CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cine, când și cum a inventat moldovenii antiromâni din Basarabia ?


 

 

 

 

 

 

 

Când și cum au fost fabricați moldovenii antiromâni ?

Moldovenii nostalgici după URSS, antiromâni și filoruși, n-au apărut din senin; ei au fost fabricați în școlile sovietice, imediat după „eliberarea Basarabiei de sub jugul ocupanților români”.  

Un aport considerabil în acest sens l-au adus poeții acelor ani.

Pentru ca „arta” lor să fie accesibilă „norodului truditor”, acesti „poeți”  au introdus în circuit următoarele cuvinte:

selsovet – sovietul sătesc; raicom – comitetul raional; zvenevoi – şef de echipă (în colhoz); voczal – gara; bolniţa – spital; otread – detaşament; pehotă – infanterie; listovca – foie volantă; zalpul (Aurorei) – salvă; şahtior – miner; predsedatel – preşedinte; ţeh – secţie, atelier; nagrada – decoraţie, medalie ș.a.

Cea mai elogiată figură era cea a lui Stalin. Basarabenii, „ocupați de boierii și capitaliștii români”, îl așteptau pe „Stalin, salvatorul”: 

„Dar şi-n robia neagră, pe sub biciuri crude,/ Nădejdea niciodată-n viaţă n-am pierdut,/ Că am ştiut că Stalin în Kremlin ne-aude, /Şi că din chin ne-a scoate am ştiut”.

Când Moscova „lupta pe viaţă şi pe moarte/ În cel mai aspru clocot de război/ De-acolo Stalin însămna pe hartă/ Un drum de slobozire şi-nspre noi”.

Și mare jale a mai fost când Stalin a murit, plângeau nu numai bătrânii, dar și copiii:

„În zîua ceea şi-au udat bucvarul/ Cu lacrimi milioane de copii/ Şi nu credeau, nu pricepeau şcolarii,/ Cum oare Stalin a putut muri”!

Și iată că acești copii, care  la moartea lui Stalin au udat cu lacrimi „bucvarul”, azi oameni bătrâni, vor înapoi în fosta URSS, numită azi Uniunea Vamală…

Azi, acești bătrâni se adresează cu aceleași lozinci, ca în anii ”50 ai secolului trecut:

„Surori şi fraţi,/ Aţi fost argaţi,/ Bătuţi fără de milă/ De cei boieri români./ Voi n-aţi văzut lumină,/ Trăind ca nişte câini”!

Ei visează la „prietenia dintre popoare”:

„Şi atuncea, când Budjacul nostru/ S-a pârlit de săceta cei mare,―/ Pâine ne-a trimis Dnepropetrovskul, Harcovul ― sămânţă şi tractoare”.

„Prietenia popoarelor” se cimenta din copilărie, prin învățarea limbii ruse.

Iată o poezie emblematică din anii „50, „Prietenie” se numește:

„Peste drum de casa noastră/ Locuieşte o fetiţă,/ Cu o panglică albastră,/ Împletită în cosiţă./ Asta-i Tania Ivanova…/ Ea din Moscova-i venită,/ Şi trăieşte în Moldova/ Cu mămica ei iubită.”

Firește, „mămica iubită” nu știa românește, nu știa nici Tanea, fapt care genera anumite incomodități în comunicarea cu colegii de joacă:

„Eu îi strig: «Dă mingea-ncoace!»/ Ea-mi răspunde: «Ponimaiu…»,/ Dar de fapt se cam preface,/ Încă nu ne ştie graiul”.

Iată însa ca in aceste clipe dramatice se dezvăluie firea moldovanului:

„Eu când văd că ea greşeşte,/ Mă gândesc c-ar fi mai bine/ Să vorbesc cu ea ruseşte…,/ Dar greşesc… şi mi-i ruşine”.

Și tot poetul găsește soluția:

„… Şi-amândoi, prieteneşte,/ Stăm cu cărţile în faţă:/ Eu― o-nvăţ moldoveneşte,/ Ea― ruseşte mă învaţă”.

 

S-a întâmplat însă ceea ce s-a întâmplat: noi am învățat rusește, iar Tania Ivanova n-a mai învățat moldovenește și azi, femeie
bătrână, când i te adresezi în română, îți răspunde:

„Ne ponimaiu. Govori po-celoveceski”…(adica „Nu inteleg. Vorbeste omeneste”

P.S. Iubirea față de Rusia și ura față de români deveniseră atât de puternice și generalizate, încât pătrunseseră și în „poeziile
norodnice”.

Iată una, „culeasă și prelucrată” de V. Galiț.

Se numește „M-oi duce în Ţara Rusască”:

„Frunzişoară poamă,/ Nu mă bate, mamă./ Eu ţi-am spus şi-ţi spun,/ Că nu mă cunun/ Cu un căpcăun,/ Cu un găinar,/ C-un român jandar,/ C-a venit la noi,/ Ca un tălhăroi”.

După mai multe „argumente” de acest gen „fata din norod” îi zice mamei:

„Mamă, nu mă da,/ Că m-oi supăra/ Şi te-oi blestema./ Şi m-oi duce, duce/ În ţara vecină,/ În ţara rusască,/ Să nu mă găsască./ Și ruşii ne-or elibera/ Din robia românească,/ Boierească – tălhărească”.

 

 

 

 

 

 

Iată cum ideologia Rusiei, cel mai „strategic partener” și „prieten” al nostru, a făcut din unii moldoveni o „națîii diosăghită” cu o„limbî diosăghită”, care-i urăște pe români și vrea în Uniunea Vamală (asiatică)…

 

Sursa: Constantin Tănase/ timpul.md

30/05/2016 - Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: