CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 13 aprilie în Istoria Românilor


1452 : Se încheie Tratatul de pace de la Adrianopol între Ungaria şi Imperiul otoman, ratificat la Seghedin şi mijlocit de domnul Vladislav al II-lea al Munteniei.

Turcii se obligau să înceteze atacurile asupra Munteniei, Transilvaniei, Ungariei, Serbiei şi să nu ridice noi fortificaţii de-a lungul Dunării. Munteniei i se garanta autonomia, cu obligaţia să plătească regulat haraciul către Poartă şi să-şi îndeplinească obligaţiile de vasalitate faţă de coroana Ungară.

1711: Se incheie Tratatul de alianţă dintre Moldova si  Rusia , care prevedea eliberarea ţării de sub jugul turcesc şi realipirea la Moldova a Basarabiei istorice  anexate de Imperiul otoman.

Dimitrie Cantemir (1673-1723), domn al Moldovei (mar.-apr.1693, 1710-1711)

La 2/13 aprilie 1711, la Luţk, în Volinia, domnul Moldovei Dimitrie Cantemir încheie Tratatul de alianţă cu Rusia, în care se prevedea eliberarea ţării de sub jugul turcesc, alipirea la Moldova a ţinuturilor smulse ei de Imperiul otoman (Basarabia istorică, transformată în raia turcească cunoscută şi sub numele tătar de Bugeac), regim absolutist în Moldova, tronul rămînînd ereditar în familia Cantemir.

Hotarele Moldovei, respectîndu-se toate drepturile ei străvechi, sunt acelea constituite de Nistru (Cameniţa, Bender cu teritoriul Bugeacului), Dunărea, Valahia, Transilvania şi Polonia, după împărţirea care a fost făcută“. “…Ţara Moldovei îşi va redobîndi frontiera de pe Nistru, ca şi Bugeacul cu toate cetăţile lui care va fi de asemnea al Moldovei pentru totdeauna“.

Domnul Moldovei Dimitrie Cantemir îl primeşte cu onoruri, la Iaşi, pe Petru cel Mare, ajutîndu-l cu o armată de 10 000 de ostaşi. Totuşi, victoria turcilor la Stănileşti (1711) împotriva oastei ruseşti l-a silit pe Dimitrie Cantemir să se refugieze în Rusia, unde a ajuns unul din sfetnicii ţarului Petru cel Mare.

Om de o cultură rară, filosof, istoric, geograf, muzicolog, Dimitrie Cantemir a fost, prin opera sa, unul din marii învăţaţi europeni ai vremii.

Detalii.. Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei.

 

 

1796: A murit Gherasim Adamovici, episcop ortodox al Transilvaniei între anii 1789 și 1794, de origine sârbă; (n. 1733).

1859: În şedinţa Convenţiei de la Paris, Franţa, Rusia, Anglia, Prusia şi Sardinia au recunoscut dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi al  Munteniei.

 

Alexandru Ioan Cuza, domn al Moldovei, domn al Valahiei, domn al Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei

 

 

La 13 aprilie 1859, în şedinţa Convenţiei de la Paris, Franţa, Rusia, Anglia, Prusia şi Sardinia au recunoscut dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi al Valahiei, Turcia şi Austria, însă tergiversau. Mai mult, Turcia punea la cale o intervenţie militară peste Dunăre, însă pe 26 august 1859 a recunoscut dubla alegere.

1862: Intră în vigoare Prima  Lege a presei din România.A fost  prima lege care a reglementat drepturile de autor ale operelor literare si artistice.

A fost adoptata in timpul domniei lui Cuza Voda si a recunoscut creatorilor, dreptul de a se bucura ca de proprietate asupra creatiei lor pe  tot timpul vietii , precum si  dreptul de a reproduce, de a vinde si de a ceda operele lor.

In lege s-a prevazut ca reproducerea sau imitarea unei opere fara consimtamantul autorului se pedepseste printr-o dubla sanctiune si anume: confiscarea exemplarului astfel obtinut cat si plata unei amenzi echivalenta cu pretul a 1.000 de exemplare din editia originala.

 

 

1864: Camera Deputaţilor adoptă o moţiune de vot de blam asupra guvernului Kogălniceanu, care-şi depune demisia, însă domnitorul Al. I. Cuza o respinge.

 

 

1869: S-a născut  la Bucureşti istoricul literar român Pompiliu Eliade; (d. 24 mai 1914).

 A  fost membru al Ateneului Român şi membru corespondent al Academiei Române din 21 mai 1912.

În 1898, şi-a luat doctoratul în litere la Universitatea Sorbona din Paris, cu teza „De l’influence française sur l’esprit public en Roumanie. Les origines. Étude sur l’état de la société roumaine à l’époque des règnes phanariotes”.

A fost profesor suplinitor (1900), ulterior titularizat (1904), la catedra de limbă şi literatură franceză la Facultatea de litere din Bucureşti, directorul Teatrului Naţional în perioada 1908–1911 şi deputat din partea PNL din 1907, făcând parte din Consiliul permanent al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

  1884: Academia Romana l-a însărcinat pe scriitorul si filologul Bogdan Petriceicu Hasdeu cu realizarea dicționarului Etymologicum Magnum Romaniae, al limbii istorice și poporane.

1885: Promulgarea Legii depozitului legal, prin care orice tipografie era obligată să trimită câte trei exemplare din fiecare tipăritură bibliotecilor centrale din Bucureşti şi Iaşi, precum şi Bibliotecii Academiei Române.

1886: S-a nascut Nicolae Tonitza, pictor, grafician şi critic de artă român (d. 1940).

Nicolae Tonitza (n. 13 aprilie 1886, Barlad – d. 26 februarie 1940, Bucuresti) a fost  primul dintre cinci copii ai Anastasiei si ai lui Neculai Tonita. In 1902 paraseste Barladul , pentru a se inscrie la Scoala nationala de Belle-Arte din Iasi, avandu-i printre profesori pe Gheorghe Popovici si Emanoil Bardasare (dar nu va putea sa isi ia diploma de absolvire deoarece participa in ultimul an la o greva a studentilor).

In 1908 pleaca in Germania, la München, unde este admis la Königliche Bayerische Akademie der Bildenden Künste in clasa profesorului Hugo von Habermann.

In 1911 se reintoarce in tara, mai intai la Barlad si mai tarziu la Iasi (unde preda un timp ca suplinitor desen la Liceul militar). Participa la expozitia “Tinerimii artistice”. In 1912 termina cursurile Scolii nationale de Belle-Arte si obtine prin concurs certificatul de “pictor bisericesc”. Va zugravi bisericile din Scorteni, Siliste, Poeni, Valeni si altele.

 Se casatoreste in 1913 si va avea doi copii. Din cauze economice renunta la pictura cativa ani si lucreaza ca redactor la ziarul Iasul. In 1916 expune la Bucuresti 94 de picturi si desene, impreuna cu Stefan Dimitrescu. Mobilizat si trimis pe front, cade prizonier in luptele de la Turtucaia, de unde va fi trimis in lagarul de prizonieri din Kirjali, Bulgaria.

Dupa razboi se stabileste la Bucuresti, unde – alaturi de participarile la expozitii si ilustrari de carti – colaboreaza la publicatii de orientare socialista cu desene si cronici artistice.

 In perioada 1921-1924 locuieste la Valenii de Munte. In 1924 expune la Bienala din Venetia iar un an mai tarziu se retrage din asociatia “Arta Romana” si – impreuna cu Francisc Sirato, Oscar Han si Stefan Dimitrescu – intemeiaza “Grupul celor patru”.

In anii urmatori, pana in 1934, au loc repetate expozitii ale “Grupului celor patru”.

Tonitza, intre timp considerat “cel mai de seama” pictor roman in viata, expune si in strainatate: Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). In 1933 ocupa catedra de pictura la Academia de Belle-Arte din Iasi, ramasa vacanta in urma decesului lui Stefan Dimitrescu iar in 1937 devine rector al Academiei.

 In anii 1933 si 1934 picteaza impreuna cu Francisc Sirato in Dobrogea, realizand o serie de tablouri si desene cu peisaje din Balcic. In 1939 se imbolnaveste grav si la 26 februarie 1940 se stinge din viata. In semn de omagiu ii sunt expuse lucrari la “Salonul Oficial” si la expozitia din cadrul “Lunii Bucurestilor”.

 

TONITZA

 

Foto: Nicolae Tonitza – Autoportret

 

O privire retrospectiva asupra operei lui Tonitza ne reveleaza in prima perioada o pictura academista purtand pecetea scolii müncheneze, si, drept corolar, un interes major pentru desen, in detrimentul picturii.

In scurtul sau popas parizian, face tentative timide de a-si insusi viziunea impresionista, dar preferinta lui pentru exprimarea grafica ii va indrepta atentia spre creatiile lui Daumier.

 Tablourile realizate intre 1930 si 1935 isi cuceresc deplina autonomie artistica, eliberandu-se de orice influente. Grafica, plina de malitie si deseori de dramatism – a colaborat la numeroase reviste culturale si sociale ale vremii: “Rampa”, “Flacara”, “Clopotul”, “Hiena” etc. – sunt marturii ale participarii intense la viata epocii.

1889: A început să funcţioneze prima agenţie de presă din România, „Agenţia Română“.

 

1913 : In Bucureşti,  se înfiinţează Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, cu trei secţiuni:

  1. comerţ, bancă, asigurări;

  2. industrie;

  3. administraţie economică consulară.

Academia începe să funcţioneze la 15 septembrie 1913,  fiind prima instituţie de învăţămînt economic superior din România.

Primul rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale a fost matematicianul Anton Davidoglu.

 

 

1917: La 11-13 aprilie 1917 şi-a ţinut lucrările Congresul Învăţătorilor din gubernia Basarabia. la Congres tine o cuvantare inflacarata profesorul,preotul si poetul Alexei (Alecu) Mateevici, autorul poeziei „Limba noastra” (actualmente imn de stat al R.Moldova), in care spune printre altele:

“ Ei bine, daca ati luat asupra D-voastra sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie sa dati poporului idei adevarate, caci altfel întreg învatamîntul e fara rost. Da, sîntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însa facem parte din marele trup al românismului asezat prin România, Bucovina si Transilvania (aplauze). Fratii nostri din Bucovina, Transilvania si Macedonia nu se numesc dupa locurile în care traiesc, ci-si zic români.

Asa trebuie sa facem si noi (aplauze)… Trebuie sa stim de unde ne tragem, caci altfel sîntem niste nenorociti rataciti. Trebuie sa stim ca sîntem români, stranepoti de-ai romanilor si frati cu italienii, francezii, spaniolii si portughezii. Aceasta trebuie sa le-o spunem si copiilor, si tuturor celor neluminati. Sa-i luminam pe toti cu lumina dreapta…”

 

Fișier:Alexei Mateevici - Foto02.jpg

Preotul, poetul  si profesorul Alexei(Alecu) Mateevici

Hotarîrile principale ale congresului: de la 1 septembrie 1917 scolile din satele moldovenesti sau în majoritate moldovenesti vor deveni scoli moldovenesti; asemenea scoli se vor deschide si în orase; limba de predare în aceste scoli va fi limba moldoveneasca; în scrisul national se va folosi alfabetul latin; scoli pentru moldoveni se vor deschide si în stînga Nistrului; se vor organiza cursuri pentru pregatirea învatatorilor; se vor înfiinta o biblioteca pedagogica centrala si mai multe locale.

Limba rusa ramanea obiect de predare obligatoriu pentru toti elevii.

 

 

1924: S-a născut la Cetatea Alba,in regiunea istorica Bugeac din Basarabia, Alexandru Lungu, medic, poet, pictor și grafician român; (d. 24 iunie 2008, Bonn, Germania).

  A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti în 1949 şi a lucrat ca cercetător la Institutul de Endocrinologie al Academiei Române.

 

 

 

S-a impus şi ca poet, pictor şi grafician. Ca poet a debutat  la 16 ani, în revista Prepoem. În perioada 1940-1941 a scos la Buzău împreună cu Ion Caraion, „Caietele de poezie Zarathustra”, semnând şi poemul „Fata din brazi”.

Numele poetului a început să fie cunoscut după 1945, când i s-a decernat premiul de poezie „Ion Minulescu” pentru volumul „Ora 25”.

În juriul de premiere s-au aflat Vladimir Streinu, Claudia Milian, Adrian Maniu, Şerban Cioculescu şi Perpessicius.

Până în 1947 e prezent cu versuri şi publicistică literară în diferite reviste ca Revista Fundaţilor Regale, Curentul literar, Lumea, Claviaturi, Fapta ş.a. După o tăcere impusă de aproape 20 de ani, reintră în actualitatea literară cu volumul „Dresoarea de fluturi”(1968), urmat de „Timpul oglinzilor” (1968), „Altceva decât umbra”(1969), „Ninsoarea neagră’ (1970), „Armura de aer” (1973).

În toamna anului 1973 s-a stabilit  în Germania, unde la ucrat  doi ani într-o clinică de boli interne, iar apoi, timp de 14 ani, împreună cu soţia sa, Micaela Lungu, în propriul cabinet medical la Raubach în Westerwald, după 1989 mutându-se la Bonn.

După o absenţă de aproape două decenii, timp in care  poezia sa era interzisă în România, revine în peisajul literar din ţară prin colaborări la reviste şi cu volumele Zariştea din timp (1997), Roua din apocalips (1998), Ochiul din lacrimă, ediţie bilingvă româno-germană (1998), Teascul din taină (1999).

1926: S-a născut la Cluj fizicianul Sabin Marius Peculea, membru titular (din 1993) și secretar general al Academiei Române.

 S-a ocupat de producerea apei grele necesare programului nuclear al României si a fost directorul Institutului de Criogenie şi Separări Izotopice Râmnicu Vâlcea

A fost decorat cu  Ordinul Meritul Ştiinţific si cu Ordinul naţional Pentru Merit în grad de Mare Ofiţer (2000).

Este doctor honoris causa al unor prestigioase foruri stiintifice: Universitatea Tehnică Cluj-Napoca (1995), Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti (1996), Universitatea din Craiova (1996), Universitatea din Oradea (1998), Universitatea Ovidius din Constanţa (2000), Universitatea „Politehnica” din Timişoara (2000) si cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca (1996).

 

 

1928: În România este adoptată legea privind ocrotirea muncii minorilor şi femeilor, precum şi stabilirea duratei zilei de muncă de 8 ore.

 

 

 

1930: S-a nascut  la Targu Jiu, Sergiu Nicolaescu, regizor, actor, producător  de film şi om politic român; ( d. 3 ianuarie 2013).

Din 1989 s-a implicat in politica, fiind senator social-democrat in mai multe legislaturi. A dobandit celebritate internationala atat ca regizor, cu filme ca “Dacii” sau “Mihai Viteazul”, cat si a actor, cu rolul comisarului Miclovan – de la care a ramas celebra replica: “M-au ciuruit. Un fleac.”

  

 

 Image result for sergiu nicolaescu photos

 

 

 La varsta de 5 ani a parasit localitatea natala, familia sa stabilindu-se la Timisoara.  In 1948, la treminarea liceului,  a fost admis  la trei facultati: Belle Arte, Politehnica si Scolala de Ofiteri de Marina, preferand-o pe ultima.

 In 1962, a dobandit brusc celebritatea in lumea  cinematografiei dupa ce a realizat productia ”Memoria Trandafirului”.

Succesul acestui film a fost neasteptat, el fiind difuzat la Paris, timp de 10 ani.

Filmul, o metafora, dureaza 7 minute si este o poveste cu flori ce intruchipeaza destinele unor oameni. Cu el, Sergiu Nicolaescu a luat Premiul de Excelenta al Uniunii Tehnicienilor din cinematografia mondiala.

Studiourile “Columbia” din SUA au cumparat filmul pentru 10.000 de dolari, fapt deosebit in acea perioada pentru o pelicula dintr-un stat comunist.

 

 

 

1935: S-a născut  in localitatea Burdusaci, comuna Răchitoasa, judeţul Bacău, fostul judeţ Tecuci, eseistul și traducătorul român, profesor doctor, medic şi biofizician român, C. D. Zeletin (pseudonim al lui Constantin Dimoftache.

 

 


Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1967)  si a fost apreciat superlativ de mari spirite ale literaturii române, precum Tudor Vianu, Perpessicius, Alexandru Philippide, Ştefan Augustin Doinaş.

Este preşedinte fondator al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România (1990), preşedinte de onoare al Academiei Bârlădene (1991), societate artistică înfiinţată în anul 1915 de către poetul George Tutoveanu, etnologul Tudor Pamfile şi preotul publicist Toma Chiricuţă.
Ca scriitor, a publicat 40 de volume.
A primit premiul de carte şi medalia de aur, la Edinburgh, in Scotia, pentru volumul „Michelangelo, Sonete” (1965).

A fost distins cu premiile: Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, pentru volumul „Michelangelo, Sonete şi crâmpeie de sonet” (1975), al Salonului Naţional al Cărţii, Cluj-Napoca, pentru cea mai buna traducere a unei capodopere lirice: „Charles Baudelaire, Florile Răului”(1991) şi de Uniunea Scriitorilor din România (1991), pentru cea mai bună tălmăcire a unei capodopere lirice a literaturii universale: Charles Baudelaire, Florile Răului.
Publică  în diverse reviste, emisiuni literare la radio şi televiziune, conferinţe.
La 1 Decembrie 2000 i s-a conferit de către Preşedinţia României Ordinul Naţional Serviciul Credincios în gradul de Ofiţer.
A primit Premiul Stolnicul Constantin Cantacuzino al Fundaţiei Culturale Magazin Istoric (2006), pentru volumul „Scânteind ca Sirius (2004) si Premiul I.C. Filitti al Fundaţiei Culturale Magazin Istoric (2010), pentru volumul Principesa Elena Bibescu, marea pianistă (2008).
Este distins cu Ordinul Naţional Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria A. Literatură (2011), „în semn de înaltă apreciere pentru meritele remarcabile avute în promovarea culturii în ţară şi în lume”.

A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Medicină şi Farmacie Gr. T. Popa din Iaşi (2012).

1936: S-a nascut in localitatea Cepari, Argeş, prozatorul român Nicolae Velea; (d. 31 ianuarie 1987, Bucuresti).

 A urmat cursurile Facultăţii de Silvicultură din Braşov, urmează şi pe cele ale Facultăţii de Filologie din Bucureşti (1953 – 1958), avându-i ca profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Jacques Byck, Alexandru Graur, Edgar Papu.

 

 

 

Debutează cu un reportaj în Viaţa studenţească (1957). Ca prozator va debuta un an mai târziu, cu schiţa Poarta în Gazeta literară.

Între 1958 – 1963 lucrează ca redactor la Gazeta literară, fiind coleg de redacţie cu Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Paul Georgescu, Matei Călinescu, S. Damian, Gabriel Dimisianu.

Primul volum de proză scurtă, „Poarta”, îi apare în 1960 şi îl impune ca şi prozator original (excesiv de original, consideră unii comentatori).

Timp de doi ani (1964 – 1966) lucrează la Studioul cinematografic Bucureşti, secţia scenarii, iar din 1966 şi până la sfârşitul vieţii, ca redactor la revista Luceafărul.

În 1965 se căsătoreşte cu Elena Stan, şi ea absolventă a Facultăţii de Filologie, prozatoare (îşi semnează textele Ana Delea), iar în 1967, i se naşte unicul fiu, Andrei Velea.

Sănătatea lui Nicolae Velea s-a degradat continuu datorită consumului excesiv de alcool. În noaptea de 30 spre 31 ianuarie 1987, fiind în stare avansată de ebrietate, cade în zăpadă în apropiere de Piaţa Scînteii şi intră în şoc hipotermic.

A fost  găsit a doua zi, însă prea târziu.

1938: S-a născut  la Braila, regizoarea română de teatru, Cătălina Buzoianu.

Din 1975 este  profesoară  la Catedra de Regie Teatru a IATC Bucureşti (azi UNATC), din 1990 ocupând şi funcţia de decan al Secţiei de Teatru. După pensionare, predă la masterat cursurile de Antropologie şi de Forme alternative de teatru

 

 

 

 

Cătălina Buzoianu a montat  peste o sută de piese  în ţară şi în străinătate, activitatea sa artistică fiind recompensată cu numeroase premii româneşti şi internaţionale:
Premiul Academiei Române, 1973
Premiul pentru regie la Festivalul de Teatru Contemporan, Braşov, 1978
Premiul special al Juriului, Durham, Anglia, 1979
Titlul Amicus Poloniae, pentru propagarea culturii poloneze, 1980
Premiul Théâtre vivant – Radio France Internationale, 1993
Marele Premiu la Festivalului Naţional de Teatru, ediţiile din 1994, 1996, 1997
Marele Premiu şi Premiul pentru regie la Festivalul Internaţional de Dramaturgie Românească, Timişoara, 1995
Premiul Città di Sciacca, în cadrul Premiilor Salvo Randone, Sciacca, Italia (1995)
Premiul UNITER pentru cea mai bună regie, la ediţia a III-a a Galei Premiilor UNITER, 1995
Premiul UNITER pentru întreaga activitate, la ediţia a IX-a a Galei Premiilor UNITER, 2001.

 

 

1938:  Fruntaşul liberal Gheorghe Tătărescu îi adresează lui Constantin I. C. Brătianu o scrisoare in urma careia curentul favorabil regelui Carol al II-lea s-a separat definitiv de restul partidului  liberal.

 

1939: Marea Britanie și Franța au acordat garanții unilaterale privind frontierele României și Greciei, în speranța echilibrării jocului politic al Germaniei în zona de sud-est a Europei.

 

 

 

 1945: Proclamarea oficială a administrației românești în Transilvania de Nord (ocupată în  1940 de Ungaria, in urma Dictatului de la Viena), restabilită la in fapt la 9 martie 1945.

 

 

1946: România reia oficial  relaţiile diplomatice cu Franţa. Primul ambasador român din perioada postbelică a fost profesorul universitar Simion Stoilov.

 

 

 

 

1948: Marea Adunare Naţională votează Constituţia Republicii Populare Române, prima constituţie postbelică a României, care reflecta caracterul de tranziţie al perioadei pe plan economic şi social.

Este ales un nou prezidiu, în frunte cu C.I. Parhon, şi un nou guvern, condus de dr. Petru Groza.

 

 

 

 

1956: S-a nascut jurnalistul,diplomatul, activistul  civic  şi poetul român, Ioan T. Morar.

În 1981 a absolvit ca şef de promoţie facultatea de Filologie a Universităţii Timişoara, secţia română-franceză.

In 1987 a devenit redactor al revistelor Viaţa studenţească şi Amfiteatru. După 1989 a lucrat la Cuvântul şi Alianţa Civică.

 

 

 

Între 1990 şi 1991 a fost redactor şef la Varietăţi, TVR, de unde a demisionat. Este membru fondator al Academiei Caţavencu si din toamna anului 2004 este şi senior editor la Cotidianul.

A realizat mai multe emisiuni de televiziune, pînă în 1996 activând în grupul Divertis. Este realizator şi prezentator al emisiunii „Lumea citeşte!” pe TVR 1. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În 2010 a fost numit în postul de consul general român la Marsilia, în Franţa.

1973: Se constituie Institutul Central de Matematică din Romania.

 

1993: A decedat la Bucuresti, scriitorul si regizorul de film  român Francisc Munteanu;  (n.  9 aprilie 1924, comuna Veţel, judetul Hunedoara).

A fost fiul lui Francisc Munleanu, functionar, si al Iuliei (n. Gombos), croitoreasa. Dupa primele clase de liceu, din 1939, e nevoit sa-si asigure singur existenta ca ucenic lacatus la Resita (1939-1940), muncitor la o fabrica de ciocolata (1940), ajutor intr-un atelier de firme la Budapesta (1940-l942), marinar pe Dunare (1944). E luat prizonier de razboi de catre trupele germane (sept. – dec. 1944) si apoi de catre cele sovietice (ian.-febr. 1945).

Dupa razboi, urmeaza alt periplu al existentei, la fel de spectaculos: redactor la revista Orizonturi noi din Arad (1945), muncitor la o tesatorie din Arad (1946-1947), redactor la ziarul Patriotul din Arad (1947-l949), inspector general in Directia teatrelor din Ministerul Artelor si Informatiilor (1949-l951) muncitor in piata Obor (195l-l953).

Din 1954, este regizor ia Studiourile Cinematografice „Buftea”.

Debuteaza  ca dramaturg, cu piesa „Sabotaj’, in 1950, pe scena Teatrului National din Bucuresti.

Debuteaza  in proza in 1950 , cu schite, in colaborare cu Titus Popovici .

Francisc Munteanu

Bilanţul bibliografic al autorului este impresionant: peste 30 de volume, fara a lua in seama reeditarile si traducerile din propria opera in alte limbi.

 

 

 

 

 

1997:  Delegaţia română prezentă la reuniunea anuală a Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), de la Londra, s-a întâlnit cu preşedintele BERD, Jacques Larosiere.

În cursul întâlnirii, a fost semnat Acordul de împrumut în valoare de 45 de milioane de dolari privind finanţarea Proiectului de reabilitare a sistemelor de termoficare din cinci localităţi: Ploieşti, Paşcani, Buzău, Făgăraş şi Olteniţa.

 

 

 

 

2005:  Parlamentul European a aprobat aderarea României la Uniunea Europeană.

 

 

 

Image result for parlamentul european photos

 

 

 

 

 

CITITI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/04/14/o-istorie-a-zilei-de-13-aprilie-video-3/

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas 2005;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  4. ro.wikipedia.org.

  5. mediafax.ro;

  6. Istoria md.

  7. worldwideromania.com;

  8. Enciclopedia Romaniei.ro

     

Anunțuri

13/04/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: