CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Nefastul an 1940 şi situaţia românilor din afara frontierelor ţării


Românii din afara graniţelor în anii ’40

Tabloul atitudinii autorităţilor maghiare faţă de populaţia românească din teritoriile cedate trebuie completat, istoriografic, cu informațiile vizând semnarea propriu-zisă a Dictatului de la Viena, atitudinea lui Antonescu, reiterată timp de patru ani în faţa lui Hitler, Ribbentrop, Göring, formarea comisiei mixte germano-italiene şi, în final, atitudinea permanent echivocă a lui Hitler faţă de solicitările românilor.

 

 

 

 

 

 

 

Dacă faptele nu pot fi contrazise de nici un document sau mărturie ulterioară, nu acelaşi lucru se poate spune despre comentariile realizatorilor sintezelor, dărilor de seamă, memoriilor asupra acestei chestiuni.

Unele documente sunt încheiate prin concluzii destul de realiste asupra realelor sentimente ale reprezentanţilor germani sau italieni faţă de ceea ce se petrecea în Transilvania:

impresia delegaţiei noastre este că comisia va evita să precizeze în raport răspunderea unor comandanţi de unităţi maghiare şi delegaţii germani şi italieni se vor mărgini să atingă aceste chestiuni în conversaţiile lor la Berlin şi Roma”.

În genere, însă, se constată o adevărată încredere – reală sau impusă – faţă de bunele intenţii ale conducătorilor de la Berlin.

O altă problemă care a bulversat într-o oarecare măsură raporturile politice bilaterale a fost aceea a românilor din Peninsula Balcanică. Documente de sinteză cu privire la numărul, originea şi dificultăţile economice şi sociale ale lor sunt cuprinse într-un fond separat, Conferinţa de Pace de la Paris.

În anii 1942-1943, în cadrul Biroului special pentru problemele păcii, constituit la iniţiativa lui Mihai Antonescu, coordonat de diplomatul Vasile Stoica, a fost întocmit un material intitulat „Românii de peste hotare”, cu participarea unor profesori universitari şi membri ai Academiei.

Pentru românii din Banat, recensământul oficial iugoslav oferea cifra de 60.087 români, iar ancheta realizată de Institutul Central de Statistică din Bucureşti printre românii bănăţeni ajungea la cifra de 87.22; pentru zona Craina, Institutul Central de Statistică de la Bucureşti a efectuat în anul 1941 un sondaj, ajungând la cifra de 335.435 români.

Se mai considera că în părţile de sud ale Iugoslaviei trăiau cel puţin 20.000 aromâni, la care se adaugă circa 10.000 români dispersaţi în alte zone ale Iugoslaviei.

Materialul realizat pentru Conferinţa Păcii de la Paris punea accent pe diminuarea continuă a numărului de români din perioada etnogenezei până în secolul XX, într-un capitol intitulat „Deznaţionalizarea românilor de peste hotare”.

În material este cuprinsă o lucrare  întocmită de prim-secretarul de legaţie Mihai A. Blenche, în 1935, cu privire la soarta tuturor grupărilor româneşti din străinătate.

În ceea ce priveşte Iugoslavia, datele culese de Blenche au fost sintetizate astfel:

Nici înainte şi nici după războiul mondial nu s-a publicat vreo statistică reală în Iugoslavia asupra minorităţilor române.

După datele oficiale ale recensământului iugoslav din anul 1921, numărul românilor din Macedonia sârbească şi din Valea Timocului ar fi de 151.829 suflete, din care numai 10.500 în Macedonia şi 74.090 suflete în Banatul Sârbesc, adică în total 229.398 suflete. În realitate, numărul lor total e mult mai mare”.

Problemele noului statut al Balcanilor, situaţia românilor din aceste zone şi  a atitudinii oficialilor români sunt cuprinse în Memoriul redactat de domnul ministru Mihai Antonescu şi remis domnului Killinger, în ziua de 23 aprilie 1941, în care, după analiza istoricului relaţiilor româno-iugoslave, a consecinţelor internaţionale ale schimbărilor teritoriale, se revine radical asupra vechii atitudini oficiale adoptată de România după încadrarea în sistemul tratatelor de pace de la Versailles:

România cere o revizuire a tuturor graniţelor din sud-est, faţă de toate ţările din acest sector şi care au câştigat teritorii în 1940-1941”, solicitând formarea unei Macedonii libere, a unui teritoriu în care să fie recunoscută populaţia românească din Valea Timocului şi Vardar sau un condominium germano-româno-italian pentru regiunea Timocului.

 Vlad Hogea/ http://www.ziarulnatiunea.ro/

22/05/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: