CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

In fosta Iugoslavie minoritatile au inceput de-slavizarea si de-sarbizarea numelor


 

 

 

Prezenţa până în zilele noastre a românilor din Serbia, care au avut în mare un trecut şi un destin comun cu al fraţilor lor din Bulgaria, Albania, Croaţia şi Grecia este strâns legată cu regiunea Timocului sau Valea Timocului.

Aceasta este o zonă situată geografic în nordul Peninsulei Balcanice, în estul Serbiei de azi şi într-o mică parte din nord-vestul Bulgariei, mai precis de-a lungul văii râului Timoc, alături de ţinuturile muntoase care mărginesc valea râului.

În Antichitate, regiunea era numită Tribalia, de la tribali, o populaţie a geţilor care a trăit în această zonă. Astăzi, Timocul cuprinde regiunile sârbeşti Morava de Est, Bor, Branicevo şi Zajecar, precum şi vestul regiuni bulgare Vidin, ( şi acesta vechi pământ românesc la origine, denumit Diiu, şi slavizat în Vidin).

 Timocul fusese parte componentă a Daciei Aureliene, fiind denumit ulterior în primele documente medievale Valahia Mică, pentru a fi diferenţiată de Valahia Mare, Ţara Românească din nordul Dunării.

De fapt, timp de peste şapte sute de ani după Hristos în partea central-estică a Europei exista un teritoriu unitar traco-dac-latinizat, aproape dublu ca suprafaţă comparativ cu România de azi, care se întindea de la Marea Egee la cea Adriatică şi din Pind spre Coasta Dalmată, şi de la Marea Neagră la Nistru şi dincolo de râul Tisa. Încă de la începuturi, invazia slavă a găsit aici un popor numeros şi sedentar.

 

Cel mai compact grup de vlahi/romani  este cel de pe valea Timocului, la graniţa dintre Serbia şi Bulgaria de azi.

Românii din Valea Timocului au fost incluşi în teritoriile deţinute în trecut de cel puţin cinci voievozi români înainte de cucerirea turcă a ţaratelor Serbiei şi Bulgariei.

Primul dintre aceşti voievozi a fost chiar Basarab I Întemeietorul. Toţi acei domnitori au construit numeroase mănăstiri şi biserici la sud de Dunăre. Numai Basarab I a ridicat o mănăstire la Cladova, pe râul Şaina, la Mânăstirica şi la Vradna.

Dacă din primele două au mai rămas doar ruine, cea de la Vradna există şi acum fiind ocupată de Biserica Ortodoxă Sârbă care a înfiinţat aici o mănăstire de călugăriţe.

 

Spre sfârşitul secolului ai XIV-lea toată Valea Timocului cade sub stăpânire turcească, care a fost întreruptă doar de o scurtă perioadă în care aici au stăpânit habsburgii austrieci (1718-1739).

Trebuie menţionat că în toată perioada în care regiunea a fost condusă de otomani, fiind inclusă în Paşalâcul Rumeliei, românii timoceni s-au bucurat de drepturi şi libertăţi religioase nemai acordate altor comunităţi creştine de către turci.

Putem spune fără să exagerăm că în acele vremuri, turcii le ofereau românilor timoceni mai multe drepturi decât le-au oferit sârbii în perioada modernă.

 

Românii timoceni au beneficiat de privilegii şi autonomie pe timpul stăpânirii turceşti. Aveau propria organizare administrativă şi judecătorească, se judecau după ius valachicum şi plăteau separat dările către autorităţi.

De exemplu în 1516 sultanul le-a poruncit funcţionarilor turci să respecte autonomia vlahilor de pe valea Timocului.

 

Vlahii vorbesc „rumuneşte”

 

Caracterul românesc al vlahilor timoceni a fost subliniat în jur de 1700, cu ocazia războaielor dintre austrieci şi turci. Contele Marsigli spunea despre vlahii dintre Vidin şi Porţile de Fier că vorbesc „rumuneşte”. La fel au constatat şi austriecii care au stăpânit vremelnic regiunea între 1718-1739.

Mediul geografic – o vale lungă între munţi, i-a ajutat să nu se amestece multă vreme cu sârbii sau bulgarii şi astfel ritmul asimilării să fie redus. Abia în jur de 1800, în condiţiile războaielor dintre ruşi şi turci şi începuturile mişcării naţionale sârbeşti, regiunea Timocului intră în atenţia sârbilor.

În timpul războiului din 1806-1812 dintre turci şi ruşi, sârbii răsculaţi au încercat să realizeze o joncţiune cu trupele ruseşti din Ţara Românească pe la Vidin. Succesul luptei naţionale sârbeşti şi recunoaşterea statului sârb a stabilit în 1833 graniţa dintre noul stat sârb şi Imperiul otoman pe valea Timocului.

Importanţa strategică a regiunii pentru sârbi este relevată de un discurs al liderului sârb Milos Obrenovici: regiunea Crainei (valea Timocului) era importantă deoarece „pentru legăturile noastre cu Rusia ea ne este necesară ca pâinea vieţii”.

Ulterior, după formarea Bulgariei, valea Timocului a ajuns graniţă între cele două state balcanice, vlahii fiind împărţiţi în două de o graniţă negociată la masa tratativelor de marile puteri.

Autonomia Serbiei din anul 1815,   a fost de fapt sinonimă cu anexarea de către sârbi a tuturor teritoriilor locuite de români între Morava de Est şi Timoc.

Noua Serbie avea  acum , pentru prima data, graniţă cu România pe Dunăre.

Problemele cele mari pentru românii timoceni au apărut odată cu anul 1817, an în care s-a reînfinţat statul sârb ca urmare a politicii austro-ungare care dorea o extindere în Balcani.

Cu toate că sârbii nu obţin toate teritoriile româneşti cu ocazia Păcii din Adrianopole din anul 1829,  Miloş Obrenovic (astăzi mare erou naţional sârb) intervine militar trei ani mai tîrziu şi ocupă regiunea Timoc  şi regiunea Krajna, stabilind astfel graniţa pe râul Timoc şi separându-i astfel pe românii timoceni din Serbia de cei din Bulgaria.

În ciuda ajutorului dat de românii timoceni care i-au văzut pe sîrbi drept nişte fraţi de aceeaşi credinţă, optica sârbă nu s-a schimbat în ceea ce-i privea pe românii cei incomozi.

 Primele date statistice asupra românilor din Serbia sunt din 1846 când atingeau cifra de 97.215.Geograful francez G. Lejean documentându-se la faţa locului scrie că pentru Serbia românii sunt“un mare dar” fiind “laborioşi, activi şi mai prolifici decât sârbii”.

Spunea că la 1857 erau 39.728 români în cercul Pojarevaţ, 35.671 în Craina, 20.597 în Cerna Rieca, 7.351 în Ciupria, 996 în Semedria sau Podunavlia, de toţi 104.343. În Bulgaria aprecia numărul lor la 40000.

 

De la finalul secolului al XIX-lea în mod sistematic vlahii timoceni au fost supuşi unei acţiuni constante de asimilare de către autorităţile bulgare şi sârbeşti.

Dacă România a obţinut recunoaşterea unor libertăţi în condiţiile războaielor balcanice, după încheierea primului război mondial presiunea naţionalistă sârbă şi bulgară a explodat.

Puţinele şcoli româneşti au fost desfiinţate, nu au mai fost acceptaţi preoţi care să slujească în limba română şi au fost impuşi preoţi sârbi sau bulgari. Biserica şi şcoala au fost principalele instrumente ale autorităţilor pentru asimilare.

Din acel moment până în prezent, sârbii le-au impus românilor învăţători, preoţi şi profesori care nu cunoşteau limba română în încercarea de a-i serbiza treptat şi sigur.

Sârbii continuand  politica expansionista, mai anexează în anul 1919 un mic teritoriu bulgăresc locuit tot de românii timoceni, teritoriu numit de bulgari Timosko, alcătuit din şapte sate româneşti şi unul bulgăresc.

Însă în acele vremuri românii nu şi-au uitat fraţii, aşa că incepand cu anul 1878, regatul independent al României a sprijinit cu bani şi logistică comunităţile româneşti balcanice.

După 1928 suportul autorităţilor române a fost minimalizat de măsuri de forţă ale sârbilor, bulgarilor sau albanezilor, cărora statul român nu le-a dat replică pentru ca, din 1947, orice suport al autorităţilor comuniste româneşti faţă de românii balcanici sa dispara,in ideea de a nu incorda relatiile cu guvernele comuniste „fraţesti” din tarile balcanice.

Practic regimul comunist român i-a abandonat total pe romanii (vlahii) balcanici.

După 1990 tentativele de sprijinire a acestor români de către autorităţile tarii noastre au fost reduse, fie din ignoranţa acelor demnitari are puteau să ia decizii şi să acţioneze, fie din raţiuni politice.

 

Vlahii balcanici sunt înrudiţi cu românii nord-dunăreni

La 1919 dr. Atanasie Popovici-Furnică, preşedintele Comitetului Naţional al Românilor din Serbia a prezentat Conferinţei de Pace de la Paris “Memoriul românilor din Serbia” care exprima (bazându-se pe principiile wilsoniene) dorinţa românilor din Timoc de a se alipi României. Iată câteva din cele cuprinse în acest memoriu:

Pe o suprafaţă de 12.240 km2, adică o treime din Regatul Serbiei (la 1912), judeţele Craina şi Pojarevaţ erau locuite de o populaţie aproape în întregime românească, iar în judeţele Morava şi Timoc locuiau şi sârbi (mai ales în plasele Zaglavaci şi Timoc).

Se spunea că românii în 1859 reprezentau a noua parte din populaţia statului sârb, în 1890 erau 149.713, în 1895 erau 159.510, iar la 1900 doar 122.420, cifră însă contestată pentru că nu e posibil ca în timp ce numărul sârbilor din cele 4 judeţe a crescut de 4 ori între 1859-1900, cel  al românilor să stagneze.

Se aprecia că la 1919 trebuiau să existe aici 340.000 români. În Pojarevaţ şi Craina românii reprezentau 80% din populaţie, iar în celelalte două între 20-30%.

 

Istoricii sârbi şi bulgari, la fel ca ceilalţi din peninsula Balcanică, în marea lor majoritate neagă vreo relaţie între vlahii balcanici şi români. Ei consideră că vlahii sunt păstori sârbi sau bulgari, orice numai nu români.

Deşi uită să facă o simplă comparaţie între limba încă vorbită de vlahii timoceni şi românii nord-dunăreni. Identitatea este evidentă, doar surzii nu o înţeleg.Este de fapt o surzenie dictată de ideologia politică a unei naţiuni sârbeşti compacte, probabil după modelul grecesc sau francez, fără minorităţi.

Deşi niciodată vlahii timoceni nu au manifestat idei de secesiune! Au fost cetăţeni fideli ai statului sârb.

 

Originea romană a vlahilor timoceni este incontestabilă, la fel şi relaţia cu românii nord-dunăreni. Un argument lingvistic uşor de înţeles de nespecialişti: românii timoceni folosesc preponderent perfectul simplu la fel ca oltenii în loc de perfectul compus (fusei – am fost, mă dusei – m-am dus etc).

Pe bună dreptate Bogdan Petriceicu Haşdeu şi Dimitrie Onciul, mai apoi şi alţii, consideră Oltenia şi valea Timocului centrul teritoriului pe care s-a format poporul român.

Lingviştii, nu doar români, dar şi cei germani au demonstrat încă de la finalul secolului al XIX-lea că vlahii balcanici sunt înrudiţi cu românii nord-dunăreni, că limbile vorbite de vlahi sunt dialecte ale limbii române, cu o origine comună, care au evoluat spre dialecte datorită condiţiilor geopolitice.

 

 

 

Minoritatile din fosta Iugoslavie au inceput de-slavizarea si de-sarbizarea numelor

 

In ultima suta de ani, incepand mai ales cu 1912, in Timoc a inceput o campanie agresiva de slavizare a numelor tuturor minoritatilor etnice din fosta Iugoslavie prin adaugarea in numele lor a terminatiilor „vic” sau „ic”.

Limba românească fusese gonită din biserici, interzisă în şcoli, cărţile sfinte româneşti arse, legăturile cu România tăiate, circulaţia publicaţiilor româneşti interzisă, indata dupa alipirea tinutului la Serbia.

Mitropolitul din Belgrad nu da voie preoţilor ca  la botez să accepte nume româneşti şi a impus o listă de nume sârbeşti era expusă în fiecare biserică, aceste nume fiind singurele îngăduite vlahilor romani.

Presedintele Consiliului National Bosniac, Esad Džudžević , a condamnat practicile de modificare fortata a numelor etnice ale minoritatilor din fostele republici componente ale Iugoslaviei si a decis revenirea la numele traditionale pe care le-au purtat fiecare minoritate etnica in parte , indeosebi referindu-se la bosniacii musulmani.

Esad Džudžević a mai declarat ca fiecare minoritate etnica din fosta Iugoslavie trebuie sa-si respecte sistemul de valori national pentru a-si putea pastra intacta identitatea nationala si traditiile specifice.

Romani traiesc pe intreg teritoriul fostei Iugoslavii, cei mai multi in Serbia pe Valea Timocului, dar si in alte tari foste componente ale Iugoslaviei cum ar fi Bosnia si Croatia dar in numar mai mic.

Nicaieri  romanii nu au scapat de practica agresiva a sarbizarii sau slavizarii numelor stramosesti prin adaugarea la numele lor a terminatiilor „vic” sau „ic”.

Asa cum am aratat, romanii din Valea Timocului se confrunta cu grave probleme in ceea ce priveste drepturile minoritatilor ei nefiind recunoscuti ca minoritate romani ci numiti vlahi sau vlasi si le sunt incalcate mai multe drepturi cum ar fi cel de a putea studia si vorbi in limba materna , libertate religioasa,etc.

Poate ca e timpul si ca romanii nostri din Timoc sa se descotoroseasca de adaugirile fortate facute numelor romanesti mostenite din mosi stramosi si sa constientizeze cu totii ceea ce sunt de fapt : romani, frati cu cei de peste Dunare.

In Serbia, ca si in Republica Moldova , unde romanii sunt incurajati sa se declare moldoveni, autoritatile incurajeaza romanii sa se declare vlahi, ca sa nu existe oficial o comunitate prea mare de romani care sa se poata afirma cumva in orice fel : politic , social , etc.

Pentru un stat ca   Romania,  una dintre cele mai  laudate tari europene pentru  relatia sa cu minoritatile etnice , e rusinos si chiar scandalos ca nu se implica mai mult in privinta drepturilor nationale ale  romanilor din Valea Timocului  si in general ale  tuturor  romanii din Balcani, pentru a le  apara drepturile fundamentale.

 

Surse : 

 

http://www.kurir-info.rs/dzudzevic-bosnjaci-ukidaju-vic-i-ic-u-prezimenima-clanak-1365997

http://adevarul.ro/locale/timisoara/vlahii-valea-timocului-traiesc-precum-indienii-america-au-infiintat-natiune-artificiala-nu-nicio-legatura-romania-1_532f15030d133766a828f23f/index.html

http://glasul.info/2014/05/23/minoritatile-din-fosta-iugoslavie-au/

http://www.descopera.ro/

https://ro.scribd.com/doc/18220673/Istoria-romanilor-din-Timoc

 

22/04/2016 - Posted by | LUMEA ROMANEASCA, ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , ,

1 comentariu »

  1. Când ne gândim la vlahii de la sudul Dunării, ne gândim ca la o populație înrudită cu romanii de la nord de Dunăre. Privim asemănarea culturala ca pe un argument. Exista și o puternica înrudire genetica, dar se pare ca nu numai a vlahilor cu romanii, ci a întregii populații de la sud de Dunăre.
    http://www.rumaniamilitary.ro/un-pic-de-genetica-romania-si-vecinii-sai

    Comentariu de De ce nu? | 22/04/2016 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: