CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Eroi aproape uitati. Un patriot roman banaţean, declarat „element periculos” 1916 de autoritaţile maghiare


 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Avram Imbroane (n. 9 decembrie 1880, Coştei,astazi in Banatul sârbesc – d. 23 septembrie 1938, Bucureşti), teolog, om politic bănăţean, luptător pentru unirea Banatului şi Ardealului cu România, deputat.

 

 

 

 

Avram Imbroane, preotul patriot declarat „element periculos” de autoritatile maghiare.

 

Nascut in iarna anului 1880 la Costei, o veche comuna romaneasca aflata astazi la granita judetului Timis cu Voivodina, in Banatul sarbesc, Avram Imbroane era fiul unor tarani instariti, care s-au ingrijit ca fiul lor sa devina om cu carte.

A urmat clasele primare in satul natal, studiile secundare la Biserica Alba, unde a avut primele conflicte cu autoritatile din cauza unor discutii pe marginea cartii scrise de Vincentiu Babes „Die Sprache und Nationalitätenfrage in Österreich bei einem Romänen”, care incrimina politica maghiara de reprimare a limbii si natiunii romane, si a avut de suportat primele persecutii, fiind nevoit sa renunte la studii si sa se intoarca acasa.

A absolvit liceul la Brasov, in 1901, si a fost remarcat de profesorul sau, Valeriu Braniste, la intalnirile societatii literare a liceului.

Cu ajutorul unei burse a societatii „Emanuil Gojdu”, a inceput studii de drept la Budapesta, unde a fost si secretarul societatii de lectura a studentilor romani „Petru Maior”, dar dupa ce a fost declarat „element periculos” de autoritatile maghiare, a fost inrolat intr-un regiment de honvezi si trimis la scoala militara din Szeged.

Dupa terminarea stagiului militar s-a inscris la facultatea de litere din Bucuresti si a obtinut un post de pedagog la liceul „Sf. Sava”, dar in urma staruintelor mamei sale a renuntat si in toamna anului 1902 a plecat la Cernauti, unde a urmat facultatea de teologie, obtinandu-si in 1910 doctoratul.

A revenit in Banat pentru a face „scoala politica si nationala”.

In 1910, Avram Imbroane a sustinut candidatura lui Caius Brediceanu in circumscriptia Moravita pentru parlamentul de la Budapesta, iar mai tarziu avea sa-si aminteasca:

„Marea mea fericire a fost sa vad falfaind pe cladirea primariei din Moravita drapelul romanesc infipt acolo de alegatorii romani… cand jandarmii stapanirii straine umblau sa-mi taie capul.”

A devenit functionar al Consistoriului de la Caransebes si a obtinut o bursa in Germania, urmand studii de sociologie si economie.

 

In fata plutonului de executie

Curand dupa declansarea razboiului, a refuzat sa lupte in armata austro-ungara si, amenintat cu carcera, a fost nevoit sa se refugieze in Vechiul Regat unde s-a alaturat Federatiei Unioniste condusa de Nicolae Filipescu, Take Ionescu, Octavian Goga, Vasile Lucaci, Barbu Delavrancea, a tinut discursuri nationaliste si a publicat numeroase articole in ziarele unioniste, fiind pus sub urmarire penala de tribunalul din Cluj pentru „crima de complot impotriva patriei”.

După intrarea României în război, se înrolează voluntar în grupul „Cerna” al armatei române, sub conducerea generalului de origine bănăţeana Ion Dragalina.

Sub conducerea acestuia ia parte la luptele de la Orşova, de pe Valea Cernei şi de la Sibiu.

Pentru faptele de vitejie primeşte ordinul „Ferdinand” şi este ridicat la rang de sublocotenent.

 

În noiembrie 1916 se retrage împreună cu familia în Moldova. De aici ia drumul Rusiei, ajungând până la Urali, cu scopul de a face propagandă în rândurile voluntarilor ardeleni  căzuţi prizonieri la ruşi. Succesul demersului este nebănuit, pentru că numărul românilor ardeleni şi bănăţeni luaţi prizonieri era foarte mare şi pe deasupra erau dornici de a se înrola în armata română.

În Rusia a trecut printr-un moment dramatic, fiind arestat de către o patrulă ţaristă şi condamnat la moarte sub acuzaţia de propagandă bolşevică.

A  ajuns in fata plutonului de executie, cat pe ce sa fie impuscat, dar a scapat ca prin minune, deoarece ofiterul i-a vazut crucea pe care o purta la gat si a inteles ca acuzatiile de bolsevism care i s-au adus nu erau intemeiate.

Eliberat de îndată, şi-a putut continua misiunea şi s-a întors în ţară împreună cu un grup de voluntari.

A mai îndurat un scurt episod de persecuţie din partea guvernului Marghiloman, care, cu toate că războiul era pe sfârşite şi ţara se afla în pragul Marii Unirii, ducea o politică filogermană şi chiar antiunionistă.

 

 

Sustinator al unirii Banatului cu Regatul Romaniei.

La sfarsitul razboiului a revenit clandestin in Banat, pentru a sustine unirea intregii provincii cu Regatul Romaniei si a participat, alaturi de fratele sau Nicolae, la Marea Adunare de la Alba Iulia, unde a si tinut o impresionanta cuvantare in preziua adunarii.

Avram Imbroane a participat la conferinta de pace de la Paris, unde se decidea si soarta Bantului, si a tinut o extraordinara pledoarie, bazata pe documente si argumente istorice, ca Banatul sa nu fie divizat.

Revenit acasa, a contribuit la infiintarea Ligii Banatene dar, fiind pus sub urmarire de autoritatile sarbesti, a fost nevoit sa se refugieze la Lugoj, aflat deja sub ocupatia trupelor franceze, si a continuat sa sustina alipirea intregului Banat la Romania.

In cele din urma insa, conferinta de pace a decis impartirea Banatului istoric intre Romania si Serbia.

 

Activitatea politica.

Dupa razboi, a fost liderul Partidului Poporului al generalului Alexandru Averescu in Banat si a candidat la Lugoj, obtinand un mandat de deputat si fiind ales vicepresedinte al Camerei Deputatilor in Parlamentul Romaniei Mari. Ulterior s-a inscris in Partidul National Liberal, fiind vicerpesedintele acestuia pe filiala Timis-Torontal.

In anii urmatori a obtinut noi mandate de deputat si a fost din nou ales vicepresedinte al camerei deputatilor. Intre 1934 si 1936 a fost secretar general in ministerul Cultelor si tot in 1934 a infiintat, la Timisoara, institutul „Dr. A. Imbroane”, pus in slujba romanilor.

A incetat din viata la Bucuresti in 1938, si a fost inmormantat la Timisoara. Orator desavarsit, cuvintele sale de odinioara au ramas la fel de actuale:

„Cred, Doamne, in virtutile neamului meu; desteapta-l insa si fa-l sa se apuce, azi inca, de reforma lui morala si sociala si nici fortele iadului nu vor invinge puterea acestui neam!”.

Avram Imbroane va rămâne un simbol al romanismului , pe care l-a reprezentat cu cinste ca jurnalist la “Drapelul” şi “Banatul”, dar şi ca parlementar în trei mandate.

In prezent, numele lui Imbroane este puţin cunoscut si  nu apare în spaţiul public fiind  aidoma multor personalităţi, un “ilustru necunoscut”.

 

 

 

 Cititi si:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/26/onisifor-ghibu-un-erou-al-marii-uniri-din-1918/

 

 

 

 

 

Surse:  clipa.com; http://www.pressalert.ro, preluat de Romanian Global News.

23/04/2016 - Posted by | DIVERSE, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: