CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cine a folosit pentru prima dată toponimul „România”si de unde vine acest nume ? VIDEO


 

 

 

 

 

 

 

De unde vine cu adevărat numele „România”?

Pentru mai mult de un mileniu, structura politică pe care o numim astăzi Imperiul Bizantin se numea  Ρωμανία (Romania) sau Βασιλεία Pωμαίων (Basileia Romaion), echivalentul latinescului Imperium Romanorum (Imperiul Roman).

După prăbuşirea imperiului, locuitorii greci de pe aceste teritorii se autointitulau în continuare Romaioi.

Revenirea de la romaioi la denumirea străveche de eleni, la fel ca cea din vlahi la români, a venit din considerente de ordin naţional – patriotic, intr-o vreme in care grecii aveau nevoie de sprijin occidental pentru a-şi câştiga independenţa la începutul sec. XIX.

Ei au preferat o imagine de păstrători ai unei culturi şi civilizaţii fabuloase, creând chiar si un curent” filoelenic”, adică iubitor de greci.

De fapt, dupa prabusirea Imperiului Roman de Apus, mai multe regiuni ale fostului imeriu erau numite Romania.

Astfel,din secolul VI până în secolul al  VIII- lea, Ravenna a fost reşedinţa oficială a exarhului, conducătorul civil şi militar al acestei regiuni, ca reprezentant al împăratului bizantin, iar întreaga zonă din jurul Ravennei era Romania.

 

 

 

 

 

https://i1.wp.com/itcuil.com/images/emilia-romagna-cartina_5.jpg

 

 

 

 

 

În zilele noastre această regiune din nord – estul Italiei a pastrat amintirea romana si se cheamă Romagna.

Denumirea de „Romania“ este atestată de timpuriu si în legătură cu spaţiul dunărean (scrisoarea lui Auxenţiu de Durostorum, dată în jurul anului 383).

Intr-un izvor din secolul al XVI-lea evidenţiat de istoricul Şerban Papacostea, se dovedeşte fără vreun dubiu, că românii (şi anumiţi cunoscători străini) îi ziceau Ţării Româneşti „Romaniola“ sau „Romandiola“.

Acest document din secolul al XVI-lea, era un memoriu al iezuitului ungur Ştefan Szántó (Arator), prin care se cerea înfiinţarea la Roma a unor colegii pentru diverse naţiuni, între care şi pentru Valachia inferior, „quae Romandiola et Romaniola dicitur”.

Clericul spunea că ţara aceasta era vecină cu Transilvania, că se numea odinioară Dacia şi că locuitorii ei vorbesc o limba italică coruptă, pe care italienii o puteau înţelege.

„Romaniola”/„Romandiola” este evident un derivat de la Romania, o variantă a acestui nume.

Iezuitul ungur spunea că „Valahia inferioară este numită Romaniola” şi „Romandiola”, fără să indice de către cine, dar se înţelege însă, că de către locuitorii săi, românii, pe care îi prezintă ca italianofoni/ latinofoni, descendenţi de la Roma.

Fireşte, românii nu pronunţau Romania sau Romaniola/ Romandiola, dar iezuitul nu a putut reda în latină anumite sunete (mai ales vocale) specifice limbii române.

Faptul că autorul mărturiei de mai sus este maghiar, adică un cunoscător al românilor, este extrem de important, fiindcă el i-a putut auzi pe români cum îi ziceau efectiv celei mai vechi dintre ţările lor.

Atestarea pentru secolul al XVI-lea a unei variante a numelui de Romania (Romaniola) în legătură cu Ţara Românească (Muntenia) de atunci, nu este surprinzătoare.

Era firesc să fie aşa, în urma întregii evoluţii istorice.

Ţara Românească a păstrat şi prin numele său denumirea poporului pe care-l adăpostea, a conservat cea dintâi, inclusiv sub aspect politic, identitatea românească şi a preluat apoi misiunea de reconstituire a unităţii tuturor românilor“,  explică istoricul Ioan-Aurel Pop, rectorul Universitatii din Cluj.

Când francii  au devastat in timpul celei de-a patra cruciade în anul 1204, Constantinopolul, capitala Imperiului Roman de Rasarit, in haosul creat în imperiu, aceşti aventurieri şi-au ales propriul împărat, dandu-i  titlul de “Imperator Romaniae” şi au proclamat propriul lor Imperiu Latin.

Împăratul ales de cruciaţi, Baldwin I (1204-1205), si-a luat titlul de “Imperator Romaniae”, împăratul Romaniei, Papa fiind unicul “Imperator Romanorum”.

Împăratul Romaniei era diferit faţă de cel bizantin, acest titlu aparţinând succesorilor germani ai lui Carol cel Mare şi Otto al III- lea, încoronaţi de Papa de la Roma.

După Otto al III- lea, regii germani s-au autointitulat “Rex Romanorum”, regi romani, în intervalul dintre alegerea lor în Germania şi încoronarea la Roma, care putea dura ani de zile.

Pe la jumătatea sec XIII, mulţi dintre regii germani încă nu fusereră încoronaţi, rămânând regi romani în teritoriile lor.

În 1508 Papa le-a permis regilor romani, “Rex Romanorum”, să se autointituleze Împărat roman ales, “Imperator Romanorum Electus”, fără încoronare la Roma, ultimul dintre aceştia abdicând în 1806, odată cu căderea Sfântului Imperiu Roman.

Dar occidentalii nu au fost singurii spoliatori ai Imperiului Bizantin în numele Romei.

În secolul al XI- lea , o ramura a turcilor selgiucizi au înfiinţat un sultanat în Asia Mica, în peninsula anatoliană.

Teritoriul sultanatului a fost cucerit de la bizantini după bătălia de la Manzikert (1071), în care împăratul Romanus IV Diogenes a căzut prizonier în mâinile turcilor.

Noul stat turc a fost numit Rum, de la Roma.

Sultanatul din Rum a existat până după 1300, cu capitala la Konya. Ulterior, turcii otomani au adoptat termenul Rumelia, pentru a denumi teritoriile din peninsula balcanică pe care le-au cucerit de la bizantini în secolul XIV.

Rumelia era un diminutiv, dacă Anatolia era Rum (Roma), atunci teritoriile europene erau Rumelia (Roma Mică). Termenul Rumelia a dăinuit până în secolul al  XIX- lea.

„Actul de botez al României“ erau cărţile unor cărturari italieni, saşi şi greci.

„La începutul secolului al XVII-lea, cărturarul raguzan Giacomo Luccari foloseşte deja cuvântul România, denumind astfel Ţara Românească.

În secolul al XVIII-lea, acelaşi termen este folosit de invatatul sas Martin Felmer.

Asocierea numelui Romania cu cel al ţării noastre are rădăcini în secolul XIX fiind folosit pentru prima oară de către un istoric grec, Dimitrie Phillippide în 1816, care, în lucrările sale Istoria României şi Geografia României,se  referea la spaţiul vechii Dacii traiane.

Multă vreme s-a considerat că aceste cărţi ale grecului Phillippide „au constituit actul de botez al României, dar astăzi medieviştii descoperă mereu menţiuni mai vechi ale unor termeni asemănători precum Romaniolia“, afirmă profesorul Sorin Mitu, şeful catedrei de Istorie Modernă la Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca.

Când turcii au fost învinşi de armatele ruse, cele două părţi au semnat tratatul de la San Stefano (1877), care includea o clauză prin care se crea pe un teritoriu din Bulgaria, Principatul Rumeliei de est, sub protectorat rusesc, care însă nu s-a realizat niciodată.

Sub presiunile puterilor vestice, tratatul de la San Stefano a suferit modificări importante la Congresul de la Berlin din 1878, Rumelia de Est dispărând înainte de a exista.

 

În primele menţionări istorice din evul mediu, în cronicile maghiare şi bizantine, românii erau numiti vlahi.

Un principat cu numele de Valahia a apărut în jurul anului 1300, urmat de un altul pe teritoriul actualei Moldove.

Limba vlahilor derivă din cea latină, asa zisii vlahi fiind  urmaşii coloniştilor romani care au locuit în Balcani şi nordul Dunării dupa invazia armatelor imparatului Traian.

Idea unei descendenţe latine le-a creat un motiv de mândrie, dar si motivaţia de a cere Franţei lui Napoleon III (1852-1870), ca unei surori mai mari, sprijinul pentru unirea principatelor Valachia (Tara Romaneasca) şi Moldova în 1859.

Acest lucru s-a petrecut în 1862, când şi sultanul otoman Abdul Aziz şi-a dat acceptul creării acestui nou stat.

Numele de România (în forma specifică, cu vocalele „o” şi „â”) s-a folosit pentru prima oară în mod oficial în documente de stat, prin anii 1862-1866, pentru teritoriul rezultat din unirea Ţării Româneşti (Oltenia şi Muntenia, fără Dobrogea) şi al  Moldovei (partea central-apuseană – cu zona de la nordul gurilor Dunării – fără Bucovina şi fără cea mai mare parte din teritoriul dintre Prut si Nistru (Basarabia). (…)

Constituţia de la 1866 a consacrat numele de România, desi in străinătate s-a mai folosit, o perioadă, numele de Valahia.

Foarte mulţi oameni au uitat, iar alţii nu au ştiut niciodată că, până târziu în secolul al XIX-lea, ceea ce românii numeau generic „Ţara Românească” era pentru orice străin „Valahia” (cu diferite variante de scriere şi pronunţare).

Datorită acestei constituiri târzii a statului român modern şi a impunerii denumirii oficiale de România abia în a doua parte a secolului al XIX-lea, mulţi autori străini au rămas derutaţi în legătură cu dualitatea numelui de Valahia-România şi a aceluia de valah-român.

S-a spus şi s-a scris adesea, că numele de România a fost «inventat»   sau folosit pentru prima oară in 1816 de către autorul grec, Dimitrie Philippide, când el publica la Leipzig lucrările Istoria României şi Geografia României, referindu-se în linii mari la spaţiul vechii Dacii Traiane .

In fapt, România nu este decât „o formă a denumirii de Ţara Rumânească/ Românească, adaptată timpurilor moderne“ şi că numele de Rumânia/ România a circulat în trecut în paralel cu denumirea de Vlahia/ Valahia, spune profesorul Ioan Aurel Pop,rectorul Universitatii din Cluj.

„Se ştie sigur, din vechi izvoare, că Moldova, Banatul, Făgăraşul, Maramureşul etc. erau numite uneori şi terrae Valachorum sau Valachiae/ Vlachiae/ Volachiae, adică «ţări ale rumânilor».

Aici, între Dunăre şi Carpaţii Meridionali (sau Alpii Transilvaniei, cum le ziceau occidentalii), s-a format la cumpăna secolelor al XIII-lea şi al XIV-lea, prin reunirea mai multor Vlahii, prototipul statului românesc medieval, adică Valahia Mare sau Ţara Românească. (…)

Numele de Ţară Românească este absolut identic cu acela de Românie“, afirmă Ioan-Aurel Pop.

În susţinerea ideii sale, istoricul precizează că „aşa cum pentru oricine denumirea de Germania este sinonimă cu cea de Deutschland (care, tradusă literal în româneşte, înseamnă „Ţara Germană” sau „Ţara Germanilor”), tot aşa numele de Ţara Rumânească/ Românească nu poate fi decât un sinonim al denumirii de Rumânia/ România“.

„Dacă England (tradus literal „Ţara Anglilor”) este un sinonim perfect al denumirii de Anglia, dacă Scotland („Ţara Scoţilor”) este totuna cu Scoţia şi dacă Magyarország („Ţara Maghiară”) este numele oficial actual al Ungariei, nu vedem de ce şi cum am putea susţine că între numele de „Ţara Românească” şi cel de România ar fi vreo deosebire de esenţă?

De altminteri, chiar şi astăzi, românii, mai ales în mediul rural, când se referă între ei, în limbaj colocvial, la statul român, nu spun România, ci „Ţara Românească“.

„Prin urmare, pentru români, numele de Rumânia/România nu este decât o formă a denumirii de Ţara Rumânească/ Românească, adaptată timpurilor moderne, dar extrasă din trecut, cu rădăcini în trecut şi justificată de istorie“, a explicat  istoricul clujean.

 


 

 

 

 

 

Surse:   adevarul.ro/; Ioan Robert – 

 

 

 

 

16/05/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

8 comentarii »

  1. Sunt putin contrariat . De ce credeti ca Romaniola – Romaniola sunt derivate ale numelui de Romania? De ce nu crededeti ca iezuitul ungur se referea doar la zona care a fost ocupata o perioada de romani prin imparatul Traian. Bizant este vechiul nume al capitalei Constantinopol a Imperiului Roman de Rasarit . Imperiul Bizantin este o gaselnita a unor pseudoistorici folosita dupa caderea Constantinopolelui in 1453. Amestecati adevarul cu minciuna pentru a creea o ceata deasa . Aici logica sfideaza gravitatia. Dupa prabusirea Imperiului locuitorii greci se numeau ei insisi romaioi (romei) apoi la 1821 au revenit la vechea denumire de eleni, din considerente patriotice, nationaliste . Sa fie oare asa? Constientizand din timp ca Imperiul Otoman este in declin , au parasit Fanarul pentru a emigra la nord de Dunare. Ce alt motiv sa fi avut de i-a apucat nebunia la 1821? Traiau foarte bine, nu aveau motiv de razmerita nu au fost asupriti si nici goniti. Cand au emigrat la nord de Dunare, au venit si cu numele de Romania pe care usor usor l-au impus. De-ar fi fost numai atat, au adus cu ei si apucaturile lor : mita, coruptie . Va sunt cunoscute numele de Ghica, Sturdza, Rosetti? Sunt doar cateva nume Romanesti. Ei au pregatit terenul in spatiul nord-dunarean cu cel putin 100 de ani inainte de 1821 . Romania – Noua Roma. Nu avem nici o gara cu Roma. Nu pot iezuitii sa ne faca noua istoria asa ca nu-i mai dati ca sursa de inspiratie.

    Comentariu de Catalin | 20/05/2016 | Răspunde

    • „Romaniola“ sau „Romandiola“ este un toponim aparut intr-un document din secolul al XVI-lea, al iezuitului ungur Ştefan Szántó (Arator), prin care se cerea înfiinţarea la Roma a unor colegii pentru diverse naţiuni, între care şi pentru Valachia inferior, „quae Romandiola et Romaniola dicitur”.
      Clericul spunea că ţara aceasta era vecină cu Transilvania, că se numea odinioară Dacia şi că locuitorii ei vorbesc o limba italică coruptă, pe care italienii o puteau înţelege. Se referea cel putin la o parte a zonei care fusese ocupata si anexata o perioada de romani prin imparatul Traian, adica la Oltenia.

      „Romaniola”/„Romandiola” era evident un derivat de la „Romania”, o variantă a acestui nume.

      Bastinasii românii nu pronunţau Romania sau Romaniola/ Romandiola, dar iezuitul nu a putut reda în latină anumite sunete (mai ales vocale) specifice limbii române.
      In Evul Mediu, vorbim despre „rumâni”, Rumânia.

      Către sfârșitul antichității, grecii își spuneau romaioi, adică romani (după Edictul lui Caracalla din 212, practic toți grecii erau cetățeni romani).După convertirea la creștinism a Imperiului Roman de Răsărit, elen a ajuns să fie sinonim cu păgân, recăpătându-și sensul inițial național la începutul celui de-al doilea mileniu.
      Cuvântul românesc „grec” provine din latinescul Graecus, care la rândul său provine din grecescul Γραικός (Graikos), numele unui trib din Beoția care a migrat în Italia în secolul al VIII-lea î.Hr., și acesta este cuvântul după care elenii au fost cunoscută în lumea occidentală.

      În general, cuvântul romaios a ajuns să îi desemneze pe locuitorii greci ai Imperiului Bizantin. Este folosit chiar și astăzi (chiar dacă foarte rar), fiind cel mai popular nume național după elen.
      Denumirea „Imperiul Bizantin” a apărut în 1557, la aproximativ un secol de la căderea Constantinopolului, de istoricul german Hieronymus Wolf, care a introdus un sistem de istoriografie bizantină în opera sa pentru a separa istoria Romei antice de acea a Greciei medievale în opera sa Corpus Historiae Byzantinae.
      Mai apoi, mai mulți autori au adoptat terminologia sa, însă totuși aceasta a rămas relativ necunoscută. Când interesul pentru această perioadă a crescut, istoricii englezi au preferat să folosească terminologia romană (în special Edward Gibbon); în timp ce istoricii francezi au preferat numele de grec.
      Numele bizantin a reapărut la jumătatea secolului al XIX-lea, și de atunci s-a impus în istoriografie, chiar și în Grecia, în ciuda obiecțiilor din partea lui Constantin Paparregopoulus (influentul omolog grec al lui Gibbon) după care numele corect era Imperiul Grec. Puțini istorici greci au adoptat această terminologie în acea perioadă, dar a câștigat adepți în special în a doua jumătate a secolului XX.

      Grecii bizantini (romaioi sau romei), aveau toate motivele sa se rascoale si nu doar odata, ca orice alt popor aflat sub ocupatie straina. Ghica, Sturza, Rosetti au fost familii de greci romanizate, intre membrii acestora numarandu-se mari carturari,diplomati si politicieni luptatori pentru cauza romanitatii,nu doar filoeleni pusi pe jaf in Tarile Romane, asa cum sugerezi d-ta.
      Tastati pe Google numele respective si veti vedea cati romani vrednici si adevarati patrioti au dat aceste familii cu radacini grecesti…

      Comentariu de cersipamantromanesc | 20/05/2016 | Răspunde

      • ”După cutremurul creat de căderea Constantinopolului , o serie de familii nobiliare grecești , și-au revenit repede , ba chiar au căutat să profite din plin de noua schimbare politico-socială ce lovise șubredul Imperiu Roman de Răsărit . Scormonind prin istorie , apar numeroase mărturii conform cărora grecii din capitală nu aveau o reputație bună nici măcar în ochii semenilor lor . Odată cu stăpânirea turcească , sultanii au realizat dezamăgiți că proprii cetățeni turci nu știau să facă altceva decât să ducă războaie . Abili și atenți , grecii di Fanar s-au făcut rapid evidențiați în rândul noii stăpâniri deoarece aveau deja experiența seculară a conducerii unui stat . Negustori , bancheri și cămătari iscusiți au pus din nou mâna pe aparatul administrativ în care se împotmoliseră cuceritorii . Ca și cum nu ar fi fost de ajuns , înspre clădirile metropolei urmau să curgă șiruri , șiruri de afaceriști , carieriști , fripturiști , profitori și aventurieri de pe tot cuprinsul Imperiului Otoman . Influența lor a devenit în timp atât de mare încât , la apogeu , își permiteau să facă legea în administrația Patriarhiei . Istoricii greci sunt de părere că inclusiv ființa națională a Greciei a fost lovită de fanarioți , deoarece deveniseră peste noapte elita unui popor care la rândul său trăia sub crunta asuprire turcească . Grecii acuză pe bună dreptate clasa fanariotă de subordonarea și diluarea identității naționale pentru asigurarea unor interese materiale . Pentru noi la fel ca și pentru greci , albanezi , sârbi , bosniaci sau bulgari , fanarioții au întrupat la propriu esența corupției , trădării și perfidiei . Deoarece au stăpânit timp îndelungat la noi și în Balcani , au reușit să infesteze comportamental elitele politice naționale ale țărilor pe care le parazitau . Vechea elită conducătoare reprezentată de familiile boierești a fost iremediabil afectată , valorile sale etico-tradiționale bazate pe Legea Pământului și Dreptul Cutumiar țărănesc fiind pervertite și influențate de principii străine . Datorită acelorași fanarioți , încă din acea perioadă imaginea romanilor a fost compromisă în ochii țărilor europene . Dacă analizăm serios fenomenul propagării în timp a unor trăsături negative în cadrul unei populații de oameni , nu trebuie să blamăm pentru starea României de astăzi nici perioada comunistă nici pseudo-capitalismul sălbatic în care ne împotmolim astăzi . Semințele răului au fost aruncate atunci , în dezastruoasa și decadenta perioadă fanariotă . Dinastii de lăcuste umane Istoricește vorbind , epoca fanariotă a poluat Moldova începând cu 1711 și Valahia cu 1714 până la 1821 când au revenit domnii pământeni la conducerea celor două țări surori . Atenția fanarioților asupra Moldovei și Valahiei a fost alimentată de la bun început de lăcomie pură deoarece cele două voievodate în perioada medievală erau deosebit de bogate și prospere . Primul domn român care a intrat în contact cu fanarioții a fost Mihai Viteazul . În fața liotei chirăitoare de datornici și strângători de biruri din Fanar trimiși de sultan la București , viteazul voievod aplică cea mai bună soluție . Sub pretextul plătirii tuturor dobânzilor și birurilor , Mihai le dă lipitorilor ca punct de întâlnire o clădire unde reușește să-i strângă pe toți . Odată adunați ordonă blocarea ușilor și ferestrelor după care incendiază clădirea cu tot cu căpușele din Fanar . Totuși acest episod eficient de lichidare nu are darul să oprească invazia fanariotă pe meleagurile noastre . Multe familii fanariote găsiseră la noi condiții mult mai favorabile pentru afaceri și negoț comparativ cu Imperiul Otoman . Adevărata instaurare a fanarioților a fost definitivată de nefericita inspirație a lui Brâncoveanu și Cantemir de a scăpa de jugul otoman cu ajutorul țaratului Rusiei .După eșecul campaniei ruse de la Prut și dezastrul bătăliei de la Stănilești , Înalta Poartă nu mai vrea să riște și acceptă mita și peșcheșurile fanarioților care se întreceau să devină domni . Mulți dintre acești paraziți penetraseră boierimea valahă și moldoveană prin căsătorii și alianțe de rudenie . Așa râvnite erau voievodatele încât pe întreaga perioadă fanariotă nu mai puțin de 31 de domni din 11 familii s-au înghesuit și au luptat pe viață și pe moarte pentru privilegiul de a se îmbogăți pe spinarea populației celor două voievodate . Dintre cele 11 familii fanariote doar două au fost neaoșe : Racoviță și Calmasul , devenită Calimachi prin grecizare . Familia Ghica era de sorginte albaneza . Restul familiilor fanariote erau de sorginte grecească , printre cele mai faimoase fiind grupările Caradja , Cantacuzino ,Moruzi , Mavrocordat , Ipsilanti , Rosetti și Șuțu . Regimul fanariot a fost mai mult unul politico-economic decât etnic . Otomanilor nu le păsa cine conduce atât timp cât spre Stambul se scurgeau mulți bani și bogății naturale . Conștienți de regulile jocului fanarioții s-au desăvârșit în arta intrigilor și mituirii înalților funcționari publici : sultan , marii viziri , eunuci , dragomani , pașalele , valide-hanuma (mama sultanului) . Domnitorii proaspăt numiți intrau în țară cu suita lor de rude , creditori , datornici și prieteni , toți veniți să se căpătuiască pe spinarea populației autohtone . Veneau ca lăcustele . Numai Mihail Șuțu a venit pe tronul Moldovei însoțit de 80 de rude și de 800 prieteni apropiați . Avem de-a face cu o măsură de precauție luată de fanarioți care se temeau să fie trădați de boierii autohtoni . Așa iau naștere pe meleagurile noastre hidrele protipendadei și camarilei de mai târziu . Atunci au luat naștere în țara noastră nefastele și rușinoasele tradiții ale nepotismului și cumetriei . Totuși menținerea tronului nu era deloc o treabă ușoară în ciuda alaiului de măsuri luate . Fanarul nu dormea . Zeci de alte familii trudeau zi și noapte la uneltiri și comploturi care vizau mazilire domnului în funcție , pentru a se chivernisi o altă familie de căpușe . În fața unui astfel de pericol , domnitorii deja disperați după putere și menținerea tronului recurgeau la împilare și mărirea numărului de impozite (procedura este așa de actuală) . Cum clerul și marile familii de boieri erau scutiți de impozite , dezastrul și jaful se abătea asupra țăranilor și crescătorilor de animale autohtoni . Pentru mai multă siguranță în privința circulării banilor , fanarioții încredințau perceperea dărilor doar propriilor rude . Scaunul Valahiei și Moldovei era cea mai râvnită comoară , cronicile ne asigură că doar cele mai bogate și influente dinastii fanariote se luptau între ele pentru a-l stăpâni . Sumele puse în joc destinate mitei erau foarte mari 1-2 milioane lei aur . Odată ajuns pe tronul țării , prima grijă a fanariotului era strângerea unui bir cât mai mare să-i asigure lui și familiei mult râvnita continuitate la domnie . Pentru aceasta nu precupețeau nimic și dădeau dovadă de o cruzime aproape imposibil de egalat . Arnăuții care inițial se ocupau cu ordinea și paza domniei erau trimiși să jefuiască satele . Țăranilor li se impuneau taxe aberante pe nr. de copii , hainele de pe trup , pe dreptul de a purta căciulă sau nu , pe fumul de la sobă , pe numărul de uși și ferestre . Atât bărbați , femei și copii erau înecați cu fum de ardei iute și gunoi , fără apă și mâncare , erau biciuiți la tălpi , unii rămâneau infirmi , erau biciuiți ca niște animale , erau ținuți iarna cu picioarele în apă înghețată sau în zăpadă . Cei care mai aveau o brumă de avere erau închiși în beciurile agiilor și bătuți până plăteau tot și astfel rămâneau pe drumuri .„Serios acum , mi-a amorțit mâna pe maus . Continuarea o găsești în Manualul de Istorie Militară .

        Comentariu de Catalin | 21/05/2016

      • Care e legatura cu subiectul, respectiv cu toponimul Romania ?

        Comentariu de cersipamantromanesc | 22/05/2016

  2. Istoria este destul de complicată . Da, are legătură cu subiectul . Dacă acest subiect , Romania , ar fi prins viață pe pelicula unui film in câteva seriale , aș crede că penultimul episod ar fi premisele instalării urmașilor romeilor în spațiul nord-dunărean . Ca o dovadă de necontestat existenței unor Romanii pe teritoriul fostului Imperiu Roman de Răsărit vă pot sugera să citiți scrisoarea trimisă Papei de Ștefan cel Mare în care cerea ajutor militar împotriva soldaților semilunii . Personal caut doar adevărul istoric , faptele istorice așa cum s-a întâmplat . Eu nu doresc polemică . Vă mulțumesc din inimă pentru informațiile istorice pe care le oferiți dar personal sunt dator să trec aceste informații prin filtrul rațiunii .

    Comentariu de Catalin | 22/05/2016 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: