CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Dosare prăfuite despre un personaj aproape uitat: Generalul de poliție Gabriel Marinescu, omul regelui Carol al II-lea


 

 

 

 

 

 Generalul  de politie Gabriel Marinescu  a fost un bărbat impozant, robust, avea 96 de kg. si o înălţime de 1,75 m,  un personaj  care degaja energie şi putere.

Numit adesea si  Gavrilă Marinescu, s-a nascut la  7 noiembrie 1886, in localitatea Tigveni, judetul Arges.

Tatăl său a fost timp de peste patru decenii comandant al Școlii Primare de la Malmaison, astfel încât tânărul Gabriel si-a trăit copilaria si adolescenta  printre ofițeri.

Curajos luptător, acoperit de glorie în Primul Război Mondial, cavaler al Ordinului Militar „Mihai Viteazul”, prefect al Poliţiei Capitalei, subsecretar de stat mai mulţi ani, ministru de Interne o săptămână, ministru al Ordinii Publice două luni, preşedinte al „Societăţii Poliţiştilor din România”, al Federaţiei Române de Fotbal Asociaţie, al Clubului „Venus” Bucureşti, sforar politic, om de lume, şmecher, bogat, mafiot, manipulator de informaţii, un dur – Gavrilă Marinescu a fost toate cele de mai sus.

A  participat la Campania din Bulgaria, fiind mobilizat cu Regimentul 6 Vânători. A îndeplinit funcţia de comandant de companie mitraliere, la 23 iunie 1913 înapoindu-se şi fiind demobilizat la 27 august 1913.

Pentru aceasta, a primit medalia „Avântul Ţării”, care are pe avers efigia regelui Carol I şi inscripţia cu majuscule „În amintirea înălţătorului avânt”, iar pe revers „Din Carpaţi peste Dunăre la Balcani”.

După declaraţia de război a României faţă de Austro-Ungaria (14/27 august 1916), Marinescu a fost iarăşi mobilizat şi a plecat pe frontul Primului Război Mondial cu Regimentul 2 Vânători. La 1 aprilie 1917 îl găsim pe Marinescu în acelaşi regiment.

La 21 de ani e sublocotenent, la 24 locotenent, la 29 căpitan, la 31 maior, la 35 locotenent-colonel, la 40 de ani împliniţi colonel. Si-a luat toate gradele pe merit.

Prin Înaltul Decret Regal Nr. 849/ 11 august 1917, lui Gabriel Marinescu i se conferă Ordinul „Mihai Viteazul” Clasa a III-a.

Motivaţia decorării a fost:

„Pentru spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă cerând să lupte în linia întâi cu batalionul său la ruperea frontului german de la Mărăşti unde, în ziua de 11 iulie 1917, a cucerit poziţiile întărite ale acestuia şi apoi satele Topeşti şi Bârseşti, de pe valea râului Putna”.

La data de 15 mai 1923: locotenent-colonelul Gabriel Marinescu e unul dintre cei patru ofiţeri care poartă sicriul cu Eroul Necunoscut.

In 1926-1928, la varsta de 42 de ani, devine comandant al Regimentului 9 Vânători de Gardă (la 1 iulie 1927 este avansat colonel) iar in 1929 e decorat cu „Steaua României” în grad de Ofiţer.

In zilele de 7-13 iunie 1930 participă la lovitura de stat a lui Carol. Îl însoţeşte pe Principele Carol la Palatul Cotroceni cu regimentul sau.

La data de 11 iunie 1930: demisionează din armată pentru a fi numit de rege prefect al Poliţiei Capitalei (va rămâne doar prefect până la 23 februarie 1937, după care va cumula şi alte funcţii).

Asadar, nu i-a mai plăcut regimul cazon  şi a intrat în viesparul din jurul aventurierului rege Carol al II-lea.

Mai vârstnic cu şapte ani decât Carol, Gabriel Marinescu l-a sprijinit în revenirea în ţară, in timpul  loviturii de stat (7-13 iunie 1930), ceea ce i-a asigurat un ascendent.

In anii 1932 -1935 este  preşedinte ale „Societăţii Poliţiştilor din România”, iar la 10 mai 1932 e decorat de rege cu Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Ofiţer. 

Gabriel Marinescu a fost primul care-a construit pentru poliţia romană clădiri, astfel încât, pentru prima oară în istorie poliţiştii au avut posibilitatea sa traiasca in conditii civilizate.

 A dat poliţiştilor, cu aprobarea regelui  cele mai frumoase uniforme din istorie. 

I-a stat aproape regelui toată perioada, inclusiv în timpul dictaturii regale.

În 1934, regele îl considera „garda mea personală”, iar un an mai târziu îi spunea lui Nicolae Lupu: „[Gavrilă Marinescu e] singurul om în care am încredere”.

Este cel care in februarie 1933: conduce operaţiunile de represiune a greviştilor de la Atelierele Griviţa.

 

In 1936 Gabriel Marinescu  inaugurează Palatul Prefecturii Poliţiei Capitalei (pe Calea Victoriei).

Intre anii 1936-1940 e preşedinte al clubului de fotbal Venus Bucureşti dupa ce  tot in 1936 devine vicepreşedinte al Federaţiei Române de Fotbal Asociaţie (F.R.F.A.).

10 mai 1937: este avansat la gradul de general de brigadă.

23 februarie 1937: intră subsecretar de stat la Ministerul de Interne în cabinetul Gh. Tătărescu. Îndeplineşte în acelaşi timp şi funcţia de prefect al Poliţiei Capitalei.

3 ianuarie 1938: în calitate de prefect al Poliţiei Capitalei, primeşte şi atribuţiile de secretar de stat, depinzând direct de Ministerul de Interne.

7-12 iunie 1938: România găzduieşte în sediul Prefecturii Poliţiei Capitalei cel de-al XIV-lea Congres al Comisiei Internaţionale de Poliţie Criminală (Interpol-ul de astăzi).

31 ianuarie 1939: este ales preşedinte al F.R.F.A., funcţie în care rămâne până la 6 septembrie 1940.

21-28 septembrie 1939: ministru de Interne în guvernul generalului Gh. Argeşanu. Execută legionarii din Capitală şi din ţară după asasinarea premierului Armand Călinescu.

In septembrie 1939: se ocupă de tranzitul prin ţara noastră a tezaurului polonez (12 vagoane), de refugiul preşedintelui, al guvernului Poloniei şi a mii de civili.

28 septembrie-23 noiembrie 1939: este titularul noului Minister al Ordinii Publice în cabinetul Constantin Argetoianu.

Octombrie 1939: începe declinul. Gabriel Marinescu se dezice de Rege şi de apropiaţi, cu care intră în conflict. Nu mai face parte din camarilă.

25 noiembrie 1939: este demis de la Prefectura Poliţiei Capitalei (în locul său e numit Rodrig Modreanu). Predă funcţia de prefect la 27 noiembrie 1939.

La data de 6 septembrie 1940 regele Carol al II- lea abdica.

18 septembrie 1940: în timp de încerca să părăsească ţara, Gabriel Marinescu este arestat la Ada Kaleh (sau Băile Herculane), adus la Timişoara şi apoi la Bucureşti.

30 septembrie 1940: eliberat, i se fixează domiciliu obligatoriu.

11 octombrie 1940: este arestat ca urmare a cercetărilor efectuate de Comisia specială de anchetă criminală; aceasta fusese înfiinţată de conducătorul statului, generalul Ion Antonescu.

27 noiembrie 1940 (noaptea de 26 spre 27, orele 1:00): are loc „Masacrul de la Jilava” sau „Noaptea Sf. Bartolomeu”.

Gabriel Marinescu este asasinat în celulă de către o echipă a morții legionară in noaptea de 26/27 noiembrie 1940 la orele 01:00.

În corpul său s-au găsit 10 gloanțe, din care trei i-au străpuns craniul. După cum precizează relatările celor care au asistat la asasinatele din acea noapte, generalul i-a primit pe asasini și, cu ultimele vorbe,i-a  înjură birjărește. Fostul prefect e înmormântat într-o capelă de la cimitirul bucureştean Şerban Vodă (Bellu).

 Existenţa generalului Gabriel Marinescu a fost un veritabil roman, al carui personaj tragic, cu un sfarsit tragic, a fost chiar el.

A fost un exemplu de cum trebuie croită o carieră militară, si de cum nu trebuie să fie o existenţă de poliţist, sau de demnitar al statului român.

 

 VIDEO:

https://www.youtube.com/watch?v=_oWmscdCjeg

 

 

 

 

 

Sursehttp://www.historia.ro/exclusiv;  http://www.dcnews.ro ; http://adevarul.ro

11/05/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: