CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O „ţară a ţiganilor”în România ? Dinastia ţigănească „regală”, invenţie din Ardeal


 

 

 

 

 

Egiptenii” de la Braşov

 

 

Se crede despre ţigani că au venit din India. Teoria se bazează pe asemănările lingvistice între limba romani şi cea indiană.

Apoi, datorită trăsăturilor fizice, iar  recent, analiza genetică a confirmat similitudini ale cromozomilor Y la ţigani şi indieni.

Chiar şi grupa sanguină, predominant B la ţigani, i-ar originea în India, de unde au plecat în urmă cu 1.400 de ani.

Prin părţile noastre, dar si prin alte parti ale Europei au fost confundaţi, din cauza culorii pielii, cu egiptenii.

Atacurile turcilor i-au împins din Est spre restul Europei, astfel că, în secolul XV toate popoarele consemnau în cronici referiri la existenţa ţiganilor. Aveau reputaţia de ghicitori şi magicieni.

 

S-au aşezat şi în Ţările Române.

 

Conform cronicilor, pe 3 octombrie 1385, domnitorul Dan Vodă confirma dania de „40 de sălaşe de aţigani” dăruiţi mănăstirii Vodiţa de către voievodul Vladislav, cu aproximativ 20 de ani în urmă.

Acelaşi voievod al ţiganilor a primit în 1422 de la regele Sigismund al Ungariei, privilegiul de a circula liber prin ţară „împreună cu ceata sa de ţigani”.

Unele drepturi au primit şi de la Gabriel Bethlen (în maghiară Gábor Bethlen), fost principe al Transilvaniei între 1613-1629, iar ţiganii respectivi, conduşi legal de un voievod, şi-au luat numele de gabori.

Pe timpul domnului muntean Mircea cel Bătrân, boierul Costea stăpânea în Ţara Făgăraşului satele Viştea de Jos, Viştea de Sus şi jumătate din Arpaşul de Jos, „precum şi 17 ţigani de cort”.

În 1416, miloşi faţă de nomazii care trăiau din pomeni, braşovenii au făcut donaţii în bani şi alimente „seniorului Emaus din Egipt şi celor a sută douăzeci de însoţitori ai săi”.

 

 

 

Ţigani călăi, ţigani de vânzare

 

 

 

 

 

 

 

 

Primul voievodat al ţiganilor a fost desfiinţat în 1588,de Dieta Ardealului. Ţiganii erau vânduţi ca sclavi şi puşi să execute muncile cele mai grele şi mai dezgustătoare.

De exemplu, în Braşovul secolului al XVI- lea, ţiganii erau cei angajaţi pe post de călăi.

Pe Dealul Furcilor, situat prin zona actualului Spital Judeţean, călăii ţigani îi executau pe infractori şi trădători prin tortură, spânzurare, decapitare, ardere pe rug, sau puneau in aplicare sentinte de bătaie, tăieri de urechi si nasuri etc.

Şi la Bran, Egiptii sau Ciganorum, cum erau mumiţi ţiganii, erau buni tot pentru a spânzura răufăcătorii.

În aceeaşi vreme, Ştefan Răzvan, fiul unui rob ţigan, a ajuns pe tronul Moldovei. A pierit în lupta cu polonezii din acelaşi an.

Nicolae Iorga a notat că, la 1 decembrie 1599, o ceată de lăutari ţigani, cântând imnuri naţionale, a fost prezentă la intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia.

Alături de cei opt trâmbiţaşi care mergeau înainte erau viori ţigăneşti”.

În secolul XVIII, Maria Tereza le-a luat ţiganilor dreptul de a deţine cai şi căruţe, i-a obligat la plata impozitelor, a interzis folosirea limbii ţigăneşti şi căsătoriile între ei, iar copiii de peste cinci ani erau puşi să slujească la familiile de ne-ţigani.

Dezrobirea ţiganilor nu s-a realizat peste noapte. Procesul a început în 1783, în Bucovina, peste doi ani, ajungând şi în Ardeal.

 

 

 

 

 

În Ţările Române, la 1800, robii erau încă robi. Egumenul mănăstirii Govora a dat „o fată de ţigan schimb, pentru o pereche de tingiri de aramă”.

În anul 1834, Ioan Câmpineanu a fost primul boier muntean care i-a eliberat pe ţiganii moşteniţi de la părinţi.

După publicarea „Ţiganiadei”, epopeea lui Ion Budai Deleanu, după mai multe studii ale lui Kogălniceanu şi ale altor intelectuali români, după programul paşoptiştilor, care cerea şi „desrobirea ţiganilor prin despăgubire”, vor mai trece mulţi ani până când, în 1856, se va proclama abolirea robiei ţiganilor din Ţările Române.

 

Dinastia ţigănească „regală”, invenţie din Ardeal

 

 

 

 

 

 

Ţiganii au continuat să trăiască pe aceste meleaguri şi să participe la istorie, în felul lor.

Cel mai mult li s-a dus faima de buni lăutari. În anul 1900, la Expoziţia Universală de la Paris, au impresionat prin virtuozitatea lor publicul vizitator.

George Potra scria: „Într-un pavilion erau adunaţi muzicanţi ai diferitelor ţări, pentru executarea unui concert. La un moment dat, lumina electrică se stinge, sala rămâne în întuneric, iar orchestra amuţeşte. Numai ţiganii români au continuat să cânte până s-a aprins lumina din nouă”.

Celebrul lăutar Zavaidoc a cântat împreună cu George Enescu şi cu soprana Elena Zamora prin spitale, în timpul primului război mondial.

În anul 1925, ţiganii români au început să scrie istorie şi în alte părţi ale Europei.

Plecaţi din Ardeal în Polonia, unii au ajung regi.

În 1925, Ion Mihalache, ţigan căldărar, s-a autoproclamat rege.

În anul următor, clanul Kwiek a instaurat dinastia regilor ţigani din Polonia, singura din istorie.

Dimitrie, Mihail, Vasile, Mateiaş, Rudolf şi Ianoş Kwiek, au domnit peste ţiganii polonezi în perioada 1926-1939.

Spre deosebire de regii ţigani de azi, cei din perioada interbelică erau învestiţi chiar de către conducerea statului, în cadrul unor ceremonii grandioase, oficiate de către arhimandriţi ortodocşi.

 

 

 

 

Primul a fost Grigore, al doilea Mihai, care în 1932 a făcut un turneu european, însoţit de gărzi de corp, secretare şi detectivi, ca să obţină susţinere pentru crearea unui stat al ţiganilor în India, pe malurile Gangelui.

În 1934, a ajuns şi la Bucureşti, după care şi-a ţinut discursul în Hyde Park, în Londra.

Succesorul lui a fost Mathias Kwiek, care a propus de câteva ori guvernului polonez, fără succes, o reformă civilă şi socială pentru populaţia de ţigani.

 

 

Încoronare regală, dar contrafăcută

 

 

 

 

 

 

 

A urmat Janos Kwiek. Au rămas celebre imaginile de la încoronarea lui, din 4 iulie 1937, desfăşurată pe stadionul naţional din Varşovia, în aclamaţiile a mii de oameni, ţigani şi neţigani, inclusiv Germaine Skadkowska, soţia premierului polonez.

De fapt, fastul ceremoniei a fost un fals. Se pare că invitaţii au fost plătiţi pentru prezenţă, costumul regal a fost închiriat de la teatru, iar cele 21 de salve de tun au fost trase cu pocnitori.

Cu ocazia încoronării, regele Janos I a anunţat:

Voi trimite o delegaţie la Mussolini care să ceară să ne garanteze o bucată de pământ în Abyssinia (Sudul Africii). A venit timpul să ne încetăm viaţa de nomazi. Vom avea în curând reprezentanţi proprii în Liga Naţiunilor”.

A fost arestat şi executat pentru că a refuzat să colaboreze cu naziştii.

 

 

 

 

Succesorul lui, Rudolf, a simpatizat cu naziştii, dar în 1947 tribunalul care l-a judecat pentru crime de război l-a găsit nevinovat. A murit în 1964.

La scurt timp după moartea sa, s-au găsit dovezi prin care oferea servicii naziştilor în schimbul permiselor de emigrare ale membrilor familiei sale.

Rudolf s-a autoproclamat şi el rege, dar a trebuit să renunţe la titlu regal în Polonia comunistă, alegând să fie numit preşedinte al Consiliului Mondial al Ţiganilor.

 

 

 

Romanesthan, patria ţiganilor

 

 

 

 

Ideea unui stat al ţiganilor, lansată pentru prima oară în istorie de dinastia regilor ţigani români din Polonia, a fost reluată în 1959 de către Ionel Rotaru, autointitulat Vaida Voevod al III-lea, ales voievod de către ursarii din România.

S-a stabilit în Franţa, unde a scris numeroase articole de presă despre înfiinţarea Romanesthan-ului, ţara ţiganilor, care propunea să fie lângă Lyon.

Avea propriul cabinet şi comunica cu miniştrii francezi, a scris chiar şi o scrisoare către ONU în care făcea o altă propunere de aşezare politică şi guvernamentală a ţiganilor: Somalia.

A făcut chiar paşapoarte pentru acest nou stat.

A înfiinţat Uniunea Mondială a Ţiganilor, interzisă de autorităţile franceze în 1965, care a continuat totuşi să funcţioneze ilegal până în 1984.

Deşi intenţiile lui erau dintre cele mai bune şi deşi este considerat fondatorul modern al organizatiei  pentru drepturiler ţiganilor, ideea unui stat al ţiganilor a rămas o utopie.

 

 

 

 

 

 

 

Nici măcar coetnicii lui nu au aderat la ea, aceştia considerând că „Romanesthan-ul este oriunde unde îmi stau picioarele”, după cum afirmase scriitorul canadian ţigan Ronald Lee.

Ideea unei patrii unice a ţiganilor n-a dispărut insa cu totul.

În 1993, Iulian Rădulescu, Împăratul Ţiganilor, a emis un „decret imperial” pentru crearea primului stat al minorităţii rromilor, cu numele simbolic de Cem Romengo, în oraşul Târgu-Jiu, cu promisiunea că noul stat nu va avea armată, nici frontiere.

„Decretul”respectiv a fost tratat ca o glumă…

 

 

Deportaţi şi „integraţi”

 

 

 

 

 

 

 

 

În România, prima asociaţie ţigănească a apărut la Calbor, lângă Făgăraş, în 1926, şi a fost înfiinţată de Naftanailă Lazăr.

În parcul Regina Maria din Făgăraş a avut loc o adunare a societăţii „Înfrăţirea neorustică” din Calbor, judeţul Făgăraş, înfiinţată de curând, în ziua de 18 iunie 1935.

Această societate este constituită din ţiganii aflaţi în jud. Făgăraş, însă numai o parte din ei, şi are ca scop, după cum declară ţiganul Naftanailă, preşedintele acestei societăţi, lupta pentru revendicările ţiganilor în vederea unui trai mai bun“.

Prima organizaţie ţigănească din lume, organizată după model săsesc, îi ajuta pe ţigani să se cultive prin seri de lectură, dans şi vizionări de spectacole de teatru.

Tot Lazăr a înfiinţat şi primul ziar al acestei etnii: „Neamul ţigănesc” (1934-1935).

În 1933, a luat fiinţă Asociaţia Generală a Ţiganilor din România, condusă de arhimandritul Calinic Pop Şerboianu.

Aceasta asociaţie urmărea şcolarizarea adulţilor, înfiinţarea de biblioteci, muzee, cantine, spitale, grădiniţe şi chiar o universitate ţigănească.

Au apărut ulterior mai multe publicaţii şi asociaţii ale ţiganilor din România, iar  numărul studiilor şi operelor literare a ajuns tot mai mare.

Ţiganii, ca de altfel si întreaga societate românească, cunoşteau o perioadă de bunăstare.

 Asta până în 1942, cînd a început deportarea  masivă a tiganilor  în Transnistria.

 

 

 

  Comitetul Român pentru Crime de Război a recunoscut oficial cifra de 36.000 de ţigani morti in timpul deportarii.

Comuniştii le-au ignorat existenţa. În perioada 1977-1983, programul PCR „Integrarea ţiganilor”, derulat prin Ministerul Afacerilor Interne, a trecut la sedentarizarea forţată a ţiganilor, încadrarea lor în muncă şi crearea de condiţii de trai, mai mult teoretic.

 

 

 

Vremea palatelor şi a regilor

 

 

 

 

  În anul 1971 Ion Cioaba a fost ales  bulibașă al tuturor rromilor nomazi din România, functie nerecunoscută de autorități.

 

 

 

ioncioabatj4

 

 

În această calitate, el a participat la primul Congres Mondial al Rromilor, care a fost organizat de International Gypsy Committee și avut loc în perioada 6-8 aprilie 1971 la Londra, fiind prezidat de actorul Yul Brynner, care a avut origini ţiganesti.
Acolo, s-a fost stabilit dialectul internațional al limbii rromani și a fost fondată prima organizație a acestei etnii: Uniunea Internațională a Rromilor.

Cu același prilej, s-au adoptat cele două simboluri ale națiunii rrome: imnul internațional – cântecul „Gelem, Gelem” („Umblăm, umblăm”), cântec lansat în anul 1967, în filmul iugoslav „Am întâlnit țigani fericiți”    și steagul internațional – format din două benzi longitudinale, verde și albastru, iar în centru este o roată cu spițe roșii (chakra).
Ziua de 8 aprilie (ziua închiderii primului congres al țiganilor), a fost proclamată ca “Ziua Internațională a Rromilor”.

 

După Revoluţie, Frontul Salvării Naţionale a inclus în Parlamentul României trei ţigani: Ion Cioabă, tatăl lui Florin Cioabă, reprezentant al căldărarilor şi nomazilor, Szomantz Petre, din partea ţiganilor maghiari, şi Nicolae Bobu, ţigan vătraş.

Consilier pentru problemele ţiganilor în Consiliul pentru Minorităţile Naţionale a fost intelectualul Nicolae Gheorghe. Din 1990, până în 1996, în Parlamentul României au mai fost Gheorghe Răducanu, Mădălin Voicu şi Nicolae Păun.

Au apărut mai multe formaţiuni politice ale ţiganilor, care s-au desfiinţat şi s-au reînfiinţat sub alte denumiri.

În 1993, Iulian Rădulescu s-a autoproclamat Împărat al Ţiganilor.


In 1997, la moartea tatălui său, Florin Cioabă a devenit Rege al Ţiganilor.

 

Foto:  „Regele” Florin Cioabă

Etnia a făcut mari progrese în ceea ce priveşte integrarea în societate, însă unele probleme s-au perpetuat. Infracţionalitatea în rândurile ţiganilor, de pildă, s-a extins în întreaga Europă şi a ajuns de pomină.  

Fără să se spetească într-un loc de muncă, ţiganii se întorc acasă cu pungile doldora de euro şi-şi fac palate.

Nu a disparut nici obiceiul maritisului fetelor de căsătoriile fetelor de 12 ani.

Îşi etalează colanele groase de aur şi manelele greu de înghiţit. Din robii de odinioară, ţiganii au ajuns nişte belferi. Unii dintre ei.

Clanurile de ţigani din Timişoara, de pildă, deţin supremaţia imobiliară din zonă şi s-au făcut stăpâni pe centrul oraşului.

Alţii, conduc din umbră mafia comerţului cu „maşini aduse“ sau traficul de ,,carne vie“.

 

 

 

 

 

Marea masă a ţiganilor nu mai păstrază nici portul, nici tradiţiile, ci formează comunităţi marginale care trăiesc de pe o zi pe alta, din cerşit sau scormonind prin ruine după fier vechi sau prin gunoaiele oraşelor.

Florin  Cioabă (n.1954 – d.2013), fostul rege al ţiganilor, cel care i-a mai bătut la cap pe ţigani să facă şcoală şi să respecte igiena şi legile, a fost îngropat cu mare pompă.

 

Tiganii au acum, doi regi autoproclamati. In ziua inmormantarii lui Florin Cioaba, fiul sau, Dorin Cioaba a fost incoronat rege international al romilor, iar Daniel, fratele sau – rege al romilor din Romania

 

 

Foto: „Regii” Daniel si Dorin Cioaba

 

 

 In timpul vietii,  Florin Cioabă s-a confruntat în cadrul minorității țiganilor din România cu existența unui „împărat” (Iulian Rădulescu) și a unui alt „rege internațional” (Ilie Badea Stănescu).

El a afirmar că:  „Familia mea a condus întotdeauna etnia țiganilor. Toți știau cine este tatăl meu. Un președinte de partid se mai poate face, dar un rege nu, este deja bătaie de joc.”

 

 

 

 

Sursa: http://desecretizari.blogspot.ro/ romanesthan-patria-tiganilor –

 

CITITI SI :

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/05/04/schimbarea-denumirii-tiganilor-in-romiromaromaniromanies-o-mare-eroare-care-trebuie-urgent-indreptata/

 

 

05/05/2016 - Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: