CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 20 aprilie în Istoria Românilor


 
 
  
 

 
 
 
ISTORIA ROMÂNILOR – 20 aprilie  

 

 

 

 1517: Începe domnia lui Ștefăniță Vodă în Moldova (1517–1527).

 

 

 

 

 

 

 

   Ștefăniță Vodă cel Tânăr, sau Ștefan al IV-lea al Moldovei, (n. 1506 – d. 14 ianuarie 1527, Hotin), a fost domnitor al Moldovei între 20 aprilie 1517 si 14 ianuarie 1527. Era fiul lui  Bogdan al III-lea cel Orb (1470- 1517) si nepotul lui Stefan cel Mare si Sfant.Deşi, la moartea părintelui său avea 10 ani, a fost ales domnitor si  vreme de şase ani domnia lui a fost tutelată de marele portar Luca Arbore. În 1523, în urma intrigilor de curte, Ştefăniţă vodă, fire nestăpînită, i-a decapitat pe „povăţiitorul” său Luca Arbore și pe  fiii acestuia.Domnia lui Ştefăniţă a durat sub semnul cruzimii, astfel ca din 1523 boierii au început să părăsească Moldova, adăpostindu-se în Polonia, Transilvania și Valahia. Vechii dregători au fost înlocuiți, iar ridicarea boierilor împotriva „tiranului” a devenit o mișcare organizată.A intrat în conflict cu domnul Valahiei, Radu de la Afumați, din cauza unui aranjament potrivit căruia Ștefăniță urma să se căsătorească cu Ruxanda, fiica  lui Neagoe Basarab. Cu aceasta se însurase  insa  Radu de la Afumați în ianuarie 1526.Lui Ștefăniță îi rămînea Stana, o alta fiică a lui Neagoe vodă, pe care insa n-o voia. Ștefăniță a năvălit asupra Valahiei in 1526 , „băgînd spaima în munteni”, după care a mai purtat încă două bătălii cu acest vecin.  Pînă la urmă neînțelegerea a fost remediată, Ștefăniță căsătorindu-se cu Stana. Ştefăniţă vodă a murit la Hotin la 14 ianuarie 1527 si este înmormântat la Manastirea Putna.Unele letopiseţe ne spun că el a fost otrăvit de soţia sa, munteanca Stana, care apoi a fugit în Valahia. Doamna Stana, cu care Ștefăniță nu a avut urmași, s-a călugărit si a murit în februarie 1531. 

 

 

 

 

 

 

1829: Apare la Bucureşti primul periodic din Valahia, Curierul românesc, editat de Ion Heliade Rădulescu.

Seria a I- a acestei publicatii va fi editata până la 1 mai 1848 iar  seria a II- a de la 11 decembrie pana la  25 decembrie 1859.

 

Ion Heliade-Rădulescu, scriitor român

Ion Heliade-Rădulescu, scriitor român

 

 

Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgovişte — d. 27 aprilie 1872, Bucureşti), a fost un scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte, considerat unul dintre cei mai importanti ctitori din cultura română prepaşoptistă.

Gazeta Curierul Românesc a pus bazele presei românești fiind prima gazetă românească cu periodicitate constantă și cu apariție îndelungată. Primul număr a fost difuzat în special prin librarul Iosif Romanov.

Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu, care a obținut si aprobarea pentru apariția gazetei. Inițial, aceasta trebuia să poarte numele de Curierul Bucureștilor.

În cuprinsul ziarului se publicau texte administrative, știri politice și militare, articole și note de îndrumare, cuprinzând noțiuni elementare de istorie, geografie, comerț, economie, industrie etc.

Primul număr cuprindea un articol editorial privind istoricul ziarelor in lume; înștiințări „din lăuntru”; înștiințări „din afară”; informații despre „mezaturi”, plecări și sosiri de demnitari la Bucuresci; știri „despre lucrarea pământului, care merge înainte cu mare spor”.

În anul 1837, ziarul a început să publice un supliment numit Curierul de ambe sexe, magazin cultural cu o componentă feminină.

Curierul Românesc (in Muntenia) și Albina Românească (in Moldova), au fost anticipate de alte ziare românești, cel dintâi chiar pe teritoriul Moldovei, Couriere de Moldavie, editat în 1790, într-o ediție în limba franceză, dar și într-o  ediție în limba română despre care nu se mai știe sigur si  în orice caz nu s-a mai păstrat.

Ziare românești au apărut înainte de 1829 și la Cernăuți, în 1820 – „Crestomaticul românesc”, la Buda în 1821 – „Biblioteca românească”, si  la Leipzig, în 1827 – „Fama Lipschi pentru Dacia”.

Unii cercetători susțin că actul de naștere a presei românești ar trebui identificat cu apariția, la Brașov, în 1731, a Calendarului tipărit de dascălul Petcu Șoanul, motivând că și acest fel de publicație „poate avea o anumită periodicitate”.

 

 

 

 

 

 

 

1839: S-a nascut  la Sigmaringen, in Germania, Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, (pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen) , domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România, după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza.

Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protectorul și președintele de onoare al acestei instituții.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii.

A construit în munții Carpați castelul Peleș, care a rămas pana in zilele noastre una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării.

După războiul ruso-româno- turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei).Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care a legat noua provincie de restul țării.

Tot în timpul domniei lui Carol I, în 1913, în urma celui de-al doilea război balcanic, terminat prin Tratatul de la București din 1913, România obține partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul, de la Bulgaria.

A decedat la 10 octombrie 1914, la Sinaia.

 

 

 

1870: În România,  vine la guvernare cabinetul prezidat de Emanoil (Manolache) Costache Epureanu.

 

 

 

 

1884: S-a născut Prințesa Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha, sora reginei Maria a României; (d. 1966).

 

 

 

 

1893: A decedat la Sibiu, George Barițiu,  om de cultură, istoric și publicist român transilvănean, conducător al luptei de emancipare națională a românilor ardeleni, întemeietorul presei românești din Transilvania; (n. 4 iunie 1812, Jucu de Jos, comitatul Cluj).

În anul 1838 a întemeiat la Brașov, Gazeta de Transilvania, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. În același an a început la Blaj publicarea Foii pentru minte, inimă și literatură, una dintre primele reviste literare românești. Difuzarea lor peste munți era asigurată de prietenul sau librarul Iosif Romanov.

George Bariț fost una din figurile cele mai importante ale Revoluției de la 1848 în Transilvania. În 1861, din inițiativa sa și a canonicului Timotei Cipariu, a luat ființă Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra). A fost mai întâi secretar, apoi președinte al Astrei,  asociație care  a editat începând din 1868 revista Transilvania, pe care a condus-o între 1868 și 1889.

Colectivului redacțional al revistei Transilvania i se datorează editarea primei enciclopedii românești, apărută în trei volume la Sibiu, între 1898 și 1904.

George Bariț a publicat tot la Sibiu, tot în trei volume, între 1889 și 1891, principala sa operă, initulată Părți alese din Istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă.

A fost membru fondator al Societății Literare Române (1866), precursoarea Academiei Române. În anul 1893 a devenit președinte al Academiei Române.

1894: la Bucureşti, are loc Congresul al II-lea al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (P.S.D.M.R.).

 

 

 

 

 

1921: România a semnat „Convenția și Statutul asupra regimului căilor navigabile de interes național”, precum și „Convenția și Statutul asupra libertății tranzitului”, adoptate în cadrul Conferinței de la Barcelona.

 

 

 

 

1933: Postul public de radio românesc efectueaza  de la Sofia, din Bulgaria, prima retransmisie internaţională: spectacolul susţinut la Sofia de Corul „Cântarea României”, sub bagheta lui Mihai Botez.În acelaşi an au mai fost efectuate transmisii directe de la Viena, Belgrad şi Varşovia.

 

 

 

 

 

1938: A fost dizolvat partidul naționalist român „Totul pentru țară”.

 

 

 

 

 

1943: Într-o scrisoare adresată mareșalului Ion Antonescu, Constantin I.C. Brătianu și Iuliu Maniu protestează împotriva intenției de a angaja România într-un război direct contra marilor democrații occidentale.

1947: Presa anunță punerea în circulație a bancnotelor de 1 milion de lei, eveniment ce marchează creșterea vertiginoasă a inflație

 

 

 

  1 milion de lei (1947)

1 milion de lei (1947)

1949: S-a născut  poetul român Mircea Florin Șandru.

1950: In România comunizata incepe naționalizarea unei părți a fondului de locuințe de la orașe.

1950: Echipa României se clasează pe primul loc la Campionatul mondial de dezlegări de probleme de șah.

1968: A decedat  scriitorul si traducatorul Adrian Maniu (n. 6 februarie 1891, București), membru corespondent (din 1933) al Academiei Române.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost fratele pictoriței Rodica Maniu și cumnatul pictorului Samuel Mutzner.

1970: Moare la Paris, Paul Celan, poet evreu originar din  Romania, (pseudonimul lui Paul Peisah Antschel); (n.  23 noiembrie 1920 la Cernauti, in Bucovina).

 

  A scris în limba germană și a tradus în această limbă literatură română, portugheză, rusă, engleză și franceză, iar din limba germană a tradus în românește povestirile lui Franz Kafka. A colaborat la prestigioasa revistă Secolul 20.

Pseudonimul  „Celan” provine din  anagramarea numelui său de familie, Antschel.

1974: S-a născut Adrian Ilie, fost fotbalist la Steaua și in  echipa națională.

2002: A murit   solistul de muzică populara, Drăgan Muntean; (n. 1955).

 

 

 

2008: A decedat Monica Lovinescu, ziaristă, critic literar și cunoscută comentatoare la Radio Europa Libera , fiică a criticului Eugen Lovinescu; (n. 1923).

A fost o autoritate în materie de literatură română contemporană.

 

 

 

 

 

A fost o intelectuală română care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist.

După 1947 a trăit și a activat în exil în Franța, fiind una din cele mai cunoscute voci ale postului anticomunist Radio Europa Liberă, unde a realizat, printre altele, emisiunea „Teze și antiteze la Paris”.

Mama sa a sfârșit în închisorile staliniste, un fapt care a marcat-o pentru tot restul vieții.

Angajamentul sau ferm anticomunist s-a soldat în 1977 cu un atentat asupra vieții sale și cu campanii de calomniere în presa românească și în publicațiile finanțate de către regimul comunist.

Monica Lovinescu a fost căsătorită cu poetul, publicistul și omul de radio Virgil Ierunca. Cuplul Lovinescu-Ierunca a întreținut relații apropiate cu figurile importante ale exilului românesc, locuința lor pariziană devenind un nod pentru exilul românesc și pentru scriitorii și personalitățile culturale române aflate în vizită la Paris.

Prin publicitatea făcută disidenților români în presa internațională, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au contribuit la ameliorarea tratamentului acestora de către autoritățile de la București.

După Revoluție, au ales să rămână în Franța, Lovinescu supraviețuindu-i soțului său cu câțiva ani. Rămășițele lor pământești a fost repatriate în 2008, fiind întâmpinate cu onoruri militare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

Sfantul Teotim, Episcopul Tomisului

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Teotim, Episcopul Tomisului

 

 

 

 

 

 

 

La 20 aprilie calendarul ortodox pomeneste pe Sfantul Teotim, episcopul Tomisului, numit si Teotim I, “scitul“ sau “filosoful“. Acest sfant daco-roman, originar din Dacia Pontica, a trait in a doua jumatate a secolului al IV-lea si la inceputul celui urmator, pastorind cetatea de la Marea Neagra, in jurul anilor 380 – 395.

Detalii despre viata sa ne-au ramas din scrierile unor importanti autori ce au trait in perioada sa. Astfel, Fericitul Ieronim il mentioneaza pe la anul 392 cu titulatura de „Scythiae Tomorum episcopus”. Despre Sfantul Teotim I, istoricul bisericesc Sozomen scria ca ducea o viata ascetica, purta plete lungi si se bucura de calificativul de „filosof”. Sfantul Teotim poseda si practica intr-adevar acea „monastica philosophia”.

Dar, el nu a fost numai educat in filosofia monahala, care presupunea a iubi si a practica intelepciunea trairii monahale, adica „asceza”, ci si in cultura si filosofia greaca. Un alt scriitor crestin, Socrate, spunea despre Sfantul Teotim ca „era cunoscut de toti – imparati, episcopi, calugari, credinciosi si barbari – pentru evlavia si corectitudinea vietii sale”.

Despre episcopul de Tomis auzise chiar imparatul bizantin Arcadie, datorita prieteniei legate cu Sfantul Ioan Gura de Aur. Din scaunul arhieresc al Constantinopolului, marele ierarh ii trimitea lui Teotim calugari misionari „pentru nomazii sciti de la Istru“, probabil la cererea acestuia. In anul 400, Sfantul Teotim lua parte la un sinod local din Constantinopol, convocat de Sfantul Ioan Gura de Aur impotriva invataturii eretice a episcopului Antonin al Efesului.

Aprecierea de care se bucura ierarhul tomitan in randul celorlalti episcopi reiese si din faptul ca, in lista celor care semnau documentele sinodului, Teotim era mentionat pe primul loc.

Invocarea numelui Sfantului Teotim al Tomisului – la lucrarile Sinodului IV ecumenic (Calcedon, 451) – ca autoritate a dreptei credinte, constituie insa pentru noi, romanii,  o mar turie de mare pret privind izvoarele ortodoxiei romanesti in crestinismul daco-roman.  „Faptul ca monahii constantinopolitani isi raportau ortodoxia marturisirii lor de credinta la autoritatea Sfantului Teotim ramane fara indoiala o marturie graitoare a ortodoxiei credintei…

Numai un teolog ca Teotim, cu o solida formatie filosofica, putea fi in stare sa ia atitudine fatisa si impotriva celor care intinau memoria lui Origen, adica, „… memoria unui om – declara Sf. Teotim – care a murit de mult timp in credinta”, si ca atare, nici nu trebuia sa se faca „lucru nelegiuit, condamnand cartile pe care inaintasii nostri nu le-au condamnat …”.

Peste veacuri, Sfantul Ioan Damaschin avea sa reproduca, in lucrarea „Sfintele paralele“, cateva povatuiri morale date de Sfantul Teotim in unele omilii la textele evanghelice: „Cel ce pacatuieste cu gandul, prin insasi iuteala gandului, savarseste pacatul complet, pe cand faptele trupului pot fi intrerupte de multe piedici“; „Lucrul grav nu este sa suferi aspru, ci sa suferi pe drept“.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI SI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/04/20/o-istorie-a-zilei-de-20-aprilie-video-2/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas 2005;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  4. ro.wikipedia.org.

  5. mediafax.ro;

  6. Istoria md.

  7. worldwideromania.com;

  8. Enciclopedia Romaniei.ro

  9. Crestin Ortodox.ro

 

20/04/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un comentariu »


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: