Un fals erou al românilor – generalul conte rus Pavel Dmitrievici Kiseliov

 

 

 

Eroul fals

 

Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov, cunoscut mai bine sub numele în forma franceză, Kisseleff, s-a născut în 8 ianuarie 1788, la Moscova şi a decedat în 14 noiembrie 1872, la Paris.

În noiembrie 1829, după un război ruso-turc, in timpul ţarul Nicolae I al Rusiei, guvernatorul militar Pavel Kiseleff a fost instalat la putere în Principatele Române ocupate, fiind numit Preşedinte plenipotenţiar al divanurilor Moldovei şi Ţării Româneşti. 

La precedenta incursiune rusească, în 1812, prinţul Mihail Kutuzov, găzduit la Hanul lui Manuc, semnase cu turcii Pacea de la București.

Prin acest act, Moldova a pierdut Basarabia. Tot în 1812, contele Kiseleff  luptase sub comanda lui Kutuzov la Borodino, în celebra încleștare care a decis sorții campaniei lui Napoleon în Rusia.

Războiul ruso-turc era încă în toi, atunci când Principatele au fost invadate de funcționărimea țaristă.

Rechiziţionau, dădeau ordine, intrau în vistierii, pe scurt călcau în picioare şi interesele boierilor, şi trebuinţele oamenilor simpli.

 

 

 

Când a venit pe plaiurile valahe, contele Pavel Kiseleff era căsătorit cu Sofia Stanislavovna, fiica cea mai mare a contesei Potocka,  o nobilă rusă care n-a putut face copii si cu care a trait despartit toata viata.

În Moldova, Kisseleff a cunoscut-o pe Alexandra Alexeievna Balian (născută Prinţesa Bagration), soția banului Manolache Băleanu. 

Contele n-a divorțat niciodată de soția sa, intrucat  ţarul s-a opus… 

 

 

 

 

 

Fiică a unui prinț rus și a boieroaicei Zoe Văcărescu, Alexandra Bagration a divorțat și i-a dăruit lui Kiseleff șase copii din care numai patru au trecut de prima copilărie, doi băieţi şi două fete: Vladimir, Constantin, Alexandra şi Elena, care au fost adoptaţi de Iacovache Prejbeanu şi soţia sa, Safta Drugănescu, deoarece Kiseleff nu a putut să-i recunoască oficial.

Elena s-a măritat cu viitorul genealogist, Ştefan Greceanu, iar Alexandra s-a căsătorit cu scriitorul Alexandru Odobescu.

  Generalul – conte rus Pavel Dmitrievici Kiseliov a condus administraţia militară rusească a Ţării Româneşti din 1829, funcţie pe care a deţinut-o timp de cinci ani, până în 1834 si Preşedinte plenipotenţiar al divanurilor Moldovei şi Ţării Româneşti în timpul administraţiei militare ruse.

În 1834, când mandatul lui Kiseleff s-a încheiat, conjuctura externă l-a făcut pe ţar să refuze propunerea lui Kiseleff ca Rusia să anexeze Principatele.
Kiseleff s-a opus, în mod consecvent, obţinerii independenţei naţionale de catre românii din cele doua principate, Moldova  şi  Muntenia .

Este cel care, în mod paradoxal, a dat numele celui mai important bulevard din capitala acestei ţări.

Deasupra căruia este aşezat Arcul de Triumf.

Falsului erou i se va ridică un monument. Chiar în Piaţa Victoriei.
Din mai multe puncte de vedere, informaţia care ne-a fost transmisă oficial, graţie Primăriei Generale a Capitalei şi Ministerului Culturii, este absolut revoltătoare.

În buricul Bucureştiului, în Piaţa Victoriei, pe o suprafaţă uriaşă şi cu costuri de măsură, va fi ridicat un impresionant monument destinat isprăvilor generalului conte Pavel Dmitrievici Kiseleff.
Accept ideea că opiniile în legătură cu acest personaj controversat sunt contradictorii.

Pe de o parte, îi avem pe luptătorii pentru independenţa statului român şi pentru modernizarea statului, care îl prezintă pe generalul conte Kiseleff că pe un personaj istoric malefic.
În definitiv, el a venit în Ţara Românească în fruntea unei armate de ocupaţie ruseşti şi a devenit guvernator. Prin forţa armelor. Un guvernator militar.

Care ne-a siluit. Care a condus sub formă de dictat. Şi care, sub presiunea unui Occident aflat în plină liberalizare, a contruibuit la întocmirea Regulamentelor Organice din Moldova şi Valahia, un simulacru de Constituţie.

O lege fundamentală concepută în stil rusesc. Căreia, deloc întâmplător, revoluţionarii din 1848 i-au dat foc în pieţele oraşelor României.

Iar după ce şi-a încheiat mandatul, tot conform documentelor istorice, acelaşi general conte Kiseleff, stabilit la Saint Petersburg, a întreţinut o vie corespondenţă, atât cu ţarul Rusiei, cât şi cu cele mai importante cancelarii occidentale, pledând întotdeauna, constant, împotriva recunoaşterii calităţii României de stat independent.
Dar există şi opinii contrare…

Ele vin, în special, din direcţia specialiştilor în arhitectură urbanistică. Aceştia îi recunosc generalului Kiseleff meritul de a fi sistematizat capitala. Trasând liniile principalelor bulevarde.

Din timpul lui datează primele preocupări edilitar-urbanistice atestate de istorici.

În 1830 a fost înfiinţată o „comisie pentru înfrumuseţarea oraşului”.

Pentru prima dată casele din Bucureşti au fost numerotate, străzilor li s-au dat nume proprii şi a fost introdus iluminatul public cu felinare.

Dacă aşezăm în cele două talere ale judecăţii istoriei ceea ce a făcut rău pentru România generalul Kiseleff şi ceea ce a făcut bun, vom constata că acesta este foarte departe de rolul pe care l-ar putea juca un eroul de prim rang al românilor.

Aflam ca in buricul Bucureştiului, în Piaţa Victoriei, pe o suprafaţă uriaşă şi cu costuri de măsură, ar urma fie ridicat un impresionant monument destinat isprăvilor generalului conte Pavel Dmitrievich Kiseleff.

A mai rămas foarte puţin timp până când vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire din 1918.

Anul 2018 va fi un an de referinţă. Din multe puncte de vedere. Mari sculptori ai acestei ţări – slavă Domnului că îi avem – între care Mihai Buculei şi Ioan Bolborea, s-au pregătit în consecinţă.

Încă de acum câţiva ani.

Ei au propus autorităţilor române, de la nivel central, precum şi autorităţilor locale proiecte de monumente naţionale cu care această ţară s-ar putea mândri sute de ani de aici încolo. Mihai Buculei are un fantastic proiect dedicat Marii Uniri, al unui monument care ar trebui să fie ridicat la Alba Iulia.

Ioan Bolborea – cel care este şi autorul alegoriei din faţa Teatrului Naţional – la rândul său, a proiectat un monument care poate fi amplasat în oricare dintre marile pieţe ale Capitalei.
În loc să credităm şi să încurajăm asemenea proiecte cu un caracter naţional şi care nu vin, sub nicio formă, să jignească sentimentele acestui popor, iată, încep ziua de azi oripilat de perspectiva ca în Piaţa Victoriei să ne trezim cu un monument dedicat,  nu acestei naţiuni, nu idealurilor noastre, ci personalităţii controversate, malefice, a unui conte rus care, în calitate de general, ne-a ţinut sub ocupaţie.

Şi unde mai pui că asta se întâmplă chiar la capătul bulevardului care îi poartă, pe nedrept, numele, şi chiar în locul unde, de bine, de rău, românii mai pot protesta împotriva relei guvernări.
Chiar ne prostituăm într-un asemenea hal?

 

(Sorin Roșca Stănescu)

 

Surse: http://inpolitics.ro/eroul-fals; ro.wikipedia.org;  digi24.ro/Coroana+de+otel/PAVEL+KISELEFF+REGULAMENTELE+ORGANICE

Publicitate