CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Judecătoarea orădeancă Florica Roman a depus o plângere penală impotriva lui Hans Klemm, ambasadorul SUA la Bucureşti, şi a lui Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă.

 

 

    Foto:  Hans Klemm si  Valeriu Zgonea

 

 

Judecătoarea orădeancă Florica Roman a depus  astazi o plângere penală la DNA „împotriva numiților Hans Klemm, Ambasadorul Statelor Unite la București, și Valeriu Zgonea, Președintele Camerei Deputaților, pentru comiterea infracțiunilor de cumpărare, respectiv trafic de influență, solicitând în același timp luarea în considerare a arestării preventive a acestora”.

 

 

 

 

 

 

 

http://www.ebihoreanul.ro/modules/news/files/22%20Florica%20Roman%20(mare).jpg

 

 

 

 

 

 

Anunțul a fost făcut chiar pe blogul doamnei judecător: https://floricaroman.wordpress.com/2016/05/18/plangere-la-dna-impotriva-ambasadorului-american-hans-klemm-si-valeriu-zgonea-pentru-trafic-de-influenta-se-cere-arestarea-lor-preventiva/

„Am trimis o plângere penală la DNA pe data de 18 mai 2016 împotriva numiţilor Hans Klemm, Ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, şi Valeriu Zgonea, Preşedintele Camerei Deputaţilor, pentru comiterea infracţiunilor de cumpărare, respectiv trafic de influenţă, solicitând în acelaşi timp luarea în considerare a arestării preventive a acestora”, precizează judecătorul Florica Român pe blogul său.

„Plângerea vine în urma faptului că, într-o conferinţă comună de presă ţinută pe data de 13 mai 2016, aceştia au recunoscut public că şi-au folosit influenţă pentru a promova şi urgenta adoptarea unor legi susţinute de SUA. Dată fiind poziţia ocupată de cei doi şi influenţa pe care o au, precum şi gravitatea deosebită a faptelor comise de aceştia, am solicitat DNA să aibă în vedere oportunitatea aplicării dispoziţiilor din Codul de procedura penală privind măsură arestului preventiv”, mai scrie judecătoarea.

„Astfel, trebuie să aveți în vedere influența pe care cei de mai sus o au asupra instituțiilor publice, inclusiv asupra DNA, influență recunoscută chiar de Procurorul șef DNA, Laura Codruța Kovesi”, se spune în plângerea penală făcută de Florica Roman. 

„Lăsarea în libertate a celor doi ar putea crea în societate temerea că justiția nu funcționează tocmai într-un caz în care este atacat și manipulat statul de drept, prin una din funcțiile sale esențiale: legiferarea. În acest sens există o bogată practică judiciară a instanțelor prin care, uniform și constant, s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpați cu motivarea generală și comună că «lăsarea acestora în libertate ar crea în societate temerea că justiția este nefuncțională». Față de toate aspectele de mai sus, considerăm că se impune punerea în discuție a pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a celor doi”. 

„Sunt judecător de peste 20 de ani și știu că diplomații beneficiază de imunitate deplină, iar parlamentarii au imunitate specială. ”

CĂTRE,

 

DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE

 

Subsemnata Florica Roman, dom. în Oradea, XXXXX, formulez prezenta: 

PLÂNGERE PENALĂ 

Împotriva numiților: 

– Hans Klemm, Ambasadorul Statelor Unite ale Americii la București, pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 Cod penal, și 

– Valeriu Zgonea, deputat și Președinte al Camerei Deputaților, pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prevăzut de art. 291 Cod penal, 

Solicitându-vă să faceți cercetări și să luați măsurile legale ce vă revin în competență. 

MOTIVE: 

 

În data de 27 aprilie 2016, numitul Valeriu Zgonea, Președintele Camerei Deputaților, a fost exclus din Partidul Social Democrat și s-a încercat schimbarea sa din funcție, lucru nereușit.

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Valeriu+Zgonea+exclus+din+PSD

În dată de 13 mai 2016, Hans Klemm, Ambasadorul Statelor Unite la București, s-a întâlnit la sediul Parlamentului cu Valeriu Zgonea, încă Președinte al Camerei Deputaților. 

 

La finalul întâlnirii a fost organizată o conferință de presă comună, transmisă în direct de mai multe televiziuni cu acoperire națională, în care cei doi au dat declarații oficiale: 

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Ambasasdorul+SUA+conferinta+de+presa+cu+Zgonea+Sunt+aici+pentru

 

În acea conferință de presă, numitul Valeriu Zgonea a declarat că a primit „mulțumiri foarte oneste din partea domnului ambasador cu privire la ordonanța 109 cu guvernarea corporativă, a instituțiilor publice și companiilor publice, legile privind achizițiile publice care crează deja un avantaj pentru toate societățile care sunt în România”, adică inclusiv pentru societățile americane. 

Ambasadorul Hans Klemm a declarat apoi, la rândul sau: „I-am mulțumit (lui Valeriu Zgonea, n.r.) pentru modul în care a îndeplinit în ultimele săptămâni mai multe priorități legislative importante pentru România și SUA – referitor la restituirea proprietăților, la exproprieri, legea managementului întreprinderilor de stat, legi foarte importante”. 

 

Observați că Ambasadorul Hans Klemm NU a mulțumit Parlamentului în general, sau Camerei Deputaților în particular, ci președintelui Valeriu Zgonea personal, prin aceasta recunoscând public influența personală pe care numitul Valeriu Zgonea, în calitate de președinte al Camerei Deputaților, a avut-o în adoptarea respectivelor acte normative, de mare interes, se pare, pentru Statele Unite. 

 

Ambasadorul a mai declarat că „sunt aici pentru că domnul Zgonea este președintele Camerei Deputaților. Am înțeles că situația nu s-a decis încă și sper că se va decide cât mai repede”. 

Regulamentul Camerei Deputaților, prevede că: 

Art. 33, atribuțiile Președintelui Camerei Deputaților. 

c) acordă cuvântul, moderează discuțiile, sintetizează problemele puse în dezbatere, stabilește ordinea votării, precizează semnificația votului și anunță rezultatul acestuia; 

d) conduce lucrările ședințelor Biroului permanent; 

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=introcd1-c

Art. 31, atribuțiile Biroului Permanent al Camerei Deputaților: 

g) hotărăște, în cazul inițiativelor legislative, reținerea lor spre dezbatere și adoptare ca prima Cameră sesizată sau trimiterea la Senat a celor pentru care Camera Deputaților este Cameră decizională; 

i) întocmește proiectul ordinii de zi a ședințelor Camerei Deputaților și al programului de lucru al acesteia, pe care le transmite Comitetului liderilor grupurilor parlamentare spre dezbatere și aprobare; 

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=introcd1-d

Din lecturarea textelor legale mai sus menționate reiese că Președintele Camerei Deputaților nu doar conduce ședința Camerei și sintetizează problemele puse în discuție dar, în calitate de șef al Biroului Permanent, are un rol important în întocmirea proiectului ordinei de zi și în a hotărî care propuneri legislative vor fi reținute spre dezbatere în Cameră. 

În concluzie, Președintele Camerei Deputaților este o personalitate politică cu multă influență în a fixa ce legi intră în dezbaterea Parlamentului, ce legi urmează a fi adoptate și cu privire la adoptarea acestora. 

Profitând de această calitate, numitul Valeriu Zgonea a promovat legile susținute de ambasador și le-a trecut prin Camera Deputaților, folosindu-se în acest scop de influența pe care o are asupra deputaților din poziția de președinte al Camerei. 

Pe de altă parte, influența Statelor Unite asupra politicilor publice din România este de notorietate, lucru recunoscut atât în Strategia Națională de Apărare pentru perioada 2015-2020, cât și în pozițiile publice ale celor mai influenți politicieni, indiferent că fac parte din legislativ sau executiv. Aceeași influență rezultă chiar și din pozițiile adoptate de DNA, care prin declarațiile Procurorului șef a mulțumit repetat pentru sprijinul acordat de Ambasada SUA în lupta anticorupție. 

Art. 291 – Traficul de influență 

(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. 

(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. 

Art. 292 – Cumpărarea de influență 

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. 

(2) Făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte că organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta. 

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunțul prevăzut în alin. (2). 

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării *), iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. 

Vă solicit să constatați că atât Președintele Camerei Deputaților Valeriu Zgonea cât și Ambasadorul SUA Hans Klemm au recunoscut public în direct că și-au folosit influența pentru adoptarea unor legi de către Parlamentul României, legi dorite de Statele Unite. 

Mai mult, prin prezența sa în Parlament și conferință de presă publică cu Valeriu Zgonea, Ambasadorul SUA a întărit poziția acestuia împotriva partidului care l-a propus la Președinția Camerei Deputaților și care, la data întâlnirii, dorea să îl schimbe din funcție. 

Față de dispozițiile legale de mai sus și recunoașterile celor doi, solicit să constatați că faptele lui Valeriu Zgonea de a-și folosi influență dată de funcția deținută asupra membrilor Camerei Deputaților, pentru a promova și urgenta adoptarea unor legi, susținute de SUA, în schimbul unor foloase necuvenite constând în creșterea influenței sale publice și politice, cu scopul de a fi menținut în funcția de Președinte al Camerei Deputaților, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzut de art. 291 Cod penal. 

Faptele lui Hans Klemm, Ambasadorul Statelor Unite la București, de a-și folosi prestigiul și influența pe care o are în România, vizitându-l pe numitul Valeriu Zgonea la sediul Camerei Deputaților și participând la conferință de presă comună, prin acestea transmițând public că îl susține în poziția de Președinte al Camerei Deputaților, în contra partidului care l-a desemnat, în schimbul exercitării influenței acestuia asupra deputaților pentru că a susținut și urgentat votarea unor legi susținute de ambasador, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 Cod penal. 

Mai mult, date fiind pozițiile publice ocupate de cei doi și gravitatea faptelor mai sus expuse, vă solicit să aveți în vedere disp. art. 202, alin. 4, lit e, Cod pr. penală și, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, să procedați în consecință. 

Astfel, trebuie să aveți în vedere influența pe care cei de mai sus o au asupra instituțiilor publice, inclusiv asupra DNA, influență recunoscută chiar de Procurorul șef DNA, Laura Codruța Kovesi. 

Lăsarea în libertate a celor doi ar putea crea în societate temerea că justiția nu funcționează tocmai într-un caz în care este atacat și manipulat statul de drept prin una din funcțiile sale esențiale: legiferarea. 

În acest sens există o bogată practică judiciară a instanțelor prin care, uniform și constant, s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpați cu motivarea generală și comună că „lăsarea acestora în libertate ar crea în societate temerea că justiția este nefuncțională”. 

Față de toate aspectele de mai sus, considerăm că se impune punerea în discuție a pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a celor doi. 

Vă solicităm, în concluzie, să analizați cele de mai sus și să acționați în consecință. 

Florica Roman 

18 mai 2016 

 

Stie oricine ca oricare altă persoană ar fi fost în poziția Ambasadorului American Hans Klemm și recunoștea public că și-a folosit influența asupra președintelui Camerei Deputaților Valeriu Zgonea să treacă anumite legi, era automat «săltat» de mascați, reținut și băgat la tubulatură, la «Beciul Domnesc».

Amintim că ambasadorul Statelor Unite ale Americii la București, Hans Klemm, s-a aflat, vinerea trecută, la Camera Deputaților, unde a discutat mai multe subiecte cu membrii Comisiei de Apărare.

Cu această ocazie, reprezentantul SUA s-a întâlnit cu președintele Camerei, Valeriu Zgonea, în contextul eforturilor făcute de PSD pentru a-l debarca de la conducerea camerei inferioare a Parlamentului.

Valeriu Zgonea a spus că în spatele acestor demersuri ar sta preocupările unor membri PSD de a declanșa procedurile pentru adoptarea unor legi, sau modificarea altora, astfel încât politicienii să se pună la adăpost de procurorii anticorupție.

Reprezentantul SUA a folosit prilejul pentru a-și arăta sprijinul pentru Valeriu Zgonea, căruia i-a mulțumit pentru modul în care și-a îndeplinit obligațiile în ultimele săptămâni.

 

http://radioconstanta.ro/;  http://www.activenews.ro/stiri-politic/Un-judecator-a-depus-la-DNA-o-plangere-penala ; http://www.cotidianul.ro/

18/05/2016 Posted by | PRESA ROMANEASCA | , , , , | Lasă un comentariu

Modernizarea României şi Constituţiile sale de-a lungul timpului

$article.media.images[0].description

 

 

 

 

 

 

 Constituţiile românilor

 

 

Prima reglementare cu astfel de tentă a fost  “Proclamaţia de la Padeş către norodul omenesc” din Ţara Românească, dată de Tudor Vladimirescu la 23 ianuarie 1821.

Alt act, rămas însă în stadiul de proiect de Constituţie a fost cel al “Cărvunarilor” moldoveni din 1822.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Au fost şi alte reglementari, fie cuprinse în dispoziţiile unor legi, ca Regulamentul Organic, fie în acte interne, ca programe ale divanurilor ad-hoc, sau în proclamaţii de drepturi, cum au fost cele ale Revoluţiei de la 1848.

 

Un alt act cu caracter constituţional a fost Statutul lui Cuza adoptat în anul 1864 la iniţiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Constituţia  lui Cuza din 1864, denumită oficial Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris, a fost un act cu caracter pur constituţional, adoptat la 2 mai 1864 după „lovitura de stat” a lui Alexandru Ioan Cuza.

A fost în fapt prima Constituţie a României.

În ciuda numelui, actul nu mai urmărea prevederile Convenţiei, ci mai degrabă îi schimba radical sensul.

Domnitorul dispunea de puteri sporite, iar Corpul legiuitor devenea bicameral. Odată cu noua constituţie a fost adoptată şi o nouă lege electorală.

Pentru aprobarea ei s-a organizat un plebiscit între 10 şi 26 mai.

Pentru „da” au fost exprimate 682.621 de voturi, 1.307 voturi pentru „nu” şi 70.220 abţineri. Statutul a fost publicat în „Monitorul oficial” nr. 146 din 3 iulie 1864.

Textul de bază pe care făuritorii noii Constituţii l-au urmat îndeaproape a fost Constituţia belgiană din 1831.

Această reformă constituţională a permis înfăptuirea reformei agrare (vezi articolul reforma agrară din 1864)din 14 august 1864, prin care ţăranii clăcaşi erau eliberaţi de obligaţiile faţă de boieri şi erau împroprietăriţi cu pământ.

A fost o reformă fundamentală pentru modernizarea tânărului stat român şi, cu toate că a avut numeroase lipsuri, a rupt legăturile cu economia şi societatea de tip feudal.

A fost în vigoare până la adoptarea Constituţiei din 1866, in timpul principelui Carol I.

 

 

Istoria ne spune ca România a avut şapte constituţii şi 16 revizuiri ale acestora si ca prima Constituţie a tarii a fost aplicata în 1866 si  modificată în 1879, ca urmare a dobândirii independenţei.

În martie 1866, locotenenţa domnească instaurată după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza a prezentat proiectul acestei  Constituţii care a fost dezbatuta si votata de Adunarea Electivă la 29 iunie 1866 şi publicată la 1 iulie 1866 în “Monitorul Oficial” nr. 142.

Aceasta a fost o Constituţie modernă, influenţată de Constituţia belgiană din 1831, considerată un model pentru acele vremuri, fiind inspirată la rândul său din principiile Revoluţiei franceze din 1789. A fost cea mai longevivă Constituţie (1866-1923) şi cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I.

Constituţia din 1866 a instituit regimul guvernului reprezentativ, al responsabilităţii ministeriale, al separării puterilor, al drepturilor cetăţeneşti, al egalităţii în faţa legilor, al libertăţii presei şi a conştiinţei, pe scurt – principiile fundamentale ale lumii moderne. 

 

 

 

 

 

 

 

(w400) Constituţ

 

 

 

 

 

Proclamarea Regatului în 1884 a adus o nouă modificare a Constitutiei. În 1916 s-a început o revizuire care a fost finalizată în 1917, când s-a acordat votul universal. În 1923,se voteaza  altă Constituţie şi apoi în 1938, o nouă Constituţie. Între anii ’40-’44,  în timpul celui de-al doilea Război Mondial, Constituţia a fost suspendată. În 1948, 1952 şi 1965 au urmat alte trei Constituţii. În 1991 a venit rândul Constituţiei de după căderea comunismului. Această lege fundamentală a fost revizuită în 2003.Unele revizuiri au fost de importanţă capitală, precum cea din 1884, care includea proclamarea independenţei şi Regatul, sau cea din 1974, care instituia funcţia de preşedinte al ţării.

 

Alegerea Constituţiei belgiene ca model a fost inspirată (unii oameni politici români şi visau să transforme România într-o „Belgie a Orientului”). 

Era în multe privinţe Constituţia cea mai înaintată şi cea mai echilibrată din Europa, o constituţie chintesenţă a modelelor francez, englez şi american, modele în circulaţie şi din care s-au inspirat toate constituţiile europene din veacul al 19-lea.

Constituţia din 1866 introducea trei principii fundamentale: principiul suveranităţii naţionale, potrivit căruia toate puterile emanau de la Naţiune, principiul guvernării reprezentative, după care Naţiunea nu poate guvema decât prin delegaţi, şi principiul separării puterilor în stat: legislativă, executivă şi judecătorească, ai căror titulari erau independenţi unii de alţii.

Puterea legislativă era exercitată de Parlament (bicameral) şi de către rege. Numai acordul de voinţe al celor trei ramuri ale puterii legislative, Adunarea Deputaţilor, Senat şi rege asigura introducerea şi funcţionarea legislaţiei.

Puterea judecătorească era formal independentă de celelalte două. Nici o jurisdicţie nu se putea crea decât în virtutea unei legi.

Curtea de Casaţie avea drept de a cenzura actele administrative la cererea unui recurent, proclamând, dacă era cazul, ilegalitatea lor (s-a întâmplat in martie 1912, când a fost respinsă legea tramvaielor, adusă de guvemul P.P. Carp, obligându-l pe acesta să demisioneze).

Puterea executivă avea ascendent asupra celorlate două (potrivit principiului liberal al separării puterilor cele trei puteri trebuiau să aibă o forţă egală, pentru a evita supremaţia uneia asupra celorlalte).

Ea era asigurată de suveran şi de miniştri (până la 15 martie 1881, cănd Romania s-a proclamat regat, suveranul avea titlul de Domn). Prin Constituţie, regele era irevocabil, în sensul că puterile lui erau pe viaţă şi erau ereditare şi era inviolabil în sensul că nu era răspunzător nici pentru actele sale personale.

Principiul inviolabilităţii avea şi reversul său. Actele regelui nu aveau nicio putere decât dacă erau contrasemnate de un ministru.

În intenţia legiutorilor de la 1866, dar şi a acelora de mai târziu, regele urma a fi un element ponderator intre cele trei puteri, temperându-le excesele, un element care să reprezinte principiul colaborării puterilor. Regele era deasupra partidelor planând deasupra pasiunilor politice. Raţiunea de a fi a suveranului era astfel foarte limpede exprimata de oonstiuţionalii de la 1866: asigurarea stabilitatii intregului sistem constituţional.

Nu întamplator suveranul era străin pentru a curma rivalitaţile inteme pentru domnie.

Şi nu întamplator era dintr-o familie domnitoare din Europa (în cazul lui Carol I din familia Hohenzollern-Sigmaringen ce se afla pe tronul Germaniei).

Aceasta fusese una din doleanţele cele mai insemnate ale Divanurilor ad-hoc din 1857.

Ei sperau ca un principe strain, dintr-o casa domnitoare din Apus, prin prestigiul familiei din care provenea şi, de ce nu, prin sprijinul acesteia le putea fi de folos în dobândirea independenţei şi în păstrarea ei.

Şi în momentele de criză din Europa anilor de domnie ai lui Carol I calculul oamenilor politici romani s-a dovedit exact.

În aceeaşi idee, a asigurării unei stabilităţi politice, Constituţia de la 1866 introduce principiul eredităţii în desemnarea monarhului.

Puterea executiva era exercitata de guvern si rege, care desemna primul ministru, aproba lista ministrilor, primea juramântul lor.

Cu mandat regal regele putea proroga sau dizolva parlamentul acesta din urmă pe de alta parte, putea da vot de blam unui ministru sau întregului guvern cum s-a şi intamplat la 12 februarie 1901 sau la 17 ianuarie 1922.

Constituţia din 1866 a fost modificata în octombrie 1879, pentru a incorpora Dobrogea, pentru a inscrie independenţa tarii şi naturalizarea evreilor.

Apoi, în 1884, pentru a include în prevederile sale transformarea Romaniei în Regat şi largirea dreptului de vor.

În 1917, în plin razboi, Constituţia e revizuita din nou, prin introducerea principiului exproprierii averilor si al votului universal.

 

 

 

 

 

 

 

(w220) Constituţ

 

 

 

 

 

 

 

O modificare substianţiala sufera Constituţia în martie 1923, dupa realizarea deplinei unitati a statului roman, cand sunt înlocuite 20 de articole, se adauga 7 articole noi, in timp ce alte 25 sufera modificari de redactare si primesc adaosuri (doar 76 au fost  menţinute întocmai).

Modificarea din 1923 e o sinteza între prevederile din 1866 şi acelea introduse în 1917.

Se introduce votul universal, egal, direct şi secret, se aseaza interesul public înaintea celui individual şi se proclama libertati cetaţeneşti în spiritul democratic al vremii.

În sistemul politic rolul esenţial îl are, mai evident decat în 1866, parlamentul, ramas bicameral, care avea drept de control al puterii executive pana la a cere urmarirea ministrilor şi trimiterea lor inaintea Curţii de Casaţie şi Justiţie.

Puterea executiva era incredintata regelui şi guvernului. Prerogativele regelui ramaneau cele stabilite în 1866, dar erau practic diminuate, ca urmare a creşterii rolului Parlamentului ales prin vot universal.

Cresc, de asemenea, prerogativele Curţii de Casaţie şi Justiţie. Cu modificarile ei importante din 1923, Constituţia Romaniei era una dintre cele mai avansate din Europa acelor ani, raspundea unor necesitati istorice şi asigura cadrul necesar dezvoltarii statului naţional unitar.

Partidele care n-au acceptat modificarile din 1923 (confruntarea politica era intensa), au guvernat apoi pe baza ei, iar în anii cand a fost atacata de forţele de dreapta, au militat pentru apararea Constituţiei.

 În ansamblu, Constituţia a constituit un argument puternic pentru aducerea la ordine a celor tentaţi s-o încalce şi a asigurat cadrul legal de desfăşurare a democraţiei romane..

Nu trebuie uitat ca posibilitatea aplicarii ei a fost puternic afectata de un context internaţional nefericit, un context care a favorizat un alt regim politic, acela al monarhiei autoritare a lui Carol II, susţinut legal de o noua Constituţie, opera a lui Istratie Micescu, pe baza sugestiilor date de Carol.

Acest nou act legislativ a fost  publicat la 20 februarie 1938 şi aprobat printr-un  plebiscit la 24 febuarie.

 

 

 

 

 

 

 

 

(w220) Constituţ

 

 

 

 

 

 

 

Prin cele 8 titluri şi 100 articole, noua Constituţie consacra principiul supremaţiei regelui şi suprima separaţia puterilor. Puterea legislativa era exercitata de rege prin intermediul parlamentului bicameral, limitat doar la legiferare şi avand un caracter corporativ.

Puterea executiva o exercita tot regele, prin guvern, numit şi revocat de el, fără raspundere politica faţa de parlament. Libertaţile şi drepturile oetaţeneşti sunt restranse considerabil.

În fapt suntem sub o dictatura aceea a regelui. De la monarhia parlamentara se trecuse la dictatura monarhica.

Constituţia din 1938 a  fost suspendata la 5 septembrie 1940 de însuşi regele Carol al II- lea, care, o zi mai tarziu, abdica în favoarea fiului sau Mihai, trecand puterea generalului Ion Antonescu, sub a carui dictatura noul rege nu va mai fi decat un element decorativ.

 

 

 

 

 

 

(w400) Suspendare

 

 

 

 

 

Generalul Ion Antonescu n-a mai condus ţara dupa o Constituţie, ci cu Decrete-legi.  S-a revenit la un regim constituţional după 23 august 1944, dar în condiţiile de ocupaţie a ţarii de catre trupele sovietice, care au şi adus un alt regim, cel comunist.

Prima Constituţie pe care şi-o da acest regim este aceea din 13 aprilie 1948. O copie dupa Constituţia sovietica din 1936, care consfinţea transformarea tarii în republica populara, creata „prin lupta dusa de popor in frunte cu clasa muncitoare împotriva fascismului, reactiunii şi imperialismului” şi stabilea principiile construirii socialismlui în România şi noile organe ale puterii de stat.

 

 

 

 

 

 

 

(w220) Constituţ

 

 

 

Patru ani mai tarziu, la 24 septembrie 1952, Marea Adunare Naţionala (parlatnentul unicameral în acei ani) voteaza o altă Constituţie, a construirii   socialismului, care face bilanţul transformarilor societaţii romaneşti din punct de vedere economic, social şi politic, consacra rolul dominant al sectorului socialist în economia naţionala şi statueaza Partidul Muncitoresc Român (noul nume al PCR după 1948), drept „forţa politica conducătoare” atât „a organizaţiilor celor ce muncesc”, cat şi a organelor şi instituţiilor de stat.

 

Mai închegata juridic şi cu un conţinut mai amplu a fost  noua Constituţie  ceausista din 21 august 1965, modificata de 10 ori în anii succesivi, care schimbă titulatura statului din republica populara în republică socialistă, statua existenţa economiei bazata pe proprietatea socialista asupra mijloacelor de producţie, rolul conducator al PCR (se revine la vechiul nume) în întreaga viaţa a societatii şi propunea “conducerea colectiva” ca principiu calauzitor al vieţii de stat.

 

 

 

 

 

 

 

(w220) Constituţ

 

 

 

 

 

 

 

Punerea în practică a acestei Constituţii va fi la bunul plac al familiei Ceauşescu.

La o practică constituţională reala, se revine abia dupa revoluţia din 1989, prin adoptarea la 21 noiembrie 1991 a unei Constituţii care proclama România drept “stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalitaţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate”.

 

 

 

 

 

 

 

(w220) Constituţ

 

 

 

 

 

 

 

Potrivit Decretului-Lege 92/1990, Adunarea Deputaţilor şi Senatul s-au constituit în Adunarea Constituantă pentru adoptarea Constituţiei României. 

La 11 iunie 1990, a fost desemnată Comisia Constituţională , condusă de profesorul Antonie Iorgovan, pentru a redacta tezele proiectului de Constituţie.

Elaborarea, dezbaterea şi adoptarea Constituţiei, inspirată din Constituţia franceză din 1958,  au durat aproape un an şi jumătate.

Prevederile care au provocat cele mai aprinse discuţii s-au referit la caracterul naţional al statului român, la drepturile minorităţilor naţionale, forma de guvernământ, lipsa garantării proprietăţii (fiind preferată formula de „ocrotire” a acesteia), dreptul de proprietate asupra terenurilor ca atribut exclusiv al cetăţeanului român sau la separarea puterilor în stat.

Constituţia a fost adoptată în Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendum naţional. În 8 decembrie 1991 din cei 11 milioane de români care au participat la vot, peste 77% au spus DA noii Constituţii. Începînd din 1995, ziua de 8 decembrie este proclamată Zi a Constituţiei României”. 

O serie de prevederi constituţionale anterioare comunizarii României, sunt reluate pentru a se pune un acord intre starea de drept din Romania şi aceea existenta în Occidentul Europei.

În 2003, după dezbateri generale asupra propunerilor făcute de partide, dezbateri pe articole, dezbateri generale şi medieri între cele două Camere ale Parlamentului, a rezultat un nou text al Constituţiei.
Mai mult de jumătate dintre articole au suferit modificări.După o campanie puternică de promovare şi cu susţinerea tuturor partidelor parlamentare, cu excepţia Partidului Romania Mare, Constituția a fost revizuită.La referendumul naţional din 18 şi 19 octombrie 2003, s-au prezentat la vot 55,7% dintre cei 17 milioane de cetăţeni cu drept de vot, iar 89,7% dintre participanți au votat pentru modificarea Constituţiei, aceasta intrand în vigoare pe 29 octombrie 2003.

 

 

 

 

 

 

 

(w220) Constituţ

 

 

 

 

Principalele modificări aduse Constituţiei se referă la prelungirea mandatului preşedintelui României, de la 4 la 5 ani, la garantarea proprietăţii private, nu doar ocrotirea ei, la faptul că arestarea preventivă şi percheziţia nu vor putea fi decise decât de judecător şi nu de procuror, la competenţe diferite ale celor două Camere ale Parlamentului.

Imunitatea parlamentară este limitată, minoritățile naționale au dreptul de a folosi limba maternă în administrație și justiție şi nu se mai stipulează caracterul obligatoriu al serviciului militar.

Tot din 2003, Constituţia mai prevede: cetăţenii străini şi apatrizii au posibilitatea de a dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor, dar numai în condiţiile rezultate din aderarea României la UE; cetățenii țărilor membre ale UE vor avea dreptul de a alege și de a fi aleși în scrutinul local, dacă sunt rezidenți ai localității respective.

România se  întoarce în Europa şi din punct de vedere constituţional.Dezvoltarea constituţională a statului român este o parte componentă a modernizării sale şi a istoriei sale, supusă mereu frământărilor.

Teoretic, ea a reflectat evoluţia juridică europeană, dar, în perioada dictarurilor, între anii 1938 şi 1989, modelul democratic european n-a mai fost un punct de referinţă, iar în perioada anterioara celui de al doilea război mondial, practic aplicarea Constituţiei a luat forme  în care legea a fost mai mult invocată decât respectată.

Procesul de modernizare a ramas neterminat în spaţiul sud-est european şi moravurile au ramas şi ele legate în primul rând de interese personale şi de grup şi nu de interesul general, invocat dar nu şi luat în consideraţie.

Sub presiunea valurilor istoriei starea de drept a fost în acest spaţiu prea mult legata şi prea adesea subordonată influenţelor politice. Este de sperat o mai corectă reaşezare a normelor juridice cu năravurile oamenilor într-o Europă unită.

 

 

Surse: Ion Bulei – https://istoriiregasite.wordpress.com/ constitutiile-romanilor/; http://stiri.tvr.ro/cate-constitutii-a-avut-romania; http://legeaz.net/dictionar-juridic/constitutiile-romaniei

18/05/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Gândul zilei. O reglementare din Legea medievală a Țării Românești privitoare la hoţie

 

 

 

 

 

 

 

„Acela ce de mare sărăcie va fura, iar nu mult, ce numai cât va mânca şi cât se va îmbrăca, acela să se iarte; iar de nu vor vrea, atunce să-l şi cearte mai pre puţin, iar nu ca pe un fur, pentru că se chiamă c-au furat dă nevoie.” 

 

 

 

 

 

 

 

 

 – Prevedere din Legea medievală a Țării Românești, corpusul alcătuit sub Matei Basarab la 1652, cu titlul ”Îndreptarea legii”, glava 348, zaceala 6 –

Aceasta lege a fost in vigoare până în 1831, când au fost adoptate Regulamentele  Organice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Matei Basarab (uneori și Matei Brâncoveanu, n. 1580, Brâncoveni – d. 9 aprilie 1654), a fost domnul Țării Românești între 1632 și 1654.

A adus o contribuție majoră în înlocuirea limbii slavone cu cea românească, în viața oficială, religioasă și civilă a tarii si  a introdus prima legislație scrisă: „Pravila mică” (tipărită la mănăstirea Govora, 1640), care a fost tradusă din limba slavonă de către Moxa, precum și „Îndreptarea legii” (Târgoviște, 1652).

 

 

18/05/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: