CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un mare comandant de oști pentru care bat in ultima jumatate de mileniu clopotele de amiază in toate bisericile catolice – Iancu de Hunedoara


 

 

 

 

 

 

 

In data de  6 august 1456, Papa Calixt al III-lea a emis o Bulă prin care decreta ca toate bisericile catolice din lume să tragă clopotele la ora 12.00, in semn de omagiu  adus marelui comandant de osti  IANCU DE HUNEDOARA, cel care oprise invazia otomană la asediul Belgradului.

După mai bine de 500 de ani, practica aceasta stă, încă, în picioare…

Pe 8 aprilie 1455, după o dispută îndelungată între familiile Orsini și Colonna, capetele luminate reunite în Conciliu, decid ungerea ca  Suveran Pontif a lui Alfonso de Borja y Cavanilles, primul Papă de origine spaniolă de la Roma.

Sub numele de Calixt al III-lea,  va fi Papa care va cere revizuirea celebrului proces al Ioanei d’Arc, pe care o va reabilita.

Tot el este acela care a initiat  organizarea unei cruciade împotriva Imperiului Otoman, condus deMahomed al II-lea ”Cuceritorul”, cel care călcase în picioare Constantinopolul in 1453.

La 15 mai 1455, Calixt al III-lea trimite depeșe tuturor statelor creștine, chemându-le la luptă. Nimeni nu s-a prea îngrămădit însă, cu excepția romanului IANCU DE HUNEDOARA, guvernatorul regent Ungariei care a fost  de acord să ia parte la asediul Belgradului.

Iancu a fost  ban al Severinului din 1438, voievod al Transilvaniei între 1441-1456 și regent al Ungariei între 1446-1452, mare comandant militar, tatăl marelui rege al Ungariei Matia Corvin. 

S-a născut în jurul anului 1407 (după alte surse 1387) într-o familie înnobilată în 1409, pentru merite deosebite, de împăratul Sigismund de Luxemburg în calitatea acestuia de rege al Ungariei.

Tatăl lui Iancu era cneazul român Voicu, iar bunicul se numea Șerb. Mama lui Ioan a fost Erzsébet Morzsinai (Elisabeta de Margina).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După obiceiul nobilimii maghiare, Voicu a luat numele de Hunyadi (de Hunedoara) când a primit, în 1409, de la Sigismund de Luxemburg domeniul și castelul Hunedoarei, drept răsplată pentru faptele sale de arme în luptele cu turcii.

În 1448 Iancu de Hunedoara a primit titlul de Prinț (Princeps) de la Papa NIcolae al V-lea și a continuat luptele împotriva otomanilor.

Era vărul  domnului  moldovean Bogdan al II-lea, (tatăl lui Ștefan cel Mare).

Asediul Belgradului de către turci a început la 4 iulie 1456 și a fost deosebit de puternic.

Unele surse vorbesc despre o oaste otomană condusa de sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, avand in componenta sa 150.000 de soldați, ajutată de 60-65  galere venite pe Dunăre și alte ambarcațiuni mai mici.

Iancu avea, în total, 30.000 de ostasi. Practic, în afara de oastea sa, doar soldatii lui Ioan de Capistrano, trimisul Papei, mai luptau alături de el.

La 14 iulie, flota creștină cauzează mari pagube adversarilor. Turcii reușesc să pătrundă, de două ori, în oraș, dar sunt respinși.

La 22 iulie armata lui Iancu de Hunedoara, pe care chiar el o conducea, trece râul Sava, declanșând atacul general.

Tunurile turcilor sunt capturate, dezastrul e mare, iar sultanul e rănit de o săgeată și salvat doar prin sacrificiul suprem al unui ienicer, numit  Hassan.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Victoria lui Iancu a fost totală, creștinii pierzând in jur de  3-4 000 de oameni..

Pe 6 august vestea ajunge la urechile papei Calixt. ”Este cel mai fericit moment din viața mea !”, a exclamat Papa, care emite imediat o Enciclică prin care cere ca toate clopotele bisercicilor catolice din întreaga lume să fie trase zilnic, la 12.00, în semn de omagiu adus viteazului Iancu de Hunedoara. 

S-a spus de atunci că „bătălia de la Belgrad a decis soarta lumii creștine”

Aceasta practică instituita atunci, este continuată și astăzi.

Din nefericire, eroul nostru nu a apucat să se bucure prea mult de succes.

A murit la 11 august 1456, în tabăra de la Zemun, răpus de ciumă si a fost înmormântat la Alba-Iulia, în Catedrala „Sf. Mihail”.

Pe piatra sa funerară stă înscris „s-a stins lumina lumii„.

Până și sultanul Mahomed al II-lea (Mehmed II) i-a adus omagiul său:

Cu toate că a fost inamicul meu, la moartea lui, m-am întristat, pentru că lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om„. 

Surse: wikipedia.ro; nationalisti.ro; Timpul md.

19/05/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: