate” prin „decret” şi componenţa „Marelui Consiliu” al marii loji, ca şi „recunoaşterea şi adoptarea” Supremului Consiliu condus de Lucian Cornescu- Ring şi de „Puternicul Suveran Locotenent Mare Comandor” Liviu Pendefunda. „Mare Secretar General al Sfântului Imperiu” devenea Mircea Manolescu, iar „Mare Maestru de Ceremonii” Jacques Delabroy, care, stabilit în comuna argeşană Miceşti, face parte din „grupul afaceriştilor francezi de la Piteşti”.

În componenţa Supremului Consiliu al lui Ring se regăsesc membri ai conducerii MLSR, aşa cum este francezul Jacques Delabroy. Având pomposul nume oficial de „Supremul Consiliu al Suveranilor Mari Inspectori Generali Cavaleri Comandori ai Casei Templului lui Solomon de Gradul 33 şi Ultim al Ritului Scoţian şi Acceptat al Francmasoneriei – România”, acest „consiliu” al lui Ring îi mai reunea şi pe Liviu Pendefunda, Florin Enăceanu, Victor Babiuc, Radu Vasile, Edgar Nicolau, Mircea Manolescu ş.a.

Demonologul Dragoş Dumitriu, care, la un moment dat, organiza „workshop-uri de prezentare a unui templu masonic” cu aspiranţii (mai ales aspirantele), în cadrul unui templu bucureştean al MLSR, consideră că divinităţile negative, demonii, pot oferi omului o cale mult mai scurtă spre nemurire decât religiile general acceptate. În acest scop el ar fi ales-o personal pe „mama demonilor” şi a vampirilor, pe antica Lilith, ceea ce nu este neobişnuit pentru membrii contemporani ai societăţilor secrete, care se închină către Lilith, în ipostaza acesteia de Mare Zeiţă Bufniţă. Textual, dl. Dragoş Dumitriu, îşi preciza astfel credinţa, în studiul său „Lilith, prima femeie, mama demonilor”:

„Sunt momente în viaţă pe care le numim majore. Sau, pur şi simplu, momente care îţi schimbă viaţa. Un asemenea moment am trăit eu atunci când am cunoscut-o pe Lilith.

Câţiva iniţiaţi în tainele artelor secrete m-au întrebat de ce nu încerc să depăşesc faza cunoaşterii din cărţi şi să mă apropii pe căile artelor oculte, fiindcă vorbim de un personaj din această zonă.

Adevărul este că poate singura experienţă stranie, de care sunt sigur că s-a petrecut… a fost legată de Lilith… A fost sau… este Lilith o Shekinah [Shekinah (înţelepciunea) este în mitologia ebraică soţia lui Yahve (Dumnezeu)] întunecată? Sau este Lilith …poteca spre ascunsa Cronică Akasha?… Chiar şi numai ca legendă, Lilith este cel mai vechi personaj… Dar poate fi un atare supravieţuitor doar o legendă? Mărturisirea mea este că Lilith a existat şi există. Ca iniţiat am înţeles şi am simţit ce este egregorul.”

Fr.: Dragoş Dumitriu, mai spunea că: „Un alt mare iniţiat, Robert Ambelain, a avut o adevărată revelaţie descoperind-o pe Lilith. Deşi a scris doar o singură lucrare despre ea… un apropiat al său îmi mărturisea că Lilith a fost pasiunea, chiar obsesia sa de o viaţă”.

Dar Robert Ambelain, un mason specializat în ezoterism, ocultism şi astrologie, a fost Marele Maestru mondial al Marii Loji de Memphis-Misraim (Grande Loge Francaise du Rite ancient et primitif de Memphis-Misraim). În 24 ianuarie 1998, după moartea lui Ambelain această mare lojă s-a scindat în două mari loji, din care a supravieţuit cu adevărat numai Marea Lojă Simbolică a Franţei (Grande Loge Symbolique de France), ceea ce ne arată de unde a venit numele marii loji româneşti condusă de Bogdan Gamaleţ.

12. Marea Lojă Regulară a României

(Marea Lojă Naţională Dacia)

În mai 2006, desprinzându-se din Marea Lojă Naţională a României – condusă de Viorel Dănacu – se înfiinţa Marea Lojă Naţională Dacia sub conducerea M:. M.: Nicu Filip. Venerabilul Nicu Filip a fost primul Mare Maestru al Marii Loje Naţionale din România de după 1989, instalat în funcţie în 24 ianuarie 1993, printr-un „ritual excepţional de transfer al Luminii Masonice” din partea „Puterilor Masonice Universal Recunoscute”. În luna mai 1995, în vârstă de 81 de ani, el fusese înlocuit de la conducerea MLNR, devenind Mare Maestru de onoare.

Cu toate acestea, în anul 2002 Nicu Filip era implicat în dizidenţa care, printr-un gest îndrăzneţ, făcea ca un număr de mai multe loji să plece din Marea Lojă Naţională din România şi să fondeze, sub conducerea lui Viorel Dănacu, Marea Lojă Naţională a României.

Când în 2006, lojile masonice Charles de Gaulle, Sfântul Andrei şi Steaua Sudului părăseau MLNaR şi pe maestrul Dănacu, urmându-l pe Nicu Filip, ele o făceau „datorită unor mari iregularităţi care se produceau acolo” şi pentru a „păstra normalitatea lucrării masonice” pe care, ziceau ei, „nu o regăsesc în Marile Loji existente la acea oră în România”. În realitate, se pare că fraţii roitori fuseseră momiţi cu promisiunea de acordare a „regulării” (/„regularităţii”) din partea unor ordine masonice străine.

Din cauza vârstei înaintate, Nicu Filip avea să conducă Marea Lojă Naţională Dacia pentru un mandat de numai 6 luni, cât să se consolideze aceasta.

La încheierea celor 6 luni, un nou Convent l-a desemnat „să preia ciocanul puterii”, pentru un mandat de 2 ani, pe fratele Dorian Orz, patron al două mici firme bucureştene.

După doi ani de activitate şi prozelitism, în care şi-a crescut numărul lojilor, Marea Lojă a aderat la aşa-zisa „Organizaţie a Marilor Loji Regulare ale Lumii” (Londra), ce adună 60 de Mari Loji din diferite ţări de pe diferite continente motiv pentru care Marea Lojă Naţională Dacia şi-a şi schimbat numele în Marea Lojă Regulară a României. Ceremonia „aprinderii luminilor Marii Loji şi (re)instalarea Marelui Maestru” s-a înfăptuit sub patronajul a 4 mari loji străine auto-intitulate „regulare”, din Anglia, Franţa, Italia şi Slovenia. Cu această ocazie, Dorian Orz a fost „reconfirmat” pentru un nou mandat de 2 ani. Aici trebuie să facem o precizare: Aceşti fraţi masoni s-au rupt de MLNaR şi s-au dus la ”regulare”, dar n-au fost înfiaţi de celebra mare lojă englezească, Marea Lojă Unită a Marii Britanii, numită şi „Marea Lojă Mamă a Lumii”, care se revendică şi este cunoscută ca generatoare de „regularitate” pentru alte loji din lume, ci au fost „recunoscuţi” de o mare lojă paralelă din Anglia, autointitulată ostentativ „Marea Lojă Regulară a Angliei”, care e nucleul a „New Confederation of Regular Grand Lodges”.

Deşi, de la înfiinţare, MLRR urma Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, în anul 2009, cu ajutorul fraţilor englezi ea adoptă în loji şi Ritul Antic şi Primitiv Memphis (a nu se confunda cu Ritul Memphis-Misraim) prin iniţierea în gradul 95 al ritului, în Liban, a unei delegaţii formată din patru masoni români, iar mai apoi, la Bucureşti, a unei alte serii de „fraţi”, iniţiaţi în diferite alte grade, instalându-se aici şi un „Suveran Sanctuar al Ritului Antic şi Primitiv Memphis din România”.

În 25-27 septembrie 2009, Marea Lojă Regulară a României participa la „reuniunea internaţională a Marilor Loji Regulare din întreaga lume”, ce avea loc la Lima, în Peru.

Cu această ocazie, masonii români conduşi de M. M. Dorian Orz ar fi fost anunţaţi de obţinerea a „două posturi importante în conducerea Înaltului Consiliu Masonic Mamă a Lumii” (altă structură paralelă, dar minoră, celei cunoscute ca Supremul Consiliu Mamă a Lumii, din Washington).

Organizaţia Marilor Loji Regulare ale Lumii a fost zguduită, spre finele anului 2009, de un scandal intern ce a dus la desprinderea a 20 de mari loji naţionale componente, inclusiv MLRR. Totul a pornit de la nişte neînţelegeri interne ale Marii Loje Regulare a Sloveniei, care „s-au extins şi în afară”, aşa încât organizaţia centrală i-a exclus pe sloveni, apoi şi pe italienii din aşa-zisa „Mare Lojă a Italiei şi a Masoneriei Universale”, care le luaseră apărarea slovenilor. Şi-au adus apoi aminte de nişte dispute mai vechi cu Marea Lojă Regulară a Serbiei şi au exclus-o şi pe aceasta, „în acelaşi mod abuziv”, avea să zică românul Dorian Orz, care, „din motive de onoare şi pentru a fi alături de Marile Mari Loji Europene expulzate pe nedrept”, retrage şi marea sa lojă din organizaţie şi se alătură constituirii unei noi centrale internaţionale, numită S:.O:.G:.L:.I:.A:. (Society Of Grand Lodges In Alliance). [SOGLIA s-a fondat în februarie 2010 când a fost semnat Tratatul de la Arezzo de către „Marea Loja a Italiei şi a Masoneriei Universale”, „Marea Lojă Regulară de Rit Emulaţie a Masonilor Antici din Italia”, „Marea Lojă a Înaltului Consiliu Masonic al Serbiei”, „Marea Lojă Regulară a Sloveniei”, „Marea Lojă Regulară a României”, „Marea Lojă Regulară a statului Texas F&AM” (redenumită „Abraham Grand Lodge AF&AM”), „Marea Lojă Regulară York a Mexicului” şi „Marea Lojă Regulară a statului Guerrero” (Mexic). Ulterior au aderat şi alte mari loji la SOGLIA.]

În toamna anului 2010, Dorian Orz a trebuit să părăsească funcţia de Mare Maestru, căci ajunsese la sfârşitul celui de al doilea mandat. A invitat masonii italieni şi libanezi asociaţi în SOGLIA şi, în Conventul din 27 noiembrie 2010 l-a ales ca nou Mare Maestru pe un angajat de la firma sa, Adrian Mihai (Ami) Ionescu-Miu, în timp ce el, Dorian Orz, devenit „Marele Maestru din Trecut”, a fost numit şi „Mare Maestru de onoare Ad Vitam” al MLRR.

Când, în ianuarie 2011, avea loc primul Convent al MLRR „sub ciocanul ilustrului Mare Maestru Ionescu-Miu”, Marele Consiliu prezidat de el lansa un comunicat prin care anunţa toate Obedienţele masonice din România despre faptul că Marea Lojă Regulară a României doreşte o mai mare apropiere şi o comunicare cât mai bună între masonii românii divizaţi în mai multe mari loji.

Apelul a fost urmat, în 24 iulie 2011, de semnarea unei „Declaraţii comune de principii” între Marele Maestru C-tin Savoiu (din partea Marii Loji Naţionale Române 1880), Suveranul Mare Comandor Horia Nestorescu-Bălceşti (pentru Supremul Consiliu de gradul 33 şi ultim al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat pentru România, din cadrul MLNR 1880), M:. M:. Mircea Deaca (din partea Marelui Orient al României), M:. M:. Ionescu-Miu (din partea MLRR), Mircea Cărăuşan (delegat al Supremului Consiliu al Ordinului Masonic Mixt Internaţional Dreptul Uman – jurisdicţia România) şi Graziela Bârlă (Mare Maestră a Marelui Ordin Feminin Român).

13. MAREA LOJĂ FEMININĂ A ROMÂNIEI

În afara marilor loji exclusiv masculine, conform tradiţiei masonice, sau mixte, există şi două mari loji feminine: Marea Lojă Feminină a României, condusă de Marea Maestră Anca Nicolescu, ca şi Marele Ordin Feminin Român, condus de Marea Maestră Graziela Bârlă. Marea Lojă Feminină a României este strâns şi inseparabil legată de personalitatea şi biografia fondatoarei ei, Anca Nicolescu.

Anca Lucilia Nicolescu a intrat în mediile francmasonice româneşti datorită relaţiei intime pe care a avut-o cu doctorul Alexandru Chiriceanu, unul dintre cei care făceau parte din Supremul Consiliu românesc „din exil”, condus la Paris de Marcel Schapira.

Masonii românii de la Paris făceau parte însă şi din masoneria franceză, aşa că, Anca Nicolescu a intrat în masonerie în 22 februarie 1969, în cadrul unei loji din Marea Lojă Feminină din Franţa. Conform spuselor ei, Anca Nicolescu a dobândit gradul 33 în ritul scoţian din 1982, dar Marcel Schapira spunea că ea „nu a avut niciodată gradul 33, aşa cum se prezintă public, ci a ajuns numai la gradul 3, moment în care a fost dată afară din Marele Orient al Franţei, o francmasonerie iregulară”.

În 1985, ea s-ar fi specializat la Beijing în „medicina New Age”, iar „cele mai frumoase amintiri” le-ar avea de pe vremea când, având gradul 18 în ritul scoţian, ar fi călătorit în Israel şi Tibet. Susţine că, la Paris, lar fi cunoscut pe Mircea Eliade şi „neavând ce mânca, realiza împreună cu acesta emisiuni televizate” (!??).

„Anca Nicolescu a vrut să fie «prima doamnă» a masoneriei române – spunea Marcel Schapira. Este o femeie capabilă de orice… Îl suplinea atât de bine pe doctorul Chiriceanu încât, timp de un an şi jumătate după moartea acestuia, „fraţii” masoni continuau să primească scrisori semnate de el. Am aflat de moartea lui de la Interpol.” Unii din masonii de la Paris au povestit că după decesul doctorului, „Nicolescu i-a încasat pensia”.

Anca Nicolescu este membru fondator al unor loji feminine din Franţa, Elveţia, Luxemburg şi al Marii Loji Feminine din Belgia, fiind însă tot timpul, după cum rezultă din relatările lui Marcel Schapira şi ale altor masoni, ca şi din acţiunile ei, apropiată de Marele Orient al Franţei, masoneria neregulară a Franţei, care mai recent acceptă şi femei, în jurul căreia gravitează alte mari loji franceze, precum Marea Lojă Feminină din Franţa sau Marea Lojă a Franţei, la rândul lor neregulare, spre deosebire de Marea Lojă Naţională Franceză.

Venită în anii ’90 la Bucureşti, mai întâi cu d-rul Chiriceanu, apoi cu Andre Szakvary, Anca Nicolescu sa ocupat şi de atragerea româncelor în masonerie.

În anul 2000, la Bucureşti, ea „a reaprins luminile” lojii Steaua Orientului, pretinzând astfel, mai ales peste trei ani, că este continuatoarea Marii Loji de Adopţiune Steaua Orientului, existentă între 1922 şi 1948, fiind formată din soţii şi fiice de masoni evrei şi alte câteva cucoane de prim-plan ale societăţii bucureştene.

În realitate, înainte de ultimul război mondial, Steaua Orientului nu era o mare lojă, ci o simplă lojă, având până în 30 de membre, printre care şi celebra şefă a Societăţii Teozofice Române, Bucura Dumbravă, pe numele ei real, evreiesc, Fanny Seculici. Cunoaşterea numelor celorlalte membre din această lojă interbelică este şi ea lămuritoare: doamnele Vexler, Rubin, Krakauer, Herman, Goldstein, Grunberg, Buneanu, Cerniol, Pascalovici, Rosa Herdau, Bertha Hirsch, Bellia Hornstone, Blancha Illeş, Rebeca Muster, Gizela Rosinthal, Anetta Rubens, Netti Silberstein, Nathalia Schor, Anna Segal, Becca Segal. Aproape toate erau evreice!

În anul 2003, Anca Nicolescu a mai înfiinţat loja feminină Steaua Dunării, tot în Bucureşti, ca şi Steaua Sudului, în Constanţa, pe care le-a reunit, în 8 decembrie acelaşi an, cu loja din 2000, sub numele de Marea Lojă Feminină a României, lucrând în ritul scoţian. Ulterior au mai apărut şi alte loji în componenţa M.L.F.R.

Marea Lojă Feminină a României e membră a „Centre de Liaison et d’Information des Puissances Maconniques Signataires de l’Appel de Strasbourg” (celebrul CLIPSAS), dar şi a „Centre de Liaison International de la Maconnerie Feminine” (CLIMAF).

Prezenţa masoneriei feminine în CLIPSAS este semnul afilierii ideologice la masoneria atee, ce susţine nerecunoaşterea lui Dumnezeu, organizaţia fiind condusă în această direcţie de Marele Orient al Franţei.

Spre finele lui mai 2009, Anca Nicolescu, ca mare maestră a Mari Loji Feminine, a jucat şi rolul de amfitrioană a Colocviului CLIPSAS, pe care l-a organizat la Bucureşti.

În 15 oct. 2010 aveam să o găsim pe Anca Nicolescu la Bruxelles la „Întâlnirea Anuală cu grupurile nereligioase” („Annual Meeting with non-religious Groups”), adică cu masoneria atee, organizată de Uniunea Europeană şi la care au participat şi Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, Herman van Rompuy, preşedintele Consiliului European, alături de Guy Arcizet, M:.M:. al Marelui Orient al Franţei şi de reprezentanţii masoneriei neregulare masculine, feminine şi mixte din Franţa, Spania, Italia, Marea Britanie, Grecia, Luxemburg, Portugalia, Irlanda şi România (adică Marea Lojă Feminină şi gruparea lui Szakvary).

În 12 iulie 2011, Nicoleasca a participat la Bruxelles la o întâlnire a oficialilor U.E. cu reprezentanţii organizaţiei COMALACE – Contribuţia Obedienţelor Masonice Liberale şi Adogmatice la Construcţia Europeană, când 18 masoni din diferite state ale UE (reprezentând COMALACE) s-au întâlnit cu Biroul Consilierilor de Politică Europeană (BEPA) al P.E. pentru a dezbate tema „Europa şi tineretul său: Politicile de tineret ale Comisiei Europene”, adică politicile şi instrumentele folosite de U.E. în ceea ce priveşte tineretul, dar şi faptul că, chipurile, „masoneria poate să răspundă la aspiraţiile tineretului european… în această eră a globalizării”.

De ce ar trebui „sora” Anca, o bătrână, să dirijeze viitorul tineretului? Şi de ce s-ar pricepe?

În aprilie 2011, la Riga, participând la a 6-a Reuniune Masonică Internaţională, în fruntea căreia stă tot Marele Orient al Franţei, Anca Nicolescu reuşea să obţină organizarea celei de a 7-a ediţii a acestui congres masonic, ea devenind „director executiv”-organizator al întrunirii. Evenimentul, aflat la a 7-a ediţie, este un „proiect iniţiat de Marele Orient al Franţei”, dar a fost rezultatul eforturilor Ancăi Nicolescu, ca Marea ei Lojă Feminină a României să primească organizarea reuniunii la Bucureşti, în perioada 11-14 mai 2012.

Tema principală a evenimentului a fost însă, chipurile, „Evoluţia gândirii libere după dictaturile secolului trecut”, marea maestră Nicolescu conducând dintr-un somptuos jilţ boieresc întreaga desfăşurare.

Cât timp au fost lăsaţi în sala şi „profanii” din presă, masonii au efectuat o serie de pretinse ritualuri demonstrative, mergând numai în linii drepte şi schimbând direcţia numai în unghiuri de 90 de grade ţinând în mâini fie o sabie, fie un trandafir.

În rest, comunicarea s-a făcut numai în franceză, iar cine voia să ia cuvântul trebuia să îi spună mai întâi o „parolă” Ancăi Nicolescu. La un moment dat, o executantă mai tânără, cu o sabie în mână, avea să clameze:

„V-am deschis o poartă să întrevedeţi că nimic nu este secret, că nimic nu este malefic!”, ceea ce dovedeşte că spectacolul era regizat pentru presă, că Anca Nicolescu este avidă de publicitate şi că, totuşi, masonii se simt, parcă, cu musca pe căciulă.

Dar ceea ce au discutat, în realitate, numai între ei, masonii patronaţi de Marele Orient al Franţei, la Bucureşti, rămâne până la urmă un mister, căci tot ce se mai ştie este că, timp de 5 zile, au mâncat şi benchetuit la Clubul BNR (ceea ce evidenţiază, încă o dată, că Mugur Isărescu sponsorizează în România aproape orice eveniment masonic sau al cluburilor mondiale, pe banii statului român).

 

14. ORDINUL MASONIC MIXT INTERNAŢIONAL DREPTUL UMAN

– JURISDICŢIA ROMÂNĂ

 

În Franţa secolului XIX a apărut prima lojă mixtă, ce accepta iniţierea femeilor, fondată de către Marie Deresme şi Fr. Georges Martin.

Din această „lojă mamă” pariziană s-a dezvoltat „Le Droit Humain International”, ordin masonic mixt cu sediul la Paris.

Ordinul este răspândit în prezent în peste 50 de ţări, îndeosebi în ţările francofone, urmate de cele anglosaxone inclusiv în România.

Cei 30.000 de „fraţi” din întreaga lume trebuie să respecte „Constituţia Internaţională” a Ordinului, care pretinde că este transnaţional, fiind grupaţi în „loji pioniere” (când este una singură într-o ţară), în „jurisdicţii” (când sunt prea puţine loji pentru a forma o mare lojă) şi în „federaţii”.

În România, Ordinul a avut o primă lojă, Liberte, constituită în 1993 din „surori” şi „fraţi” români şi francezi.

A activat sporadic până în 2001, când loja a fost transferată definitiv la Bucureşti. Jurisdicţia s-a mărit apoi cu loja Les Meridiana, înfiinţată la Craiova în 2005, ca şi cu Steaua Nordului, înfiinţată la Baia Mare în 2007.

În 2011 s-a înfiinţat oficial Jurisdicţia Română a Ordinului, care este condusă de maestrul venerabil al lojei băimărene a Ordinului, Mircea Cărăuşan.

S-au mai înfiinţat în cadrul „jurisdicţiei române” a Ordinului, în anul 2012, loja Atheneaum, la Iaşi, ca şi Constantin Brâncuşi, la Bucureşti.

Din informaţiile publice, infime, rezultă că prof. Cărăuşan a fost prieten cu fostul ministru al Agriculturii, Ioan Avram Mureşan, până când acesta din urmă a fost condamnat şi închis pentru corupţie.

Prin Mircea Cărăuşan, Ordinul Masonic Mixt Internaţional Dreptul Uman – Jurisdicţia Română, este semnatarul „Declaraţiei comune de principii” (masonice) din 24 iulie 2011, de la Hotelul Novotel din Bucureşti, alături de Marea Lojă Naţională Română „1880” (cu Mare Maestru C-tin Savoiu şi Suveranul Mare Comandor Horia Nestorescu-Bălceşti), Marele Orient al României, Marea Lojă Regulară a României (cu M:. M:. Ionescu-Miu) şi Marele Ordin Feminin Român (cu Mare Maestră Graziela Bârlă). Această grupare avea să se mai întrunească şi în 2012, la Sibiu, ei alăturându-i-se şi Marea Lojă Naţională a României-Loja de Ritualistică…, reprezentată de M:.M;. Viorel Dănacu.

 

15. UNIUNEA MASONICĂ de STRICTĂ OBSERVANŢĂ INIŢIATICĂ în România:

 

Marea Lojă Română U.M.S.O.I., Marele Orient al Românei U.M.S.O.I., Marea Lojă Histria

„Co-fraternitatea de Strânsă Observanţă Antică” s-ar fi născut, chipurile, în Germania, în Evul Mediu. Această asociere ar fi avut scopul de „a aduce într-un singur loc spiritual” ritul scoţian, Ordinele cavalereşti şi Frăţia Rosenkreutz.

În realitate, UMSOI (Unione Massonica Stretta Osservanza Iniziatica – Uniunea Masonică de Strictă Observanţă Iniţiatică) s-a născut în anul 1982 din loja italiană Zarathustra, ai cărei „fraţi” au decis să se separe de celelalte obedienţe istorice italiene, fondând Gran Loggia d’Italia UMSOI.

Loja Zarathustra era preocupată de „problemele sociale prezente… implicându-se adânc” în cercetarea acestora, „în pofida tuturor problemelor pe care această atitudine le implică”.

Ea a adoptat ritualurile Marii Loji a Californiei, ca şi statutele şi regulile adoptate de masoneria SUA.

„Spiritul acestei loji faţă de masonerie – zic «fraţii» de la Zarathustra – este similar căii prin care Giordano Bruno a luat atitudine împotriva credinţei catolice. Sau aminteşte de trilogia «libertate, egalitate, fraternitate», care s-a născut în timpul revoluţiei franceze.” Ei văd necesitatea unei „puternice corelaţii dintre masoni şi politică”, adăugând că „loja Zarathustra promovează un concept exprimabil ca «dragoste în acţiune», ceea ce face ca loja să fie universală şi mamă a altor obedienţe”.

Marea Lojă a Italiei U.M.S.O.I. s-a înfiinţat propriu-zis în anul 1996, când loja Zarathustra a atras alte loji şi obedienţe, unindu-se cu acestea şi urmărind ca principiu stabilirea „credinţei în el însuşi a omului”.

Această mare lojă pretinde că principiile ei de „strictă observanţă iniţiatică” au fost stabilite în Germania în anul 1712, deci înainte de apariţia primei mari loji masonice în Anglia.

Din acest motiv, ea a obţinut din partea unor mari loji americane (cam „latino”) semnarea unui Decret masonic prin care este „recunoscută” ca adevărata „Mare Lojă Mamă a Lumii”.

În anul 2007, membrii lojei braşovene Nicolae Titulescu, care s-au retras din MLNaR (condusă atunci de mr. Viorel Dănacu), pun bazele unei noi obedienţe, intitulată iniţial Marea Lojă Română, pe care o ataşează apoi U.M.S.O.I. Ceremonia de „aprindere a luminilor” noii mari loji a avut loc la Casa Armatei din Braşov, în prezenţa marilor maeştrii ai „lojei mamă” din Italia.

Condusă de către Marele Maestru Nicolae Răcăşan şi ca adjunct de Ioan Panaite, abia în mai 2008, în urma unui scandal cu loja mamă italiană, ea a fost înregistrată, la Braşov.

Mai înainte, însă, marea lojă italiană a considerat că Panaite şi Răcăşan au avut „un comportament incorect faţă de fraţi şi instituţia masonică, afectând însăşi onorabilitatea instituţiei”, expulzându-i, inclusiv „pentru insubordonare şi comportament incorect faţă de superiori”.

În acelaşi timp, a fost expulzat şi „fratele” italian Davide Bernardini din obedienţa Gran Loggia d’Italia U.M.S.O.I., comunicându-se ca „toate obedienţele sau fraţii să fie prudenţi în relaţiile cu el, atât în Italia cât şi în Anglia şi România”.

În 2008, marele maestru italian şi preşedinte al UMSOI a numit ca Mare Comisar al Marii Loji Române UMSOI pe „fratele” Bogdan Panait, reprezentant pentru România al Marii Loji a Italiei UMSOI, pentru a dizolva marea lojă din România, proces considerat încheiat, atât masonic, cât şi profan, în noiembrie 2011.

O parte din lojile româneşti ale UMSOI s-au reorientat către MLNR sau către MLNR „1880”. Însă, la 9 iulie 2012, marea lojă românească UMSOI era „reorganizată”, fiind constituit şi Consiliul Suprem de grad 33 al Marelui Orient din România UMSOI, sub conducerea lui Ioan Panaite, ca mare maestru şi suveran comandor.

Marea Lojă Histria este o altă mare lojă din România, înfiinţată în 2011 sub obedienţa Gran Loggia d’Italia UMSOI, „primind lumina” în ritul scoţian antic şi acceptat „şi în spiritul Uniunii Masonice de Strictă Observanţă Iniţiatică”.

Însuşi marele maestru al Marii Loji a Italiei UMSOI a fost prezent la „ritualul aprinderii luminilor” la Bucureşti, însoţit de o seamă de alţi mari maeştrii UMSOI din întreaga lume, precum cei ai Marii Loji Hispanice din America de Nord, Marii Loji Regulare din Illinois, Marii Loji Regulare din Texas, Marii Loji Regulare din Maryland, Marii Loji a Braziliei Glob-UMSOI sau ai Marii Loji a Nuevo Leon din Mexic.

Explicaţia prezenţei atâtor mari maeştri străini constă în faptul că Mare Maestru al Marii Loji Histria a fost uns „respectabilul frate Petros Liolios”, un grec avut de 67 de ani stabilit printre români ca director al Payzone Romania.

Însăşi titulara înregistrării mărcii „Marea Lojă Histria” este o firmă a grecului, SC Profitall Consulting SRL.

„Scopul Marii Lojii [Histria] este ajutorul comun spiritual şi material al membrilor săi”, care „pot fi cetăţenii oricărui stat recunoscut de ONU” spune Petros Liolios, care este şi reprezentatul în România al College Helenique du Somato-Psyhopedagogie din Atena.

Fragmente din cartea

Armaghedonul Templului lui Solomon. Conjuraţia Masoneriei, a Cluburilor Mondiale şi a

Ordinelor Illuminati, de Cornel Dan Niculae

© Editura Carpathia Rex :: www.carpathia-rex.ro

Toate drepturile asupra textelor de mai jos aparţin editurii. Este permisă reproducerea lor pe Internet

doar cu menţionare sursei; nu este permisă folosirea lor în publicaţii tipărite fără acordul editurii.

Sursa articolului:

 

https://www.scribd.com/doc/208435491/Marile-loji-masonice-din-Romania

 

 

 

Sciziuni si Fuziuni in lojele masonice din Romania, pana in anul 2006

 

 

 

 

(Fluierul.ro)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2012 – Premiera in masoneria romana: Colaborare intre o loja masculina si una feminina

 

 

 

 

 

Premiera in masoneria romana: Colaborare intre o loja masculina si una feminina

Foto: agentiadepresamasonica.blogspot.com

Marea Loja Nationala a Romaniei si Marele Ordin Feminin Roman, au semnat un protocol de colaborare, evenimentul fiind o premiera istorica in masoneria romana.

Prin protocolul bilateral „Concordia” cele doua puteri masonice se angajeaza sa participe la reconstuctia Romaniei, dar si sa respecte cu strictete principiile masonice, informeaza B1TV.

„Masoneria din totdeauna a fost cea care a construit societatea,. Si atunci rolul nostru este acela de a ne face simtita prezenta la modul concret.

In primul rand inlaturand in lumea noastra , in cercurile noastre orice forma de agresiune, de lipsa de comunicare”, a declarat Graziela Barla, mare maestru.

Maestrii celor doua loji si-au exprimat speranta ca si alte organizatii masonice vor intra in acest parteneriat.

 

 

 

 

 

01/06/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: