CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 23 mai în Istoria Românilor


 

 

 

 

 

 

 

23 mai, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1864 (23 – 26 mai)/ 4 – 7 iunie: La iniţiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, românii s-au pronunţat, printr-un plebiscit, asupra unui document cu valoare constituţională – “Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris din 7/19 august 1858”. Statutul prevedea instituirea unei noi Camere parlamentare, alături de Adunarea Deputaţilor.

În cadrul acestui sistem bicameral, primul Senat al României, care avea şi atribuţii privind controlul constituţionalităţii legilor, a funcţionat ca un „corp ponderator”, ca un factor de echilibru între puterile statului.

El era alcătuit din membri de drept (capi ai bisericii şi ai unor autorităţi publice) şi membri numiţi de domnitor (reprezentanţi ai judeţelor şi înalţi funcţionari ai statului).

NOTĂ: La 20 mai 1990 au fost alese în mod liber şi democratic Senatul şi Camera Deputaţilor, care au funcţionat şi ca Adunare Constituantă, având misiunea de a elabora o nouă Constituţie.

După elaborarea şi adoptarea ei de către Adunarea Constituantă, noua Constituţie a fost aprobată, la 8 decembrie 1991, prin referendum naţional. În octombrie 2003, Constituţia a fost revizuită pentru a pune în acord prevederile sale cu noile realităţi social-politice şi cu imperativele procesului de integrare europeană.

 

 

 

 

 

 

 

 

1871: S-a nascut  Garabet Ibraileanu, scriitor, critic, istoric şi teoretician literar român de origine armeana; (d.1936 ).

 Sub pseudonimul Cezar Vraja, pe care avea să-l folosească, cu intermitențe toată viața, Garabet Ibrăileanu a debutat în paginile revistei Școala nouă cu articole, după care publică versuri, poeme în proză, cugetări, traduceri etc.

A frecventat  la Universitatea din Iași cursurile Facultății de Filosofie, istorie și literatură. În timpul studiilor universitare, Garabet Ibrăileanu a colaborat  la diverse ziare și reviste (Munca, Evenimentul literar, Lumea nouă etc.), cu articole având conținut politic-social și de orientare literară.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În 1908 a ocupat catedra de literatură modernă de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, pe care a servit-o până în 1934.

Profesorul Ibrăileanu a reluat strălucita tradiție a Societății Junimea și a revistei Convorbiri literare prin reunirea în jurul revistei Viața românească a scriitorilor cei mai însemnați ai epocii și prin orientarea mișcării literare a vremii în direcția creației de caracter specific, legată de realitățile naționale contemporane.

A fost  una dintre cele mai influente personalități din literatura română și principal redactor al revistei Viața românească între anii 1906 și 1930, la care au colaborat mari scriitori ai epocii, Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, Gala Galaction, Octavian Goga, Tudor Arghezi etc. să-și dezvolte liber activitatea.

Este membru post-mortem al Academiei Române din 1948.

 

 

 

 

1883: S-a născut inginerul energetician Dimitrie Leonida; a proiectat şi a condus lucrările de construire a centralei electrice Grozăveşti din Bucureşti; a elaborat (în 1908) primul proiect de construcţie a unui baraj la Bicaz şi de amplasare a unei centrale hidroelectrice (proiect realizat între anii 1951 şi 1960); a întemeiat primul muzeu tehnic din ţară (1908), azi „Muzeul tehnic prof.ing. D. Leonida”, şi a iniţiat prima expoziţie a electricităţii din România (1928); (m. 1965).

 

 

 

 

 

1891 (23 mai / 5 iunie) : S-a născut economistul Victor Slăvescu; lucrări în domeniul economiei politice, a istoriei doctrinelor economice şi financiar-bancare; a iniţiat seria de monografii consacrate unor economişti români de seamă din secolul al XIX-lea; membru titular al Academiei Române din 1939 (m. 1977).

 

 

 

 

 

 

 1897: S-a născut inginerul şi inventatorul Mihail Konteschweller, unul dintre pionierii telemecanicii (în 1934 a realizat prima experienţă de teleghidaj din România, la patru ani de la oficializarea pe plan mondial a automaticii şi telemecanicii ca domenii ale ştiinţei şi tehnicii; autor al lucrării „Telemecanica” – 1937, una dintre primele în domeniu); (m. 1947).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1902: S-a născut in localitatea Teiu, din jud.Arges, Vladimir Streinu (pseudonimul lui Nicolae Iordache), critic literar, poet, eseist, traducător, istoric literar şi pedagog; a mai semnat şi sub numele de Apollonius; (m. 26 noiembrie 1970, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În anul scolar 1916/1917, prin suspendarea cursurilor pe teritoriul țării, ocupată de trupele germane, întrerupe școala și se refugiază în Moldova. În aprilie 1917, la 15 ani, declarându-se mai mare ca vârsta, se înscrie voluntar în armată, fiind repartizat la Regimentul 29 infanterie, compania 10, Dorohoi.

Între 1 octombrie 1917 – 21 iunie 1918, a urmat cursurile unei școli militare, primind gradul de sergent

În 1920, după bacalaureat, se înscrie la Facultatea de litere și filosofie din București, specialitatea Filologie modernă (Franceză). Are ca profesori pe Mihail Dragomirescu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Charles Drouhet. Tot acum ia contact cu viața literară.

În 1922, cu sprijinul poetului Vasile Voiculescu, este angajat secretar de redacție la revista Cugetul românesc, scoasă de Tudor Arghezi și Ion Pillat. În același timp, începe să frecventeze cenaclul Sburătorul.

Dupa sustinerea examenului de licenta, functioneaza pana in 1926 ca profesor de liceu, dupa care pleacă la Paris, unde pregatește o teză de doctorat despre Rimbaud, având conducător pe profesorul Fortunat Strowsky.

Încă din 1926 fusese angajat redactor la revista Sburătorul, în paginile căreia publică cea mai mare parte din poeziile sale. Întors în țară în 1927, este numit profesor la Găești. Acolo scoate peste un an revista Kalende, împreună cu Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu și Tudor Șoimaru. Întreprinde o nouă călătorie de studii în Franța, la Nancy.

După 1929 continuă să fie profesor la Găești și Pitești, până în 1938, când se stabilește definitiv în București, funcționând mai întâi la Școala normală de băieți și apoi la Liceul Mihai Viteazul. Făcând politică țărănistă, a fost pentru scurtă vreme (1932-1933) deputat.

A fost  redactor-șef la Gazeta (1935 -1938), iar din 1935, redactor la Viața literară și la Revista Fundațiilor Regale, unde va ramâne până în 1941, când noua conducere (Dumitru Caracostea) îl va concedia  împreuna cu Tudor Vianu, George Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, din cauza orientării lor politice.

Va reveni la Revista Fundațiilor Regale între 1945 – 1947. Din 1942, Vladimir Streinu a fost numit director al revistei Preocupări literare, care, din 1943, devine Kalende.

În 1947, criticul își susține examenul de doctorat la Universitatea din Iași cu o teză despre Versul liber românesc. Dar în același an, este încă o dată concediat de la Revista Fundațiilor Regale, dat afară din învățământ din cauza vederilor sale politice anticomuniste.

Încă din 1945, figura printre membrii fondatori ai Asociației de rezistență culturală Mihai Eminescu.

Între 1948 – 1951, Vladimir Streinu este bolnav de plămâni, suferind o toracoplastie. După ce se reface, între 1953 – 1955, neavând nici un mijloc de existență, va presta umilitoare munci necalificate, precum paznic și ghid al muzeelor din parcul Herăstrău (pe atunci, I.V. Stalin), muncitor mozaicar.

Din 1955, se află angajat ca cercetător stiințific principal la Institutul de lingvistică al Academiei, până în 1959, când înscenându-i-se o listă de fapte imaginare, este arestat (alături de alți intelectuali de forță interbelici, precum Constantin Noica) și condamnat la 7 ani închisoare pentru motive, evident, politice.

Eliberat în 1962, devine cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară (în 1965) la propunerea lui George Călinescu.

Reabilitat, în 1969 a fost numit director la Editura Univers, profesor onorific la Facultatea de limbă și literatură română a Universității din București, unde ține un curs despre Estetica poeziei românești.

 

 

 

 

 

 

 

 

1918: In Basarabia unita cu România, au fost extinse prin decret, Legea generala a vamilor, a tarifelor vamale si legea marcarii obiectelor fabricate din metale pretioase.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1918: Patriarhul Tihon al Moscovei si Intregii Rusii a expediat mitropolitului Pimen al Moldovei, o scrisoare prin care propunea soluţia ca soarta bisericii basarabene să fie hotărâtă de basarabenii înşişi. Scrisoarea respectiva poate fi considerata  actul renuntarii Bisericii Ortodoxe Ruse la Basarabia.

 

 

 

 

 

Pimen Georgescu, mitropolitul Moldovei

Foto: Mitropolitul Pimen        Patriarhul Tihon al Moscovei

al Moldovei

 

 

 

 

 

Pasii urmati de Biserica Ortodoxa româna pentru revenirea bisericii basarabene in componenta Sfântului Sinod al BOR, au fost in principal urmatorii :

– Mitropolitul Pimen al Moldovei, pe atunci preşedinte al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a adresat la 17 aprilie 1918 o telegramă arhiepiscopului rus Anastasie Gribanovski din Basarabia, prin care i se făcea cunoscut că este recunoscut drept chiriarh legiuit al Bisericii Ortodoxe, fiind invitat să se alăture Sinodului românesc.

În răspunsul său, arhiepiscopul rus argumenta că „sfintele canoane nicidecum nu pun în atârnare jurisdicţia bisericească de jurisdicţia statului”, însă în aplicarea acestui principiu asupra faptelor istorice folosea două măsuri diferite.

– La 21 aprilie 1918, episcopatul rus din Basarabia s-a întâlnit la Iaşi cu delegaţia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Argumentele invocate de partea română, pe baza canonului 17 al Sinodului al IV-lea ecumenic şi canonului 38 al Sinodului al VI-lea ecumenic, care veneau în sprijinul revenirii bisericii basarabene în cadrul Sinodului românesc, au fost respinse.

De asemenea, Atanasie nu a acceptat să-l pomenească la rugăciuni pe primatul României, să promoveze limba română în biserică şi şcolile teologice şi să accepte o dezvoltare a bisericii basarabene în limitele impuse de legile statului român.

Plecând la Moscova, pentru a lua parte la lucrările Sinodului rus, Atanasie a cerut patriarhului Tihon să trimită o „scrisoare irenică” mitropolitului Pimen al Moldovei (datată 23 mai 1918).

Prin această scrisoare, patriarhul rus punea la îndoială realitatea unirii Basarabiei cu România, cerând ca problemele bisericeşti să fie discutate abia după încheierea păcii şi retrasarea noilor graniţe.

La fel ca şi Atanasie, Tihon afirma că modificarea graniţelor nu trebuie, de la sine, „să rupă imediat legăturile canonice cu Biserica Rusă şi să se supună jurisdicţiei canonice a Bisericii Române”.

Din nou, patriarhul rus venea cu eternul argument al „Sfintei Rusii”, invocând faptul că situaţia din 1918 nu poate fi comparată cu cea din 1812, deoarece atunci Rusia „a eliberat” pe creştinii basarabeni de sub oprimarea otomanilor musulmani, a refăcut provincia şi a „civilizat-o”, în timp ce se sugera că evenimentele de la 1918 ar fi un gest neprietenesc la adresa unei Biserici-surori!

În finalul mesajului, patriarhul Tihon propunea totuşi soluţia ca soarta bisericii basarabene să fie hotărâtă de basarabenii înşişi:

„Este cu totul natural şi chiar necesar în momentul de faţă a întreba clerul şi poporul basarabean cum şi în ce formă ar dori ei să-şi organizeze viaţa lăuntrică a Bisericii lor şi să stabilească relaţiile ei cu Biserica Rusă şi Biserica Română”.

„Poporul” trebuia să-şi exprime voinţa prin Soborul local sau prin Adunarea Eparhială şi, în funcţie de deciziile adoptate, Sinodul rus urma să ia o hotărâre.

Integrarea Basarabiei în cadrele Ortodoxiei româneşti a fost o expresie a voinţei poporului

Scrisoarea patriarhului Tihon a fost privită de către basarabeni drept semnul prin care Patriarhia Moscovei deschidea posibilitatea reunirii bisericeşti a românilor.

În schimb, partea rusă va interpreta în mod diferit gestul. Loviturile primite de Biserica Rusă în acei ani din partea bolşevicilor au împiedicat continuarea dialogului, fapt interpretat ulterior de Moscova drept o ocazie pentru români de a acţiona fără a ţine seama de Patriarhia moscovită.

De fapt, în toţi aceşti ani, au existat numeroase adunări şi întâlniri prin care românii basarabeni şi-au exprimat în mod limpede voinţa ca Biserica Ortodoxă a Basarabiei să devină parte integrantă a Bisericii Ortodoxe Române.

La 14 şi 16 iunie 1918, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române emitea două documente istorice: o „hotărâre” privind afacerile bisericeşti ale Basarabiei şi o „carte pastorală” către „clerul şi norodul Basarabiei”, consfinţind, pe de-o parte, revenirea bisericii basarabene în sânul Bisericii-mamă şi constatând, pe de altă parte, părăsirea scaunelor episcopale de către episcopii ruşi, care au refuzat să recunoască autoritatea Sinodului român, plecând în exil.

Pentru o perioadă, treburile bisericii din Basarabia au fost girate de episcopul de Huşi, PS Nicodim Munteanu.

La 30 decembrie 1919 Sfântul Sinod al B.O.R., format din ierarhii provinciilor româneşti reunite, întrunit în şedinţă extraordinară, a luat hotărârea solemnă ca „după cum s-a realizat unirea tuturor teritoriilor româneşti la Patria-Mamă, tot astfel să se realizeze şi unitatea bisericească pe întreg pământul României întregite, într-o singură Biserică Autocefală Ortodoxă”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1919: A inceput, la Bucuresti, conferinta delegatilor organizatiilor socialiste din Regat, Transilvania, Banat, Bucovina si Basarabia, la care s-a adoptat un program politic, precum si un program electoral unic, obligatoriu pentru intreaga miscare socialista din Romania, premise esentiale pe linia unificarii la nivel national a organizatiilor socialiste regionale. 

 

 

 

 

 

 1922: Nicolae Donici (n.1874 Petricani, Chisinau – d. 1956,Nisa), devine membru de onoare al Academiei Române. 

A fost un astronom  roman originar din Basarabia, strănepot al  fabulistului  Alexandru Donici.

 

 

 

 

 

 

 A fost ales membru al Societăţii Astronomice din Rusia din 1904 pana in 1917, membru a Uniunii internaţionale pentru studiul Soarelui, a Uniunii Internaţionale Astronomice (din 1922), al societăţilor astronomice din  Germania şi Franţa, al Comitetului astronomic român, doctor honoris causa a universităţii din  Coimbra, Portugalia si autor  a cel puţin 77 de publicaţii ştiinţifice.

Din 1944 a locuit în Franţa, unde timp de 10 ani a lucrat la Observatorul astronomic. 

După toate probabilităţile, s-a stins din viaţă la Nisa, într-un azil de batrâni, în anul 1956.

 Nicolae Donici a fost  exclus de autoritatile comuniste din Academie în 1948, fiind reprimit post-mortem în 1990.

 

 

 

 

 

1931: S-a născut întâistătătorul Bisericii Române Greco-Catolice, cardinalul Lucian Mureşan; Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice şi Arhiepiscop de Alba-Iulia şi Făgăraş.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Numit cardinal în Colegiul cardinalilor de Papa Benedict al XVI-lea (la 18.II.2012), a fost cel de al treilea cardinal român din istorie, după Iuliu Hossu şi Alexandru Todea.

Este membru de onoare al Academiei Române din 2012

 

 

 

 

 

 

 

 

1934 : La Paris, a fost incheiat un Acord intre Statul roman si creditorii straini, prin care se reglementa lpata datoriilor romanesti, limitandu-le la o suma forfetara de 1,1 miliarde de lei anual, pentru urmatorii trei ani. 

 

 1941: S-a născut sculptorul Horia Flămându, profesor la Universitatea Națională de Arte București și vicepreședinte al Uniunea Artiștilor Plastici din România.

În 1975  a realizat un basorelief cu o lungime de 6,20 m si o lățime de 3 m, montat pe clădirea din spatele statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul din Alba Iulia (palatul princiar).

Basorelieful îl prezintă pe domnitor primind omagiile celor trei țări române unite.

 

 

 

 

 

 


1942: S-a nascut la Ramnicu Valcea, eseistul si filosoful roman Gabriel Liiceanu.

Intre 1960-1965 a urmat Facultatea de Filozofie din cadrul Universitatii Bucuresti, pentru ca doi ani mai tarziu sa se inscrie la Facultatea de Limbi Clasice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In 1976 si-a luat doctoratul in Filozofie, cu lucrarea „O fenomenologie a limitei si depasirii”, iar intre 1982-1984 a studiat in strainatate, fiind bursier al Fundatiei Humboldt.

Ca tanar cercetator la Institutul de Filozofie al Academiei Romane, a avut ocazia sa intalneasca reputati profesori si a inceput sa frecventeze “Scoala de la Paltinis”, unde Constantin Noica sustinea seminarii impreuna cu alti cativa filozofi romani.

Din 1975 pana in 1990 a fost cercetator la Institutul de Istorie a Artei al Academiei Romane, dupa care a devenit director al editurii Humanitas.

A fost premiat de Uniunea Scriitorilor pentru „Jurnalul de la Paltinis” in 1983, iar Ministerul francez al Culturii i-a acordat in 1992, distinctia de Cavaler al Literelor si Artelor. 

 

 

 

 

1948: Este  semnat de catre Nikolai Pavlovici Sutov, prim-secretar de ambasada, reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe al URSS, si Eduard Mezincescu, reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Populare Romane, pe Insula Serpilor  din Marea Neagra, un proces-verbal, prin care acest teritoriu romanesc  a fost cedat URSS.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Incalcand Tratatul de pace de la Paris, incheiat in 1947, predarea insulei a redus suprafata marii teritoriale a Romaniei.

Din acest motiv nu s-a ajuns la un acord privind delimitarea platformei continentale in Marea Neagra.

Partea sovietica a sustinut la negocieri ca aceasta delimitare sa se faca intre Insula Serpilor si tarmul romanesc.

Procesul-verbal nu a fost ratificat niciodata de Parlamentele Romaniei si URSS si nici nu a fost data vreo lege constitutionala cu privire la traseul frontierei de stat cu URSS.

 Dupa destramarea URSS, Insula Serpilor a trecut in stapanirea Ucrainei.

 Insula Serpilor este situata la 45 de kilometri in largul Marii Negre, in dreptul Bratului Sulina.

Are o lungime de numai 662 de metri si o latime de 440 de metri. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1949: A fost emis un decret pentru organizarea Directiei Generale a Presei si Tipariturilor.

Sub aceasta denumire a functionat in Romania, pana in 1975, cenzura presei si a tipariturilor.

Nimic nu putea fi tiparit  fara o viza pe fiecare pagina, a D.G.P.T. 

 

 

 

1953: S-a născut mezzo-soprana Gabriela Drăguşin, o voce remarcabilă a scenei lirice româneşti; (m. 2015).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1969: Filmul documentar „Cântecele Renaşterii” (regizor: Mirel Ilieşiu), realizat cu concursul corului „Madrigal”, obţine Marele Premiu pentru scurt metraj, „Palme d’Or”, la Festivalul de la Cannes

 

 

 

 

 

 

1957: Televiziunea Romana a prezentat prima transmisie in direct a unui spectacol preluat de la Teatrul National din Bucuresti. 

 

 

 

 

 

 

 

 1991: Numele Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti a fost schimbat în Republica Moldova.

Aceasta îşi va proclama independenţa pe 27 august 1991.

 

 

 

 

 

 

 

 

2000: Regina Margareta a Danemarcei, impreuna cu sotul ei, printul Henrik, a efectuat  in perioada 23-25 mai o vizita oficiala in Romania, la invitatia presedintiei romane.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost prima vizita efectuata vreodata de familia regala a Danemarcei in tara noastra. 

 

 

 

 

 

 

 

 

2003: A decedat poetul Ion Draganoiu, fost redactor la TVR si  editor al  revistei de teatru si poezie “ Capricorn ”, in 1978 .

Este autorul volumelor : “ Alice in Tara Notiunilor ” – Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, in 2000 si  “ Scene de vanatoare ” – Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, in 1983).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2005: Cei trei jurnalişti români răpiţi în Irak la 28 martie 2005 revin în ţară, după 55 de zile de captivitate.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Marie-Jeanne Ion, Sorin Dumitru Mişcoci de la Prima TV şi Eduard Ovidiu Ohanesian, de la „România liberă”, sosesc la bordul unei aeronave militare Hercules C-130, la ora 14:45, la baza militară aeriană 90 Otopeni, eveniment la care au fost prezenţi preşedintele Traian Băsescu, premierul Călin Popescu-Tăriceanu, familiile celor trei şi 100 de ziarişt.

 

 

 

 

 

 

 

2006: Guvernul francez a aprobat proiectul de lege privind ratificarea Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană.

 

 

 

 

 

2006:  A încetat din viaţă in Bucuresti, scriitorul Iordan Chimet, autorul unor apreciate eseuri şi cărţi pentru copii: „Închide ochii şi vei vedea Oraşul”, „Eroi, fantome, şoricei”, „Câte-o gâză, câte-o floare, câte-un fluture mai mare”; (n. 18 noiembrie 1924, Galati).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In  ziua de 23 mai se sărbătorește Ziua Aromânilor  

La presiunile României, sultanul Abdul Hamid a dat în 22 mai 1905 (9 mai după calendarul vechi), o iradea (decret) în favoarea aromânilor din Balcani, iradea care garanta drepturi naționale în școli, administrație și biserică.

România amenințase cu ruperea legăturilor diplomatice cu Poarta dacă nu se acordau drepturi aromânilor.

 

 

 

 

 

Iradeaua Imperiala din 9/22 mai 1905, publicata in Lumina - Revistă Populară a Românilor din Imperiul Otoman, anul III, nr. 5, mai 1905, Bitolia.

 

 

 

 

Până în 9 mai România nu a trimis invitații ambasadei turce la sărbătoarea națională a României din 10 mai. Văzând aceasta, sultanul cedează și emite iradeaua și abia după aceea Turcia este invitată la ziua României.

Iradeau a supărat Grecia care nu dorea ca aromânii să aibă drepturi naționale și a început să îi persecute.

Între 1905 și 1911 relațiile diplomatice dintre România și Grecia sunt rupte.

Relațiile diplomatice dintre România și Grecia mai fuseseră rupte și între 1892 și 1896 datorită interpretării diferite date testamentului aromânului Evanghelie Zappa, mort în România în 1865.

România îl considera român iar Grecia îl considera grec.

Azi, Republica Macedonia este singurul stat balcanic care dă drepturi aromânilor. Vedeți aici o emisiune (Scânteaua/Scânteia) în aromână a televiziunii macedonene.

În Macedonia aromâna este limbă oficială în Krușevo și Kumanovo.

Sursa: Viorel Dolha

 

 

 

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/05/23/o-istorie-a-zilei-de-23-mai-video-3/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Istoria md;

  3. Wikipedia org.

  4. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  5. mediafax.ro;

  6. worldwideromania.com;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor.

  9.  ziarullumina.ro/renasterea-bisericii-si-a-natiunii-romane-in-basarabia

23/05/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: