CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 24 aprilie in Istoria Românilor


 

 

 

 

 

 

 

1434: Prima atestare documentară a funcției de spătar la Curtea Moldovei – funcție de înalt demnitar, care purta, la festivități, sabia și buzduganul domnului.

 

 

 

  1514: Gheorghe Doja, un mic nobil secui, este numit comandant al oastei cruciate adunate în tabăra de la Rakos, în apropierea Budei.

 

Gheorghe Doja (n. cca. 1470, Dalnic, Scaunul Chizd, Regatul Ungariei, astăzi în județul Covasna, România – d. 20 iulie 1514, Timișoara).

Papa Leon al X-lea chemase la o cruciadă antiotomană, iar in anul 1513,   proclamarea cruciadei a dus la recrutarea țăranilor maghiari, slovaci, sârbi, croați, români și secui ca soldați. Prin participarea la cruciadă, țăranii sperau sa-și îmbunătățească greaua situație economică, în ipoteza unei campanii reușite în fața turcilor.

Gheorghe Doja fusese însărcinat cu organizarea unui corp de oaste secui, care să participe la cruciadă. El se remarcase anterior ca bun ofițer în războaiele antiotomane.

In scurt timp, armata  care s-a strans  pentru cruciadă s-a transformat  într-o oaste de răsculați pe teritoriul Ungariei și Transilvaniei, sub conducerea lui Gheorghe Doja.

 Armatele rasculate, formate din iobagi romani si unguri, au infrant mai intai nobilimea condusa de comitele Stefan Bathory si episcopul Nicolaie Csaki, dar au fost infrante langa Timisoara de comitele Ioan Zapolya. Gheorghe Doja a incercat sa schimbe albia Begai pentru a se putea apropia mai usor de cetate, dar nu a reusit si a fost infrant.

Se spune ca locul unde Doja a suferit o cumplita moarte, fiind pus pe un scaun din fier inrosit si ars de viu, este marcat de statuia Sfintei Marii din Piata cu acelasi nume a cartierului Iosefin din Timisoara.

Totusi, ultimele ipoteze sustin ca torturarea lui Doja ar fi avut loc chiar langa castel, de unde nobilii au putut urmari macabrul spectacol.

 

 

 

 

 

 

1595: Principele transilvănean  Sigismund Bathory, îl  înlătură de pe tronul Moldovei pe Aron Tiranul şi îl inscăuneaza  pe Ştefan Răzvan.

 

 

 

 

 

Sigismund Bathory, Fürst von Siebenbürgen (1572-1613)

 

Sigismund Bathory ( n. 1572 sau 1573 –  d. 27 martie 1613).

 

 

1837: Apare la Bucureşti in  Valahia, ziarul Cantor de avis şi comers, prima publicaţie românească specializată, destinată în exclusivitate afacerilor, sub conducerea lui Zaharia Carcalechi.

 

 

 

 

 

 

 

Ziarul a apărut pană la 30 ianuarie 1857, iar din 13 februarie 1843 a purtat numele de Vestitorul românesc.

 

 

 

 

 1868: S-a născut la Adjud, inginerul și istoricul de artă român Gheorghe Balș; (d. 22 septembrie 1934, Bucuresti).

Si-a făcut studiile superioare în Elveția, luându-și bacalaureatul la Lausanne și obținând diploma de inginer la Politehnica din Zürich. A intreprins călătorii de studii în Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia și Rusia pentru cercetarea influențelor străine în arhitecutra veche românească.

 

 

 

Gheorghe Bals

 

 

 

 

 

  La 4 iunie 1923 a fost ales membru titular al Academiei Române, între mai 1928 și mai 1931 fiind vicepreședinte al înaltului for. La 9 iunie 1925 a ținut discursul de recepție, vorbind despre începuturile arhitecturii românești din Moldova

S-a afirmat în calitate de constructor, colaborând cu Anghel Saligny la realizarea podului de la Cernavodă și la modernizarea si extinderea portului Constanța.

 Este autorul multor construcții spitalicești, iar în colaborare cu arhitectul Nicolae Ghica-Budești, a avut un rol important in  construirea Institutului de seruri și vaccinuri „L. Pasteur” din București.

 A publicat studii valoroase de sinteză asupra arhitecturii bizantine, precum și asupra bisericilor și mănăstirilor moldovenești.

 

 

1870: S-a pus piatra de temelie a Capelei Sf. Elisabeta, ale cărei picturi murale au fost executate în 1874 de Gheorghe Tătărescu.  Capela  a fost ctitorita de regina Elisabeta, sotia regelui Carol I, in anul 1870. Slujba punerii pietrei de temelie s-a savarsit in ziua de 24 aprilie 1870, in prezenta regelui Carol I si a reginei Elisabeta, de catre mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei.

Lacasul de cult a fost ridicat in incinta Azilului Elena Cuza Doamna si se afla astazi in incinta Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, in apropierea Palatului Cotroceni, in Bucuresti,

Proiectul capelei a fost intocmit de catre arhitectii Carol Benisch si Hoffman, care au intocmit si planurile azilului. Catapeteasma originala si stranile au fost sculptate de maestrul Karl Storck. Dupa ce a fost pictata de catre pictorul Gheorghe Tattarascu, a fost sfintita in anul 1875.

Pe frontonul cladirii statea scris, cu litere de aur, urmatorul nume: „Asilul Elena Doamna” si, putin mai jos, „Ateneul Elisabeta”.

Este o capodopera a arhitecturii secolului al XIX-lea, fiind singura biserica ortodoxa din Romania construita in stil italian, avand elemente ce o aseamana cu celebra Bazilica inchinata Sfantului Apostol Petru, aflata in Vatican.

In anul 1944, dupa ce nemtii, in incercarea lor de a bombarda Palatul Cotroceni, au aruncat in aer turla capelei, in anii urmatori  locasul de cult a cazut prada uitarii si ruinei. Comunistii nu au aratat nici un interes fata de acest monument de arhitectura si cultura nationala, drept pentru care, din anul 1948, usile acesteia au fost incuiate pentru mai multe decenii.

 

 

 

 

 

Capela Sfanta Elisabeta - Cotroceni

 

 

In iarna anului 1999, Capela Sfanta Elisabeta e trecuta in grija Bisericii Sfantul Vasile cel Mare – Razoare, prin inalta dipozitia a Preafericitului Parinte Patriarh Teoctist. Dupa anul 1989, insa, intre zidurile ei s-au adunat, in repetate randuri, niste satanisti. Se crede ca tot acestia, in noaptea zilei de 8-9 decembrie 2003, au reusit sa o incendieze.

In anul 2004, Petre Badea, presedintele firmei Aedificia Carpati, al carui sediu se afla langa celebra capela, si-a luat angajamentul de a restaura Capela Sfanta Elisabeta.

Dupa ce s-au investite in jur de opt miliarde, proiectul a fost preluat de Oficiul National al Monumentelor Istorice. In ziua de 7 aprilie 2004 a avut loc sfintirea noii turle a capelei.

Statuia din fata capelei este realizata de Karl Storck si o reprezinta pe Ana Davila, imbracata in costum popular, avand alaturi o fetita orfana si desculta, reprezentand toate generatiile de fete orfane pe care aceasta le-a crescut cu dragoste si devotament. Se crede ca acesta este primul monument inchinat unei femei din istoria Bucurestiului

 

 

 

 

 

 

 

1877: Începe războiul ruso–turc, la care ia parte și România, pentru a-si cuceri  independența de stat deplină fata de Turcia.

Războiul Ruso-Turc din 1877–1878 și-a avut originea într-o răspândire a naționalismului în Peninsula Balcanică și în dorința Rusiei de a recupera pierderile teritoriale suferite în Războiul Crimeei, recăpătând supremația în Marea Neagră și încurajând mișcările politice de eliberare a popoarelor din Balcani de sub dominația otomană.

 

 

 

 

 

 

Pictura de N.Grigorescu – Atacul de la Smardan

Ca rezultat al războiului,  România, Serbia și Muntenegru, fiecare state suverane de facto de mai mult timp, și-au proclamat oficial independența față de Imperiul Otoman.

După aproape cinci secole de dominație otomană (1396–1878), statul bulgar a fost reînființat cu numele de Principatul Bulgariei, între Dunăre și Munții Balcani (cu excepția Dobrogei de Nord dată României) și cu regiunea Sofiei, care a devenit noua capitală.

Congresul de la Berlin, din 1878, a permis, de asemnea, Austro-Ungariei să ocupe Bosnia și Herțegovina și Regatului Unit să primească Cipru, în timp ce Imperiul Rus a anexat sudul Basarabiei și regiunea orașului Kars.

 

 

 

 

1886: S-a născut la Ploiesti, filologul şi traducătorul de origine aromâna Ştefan Bezdechi.

 

 

 

 

 

 

 

Stefan BEZDECHI - poza (imagine) portret

 

 

 

 

 

 

A avut o  bogată activitate didactică la Universitatea din Cluj (1919-1951) si a fost membru corespondent al Academiei Române; 

  Clasicist de marcă, fin traducător din maii poeți epici și lirici ai clasicismului antic, din filosofii greci și latini, precum și din umaniști reprezentativi, el a contribuit masiv la cunoașterea literaturilor eline, latine și bizantine în România.

A decedat la 25 martie 1958 la Cluj.


 

 

 

1888: S-a născut in orasul Gheorghe K. Constantinescu, medic veterinar şi zootehnician, creatorul şcolii româneşti de zootehnie si fondatorul organizat Institutului Naţional Zootehnic.

 În 1907, a absolvit Liceul „N. Bălcescu” din Brăila.

În toamna aceluiaşi an, a intrat ca bursier la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1913, după susţinerea lucrării de diplomă cu subiectul „Cercetări asupra frecvenţei bacilului tuberculozei în laptele comercial din Bucureşti”, lucrare premiată de Consiliul profesoral.

După susţinerea tezei, a fost numit Şef de lucrări la catedra de Anatomie, unde a funcţionat până în noiembrie 1914, când a plecat pentru un stagiu de practică la Bazargic.

Aici l-a găsit războiul din 1916-1918, în timpul căruia a fost mobilizat ca şef al serviciului veterinar la Divizia 14.

În februarie 1920, a fost trimis în Germania, cu bursă, pentru specializare în zootehnie.

A obţinut titlul de Doctor în Medicina Veterinară cu distincţie, al Universităţii din Berlin.

În acelaşi timp, a urmat cursurile teoretice şi practice ale Prof. Erwin Baur (Berlin) şi tot în această perioadă şi-a tipărit lucrarea „Ereditatea experimentală”- un studiu biologic de genetică aplicată la plante şi animale.

După ce a studiat şi interpretat legile eredităţii ale lui Mendel, a ajuns la concluzia că fără cunoaşterea principiilor geneticii, nu se poate concepe o ştiinţă zootehnică avansată.

Revenit în ţară, a fost numit profesor la catedra de Zootehnie a Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti, în urma concursului susţinut în anul 1923.

A editat cursuri de zootehnie generală şi specială şi în final a scos un monumental tratat de zootehnie generală, tipărit în două volume, în 1931 şi 1938.

  L-au atras  cu deosebire problemele de genetică, ştiinţă care era de dată recentă la vremea lui, dar care avea să devină cu timpul capitolul de preocupare centrală a ştiinţei zootehnice.

Activitatea lui în cercetare se oglindeşte în numeroasele-i lucrări  apărute în publicaţii ştiinţifice din ţară şi străinătate.

Ideea care l-a călăuzit de-a lungul întregii sale activităţi a fost „zootehnicizarea agriculturii”, dezvoltarea cu precădere a creşterii animalelor şi transformarea acestei preocupări în ramura de bază a sectorului agricol.

Institutul Naţional Zootehnic (INZ), ctitoria sa principală, a fost construit în perioada 1926-1930 şi a funcţionat ulterior după planurile elaborate de Gh.K. Constantinescu.

Pe lângă INZ, de numele său se leagă înfiinţarea diferitelor instituţii şi secţii zootehnice din ţară, prin care ştiinţa şi metodele zootehnice au pătruns treptat în lumea satelor.

A organizat, pentru prima dată în România, reţeaua de centre pentru colectarea, transportul şi distribuirea laptelui şi derivatelor lactate în condiţii igienice, în jurul oraşelor şi în zonele industriale.

A iniţiat demonstraţii practice pentru prepararea şi folosirea nutreţului murat în alimentaţia animalelor, apoi metoda însămânţărilor artificiale la animale si a  înfiinţat staţiuni pentru prepararea şi fermentarea diferitelor brânzeturi în vederea exportului, crescătorii speciale pentru înmulţirea păstrăvului în apele de munte şi a organizat asociaţii cinegetice pentru ocrotirea vânatului şi valorificarea acestuia în condiţii rentabile ş.a. 

Activitatea şi înfăptuirile  Prof. Gh.K. Constantinescu în prea scurta sa viaţă (a decedat la 18 iulie 1950),  îl aşează printre figurile de mare prestigiu ale acestui popor.

 

 

 

 

 

 

1911: S-a născut Eugen Jebeleanu, poet, traducător, publicist, membru al Academiei Române  din 1974 (“Surâsul Hiroşimei”, “Hanibal”); (m.21 august 1991).

 

 

 

 

 

 Eugen Jebeleanu 1

 

 

 

 

 

 

 

 

1918: Este semnat Tratatul de pace de la Bucureşti dintre România pe de o parte şi Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia pe de altă parte.

 

 

 

 

 

Harta cedărilor teritoriale ale României conform Păcii de la Paris (24 aprilie 1918 / 7 mai 1918), roşu către Austro-Ungaria, verde către Bulgaria, sursă: ro.wikipedia.org
Harta cedărilor teritoriale ale României conform Păcii de la Paris (24 aprilie 1918 / 7 mai 1918), roşu către Austro-Ungaria, verde către Bulgaria, sursă: ro.wikipedia.org

 

 

La 24 aprilie 1918, stil vechi (7 mai 1918, stil nou) se semneaza  Tratatul de pace de la Bucureşti care a  consemnat încheierea  participarii  României la Primul  Război Mondial şi a venit  ca un acord final al Armistiţiului de la Focşani (26 noiembrie / 9 decembrie 1917) şi  al păcii preliminare de la Buftea (20 februarie / 5 martie 1918).

Confrom Tratatului de Pace de la Bucureşti, România a fost  nevoită să cedeze Dobrogea către Bulgaria, să accepte rectificări de frontieră în Carpaţi (cedînd teritorii 5 600 km2 către Austro-Ungaria), să accepte instituirea un monopol asupra petrolului românesc pe 90 de ani, a comerţului cu cereale, a exploatării şi prelucrării lemnului, căilor ferate române, etc., către Germania.

Din partea română tratatul a fost semnat de prim-ministrul Alexandru Marghiloman, cea mai potrivită persoană pentru a semna un acrord de pace cu germanii, acesta fiind un germanofil.

Totuşi, Tratatul de Pace de la Bucureşti nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României si nu a fost  promulgat de Regele României Ferdinand I, iar dispoziţiile sale nu au intrat în vigoare decat timp de şase luni, pana in momentul in care  Puterile Centrale au început să dea semne de epuizare  în octombrie 1918.

Inţelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman, România reluand ostilităţile împotriva lor, cu ajutorul armatei franceze conduse de generalul Berthelot.

In scurt timp, a fost realizata Marea Unire de la 1 decembrie 1918 si a început Războiul româno-ungar de la 1919, care s-a soldat cu înfrîngerea  Ungariei comuniste conduse de Kun Bela.

 

 

 

 

 

 

1919:  S-a născut la Braila, poetul Mihu Dragomir (Mihail G. Dragomirescu); (m.9 aprilie 1964).

 Trăsătura dominantă a poeziilor sale este viziunea optimistă și patriotismul. Lirica sa, de esență romantic-revoluționară, îmbina atitudinea  militantă cu meditația filozofică.  S-a afirmat și ca autor de literatură științifică-fantastică și ca traducător.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În 1952 ii este publicat volumul „Stelele păcii”, pentru care va primi Premiul de Stat clasa a III-a iar în 1955 la editura E.S.P.L.A vede lumina tiparului „Pe struna fulgerelor”, care conține poemul „Războiul” premiat cu Premiul de Stat clasa a II-a.

Mihu Dragomir, șeful Secției de Poezie al revistei Viața Românească a fost exclus din Partidul Comunist Român pentru „activitate fascistă și antisovietică, fost informator de siguranță”

 

 

 

 

1925: S-a născut istoricul de origine română Eugen Weber, considerat unul dintre cei mai buni specialişti în istoria modernă franceză şi o autoritate în istoria europeană modernă; (m. 2007, la Los Angeles/SUA, unde se stabilise din 1954).

 

 

 

1932: S-a născut la Bucuresti, graficianul Florin Pucă; (m. 23 februarie 1990).

A fost un artist plastic, poet și actor român care a colaborat cu  mai multor scriitori, ale căror cărți le-a ilustrat, printre care pot fi numiți Gheorghe Pituț, Mircea Micu, Nichita Stănescu, Petre Stoica, Ion Băieșu, Modest Morariu, Leonid Dimov, Constantin Marafet, Mircea Ivănescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A colaborat la realizarea unor filme de desene animate: Cale lungă (1976) (împreună cu regizorul Adrian Petringenaru). Film distins cu „Premiul ACIN” pentru grafică și cu „Diploma de Onoare” a Festivalului de la Salonic.  

De asemenea a jucat in filmele „Mere roșii”(1976), „Toate pînzele sus” (serial TV, 1977) – ep. 1, 4- 5, „Iancu Jianu, haiducul” (1981).

 

 

 

 1938: S-a născut medicul Constantin Popa, fondator al primului Laborator de hemodinamică şi metabolism cerebral din România (1974), şi al primului Institut de boli cerebrovasculare (1995).

 

 

 

 

 

 

 

A fost  membru titular al Academiei Române din 2003.

 

 

 1943: S-a născut Florin Medeleţ, istoric, arheolog şi muzeograf; (m. 8 iunie 2005).

 

 

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

 

A făcut studiile universitare la Cluj si după ce a absolvit facultatea, din 1965 și până în 1991 a lucrat la Muzeul Banatului din Timișoara.

Aici a fost muzeograf, muzeograf principal, șef de secție, director adjunct științific, și mai apoi director.

Din 1991 a lucrat la Institutul român de tracologie. A scris peste 150 de articole și studii în arheologie în care a prezentat cercetările sale despre cetăți, necropole, așezări dacice dispuse în Banat și Transilvania.

 

1945: S-a născut Gheorghe Turcu, sculptor român, stabilit la Melbourne, în Australia, din anul 1982.

 

 

 

Gheorghe Turcu

 

 

 

 

 

 

1953:  A decedat în închisoarea comunista de la Sighetul Marmaţiei, Gheorghe I.Brătianu, istoric, om politic liberal , membru titular al Academiei Române din 1942.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gheorghe (George) I. Brătianu s-a născut la 21 ianuarie 1898 la Ruginoasa, jud. Iasi. Era fiul lui Ion (Ionel) I.C.Bratianu.

În 1924 a devenit profesor universitar la catedra de istorie universală a Universitatii din Iasi  , iar din 1940 a Universitatii din Bucuresti .

În 1942  este ales membru titular al Academiei Romane, iar intre 1935-1947 îndeplinește funcția de director al Institutului de Istorie Universală din Iași   și apoi al Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din Bucuresti.

  În anii ’30, a fost șeful unei fracțiuni dizidente a Partidului National Liberal  , pe care o înființase.

În  1947 a fost înlăturat de la catedra universitară și de la conducerea institutului de istorie, iar în septembrie i se fixează domiciliu forțat și i se interzic contactele externe.

La 9 iunie 1948  – odată cu reorganizarea Academiei Romane – care a luat  numele de Academia R.P.R. – i se retrage calitatea de academician ca, dealtfel, altor 97 de personalități științifice și culturale românești.

În noaptea de 7/8 mai 1950  este arestat de Securitatea comunista și întemnițat la inchisoarea Sighet, fără să fi fost judecat și condamnat.

 A  murit în închisoare, la vârsta de 55 de ani, în condiții încă neelucidate. Potrivit mărturiilor altor deținuți, se pare că s-a sinucis prin strangulare, neputând să mai suporte chinurile detențiunii.

După alte surse, ar fi  fost bătut de un gardian până când  a murit.

NOTĂ: http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunis /studii_articole/personalitati_in_vizor/Gh%20Bratianu.pdf menţionează ca dată a morţii 27 aprilie 1953

 

 

 

 

 

 

1960: S-a născut Marian Truţă, scriitor de science fiction şi fantasy.

 

 

 

 

1976: A decedat Aurel Decei, istoric şi orientalist; specialist în istoria Evului Mediu românesc (n. 15 aprilie 1905, Gura Râului, Sibiu ).

  Licentiat in Istorie si Limba romana la Cluj, doctor in istorie la Berlin. cu studii la Roma, Istanbul si Paris. A fost profesor la Academia Comerciala Cluj, apoi secretar de presa si consilier cultural al Legatiei romane in Turcia. A fost cercetator la Institutul de Turcologie din Istanbul, membru fondator si vicepresedinte al Societatii Internationale a Orientalistilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A  militat împotriva abolirii monarhiei și contra instaurării regimului comunist.

Eminent istoric specializat în istoria Orientului Apropiat, cu precădere în istoria civilizației otomane, Aurel Decei fusese numit în anul 1944 atașat de presă în cadrul Ambasadei României la Ankara.

Rechemat în țară, după ce comunista Ana Pauker a devenit ministru de externe, în noiembrie 1947, el a ales să rămână în Turcia, unde datorită pregătirii sale excepționale (între altele cunoștea limbile arabă, persană și turcă), a fost angajat într-un post superior la Arhivele Naționale ale statului turc.

Aurel Decei s-a implicat foarte serios și în activitățile politice și culturale ale exilului românesc, făcând parte dintre membrii de frunte ai Comitetului Național Român în Exil.

Activitatea sa politică anticomunista a  atras atenția serviciilor secrete ale regimului comunist din România astfel incat numele lui Aurel Decei a fost trecut într-o circulară emisă în martie 1954 sub semnătura lui Alexandru Drăghici, adresată tuturor direcțiilor regionale ale Ministerului Afacerilor Interne, care includea un catalog al celor socotiți drept cei mai periculoși dintre romanii stabiliți în străinătate. Alături de alți români exilați, în dreptul numelui lui Aurel Decei era menționat, „în caz de identificare să fie reținut”.

În „Cartea Neagră a Securității” (publicată în 1997), se arată că profesorul Aurel Decei a fost una dintre victimele securității și ale DIE.

El a fost ademenit în Berlinul de Vest cu ajutorul lui George Kenayoglu, „om de afaceri” grec care lucra pentru DIE. Profesorul Decei a fost răpit de colonelul DIE Vasile Turcu, care poza ca șofer al lui Kenayoglu, și a fost arestat de colonelul Vasile Moiș, adjunct al DIE pentru emigrație, care a pozat ca ofițer STASI.

In Berlinul de Est, Decei a fost preluat de securisti si adus in Romania pe 22 decembrie 1957, fiind detinut un timp in casele conspirative al Securitatii.

Sustragerea arhivei Intr-un raport al Directiei I a DSS este descrisa operatiunea sustragerii unei parti a arhivei istoricului aflata in casa lui din Istanbul. Agentul de securitate „George” a mers la Istanbul, a patruns in casa istoricului si a furat o valiza cu manuscrise, rapoarte si alte documente.

Pe baza unora dintre actele gasite la domiciliul lui Decei, acesta a fost acuzat de tradare de tara si condamnat la moarte.

Ulterior, pedeapsa i-a fost comutata in munca silnica pe viata si apoi in 25 de ani de inchisoare. In 1964 a fost gratiat, odata cu toti detinutii politici.

Dupa eliberare, a lucrat la Arhivele Statului si Institutul „Nicolae Iorga”.

 

 

 

 

 

 

 

1977: A murit la Cluj, Nagy István, scriitor maghiar din România, membru titular al Academiei Române din 1974; (n. 22 februarie 1904, Cluj).

Ca studii avea numai patru clase elementare și o școală de ucenici tâmplari. În anii 1920 a lucrat la București și pe șantierele navale din Galați și Brăila.

Încă din anul 1919 este implicat în mișcarea muncitorească, devenind membru al Partidului Comunist din România în anul 1931. A desfășurat o intensă activitate politică ilegală, fiind arestat și condamnat în mai multe rânduri. A fost deținut în închisorile de la Jilava, Doftana și Caracal.

În această epocă și-a început și activitatea literară ca prozator și dramaturg. A debutat în anul 1930, fiind unul dintre colaboratorii permanenți ai revistei Korunk, condusă de către esteticianul și criticul literar Gaál Gábor.

A scris romanul „Nepoții oltenilor” (1941), culegerea de schițe și povestiri „Dincolo de strada fericirii” și nuvela „Toate drepturile rezervate”.

După preluarea puterii de către Partidul Comunist, István Nagy s-a situat în fruntea scriitorilor maghiari din România care au militat pentru crearea unui front unit al scriitorilor în jurul partidului, pentru o literatură socialistă. El a militat în scrierile sale pentru înfrățirea naționalității maghiare cu poporul român, pentru demascarea diversiunilor naționaliste și rasiste. După al doilea război mondial a fost redactor responsabil la revistele de limbă maghiară „Világosság” (1945) și „Igazság” (1946).

Între anii 1950-1952 a fost rectorul Universității Bolyai din Cluj (cu limba de predare maghiară). În anul 1952 a fost suspendat ca membru de partid pe motivul că ar fi colaborat cu scriitorii populiști fasciști, dar după doi ani a fost reabilitat. În anul 1955 a fost ales ca membru corespondent al Academiei Române, apoi în anul 1974 a devenit membru titular, discursul său de recepție având titlul: „Despre principalele momente ale carierei mele scriitoricești”. Pentru opera sa literară a fost distins cu Premiul de Stat.

Pe lângă activitatea literară a desfășurat și o intensă activitate politică. A fost ales ca deputat în Marea Adunare Națională.

 

 

 

 

 

 1995: A murit actrița română Gilda Marinescu; (n. 13 februarie 1933).

 

 

 

 

 

 

 

 

2008: A încetat din viaţă Cezar Ivănescu, poet, dramaturg, traducător şi director de editură român; (n. 6 august 1941).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cezar Ivanescu a facut greva foamei in anii ’60, ca student în Iași, al Facultății de Filologie în semn de protest pentru ca a fost exmatriculat din facultate și exclus din Cenaclul Facultății de Filologie, pentru că a citit câteva poeme cumplite, anticomuniste și antisistem.

A mai făcut greva foamei în 1983 în redacția revistei Luceafărul în semn de protest împotriva cenzurii comuniste care-i pregătea pentru a fi topită cartea de poeme Doina.

A făcut din nou, 7 zile greva foamei în 1986, până când a fost spitalizat în stare critică la Spitalul de Urgență Floresca din București, în pragul morții, avînd o greutate de doar 45 kg, în semn de protest împotriva autorităților comuniste care i-au interzis „Cenaclul Numele Poetului”. 

La 14 iunie 1990 este victima mineriadei.  În urma agresiunilor extrem de dure, fizice și psihice suferite își revine greu după o lungă boală

A făcut greva foamei și în 5 ianuarie 1990 în semn de protest pentru faptul că Mircea Dinescu, președintele Uniunii Scriitorilor, i-a desfăcut contractul de muncă.

O altă agresiune îndreptată împotriva poetului a avut loc pe 3 ianuarie 2006. Cezar Ivănescu a fost atacat cu violență chiar în fața casei sale, în plină zi, de trei indivizi bine făcuți și umplut de sânge, tăindu-i-se o mică borsetă pe care o purta la piept. A scăpat cu viață fugind în bulevardul Dacia și luând un taxi.

Ulterior a venit și un echipaj al Poliției care a constatat urmările agresiunii. Cezar Ivănescu a depus apoi o reclamație la Poliție și și-a exprimat dorința ca acest caz să nu fie mediatizat, întrucât nu dorea ca imaginea sa – cu urmele fizice ale acestei grave agresiuni – să devină publică.

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

Intrarea Domnului in Ierusalim (Dezlegare la peste) Sfintii Ierarhi Marturisitori Ilie Iorest, Sava Brancovici si Iosif din Maramures; Sfintii Mucenici Pasicrat si Valentin de la Durostorum (Denie).

 

 

 

 

 

 

 

Sfintii Ierarhi Marturisitori Ilie Iorest, Sava Brancovici si Iosif sunt cinstiti atat pentru faptul ca au aparat invatatura ortodoxa in fata influentelor calvine, cat si pentru ca au intarit unitatea romanilor in jurul dreptei credinte.

Sfantul Ierarh Ilie Iorest a fost mitropolitul Ardealului intre anii 1640 si 1643. S-a nascut in Tara Ardealului, in jurul anului 1600, intr-un sat din Transilvania, din parinti drept-credinciosi. Din copilarie a intrat in obstea Manastirii Putna din Moldova unde a invatat caligrafia si tehnica pictarii icoanelor.

Atat pentru invatatura lui aleasa, cat si pentru viata lui imbunatatita, Dumnezeu a randuit sa fie ales in scaunul de mitropolit al Ardealului. Potrivit traditiei, a fost hirotonit intru arhiereu la Targoviste. De aici s-a intors fiind inslatat in scaunul mitropolitan din Alba Iulia. Principele de atunci Gheorghe Rakoczi i-a impus indatorirea de a difuza un catehism calvin printre romani.

Pentru ca refuzat acest lucru, mitropolitul a fost trimis in inchisoare, unde a stat vreme de noua luni. Dupa eliberare a plecat la Manastirea Putna, unde a si trecut la Domnul.

Sfantul Ierarh Sava Brancovici s-a nascut in Transilvania dintr-o familie de sarbi stabilita in partile Aradului, insa o buna perioada a vietii sale a locuit in Tara Romaneasca. La Targoviste a fost calugarit sub numele de Sava.

A fost ales mitropolit al Transilvaniei in anul 1656, pastorind vreme de douzecisipatru de ani insa, tot intr-o perioada in care la conducere se aflau principii calvini. In 1680, mitropolitul Sava Brancovici a fost arestat si trimis in temnita. Nu se stie data exacta cand a trecut la cele vesnice.

Sfantul Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures a fost hirotonit de catre mitropolitul Dosoftei al Moldovei pe cand acesta era exilat la Jolkiev, in Polonia. Sfantul Iosif Marturisitorul s-a impotrivit incercarilor de atragere a romanilor la Biserica Romano-Catolica, fapt pentru care a fost aruncat in inchisoare.

Nu se stie cu exactitate perioada cat a stat in inchisoare. Fiind eliberat a incercat sa-si reocupe scaunul episcopal, dar fara sa reuseasca. Sfantul Ierarh Iosif Marturisitorul a murit in jurul anului 1711.

Pe 21 octombrie 1955, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane i-a canonizat pe Sfintii Ierarhi Marturisitori Ilie Iorest si Sava Brancovici, stabilind ziua de praznuire la 24 aprilie.

Un alt roman transilvanean pomenit in calendarul ortodox pe 24 aprilie este episcopul Iosif al Maramuresului, dupa cum ca hotarat Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe la 20 iunie 1992.

Tot astazi facem pomenirea Sfantului Ierarh Simion Stefan. Proclamarea oficiala a canonizarii Sfantului Ierarh Simion Stefan, mitropolitul Transilvaniei, a avut loc pe 30 octombrie 2011.

 

 

 

 

 

CITITI SI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/04/24/o-istorie-a-zilei-de-24-aprilie-video-3/

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  3. ro.wikipedia.org.

  4. mediafax.ro;

  5. Istoria md.

  6. worldwideromania.com;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro

  8. rador.ro/2015/ calendarul-evenimentelor-24-aprilie

  9. crestinortodox.ro


     

24/04/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: