CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 22 aprilie in Istoria Românilor


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1780: S-a născut in Transilvania, la Dezmir, comitatul Cluj, episcopul greco-catolic Ioan Lemeni.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  A fost suspendat din funcție de autoritățile austriece în anul 1848, ca urmare a trecerii sale de partea Revoluției de la 1848 din Ungaria.

In timpul Revoluţiei de la 1848-1849 a prezidat, alături de Andrei Şaguna, Adunarea Naţională de la Blaj (din 3/15-5/17.V.1848), în cadrul căreia românii ardeleni au adoptat programul Revoluţiei române, intitulat „Petiţiunea Naţională”; (m.29 martie 1861, Viena)

 

 

 

 

 

1850: S-a născut la Năsăud, poeta română  Veronica Micle (Ana Câmpeanu) ; d. 3 august 1889.

 

 

 

 

 

A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii.

E cunoscută publicului larg în special datorită relației cu Mihai Eminescu.

La 7 august s-a  căsătorit  cu  profesorul  universitar Stefan Micle,  devenit mai tarziu rector al Universitatii din Iasi. 

În primăvara anului  1872 face o călătorie la Viena pentru un tratament medical, ocazie cu care îi este prezentat Mihai Eminescu. Tot în  1872 debutează în revista Noul curier român cu două scrieri în proză.

În timpul Razboiului de Independenta  a fost soră de caritate, a făcut parte din „Comitetul central pentru ajutorul oastașilor români răniți” și i-a ajutat cu bani pe invalizi să se întoarcă pe la casele lor.

La 4 august 1879 moare soțul ei  si Veronica reia legătura cu Eminescu. Cei doi încearcă, fără să reușească, să-și întemeieze o familie.

 Veronica donează Manastirii Varatec casa din Targu Neamt, moștenită de la mama ei.

La 3 august 1889 se sinucide cu arsenic la Mănăstirea Văratec.

 

 

 

 

 

1866: A avut loc primul concert simfonic din București, la Teatrul cel Mare, sub conducerea lui Eduard Wachmann (în program, lucrări de Beethoven, Mozart, Haydn).

 

1866:  Oamenii de cultura basarabeni Constantin Stamati, Alexandru Hîjdeu şi I. Străjescu, au fost desemnaţi membri activi ai Societăţii Literare Române (viitoarea Academie Română).

La 12 septembrie 1870, Al. Hîjdeu şi I. Străjescu au fost aleşi membri de onoare ai acestei Academii.

 

 

 

 

 

1867: S-a adoptat prima lege monetară din România, prin care Leul a fost desemnat unitatea monetară a Statului Român.

1 leu era era subdivizat in 100 de bani.

Legea monetară din 22 apr./4 mai 1867 prevedea emisiunea de monede din aur (20, 10 şi 5 lei), argint (2 şi 1 lei, precum şi 50 bani) şi bronz (10, 5, 2, 1 bani).

Baterea monedei din aur şi argint a fost întârziată nu numai de lipsa mijloacelor financiare, dar şi de natura relaţiilor de dependenţă a statului român faţă de Imperiul otoman.

Luând în consideraţie aceste dificultăţi, legea monetară din anul 1867 prevedea ca, pentru început, să se bată doar monede de bronz. Astfel, până la înfiinţarea Monetăriei Statului în anul 1870, a fost comandată baterea de monede la fabricile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham, precum şi la monetăria din Bruxelles.

În primul deceniu de la legea monetară au fost bătute monede din aur în cantităţi mici (102 000 lei), faţă de cele din bronz (4 mil. lei doar la prima comandă din 1867) şi de cele din argint (cca 14 mil. lei între 1873-1876).

Până atunci  in Romania nu exista cu adevărat un sistem monetar. Principele  Alexndru Ioan Cuza a încercat să facă o monedă naţională, numită “român” sau “romanat”, un “român”, având 5 grame şi fiind din argint, dar nu a reuşit  din cauza piedicilor puse de Imperiul Otoman, care nu a acceptat ca un stat vasal să aibă monedă naţională.

Dar de unde vine denumirea de “leu”?

Până în secolul XVII, inclusiv, pe teritoriul principatelor circulau multe monede străine, iar leul era o unitate de cont,  cu ajutorul careia  se aduceau la acelaşi numitor celelalte monede străine.

Leul era o fostă monedă olandeză de argint, numită talerul – leu, sau Lowenthaler, care avea imprimat pe revers un leu ridicat în două labe. Această monedă avea o largă circulaţie pe teritoriul ţării noastre, datorită comerţului dintre Imperiul Otoman şi Vestul Europei.

Din secolul XIII, talerul – leu a dispărut din circulaţie.

Prin legea din 1867 s-a introdus, practic, bimetalismul aur – argint. Unitatea monetară era leul de argint de 5 grame. S-au bătut apoi monedele  de argint de 2 lei, de 1 leu şi de 0, 50 de bani. S-au mai bătut monede de aur de 5, de 10 şi de 20 lei, şi monede de cupru de 1, de 2, de 5 şi de 10 bani.

 

 

Sediul monetariei din Soseaua Kisselef

 

 

 Prima Monetarie a fost infiintata la data de 24 februarie 1870 intr-un sediu de pe Soseaua Kisselef, eveniment desfasurat in prezenta domnitorul Carol I, a primului ministru Alexandru Golescu si a lui I.C. Bratianu.

 

 

 

 

1882:  A murit filosoful Vasile Conta.

 

 

 

Vasile Conta (15 noiembrie 1845 – 22 aprilie 1882).

 

 

 

A fost un mare  patriot, iubitor şi promotor al istoriei naţionale. De asemenea, a fost preocupat de domeniile sociologiei, eticii, esteticii, pedagogiei.

 

 

 

 

La 20 – 22 aprilie 1894, la Bucureşti, are loc Congresul al II-lea al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (P.S.D.M.R.).

 

 

 

 

 

 

 

1894:  S-a născut scriitorul Camil Petrescu; (d.14 mai 1957).

 

 

 

 

Camil Petrescu, romancier, dramaturg și poet român

 

 

 

 

 

A fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie şi poet, cunoscut pentru volumele „Jocul ielelor”, „Suflete tari”, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, „Patul lui Procust” şi „Teze şi antiteze”.

A debutat  în revista Facla (1914), cu articolul Femeile și fetele de azi, sub pseudonimul Raul D.

Între 1916 – 1918 a  participat  ca ofițer la primul război mondial, iar experiența trăită acum se regăsește în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930).

În 1916, e mobilizat și pleacă pe front, unde e rănit.

După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăși în prima linie, dar cade prizonier.

În timpul unui bombardament german își pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viață, după cum își notează în Jurnal:

„Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuiesc un capital de energie și de atenție cu care alții pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează “în șoaptă” eu rămîn vecinic absent”.

În 1918 va fi eliberat din lagărul german, revenind la București.

Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stînga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor și a eroului său, Ladima, din romanul Patul lui Procust.

Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morții în 1923. În 1933 publică cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante ale Modernismului european, „Patul lui Procust”.

În 1939 este numit directorul Teatrului Național din București, unde va rezista doar 10 luni, iar din 1947 este ales membru al Academiei Române.

Moare la 14 mai 1957, la București, masivul roman social închinat lui Nicolae Bălcescu „Un om între oameni” rămânand  neterminat. Ion Negoițescu îi va caracteriza romanul, drept „o întreprindere jalnică”. Motivul este simplu, Camil Petrescu îmbrățișase principiile realismului socialist și a devenit unul dintre cîntăreții noului regim comunist.

Cu toate acestea nu i se pot nega  contribuțiile novatoare în poezie si în tehnica romanului și in  teatrul românesc.

 

 

 

 

 

1897:  Se stinge din viaţă Ion Ghica, (n.12 august 1816, Bucuresti), o personalitate marcantă a culturii romanesti din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, academician, scriitor, diplomat, matematician, om politic şi pedagog român.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost prim-ministru al României de două ori şi preşedintele Academiei Române de patru ori.

 

 

 

 

1907: Sub conducerea lui Alexis Nour, la Chişinău, gubernia Basarabia, apare ziarul Viaţa Basarabiei, difuzat pînă la 25 mai 1907.

Viaţa Basarabiei, editata pe cont propriu de Alexandru Nour, apărea atît cu litere ruseşti, cît şi „cu litere româneşti pentru marele public inteligent al Basarabiei şi tuturor ţărilor locuite de români”, motiv pentru care a dispărut după numai şase numere.

Rusificarea pătrunsese adînc, în spiritul locuitorilor Basarbiei, astfel incat Alexe Nour, consemna în ziarul Viaţa Basarabiei: „Aici nici florile nu mai înfloresc şi nici păsările nu mai cîntă, ne-am educat ruseşte şi am pierdut cheia de la inima ţăranului.”

 

 

 

Alexis Nour (n.1877–d.1939), publicist, activist şi eseist român din Basarabia, sursă:chisinaul.blogspot.com

 

Alexis Nour (n.1877–d.1939)

 

 

 

 

 

Alexis Nour (născut Alexei V. Nour, cunoscut de asemenea, sub numele de Alexe Nour sau Alexie Nour, a fost un boier moldovean născut în gubernia Basarabia care a activat ca publicist, activist şi eseist, remarcandu-se mai ales pentru susţinerea Unirii României cu Basarabia şi pentru critica sa la adresa stapanirii rusesti.

Trebuie menţionat că şi după terminarea studiilor la Kiev, Al.Nour nu cunoştea limba română, dar a reuşit să o înveţe ,să o iubească, şi sa o propage cu succes la maturitate. 

Colaborînd iniţial la publicaţia de limbă rusă Bessarabskaia jizni (Viaţa Basarabiei), a fost unul dintre fondatorii ziarului Basarabia şi atunci cînd acesta şi-a suspendat apariţia, el,a deschis pe cont propriu ziarul Viaţa Basarabiei, încercînd să păstreze consecutivitatea unei apariţii periodice în limba română. 

După un an petrecut în România, unde a şi învăţat limba română, Alexis Nour relatează: „…întors mai tîrziu la Chişinău, în momentul de înviorare a vieţii politice şi intelectuale, am luat parte activă în mişcarea presei de acolo.Am scris în româneşte, mai întîi la Basarabia, prima gazetă moldovenească, apărută la 1 iunie 1906, apoi la Adevărul şi Viaţa Românească în martie 1907. Am urmat de atunci, sub imperiul nevoilor zilnice, toată gama scrierilor beletristice: nuvele, schiţe, amintiri şi traduceri.

Între anii 1907—1914 am fost corespondentul presei din vechiul regat asupra situaţiei din Basarabia. De la 1914 şi pînă astăzi am colaborat la Viaţa Românească, Adevărul literar şi însemnări literare, ajungînd acum, în pragul bătrîneţilor, la vechea revistă a junimiştilor Convorbiri literare”. Alexis Nour a semnat A.N. (Viaţa Românească, 1915); As.Nr. (Convorbiri literare, 1928).

În conflict cu autorităţile ruse, în cele din urmă s-a stabilit definitiv în Regatul României.

În timpul Primului Război Mondial, Nour a militat împotriva oricărei alianţe militare între România şi Rusia, fiind un susţinător al apropierii de Puterile Centrale si al unei ofensive militare în Basarabia, şi al anexarii Transnistriei locuita de o numeroasa comunitate romaneasca.A militat pentru drepturile omului, pentru reforma agrara, si pentru acodarea de drepturi cetatenesti femeilor.

Alexis Nour a elaborat şi o hartă etnică a Basarabiei, privitor la care politicianul şi scriitorul basarabean Constantin Stere consemna în broşura sa „Un caz de conştiinţă’ (Buc, 1921): 

”…În timpul neutralităţii a apărut prima hartă etnografică a Basarabiei, publicată de Alexe Nour, în care era indicată, sat cu sat, naţionalitatea locuitorilor Basarabiei, şi de unde reieşea luminos caracterul curat românesc al acestei provincii.Harta aceasta a fost numai o singură zi la librării, pe urmă a fost scoasă din circulaţie…”. 

Alexe Nour a tipărit în 1915 un studiu amplu la aceeaşi temă, intitulîndu-l „Alsacia-Lorena româno-rusă”.

 

 

1914: S-a născut filosoful evreu român comunist Constantin I. Gulian (Constantin Henri Ionescu-Gulian).

A studiat la Sorbona și a fost membru al Asociației sociologilor de limba franceză.

A publicat studii de etică, teoria culturii, antropologie filosofică, istoria filosofiei universale şi româneşti; membru titular al Academiei Române din 1955.

  După ce fusese „scuturat” într-un discurs al lui Leonte Răutu, s-a metamorfozat  într-un instrument docil al regimului comunist. El a fost cel care “i-a demolat”, printre alţii, pe Titu Maiorescu şi Eugen Lovinescu; (m. 2011).

 

 

 

 

 

1918:  9/22 aprilie. Regele Ferdinand a semnat Decretul regal nr. 842 de promulgare a Unirii  Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România.

Decretul a fost contrasemnat de Alexandru Marghiloman, preşedintele Consiliului de Miniştri şi Dem. Dobrescu, ministru de justiţie.

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării  votase unirea cu România. Pentru unirea cu România au votat favorabil 86 de deputaţi, 3 împotrivă, 36 s-au abţinut, iar 13 deputaţi au lipsit. Proclamaţia Sfatului Ţării stipula: „Republica Democrată Moldovenească Basarabia, în hotarele ei dintre Prut şi Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România”.

In acel moment istoric, Prim-ministrul Alexandru Marghiloman aflat la Chisinau declara:

„În numele poporului român…cu mândrie iau act de declaraţia Domniilor voastre pentru unire şi declar că Basarabia este de acum unită pe vecie cu România, unită şi nedespărţită…Am luat act de declaraţia dumneavoastră şi în numele guvernului român declar că o primesc”.

Regele Ferdinand a transmis un mesaj telegrafiat: „Un vis frumos s‘a înfăptuit. Din suflet mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restrişte, ca o mângâiere, să văd – după o sută de ani – pe fraţii noştri basarabeni revenind la Patria Mamă”.

 

 

 

1924:  S-a născut  marele   actor român de teatru și film Ion Lucian; (d. 2012).

A fost  fondatorul şi directorul (1964-1972) al Teatrului pentru Copii „Ion Creangă” şi al Teatrului „Excelsior” din Bucureşti (din 1990); (m. 2012).

 

 

 

 

 

https://i1.wp.com/radioiasi.ro/wp-content/uploads/sites/6/2015/04/Ion-Lucian.jpg

 

 

 

 

 

1927: S-a născut  la Bucuresti,  compozitorul și muzicologul român Pascal Bentoiu; (d. 21 februarie 2016, București)

A studiat compoziția în particular cu Mihail Jora. A urmat cursurile Facultății de Drept din București (1945 – 1947) și apoi s-a înscris la Conservatorul din București (în septembrie 1947) însă nu a putut continua studiile din cauza taxelor exorbitante stabilite de regimul comunist pentru copiii personalităților din România interbelică.

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa o perioada in care a activat ca cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor din București (1953-1956), Pascal Bentoiu s-a dedicat în întregime vocației de compozitor. A fost secretar al Secției de muzică simfonică, muzică de cameră și operă din cadrul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1968-1973), fiind primul președinte al acesteia ales după Revoluția română din 1989. Pascal Bentoiu a făcut parte din jurii ale unor concursuri de prestigiu.

Este cel mai reputat expert în muzica compozitorului român George Enescu. A analizat toate lucrările acestuia și a completat unele dintre partiturile rămase neterminate: Simfoniile nr. 4 și 5, poemul simfonic Isis, Trioul cu pian în la minor. Este autorul celei mai importante cărți referitoare la opera muzicală a lui George Enescu, Capodopere enesciene (în curs de apariție și în limba engleză, în Statele Unite ale Americii).

În calitate de muzicolog, Pascal Bentoiu a scris mai multe cărți, zeci de articole și studii în revistele de specialitate.

  A fost doctor honoris causa al mai multor universități din țară și din străinătate (dr.h.c.mult.), printre care Universitatea Națională de Muzică București, Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, Academia de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, Central College Pella, Iowa, S.U.A.

A primit numeroase premii și distincții naționale și internaționale, decorații ale statului român. Printre acestea Premiul de Stat (1964), Premiul internațional „Italia” al Radioteleviziunii Italiene (RAI) din Roma (1968), Ordinul Meritul Cultural, cls. a III-a, cls. a II-a (1969, 1971), Premiul internațional „Guido Valcarenghi” din Roma (1970), premiile Academiei Române (1974, 1986) și premiile Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1971, 1975, 1978, 1979, 1980, 1983, 1985, 1987), Premiul Alianței Naționale a Uniunilor de Creatori ANUC (1992), Premiul revistei „Actualitatea muzicală”, Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Mare Ofițer (2000), Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer (2007).

 

 

 

 

 

1928: Apare Legea pentru regimul general al cultelor în România, care garanta libertate şi protecţie pentru toate cultele.

1932: Este adoptată legea pentru organizarea învăţământului universitar din România.

 

 

 

1938: S-a născut la Bucuresti, inginerul electroenergetician Vlad Ştefăniţă Ionescu.

In 1966 a devenit membru corespondent al Academiei Române

A avut contribuţii originale în teoria sistemelor, reprezentativă fiind „teoria signaturii” („Time varying discrete linear systems”/1994 etc.); (m.28 mai 2000, Bucuresti).

 

 

 

 

 

1944: S-a născut  actrița română de teatru și film Jeanine Stavarache.

 

 

 

 

 

 

 

 

1953: S-a născut medicul Irinel Popescu; specialist în chirurgie hepatică şi transplant hepatic.

Este membru corespondent al Academiei Române din 2013.

 

 

 

 

Irinel Popescu

 

 

 

 

A realizat în premieră naţională transplantul hepatic cu ficat întreg şi ficat împărţit; preşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale, director al Clinicii de Chirurgie şi Transplant Hepatic de la Institutul Clinic Fundeni; fost senator de Dolj în legislatura 2004-2008 (ales pe listele Partidului Conservator)

 

 

 

 

1965: A decedat la Bucuresti, arhitectul roman Petre Antonescu ; (n. 28 iunie 1873, Ramnicu Sarat).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Începând din anul 1893, a studiat arhitectura la Paris.

A fost un arhitect, pedagog, planificator urban si restaurator de monumente istorice, care s-a impus printre personalitățile de frunte ale școlii de arhitectură românească, marcând activitatea arhitecturală din prima jumătate a secolului al 20-lea prin promovarea unui stil arhitectural neo-românesc.

În 1945 a fost ales membru titular al Academiei Române.

A  proiectat  printre altele Arcul de Triumf din Bucuresti si  cladirea Ministerului Lucrarilor Publice, azi  Primaria Capitalei, ridicată între anii 1906 și 1910 și completată în anii de după 1945, fosta clădire a Palatului administrativ din Craiova (1912 – 1913) și cea a Băncii de Investiții din București (1915 – 1923).

 

 

 

 

1968, 22-25: A avut loc plenara CC al PCR care a dezbătut raportul comisiei însărcinate cu cercetarea represiunilor anterioare din partid şi din stat; a fost condamnat rolul jucat în aceste represiuni de Gh. Gheorghiu-Dej şi de Alexandru Drăghici, fostul ministru de interne, şi s-a hotărât reabilitarea unor victime.

Privită din perspectiva istoriei, plenara a însemnat, în lupta pentru putere, o victorie categorică a lui Nicolae Ceauşescu asupra întregii conduceri anterioare a partidului (sau, cum se spune azi, asupra „baronilor” lui Dej).

Plenara nu a luat însă în discuţie procesele, cu peste o sută de mii de deţinuţi politici, din perioada 1947-1964, singura excepţie a fost „procesul de la Canal” (1952), condamnaţii fiind reabilitaţi.

Ulterior s-a constatat că întregul „proces de la Canal” fusese supervizat de Gheorghe Gheorghiu-Dej

 

 

 

1978: A decedat, la New York, Nicolae Gheorghe Caranfil, inginer şi om politic (ministru al aerului şi marinei între anii 1936 şi 1937); (n.28 noiembrie 1893, Galati).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Studiile superioare le-a inceput la Scoala Nationala de Poduri si Sosele din Bucuresti, de la care a plecat la École de Génie Civil a Universitatii din Grand (Belgia), unde a obtinut titlul de inginer civil.

Pentru perfectionare, dupa obiceiul din epoca, a urmat cursuri postuniversitare la Cambridge (Anglia) si a vizitat pentru informare unele obiective industriale din SUA.

A fost atras de initiativa inginerului Dimitrie Leonida privind electrificarea tarii, care a infiintat in acest scop societatea „Electrica”, la care Nicolae Caranfil a fost director intre anii 1922-1929, când a pus bazele industriei de masini electrice la Cluj si Timisoara

Cand in Municipiul Bucuresti au fost infiintate dupa razboi Societatea Generala de Gaz si Electricitate Bucuresti (SGGE) si Uzinele Comunale Bucuresti (UCB) care se ocupau cu exploatarea surselor de apa si de canalizare,  inginerul Nicolae Caranfil a fost numit director general la ambele societati si a reusit ca acestea sa realizeze dorintele populatiei si municipalitatii.

In 1930, când Nicolae Caranfil a devenit director general la SGGE, jumatate din strazile Bucurestiului nu erau luminate noaptea, iar la cele care dispuneau de iluminat nocturn se folosea un produs petrolier.

In timp de zece ani, ing. N. Caranfil a extins reteaua de iluminat electric stradal pe o lungime de 285 km, facilitând si racordarea locuintelor la reteaua de distributie electrica. Pentru a stimula populatia sa utilizeze energia electrica in locuinte, a infiintat organizatia „Totelectric” si societatea comerciala „Electrogaz”, care vindea aparate electrice de uz casnic.

In aceeasi idee a introdus tarife diferentiate pentru iluminat si pentru utilizarea aparaturii electrocasnice care erau mai ieftine.
Marile fabrici aveau centrale proprii pentru producerea energiei electrice, nerentabile si nerationale. N. Caranfil a negociat furnizarea energiei electrice catre industrie prin reteaua SGGE, reusind sa il convinga chiar pe N. Malaxa.

Pentru aprovizionarea cu electricitate a uzinelor Malaxa, a construit statia electrica Titan.

Prin cele doua centrale care alimentau Capitala cu electricitate – Filaret si Grozavesti – orasul se situa in acest sens la nivel mondial.

O data cu preluarea conducerii SGGE, Nicolae Caranfil a inceput sa actioneze pentru alimentarea Capitalei cu gaze naturale, care sa fie folosite la consumul menajer si industrial, actiune continuata dupa 1940, când aprovizionarea cu gaze se facea din zacamintele existente in Transilvania.
O atentie deosebita in cadrul preocuparilor lui N. Caranfil a fost aprovizionarea cu apa a populatiei si pentru a asigura un consum de 250 litri/zi locuitor, fata de 160 l/zi in 1930.

Sursa principala de apa era râul Dâmbovita, a carui apa era captata si filtrata la Arcuda, localitate situata la 15 km de Bucuresti.

Sistematizarea baltilor din jurul Capitalei, proiectata de N. Caranfil, a fost ratificata de Consiliul General al Municipiului Bucuresti in sedinta din 21 octombrie 1932. Astfel au fost sistematizate lacurile Baneasa, Herastrau, Floreasca-Tei, Fundeni, Pantelimon si Cernica, pe o suprafata de 1330 ha, având o capacitate de 29 milioane m.c. de apa.
In realizarile sale si-a gasit sustinatori in cadrul colegilor de la AGIR, al carei membru marcant era si unde si-a publicat numeroasele articole in buletinele asociatiei.

Dintre lucrarile sale publicate mentionam: Energia electrica menajera (1938); Amenajarea hidraulica a regiunii Bucuresti, de la munti la Dunare (1940); O politica a oraselor (1940) s.a.
 
A fost membru al Societatii Inginerilor Civili din Franta, al Consiliului Uniunii Internationale a Procuratorilor de Energie Electrica si a fost ales membru corespondent al Academiei Române in 1940.

A fost pasionat de scrimă, fiind campion a României de șase ori la spadă și de trei ori la sabie.

A reprezentat România la Jocurile Olimpice de vară din 1928 la proba de floretă pe echipe.

În perioada1934-1937 a fost președinte al Comisiei de scrimă, acum Federația Română de Scrimă.

 

 

 

1986 : A decedat la Chicago, in SUA, Mircea Eliade, romancier, eseist, filosof, istoric al religiilor, autor al „Maitreyi”, „Noapte de Sânziene”, „Traité d’histoire des religions”, „Le Sacré et le Profane”; (n. 13 martie 1907).

 

 

 

 

 

 

 

Mircea Eliade  este considerat unul dintre cei mai prolifici scriitori pe care i-a dat literatura română.

 

 

1989:  A murit compozitorul Paul Jelescu; („Suita de colinde”,”Sonata in stil clasic”, „Leaganul”); (n. 6 aprilie 1901).

 

 

 

 

 

1990: După un miting electoral al PNȚCD (înaintea alegerilor din 20 mai), o parte dintre manifestanți s-au baricadează în Piața Universității din București (unul dintre locurile-simbol ale Revoluției anticomuniste din decembrie 1989), blocând (până la 13 iunie) circulația pe cele două artere principale ce străbat această zonă centrală a Capitalei.

Această acțiune social-politică prin care se cerea lichidarea puternicelor ramasițe ale comunismului din țara, a căpătat denumirea de „fenomenul Piața Universității”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1993: A fost adoptată Hotărârea de Guvern nr. 156 din 22/04/93 privind instituirea Zonei libere Sulina şi înfiinţarea Administraţiei Zonei Libere Sulina.

 

 

 

 

 

1996: A murit poetul şi prozatorul român Mircea Ciobanu, autor al  volumelor „Patimile”, „Martorii”, „Vântul Ahab”, „Anul tăcerii” ; (n. 13 mai 1940).

 

 

 

 

1999: Parlamentul României aproba cererea NATO de acces in spatiul aerian al țarii noastre, pentru operațiunile militare indreptate impotriva  Iugoslaviei.

 

 

 

 

 

2005: Postul de televiziune Al-Jazeera a difuzat o înregistrare cu cei trei jurnaliști români răpiți în Irak, postul susținând că răpitorii cer retragerea trupelor române din Irak în patru zile, altfel vor ucide ostaticii.

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Sorin Dumitru Miscoci, Marie-Jeanne Ion, (Prima TV) si Eduard Ovidiu Ohanesian (“România liberă)”.

 

 

 

 

 

 2016: Exlcuderea României de la Concursul Eurovision.

European Broadcasting Union (EBU) – cea mai mare asociaţie a televiziunilor publice din lume – a publicat un comunicat prin care a anunţat că a retras dreptul TVR de a participa la concursul de muzică uşoară, ce urma să se desfăşoare pe 14 mai la Stockholm, în luna mai. Acest lucru atrage după sine exlcuderea României de la Eurovision.

 

 

 

 

 

 

 Autoritățile de la București au fost informate azi că România va fi exclusă de la competiția Eurovision din acest an din cauza datoriilor pe care țara noastră le are față de organizatori.

Asta înseamnă că intrarea în concurs a cântărețului Ovidiu Anton a fost anulată.

România datorează organizatorului European Broadcasting Union (EBU) 14,5 milioane de euro. Situaţia este fără precedent în istoria EBU, TVR fiind prima televiziune exclusă din asociaţie.

De asemenea, excluderea unei ţări din concursul Eurovision este o premieră.

De asemenea, oficialii EBU au avertizat că TVR se confruntă cu excluderea  si de la alte evenimente globale comune, inclusiv acoperirea turneului de fotbal Euro 2016 din iunie și a Jocurilor Olimpice de la Rio din luna august.

Decizia EBUa venit în ciuda faptului că Premierul Dacian Cioloș  a promis la începutul acestei săptămâni că va găsi o soluție pentru a evita excluderea României de la o competiție care a inregistrat o audiență la nivel mondial de 197 milioane de telespectatori în anul 2015.

 

 

 

 

 

 

 

CITITI SI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/04/22/o-istorie-a-zilei-de-22-aprilie-video-3/

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  3.  rador.ro/2015/ calendarul-evenimentelor

  4. ro.wikipedia.org.

  5. mediafax.ro;

  6. Istoria md.

  7. worldwideromania.com;

  8. Enciclopedia Romaniei.ro

  9.   radioiasi.ro/fila-de-calendar

 

 

22/04/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: