CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CE NU NI SE ARATĂ LA TELEVIZOR ! UN UNGUR DE LA CARE AVEM CE INVĂȚA SI CARE DECLARĂ RĂZBOI PLANULUI KALERGI. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Premierul  Viktor Orban a tinut recent un discurs fulminant,in care  practic  a anunțat declanșarea războiului împotriva migrației musulmane și impotriva politicii  Bruxelles-ului.

Liderul  maghiar a cerut națiunilor europene să facă front comun împotriva imigranților musulmani și să nu mai asculte orbește ordinele venite dinspre Bruxelles.

Practic, Viktor Orban a declarat război pe față celor care susțin și promovează planul Kalergi, cerându-le promotorilor să renunțe la musulmanizarea statelor europene.

„Destinul ungurilor este legat de cel al națiunilor europene și a devenit în asemenea măsură o parte a Uniunii încât astăzi nici un singur popor – inclusiv poporul maghiar – nu poate fi liber dacă Europa nu este liberă. Iar Europa de astăzi este fragilă, slabă și bolnavă ca o floare mâncată de un vieme ascuns.

Astăzi, la 168 de ani după marile Războaie de Independență ale popoarelor europene, Europa, casa noastră comună, nu este liberă! Doamnelor și domnilor, Europa nu este liberă. Pentru că libertatea începe cu rostirea adevărului.

Astăzi, în Europa, este interzis să spui adevărul. Chiar dacă este făcută din mătase, o botniță rămâne o botniță. Este interzis să spui că cei care vin nu sunt refugiați, ci că migrația este o amenințare pentru Europa.

Este interzis să spui că zeci de milioane (de imigranți – n.r.) sunt gata să se îndrepte spre noi. Este interzis să spui că imigrația aduce crime și teroare în țările noastre.

Este interzis să arăți că masele de oameni care sosesc dintr-o altă civilizație pun în pericol felul nostru de viață, cultura noastră, obiceiurile noastre și tradițiile noastre creștine.

Este interzis să arăți că cei care au ajuns aici mai întâi și-au construit deja propria lor lume, separată, numai pentru ei, cu legi și idealuri proprii, mult deosebite de structura veche de un mileniu a Europei.

Este interzis să arăți că nu este un lanț accidental și neintenționat de consecințe, ci o operațiune planificată și orchestrată dinainte; o masă de oameni s-a îndreptat către noi.

Este interzis să spui că în Bruxelles se pun la cale planuri pentru a aduce străinii aici cât mai repede posibil și a-i așeza printre noi. Este interzis să arăți că scopul instalării oamenilor aici este de a transforma peisajul religios și cultural al Europei și de a-i construi fundațiile etnice – elinimând astfel ultima barieră a internaționalismului: statele națiuni. Este interzis să spui că Bruxelles-ul devoră în mod invizibil din ce în ce mai multe felii din suveranitatea noastră națională și că la Bruxelles mulți lucrează acum la un plan pentru Statele Unite ale Europei – pe care nu l-a autorizat nimeni” a spus Viktor Orban.

În sfârșit, popoarele Europei, care au moțăit în abundență și prosperitate, au înțeles că principiile vieții pe care Europa le-a construit sunt în pericol de moarte. De data aceasta, pericolul nu ne amenință așa cum o fac războaiele sau calamitățile naturale, trăgându-ți brusc covorul de sub picioare. Imigrația în masă este un curent lent de apă care erodează tenace țărmurile noastre.

Este mascat sub o cauză umanitară, dar adevărata lui natură este ocuparea de teritorii. Iar teritoriul câștigat de ei este pierdut de noi. Mulțimi de apărători ai drepturilor omului obsedați simt nevoia irepresibilă de a ne pune la punct și a ne acuza.

Viktor Orban demonstrează că are anvergura unui adevărat șef de stat care își apără interesele naționale și lanseză un ultimatum amenințător la adresa Bruxelles-ului și a migranților musulmani.

„Doamnelor și domnilor, la început au vorbit despre câteva sute, o mie sau două mii de oameni relocați. Însă nici un singur lider responsabil european nu ar îndrăzni să jure că aceste două mii nu vor crește pentru a ajunge în final zeci sau sute de mii. Dacă vrem să oprim această imigrație în masă, trebuie mai întâi să oprim Bruxelles-ul.

Principalul pericol pentru viitorul Europei nu provine de la cei care sosesc aici, ci de la internaționalismul fanatic al Bruxelles-ului.

Nu trebuie să permitem Bruxelles-ului să se plaseze deasupra legii. Nu vom importa în Ungaria crima, terorismul, homofobia și anti-semitismul care dă foc la sinagogi. Nu vor fi cartiere în care legea să nu poată fi aplicată, nu vor fi dezordini în masă.

Nu vor fi revolte de imigranți aici și nu vor fi bande care să ne amenințe femeile și fiicele. Nu le vom permite altora să ne spună pe cine trebuie să luăm pentru a deveni apoi noi înșine străini în țara noastră.

La sfârșit, ne vom trezi că ni se va spune să ne facem bagajele și să plecăm de pe propriul nostru pământ. De aceea, respingem planul forțat de reinstalare și nu vom tolera nici șantajurile, nici amenințările.

A venit vremea să tragem clopotul de alarmă. A venit vremea opoziției și a rezistenței. A venit vremea să ne adunăm împreună cu aliații noștri.

A venit vremea să ridicăm steagul națiunilor mândre. A venit vremea să împiedicăm distrugerea Europei și să-i salvăm viitorul”, a avertizat liderul maghiar.

 

Oare, când vom vedea și vom auzi vreun lider român care să aibă o reacție așa de tranșantă ca a premierului ungar?

 

 

 

Material preluat de pe http://www.ziuanews.ro

 

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/29/genocidul-popoarelor-europene-paneuropa-si-sinuciderea-etnica-planul-kalergi/

 

 

 

 

 

 

14/04/2016 Posted by | POLITICA | , , , , , , , | Un comentariu

Ca la noi, la nimeni ! Un ministru din guvernul Dacian Ciolos declară deschis in scris că luptă pentru independența Transilvaniei!

 

 

weber_dacian_ciolos_este_cea_mai_potrivita_alegere_pentru_postul_de_comisar

Un guvern, fie el unul politic sau tehnocrat, bun sau rau, trebuie sa vegheze, inainte de asigurarea bunastarii economice, la suveranitatea si independenta tarii.

Fie si pentru simplul fapt ca asa spune Constitutia Romaniei.

Iata insa ca, desi credeam ca nimic nu ne mai poate mira in Romania zilelor noastre, o situatie de-a dreptul incredibila s-a petrecut zilele acestea, cand in sferele inalte ale cabinetului lui Dacian Ciolos a fost deschisa o „cutie a Pandorei”, care poate prezenta un precedent mai mult decat periculos.

Ministrul lui Ciolos care lupta pentru independenta Transilvaniei! Este vorba despre o decizie aparent banala, cea prin care, la ceas de seara, premierul Dacian Ciolos „a semnat eliberarea din functia de presedinte al Administratiei Fondului pentru Mediu a lui Dorel Tudor, la propunerea ministrului Mediului, Apelor si Padurilor, in locul acestuia fiind numit Istvan Jakab”, dupa cum suna comunicatul oficial.

Deci, cu atatea epurari pe cap, cine sa mai bage de seama ca avem un nou presedinte cu rang de secretar de stat la conducerea AFM?

Poate doar cei care vor citi CV-ul incendiar, intrat si in posesia naostra, al „domnului ministru” secretar de stat Istvan Jakab.

Si in care acesta nu doar ca trece la limbi straine cunoscute „romana”, dar isi exprima negru pe alb crezul sau politic: „Lupta pentru Transilvania trebuie asumata, pentru ca ea sa devina o regiune puternicasi independenta”!

Deci avem un membru al guvernului Ciolos, puternic sustinut de ministrul „onegist” Cristina Pasca Palmer, care vrea sa-si asume lupta pentru indepenenta Transilvaniei. Si care veti vedea ce isi doreste si pentru Tinutul Secuiesc…

Doamna ministru Cristina Pasca Palmer s-a dat peste cap ca sa-si impuna consilierul Istvan Jakab pe una dintre cele mai ravnite functii din Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor, cea de presedinte cu rang de secretar de stat a Administratiei Fondului pentru Mediu.

O alegere cel putin curioasa, in conditiile in care Cristina Pasca Palmer si-ar fi aruncat barem ochii pe CV-ul lui Istvan Jakab, de pe vremea cand acesta lucra la Centrul Diaconic „Bod Peter”.

Dar sa vedem ce anume l-ar fi putut recomanda pe mureseanul Istvan Jakab sa ocupe o functie de o importanta vitala, de la inaltimea careia se distribuie fondurile uriase alocate ministerului al carui secretar de stat a ajuns.

A fost, pana acum, secretar general al Asociatiei Tinerilor Crestini din Transilvania, presedintele Consiliului Tineretului Maghiar, fondator al Fundatiei „Areopagus” pentru dezvoltarea sferei civile, deputat din Transilvania al Asociatiei Mondiale a Maghiarilor, deputat din Transilvania la Conferinta Asociatiei Mondiale Reformate sau presedintele filialei judetene Mures al Consiliului National Maghiar din Transilvania.

Deci principala specializare a lui Istvan Jakab pare a fi ocuparea a tot felul de functii despre care nu avem cunostinta a fi recunoscute oficial de catre statul roman, precum cele de „deputat de Transilvania”.

Asadar este clar ca experienta profesionala nu avea cum sa-l recomande pentru a coordona fondurile de mediu, titrează Enational.ro.

 

Ceva mai bine, ce-i drept, Istvan Jakab sta la sinceritate, pentru ca in acelasi CV secretarul de stat trece la limbi straine cunoscute engleza si … romana!

Asta da ministru al Romaniei, pentru care limba romana este o limba straina!

Si la figurat, dar si la propriu, intrucat acelasi Istvan Jakab scrie in CV-ul care a alertat Serviciile romanesti ca „am increderea ca oamenii inteleg adevarul: ne putem pastra si re-locui pamantul natal, daca politica se va reinnoi”.

Pricepem unde bateti, domnule secretar de stat, chiar daca scrieti ca vreti sa „re-locuiti” pamantul natal, pe care il si identificati imediat ca fiind Transilvania.

Dar aceasta „reinnoire” clamata s-ar putea face doar prin politici iredentiste, nu prin politica guvernului din care Dumnezeu stie cum ati ajuns sa faceti parte!

 

 

 

 

 

jakab

 

Curriculum vitae

Numele: István Jakab

Data de natere: ClujNapoca, 26 decembrie 1973

Domiciliul: Pănet, judeţul Mures

Ocupaţia: economist, director

Locul de muncă: Centrul Diaconic „Bod Péter”

Activitate civică:

Între 19972004, în funcţie de secretar general al Asociaţiei Tinerilor Cre%tini din Transilvania am

obţinut cu colegii mei consolidarea, dezvoltarea organizaţiei.

Între 2001- 2003 am fost pre%edintele Consiliului Tineretului Maghiar. Organizaţia a devenit

independentă în această perioadă, fiind prima organizaţie devenită independentă de UDMR.

Între 1998 -2001 organizator, manager de cursuri de viaţă civică si tineret în parteneriat cu partidele

politice GPV, apoi CU (Olanda), UDMR.

2003: fondator al Fundaţiei „Areopagus” pentru dezvoltarea sferei civile 2000-2001: deputat din Transilvania al Asociaţiei Mondiale ale Maghiarilor.

Din 2004: deputat din Transilvania la ACCRA (conferinţa Asociaţiei Mondiale Reformate).

Din 2010: presedintele filialei judeţene Mures al Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania.

Studii:

Universitatea Babes Bolyai, Facultatea de Matematică, MBA, Cluj. Colegiul „Székely Mikó”.

Limbi străine: engleză, română

Convingere politică:

Am încrederea că oamenii înţeleg adevărul: ne putem păstra si relocui pământul natal, dacă politica

se va reînnoi.

Lupta pentru Transilvania trebuie asumată, pentru ca ea să devină o regiune puternică si independentă. O regiune unde viaţa decentă nu este privilegiul a câtorva, ci responsabilitatea tuturor.

Îmi doresc un Ţinut Secuiesc, unde munca nu este pomană, sănătatea nu-i afacere, agricultura nu

este umilitoare, cinstea nu este o dezabilitate, si nimeni nu poate să decidă despre noi fără consimţământul nostru.

(Preluat de pe http://www.neppart.eu/admin/data/file/20121123/ms_cv_jakab-istvan_ro.pdf)

Iata insa ca desi acum face parte dintr-un guvern tehnocrat, Istvan Jakab are totusi propriul sau crez politic:

„Lupta pentru Transilvania trebuie asumata, pentru ca ea sa devina o regiune puternica si independenta. O regiune unde viata decenta nu este privilegiul a catorva, ci responsabilitatea tuturora”.

Pai, uite ca acum Istvan Jakab isi poate asuma lupta pentru independenta Transilvaniei chiar din Guvernul Romaniei!

Si tot de acolo, daca reprezentantii statului roman nu-si revin mai repede din nauceala, si-ar putea indeplini si o alta dorinta arzatoare:

„Imi doresc un Tinut Secuiesc unde munca nu este pomana, sanatatea nu-i afacere, agricultura nu este umilitoare, cinstea nu este o dizabilitate, si nimeni nu poate sa decida despre noi fara consimtamantul nostru”.

Care „noi”, domnule Istvan Jakab?

Maghiarizarea administrației din Ardeal este o constantă de când a venit Guvernul Dacian Cioloș la Palatul Victoriei.

 

NapocaNews

14/04/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

State diversioniste efemere, marionete ale URSS – „Republica Socialistă Muncitorească Finlandeză” si „Republica Democrată finlandeza”

 

 

 

Republica Socialistă Muncitorească Finlandeză a fost un stat marioneta efemer, dependent de URSS si recunoscut numai de aceasta tara, care a fost creat după  izbucnirea în Finlanda a revoluției socialiste, pe 18 ianuarie 1918, după victoria revoluției bolșevice din Rusia, fosta metropolă imperială a acestei țări.

Revoluția finlandeză a fost condusă de facțiunea de stânga a Partidului Social Democrat din Finlanda, în frunte cu Otto Ville Kuusinen, care a format un guvern (Consiliu al Reprezentanților Poporului) si care a luat inițiativa începerii negocierilor pentru semnarea unui tratat de prietenie cu Rusia bolșevică. 

Tratatul cu Rusia sovietică a fost semnat pe 1 martie 1918 la Petrograd.

Republica Socialistă Muncitorească Finlandeză a existat practic numai în partea de sud a țării și a încetat să existe în aprilie 1918, când armata sa, intitulata „Gărzile Roșii”, a fost învinsă în războiul civil de „Gărzile Albe” finlandeze, sprijinite de Germania.

Programul politic al republicii și proiectul de constituție, scrise de Kuusinen, erau puternic influențate de ideile social democrate, de ideile liberale ale Declarația de Independență a Statelor Unite și de sistemul cantonal elvețian.
Principala sarcină asumata era reforma socială, iar calea de acțiune acceptată era „democrația parlamentară bazată pe principiile suveranității poporului și a autodeterminării naționale”.

Abordările bolșevice ale problemelor social-politice precum dictatura proletariatului și naționalizarea pe scară largă, nu se regăseau în programul socialiștilor finlandezi si din acest motiv, rebeliunea de stânga din Finlanda a diferit de Revoluția din Octombrie și de alte revolte apărute pe continentul european după încheierea primului război mondial, așa cum au fost Republica Sovietică Ungară a lui Béla Kun, Spartachiștii din Berlin, sau Republica Sovietică Bavareză din sudul Germaniei.

 

 

Забытая советско-финская война 1917-1922 года

 

 

Republica Socialistă Muncitoreasca Finlandeză (pe harta cu rosu), a fost dependentă în cea mai mare măsură de ajutorul Rusiei bolșevice.

 

 

 

 

 

Otto Ville Kuusinen

 

 

 

 

 La scurtă vreme după învingerea sa la 5 mai 1918 în războiul civil, în timpul căruia cei mai mulți lideri social- democrați au fost uciși, partidul s-a divizat, facțiunea comunistă refugiindu-se în frunte cu Kuusinen în Rusia, unde a înființat Partidul Comunist Finlandez în exil, care va servi din nou Uniunii Sovietice dupa doua decenii, la creerea unei alte republici  marioneta finlandeze, intitulata Republica Democrată Finlandeză, care a supravietuit cu sprijinul URSS, intre anii 1939-1940.

A fost infiintata în acele părți ale Kareliei finlandeze, care au fost ocupate de Uniunea Sovietică, în timpul războiului de iarnă.


Uniunea Sovietică susținea că  guvernul marioneta pe care il sprijinea era reprezentativ pentru toata Finlanda, fiind singurul guvern  capabil sa  puna capăt războiului  și sa restabileasca păcea.

Cu toate acestea, înainte de sfârșitul războiului de iarna, sovieticii au renunțat la această pozitie, pentru a face pace cu guvernul existent al Finlandei.

Regimul instaurat de sovietici  la 1 decembrie 1939 a fost, de asemenea, cunoscut sub numele de „guvernul Terijoki”, dupa numele primului  oraș  capturat de Armata Roșie sovietică in timpul invadarii Finlandei (acum Zelenogorsk, in Rusia).

Oficial, guvernul acestei entitati statale  s-a numit  Guvernul  finlandez al  Poporului si  pe parcursul existentei sale a fost condus de Otto Ville Kuusinen, care cumula functiile de  prim-ministru și șef al guvernului.

Cabinetul era alcătuit din cetățeni sovietici si de finlandezi de stânga care au fugit în Rusia Sovietică după   războiul civil finlandez.

O declarație data prin Agentia rusa TASS în numele Republicii Democratice finlandeze afirma că :

” In prezent, Guvernul Poporului  este  ceea ce privește compoziția sa un guvern provizoriu. Imediat după sosirea la Helsinki, capitala țării, acesta va fi reorganizat și compoziția sa va fi extinsă iar puterile și acțiunile sale, vor fi sancționate  intr-o Dieta aleasa  pe baza vot direct egal universal si secret „.

Intr-o discutie purtata de ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov,  cu ambasadorul german în Uniunea Sovietică in data de 30 noiembrie 1939, cu o zi înainte de proclamarea Republicii Democrate finlandeze, acesta a afirmat că:

„Acest guvern nu este sovietic, ci o republica democratica. Nimeni nu va crea soviete acolo, dar noi sperăm că va fi un guvern cu  care sa putem ajunge la un acord cu privire la salvgardarea  securitatii in regiunea Leningradului.”

 

Guvernul sovietic a intrat în relații diplomatice cu „guvernul poporului” si inca din  prima zi a existenței sale, conducerea Republicii Democrate finlandeze a fost de acord să închirieze Peninsula Hanko catre URSS, să cedeze o portiune din teritoriul situat pe istmul Karelian   și sa  vinda o insulă din Golful Finlandei, împreună cu secțiuni ale teritoriului Kalastajasaarento lângă Oceanul Arctic spre Uniunea Sovietică.

Kuusinen și Molotov au semnat un acord de asistență reciprocă și un protocol secret, la 2 decembrie 1939.

Acordul a fost semnat la Moscova. În 1997, în timpul unui proiect comun finlandez-rus, profesorul rus Oleg Rzesevski a descoperit protocolul  incheiat atunci.

Conținutul acestuia  este destul de asemanator cu protocoalele  semnate de URSS  cu Estonia, Letonia și Lituania în septembrie-octombrie 1939.

 

Republica Democrată finlandeza nu a reușit să obțină sprijin în rândul poporului finlandez așa cum au sperat Uniunea Sovietică.

În schimb, în fața invaziei, societatea finlandeză a devenit puternic unită în ceea ce se numește „Spiritul războiului de iarnă”.

 

 

 

 

 

 

Republica Democrată finlandeza fantoma  nu a reușit să câștige o recunoaștere internațională în afară de Uniunea Sovietică, cu toate că un număr de activiști de stânga proeminenti și scriitori cunoscuti, cum ar fi Jawaharlal Nehru, George Bernard Shaw, Martin Andersen Nexø sau  John Steinbeck, și-au exprimat sprijinul pentru guvernul acesteia.

În Germania nazistă, ziarele  au sprijinit  Republica Populară finlandeza in baza Pactului Molotov-Ribbentrop.

 

Iosif Stalin aflat in posesia unor informații secrete, era conștient de situația politică internă din Finlanda și in consecinta  nu a anticipat că înființarea Republicii Populare ar gasi sprijin si ar putea  provoca miscari  revoluționare sau revolte populare, împotriva guvernului finlandez existent. 

 

La 12 martie 1940, în Republica Democrată finlandeză a fuzionat cu RASS Karelia, în cadrul RSFSR, luand nastere o noua  republica sovietică intitulata RSS  Karelo-finlandeza, după ce Finlanda a fost silita sa cedeze acest teritoriu Uniunii Sovietice, prin   Tratatul de Pace de la Moscova.

 

14/04/2016 Posted by | ISTORIE | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: