Loviturile de stat din istoria României moderne

 

 

 

Lovitură de stat, sau puci, se numeste o răsturnare bruscă si neconstitutionala a puterii legitime a unui stat, impusă de o minoritate, de obicei militară, folosind forta.

O formă de lovitură de stat este și „lovitura de palat”, care se realizează de obicei departe de ochii și urechile mulțimii, aparține de regulă unei facțiuni aflate la putere, un partid dominant sau o „tabără” politică, apropiată grupului conducător, uneori chiar din cadrul grupului, și se bazează pe relații hegemonice și influență a unor comandanți ai armatei sau serviciilor secrete câștigați de grupul complotist activ.Istoria modernă a României consemnează  circa 14 (în funcție de diverse interpretări) asemenea lovituri de stat…

 

Lovitura de stat de la 2 mai 1864 din Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei, a dus la schimbarea puterii în stat prin dizolvarea Adunării Legiuitoare.

Este prima lovitură de stat dintr-o serie de circa 14 (în funcție de diverse interpretări) din istoria României moderne.

Imediat dupa venirea sa pe tron, Alexandru Ioan Cuza a actionat  să îmbunătățească situația din țară .

El a încercat secularizarea terenurilor monahale și, de două ori, să anuleze iobăgia și să reducă terenurile marilor proprietari, insa majoritatea parlamentară era formată din boieri care se opuneau, reformele din agricultura tarii fiind respinse de Adunarea Legiuitoare (Națională).

În această situație, Alexandru Cuza a dizolvat cu forta Adunarea electivă in data de  2 mai 1864  şi ordona armatei evacuarea forţată a membrilor acesteia.

A urmat apoi promulgarea de  către Cuza a Statutului Dezvoltător al Convenţiei de la Paris din 1858, în fapt o Constituţie românească în limitele statutului internaţional al ţării, dar care întărea puterea domnului în detrimentul legislativului și o nouă lege electorală care sporea considerabil numărul alegătorilor, fiind acordat dreptul de a vota unei părți considerabile a țărănimii, muncitorilor și întreprinzătorilor, clase sociale care deveneau parte a jocului politic.

La alegerile pentru a 2-a convocare a Adunării Naționale au învins sprijinitorii domnitorului.

Astfel, cu sprijinul noului Parlament au fost posibile reformele preconizate de Cuza.

 

 

 

 
  11 februarie 1866: detronarea domnitorului Alexandru Ioan  Cuza

 

   Un grup de complotisti din de armată, sprijiniti de o coaliţie  formată din conservatori şi liberali radicali, a pătruns noaptea  în dormitorul lui Cuza, pe care l-au găsit în pat cu amanta sa Maria Obrenovici. 

Ofiţerii complotisti au prezentat domnului actul de abdicare şi pentru ca lucrurile să meargă mai repede, căpitanul Pilat, unul dintre complotisti, a întors spatele pe care s-a pus hârtia şi Cuza a semnat-o.Imediat domnul si familia sa, inclusiv sotia, copii si amanta, au fost evacuati din palat si putin mai tarziu au luat calea exilului prin Transilvania.Pe data de 10 februarie, în jurul orelor 19, un individ se prezentase  la Palat, încercând să vorbească cu domnitorul.

Când l-a întâlnit pe Cuza, acesta i-a comunicat că revoluţia va izbucni în acea seară. Fără a-l lăsa să termine Cuza, obişnuit cu asemenea denunţuri, s-a  oferit să-i dăruiască străinul o liră. Răspunsul acestui personaj  a fost prompt: nu doreşte pomană, iar vizita sa a avut ca unic scop să anunţe că la miezul nopţii, 4.000 de oameni sunt pregătiţi să sune clopotele de la toate bisericile, să se năpustească asupra cazarmei Malmaison pentru a se înarma, ca ulterior să vină la Palat şi să-l silească pe Cuza să abdice.

 Domnul fusese avertizat si din alte surse, dar n-a luat măsuri. După unii, complotiştii îşi mascaseră intenţia, organizând acasă la unul din ei un chef de proporţii, cu muzică şi dans. Logica spune că nu faci zaiafet, când te pregăteşti să dai lovitura.

8 august 1870: Lovitura nereuşită a lui Candiano Popescu. Republica de la Ploiesti

 

 

La cativa ani dupa venirea la tron a principelui Carol I, in tara  se închegase o mişcare conspirativă îndreptată împotriva Coroanei.

În fruntea agitatorilor se aflau liberalii radicali care, după ce contribuiseră la înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, nu se împăcau cu gândul de a avea un domnitor pe viaţă, care ar putea abuza de situaţia sa, drept care îl acuzau pe Carol I de tendinţe autocratice.

Scopul principal al miscarii era detronarea Principelui Carol şi numirea unei regenţe, care ar fi trebuit să pregătească chemarea în ţară a unui văr al lui Napoleon al III-lea.

Momentul ales a fost determinat de informaţiile (eronate şi pripite) parvenite de la omul de legătură de la Paris, liderul liberal C.A. Rosetti, care indica o victorie totală a forţelor militare franceze în faţa prusacilor, la Gravelotte.

Izbucnirea războiului franco-prusac, la 7/19 iulie 1870, a generat un val de simpatie pentru Franţa, fapt ce a amplificat curentul ostil lui Carol, care nu ezita să-şi manifeste încrederea în victoria ţării sale de origine.

Liberalii radicali au pus la cale o acţiune de înlăturare a domnitorului, organizând mai multe centre din care să pornească simultan mişcarea, care fusese gândită la Bucureşti de un Comitet ce-l includea şi pe Ion C. Bratianu, alături de deja pomenitul Eugeniu Carada.

Centrele revoltei erau Bucureşti, Ploieşti, Craiova, Piteşti, Buzău, precum şi din tabăra militară de la Furceni.

Principalii conspiratori erau C. A. Rosetti, Ion C. Brătianu, Eugeniu Carada- colaborator apropiat al lui Ion C. Brătianu, prim redactor al ziarului „Românul” condus de C. A. Rosetti, Constantin Ciocârlan – fost prefect al Poliţiei Capitalei, maiorul C. Pilat (ginerele lui C. A. Rosetti), Alexandru Candiano-Popescu şi dr. D. Sergiu.

„Eminenţa cenuşie”, omul din umbră, sforarul din culise este însă Eugeniu Carada, care îşi va proba aceste calităţi 30 de ani mai târziu cu mai mult succes, în cadrul Ocultei liberale

Alexandru Candiano-Popescu îl consideră pe primul capul complotiştilor, în timp ce Carada îl creditează pe cel din urmă cu această „onoare”.

 

 

 

 

 

 

De acţiunea propriu-zisă din stradă urma să se ocupe căpitanul Alexandru Candiano-Popescu, un personaj nestatornic şi exuberant, publicist ce nutrea simpatii republicane şi care, din această cauză, intrase în dese rânduri în conflict cu autorităţile, fiind arestat de câteva ori.

Faptele sunt cunoscute: în acea zi, colonelul Candiano Popescu, întocmind documente false, a declarat detronarea domnitorului Carol I şi demararea, la Ploieşti, a unui proces revoluţionar, care să instaureze republica.
Iniţiativa nu numai că nu a reuşit, dar regele s-a dovedit de o nobleţe  extrema, abţinându-se de la eventualele represalii. Colonelul Popescu a rămas în armată, unde şi-a continuat o carieră strălucită, primind printre altele si functia de aghiotant al regelui.

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/republica-de-la-ploiesti/

 

 

 

8 iunie 1930: regele Carol al II-lea

 

 

 

Este una dintre cele mai bizare lovituri de stat din istorie. Prinţul Carol, tatăl regelui minor Mihai I, aterizează în ţară la 6 iunie 1930 ca simplă persoană particulară, iar după două zile, îşi detronează fiul şi se proclamă rege.

 

 

 

Foto: Carol al II- lea

 

A fost sprijinit o vreme de Partidul Naţional Ţărănesc, care ulterior regretă gestul.

 

 

10 februarie 1938: tot Carol al II- lea

După modelul Italiei şi al Germaniei, regele Carol II a încercat instituirea unei dictaturi proprii.

La 10 februarie 1938, a desfiinţat partidele politice, asigurându-şi puterea supremă în stat.

N-a găsit sprijin, iar reformele sale nu s-au bucurat de popularitate.

 

6 septembrie 1940: Generalul Ion Antonescu

Opinia publică îl făcea responsabil pe rege pentru cedarea unor importante teritorii: Basarabia, Nordul Bucovinei si Tinutul Herţa, Nordul Ardealului, Cadrilaterul.

 

 

 

 

 

Carol al II- lea  a fost nevoit să abdice în favoarea fiului său Mihai I, care prelua pentru a doua oară tronul, strict formal, fără prerogative, pe care Ion Antonescu i le-a pretins regelui Carol, odată cu rangul de „conducător”.

23 august 1944: Regele Mihai I

 

 

 

 

 

 

În momente grele pentru ţară, regele Mihai I reintră în drepturile legitime, deposedându-l pe Ion Antonescu de prerogativele ce nu i se cuveneau.

El ordona reţinerea maresalului Antonescu(care ceva mai tarziu va fi predat sovieticilor) si înlocuieşte întreg guvernul, conducerea Armatei, a serviciilor de siguranţa a statului şi hotărăşte întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste si a aliatilor ei.

Presa internaţională comenta, la timpul său, că gestul regelui a scurtat durata războiului cu 6 luni.

 

6 martie 1945: I.A. Visinschi

Poate parea  ciudat, dar in 6 martie 1945 a fost dictată o lovitura de stat in România de trimisul lui Stalin, A.I. Visinschi, care l-a obligat pe rege să schimbe guvernul, în pofida Constituţiei, înscăunând un guvern prosovietic, condus de dr. Petru Groza.

 

 

 

 

 

Consecinţa: aservirea integrală a României către URSS.

 

 

 

30 decembrie 1947: Petru Groza şi Gheorghiu Dej

 

 

 

 

Foto: Gh.Gheorghiu – Dej si Petru Groza

Acţionând în afara Constituţiei şi în afara oricăror legi, cei doi  îl silesc pe regele Mihai să semneze un act de abdicare, după care proclamă Republica.

 

  La  22 decembrie 1989, ora 10.07, in Romania inca ceausista, noul ministru al Apărării, generalul Victor  Atanase Stănculescu, declanşează un proces de îndepărtare a lui Nicolae Ceauşescu de la putere, proces care se încadrează în categoria istorică „lovitură de stat militară“ (puci).

 

 

 

Incepând cu ora 10.00, prin ordine succesive date în întreg sistemul Ministerului de Interne, generalul Iulian Vlad, seful Securitatii statului, isi retrage si el sprijinul acordat lui Nicolae Ceauşescu.

 

 

 

Foto:Victor Stanculescu               Ion Iliescu

 

Transferul de putere a avut loc in ziua de 22 decembrie 1989, în intervalul orar 12.00–17.30.
Partidul Comunist Român, pana atunci declarat „forta conducatoare”a societatii, s-a destrămat rapid, singura putere în stat, ramanand  Armata; generalul Stănculescu dă un ordin de preluare a pazei şi controlului asupra sediilor Consiliilor Judeţene de Partid şi asupra Televiziunii.

Aproximativ la ora 13.40, generalul Stănculescu este contactat de Ion Iliescu,un fost activist de frunte al PCR, care se pusese in fruntea unui asa zis „Front al Salvarii Nationale”, iar acesta îi oferă puterea in Stat si sprijin neconditionat.

Publicitate

Falsificarea istoriei poporului român. Domnitorul Vlad Țepeș, victimă postumă a dezinformării

 

 

Vlad Țepeș (n. noiembrie/decembrie 1431 – d. decembrie 1476), denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476.

 

 

 

Continuă falsificarea istoriei poporului român. Domnitorul Vlad Țepeș, victimă postumă a dezinformării.

 

 

Mitul Dracula

 

 

 

La începutul anilor anilor ’70, ai secolului XX, Nicolae Ceaușescu era iritat din cauza răspâdirii în occident a epitetului “vampir” la adresa lui Vlad Țepeș și, prin ricoșeu, la adresa românilor.

Cu toate păcatele sale, nu se va putea spune vreodată că la capitolul mândriei naționale, Ceaușescu dormea cu capu-n traistă așa cum fac multi dintre guvernanții postdecembriști.

În consecință, a dat dispoziție să fie căutate în arhive documente istorice care să infirme degradanta reputație a domnitorului român, lansată în anul 1897 de scriitorul irlandez Bram Stoker și întreținută cu o perseverență diabolică până în zilele noastre.

Inițiativa dictatorului era motivată și de faptul că pe anumite filiere se obținuseră informații confidențiale, potrivit cărora la Biblioteca Vaticanului ar fi existat documente de epocă din care reiesea că, începând cu secolul al XI-lea, pe teritoriile Transilvaniei și Panoniei s-a practicat canibalismul și vampirismul.

 

 

 

Grupul statuar dedicat regelui Ungariei, Matei Corvin, din Cluj-Napoca.

 

 

Nici la ora actuală publicul larg, îndeosebi cel clujean, nu știe că în grupul statuar de la Cuj, dedicat lui Matei Corvin, se află și   românnul Pavel Chinezu, căpitan general al armatei regatului Ungariei, sub domnia regelui de origine română, Matei Corvin,un  bănățean, născut în comuna Satchinez, judetul Timiș. Era contemporan și prieten cu domnitorul Vlad Țepes. În graiul  bănățean, chinez înseamnă cneaz.   

În mod firesc, monumentul de la Cluj-Napoca ar fi trebuit să devină un simbol al reconcilierii maghiarilor cu românii.

Nu se întâmplă astfel. Grosul politicienilor unguri consideră că, maghiarizarea numelor celor două personaje istorice este deajuns pentru întreținerea animozităților interetnice. 

 

 

 

 

Stampă medievală reprezentându-l pe Pavel Chinezu, ținând un turc în dinți.

Foto: Generalul Pavel Chinezu, în grupul statuar dedicat regelui Ungariei, Matei Corvin. Sculptorul a folosit drept model stampa medievală, cu imaginea lui Pavel Chinezu.

Pavel Chinezu, detaliu

Placa comemorativă de pe monumentul închinat lui Pavel Chinezu, de la Șibot, județul Alba.

După centralizarea datelor aduse din teritoriu, a reieșit că pentru practicarea vampirismului erau responsabili ungurii. Drept care, Nicolae Ceaușescu a decis să sisteze inițiativa, pentru a nu leza sensibilitățile minorității maghiare din România și a nu intra în conflict cu guvernul de la Budapesta.

Iată, în rezumat, ce s-a aflat în urma investigațiilor ordonate de dictator:

• Acuzația de vampirism la adresa lui Vlad Țepeș a fost inventată de scriitorul irlandez Bram Stoker în anul 1897, la sugestia unui amic de-al său, ungur din Slovacia.

• Bram Stoker nu a fost niciodată în Transilvania pentru a se documenta pentru scrierea romanului său.

• Până la data culegerii informațiilor, industria cinematografică occidentală produsese peste 200 filme pe tema vampirismului lui Vlad Țepeș, iar în unele scenarii se insinua ideea că românii ar fi fost adepții unei atari practici abominabile;

• Modelul care a stat la baza conturării personajului Dracula a fost Pavel Chinezu, general al regelui Ungariei. Pavel Chinezu a inventat “iadul musulman” din Cetatea Timișoarei, în care au fost exterminați în chinuri cumplite mii de prizonieri otomani.

• Pavel Chinezu ordona ca prizonierii turci să fie aruncați de vii drept hrană pentru porci. Pentru acest scop,  animalele erau ținuțe special înfometate. Pe alți prizonieri îi obliga să se mânănce între ei, sau să își bea sângele reciproc. Pe alții îi îneca cusuți în piei de bivol, în funție de cuantumul polițelor pe care le avea de plătit otomanilor pentru incursiunile de jaf și crime, pe care le făceau aceștia în acea parte a Europei. Procedeele de tortură pe care le aplica Pavel Chinezu au băgat o asemenea spaimă în otomani, încât mamele din Turcia își admonestau copiii cu vorba “Taci, că vine Pavel să te ia!”

În urma consultării unor documente de epocă, a rezulat că răspândirea legendei Dracula, cu referire la domnitorul român Vlad Țepeș, a avut drept substrat deturnarea atenției opiniei publice internaționale de la realitățile istorice din Transilvania și Panonia evului mediu, în care o parte din populația migratoare sosită după jaf la drumul mare din străfundurile Asiei, practica canibalismul și vampirismul. Mitul Dracula ar putea fi în termeni moderni, aruncatul pisicii în ograda altuia.

Printre documentele de epocă în care sunt consemnate canibalismul și vampirismul din evul mediu în Transilvania și Panonia, se numără și cronica notarului Anonymus, înalt funcționar la curtea regelui Bela al Ungariei, intitulată Gesta Hungarum (Faptele ungurilor), din care cităm:

         “Postea uero iam dicta gens fatigata in bello, ad tantam crudelitatem peruenit ut quidam dicunt hystoriographi, quod iracundia ducti humanam manducassent carnem et sanguinem bibissent hominum”.

         În traducere: “Mai târziu însă poporul amintit, obosit în război, a ajuns la atâta cruzime încât unii istoriografi spun că, mânați de mânie, ar fi mâncat carne de om și ar fi băut sânge de om”.

        Cronica notarului Anonymus a fost descoperită în anul 1746, la Biblioteca Imperială din Viena.

Interesant de observat că “ofensiva” pornită de irlandezul Bram Stoker în 1897, la sugestia amicului său ungur pentru acreditarea părerii false potrivit căreia responsabil pentru vampirismul practicat în Transilvania medievală ar fi fost domnitorul român, Vlad Țepeș, continuă și în zilele noastre.

Cu câțiva ani în urmă, a fost în România biologul de origine maghiară, Mark Beneke, specialist în viermi de cadavru (profesie predestinată?) cu scopul de a realiza pentru National Geographic Chanel un film documentar despre vampirismul… lui Vlad Țepeș, film ce a fost dat în anul următor în difuzare internațională.

Rămâne în suspensie întrebarea, care a fost rolul biologului maghiar în realizarea filmului.

De ce în Europa numai românii au parte de asemenea tărășenii?  

Pentru că “românii sunt un popor imbecil de tolerant, pașnic, binevoitor și primitiv” – am citat dintr-un material recent publicat în România, scris de profesorul sârb de istorie din Novi Sad, Miodrag Stanojevici, referitor la toleranța  românilor, fațade pretențiile minorității maghiare pentru autonomia ținutului secuiesc.

Recent, gurvernanții noștri au decis să exploateze în scop turistic mitul Dracula, incriminând astfel indirect de vampirism, pe viteazul domnitor român, Vlad Țepeș.

Unde esti tu Țepeș doamne? 

 

Sursa:  jurnalparanormal.ro

Despre ocultarea istoriei reale a romanilor si aducerea in derizoriu a ideii de identitate, de neam si de dainuire

 

Profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, vorbeste de spaţiul Carpato-dunărean ca  vatra a vechii Europe, locul  unde Europa a început să existe. 

 

 

ISTORIE ROMANEASCA OCULTATA

 Ocultarea istoriei reale a romanilor, aducerea in derizoriu a ideii de identitate, de neam si de dainuire se face de secole.

Cine sunt, nu conteaza. Conteaza tactica lor si raspunsul nostru. Dupa ani de studiu am ajuns la urmatoarea concluzie: ocultarea tine doar la cei care trateaza istoria cu ceva indiferenta si, din pacate, la cei tineri…

De cum incepi sa studiezi, imediat incepi sa si pricepi…

Nu vor sa traduca analele din vestul Europei, in care se gasesc dovezi scrise de continuitate, nu vor sa puna piciorul in arhivele Vaticanului sau ar pune sa distruga si ce mai exista, nu vor sa scoata la suprafata cultura si vestigiile  dacice, iar pe cele cunoscute le lasa in paragina.

Nu vor…!

Care este bucata de istorie cea mai ocultata ?

Perioada de la parasirea Daciei de catre romani pana la creearea primelor formatiuni statale pe fostul teritoriul dacic. Ceea ce va ascund este ceva exceptional, este un potential motor de recladire a neamului. Se numeste Lex Antiqua Valahorum.

Imaginati-va ca miza este atat de mare, incat de foarte mult timp alearga sa distruga sau sa confiste cam toate dovezile scrise, vechi, care confirma ceea ce urmeaza sa va expun.
Pe langa obstructionarea studiilor pe acest domeniu si a confiscarii dovezilor de orice fel, acestia mai actioneaza si la nivel social.

Oamenii lor, in mass media si in invatamant, peste tot, intretin ideea ca suntem un popor tanar si mai degraba o populatie, o adunatura exotica,  un amestec confuz de triburi migratoare si ceva europeni, o adunatura pusa la cale de pasoptistii masoni.

Se arunca   pe profilul romanului, pe cel din trecut, pe cel din prezent, cu un infinit dispret, pentru ca cel din viitor sa nu mai existe.

Cine suntem ? Suntem un neam european, dinaric (denumirea antropologica pentru daci), vechi si prea putin mutilat de trecerea timpului sau de trecerea popoarelor migratoare – peste 20 de triburi mongoloide si turcmene.

Vedeti voi in jurul vostru trasaturi de mogoloizi sau turcmeni ? Caci orice amestec rasial nu dispare. Spre exemplu ungurii au in zestrea lor genetica 20% mongoloizi. Se poate vedea si cu ochiul liber!
Ce urmeaza sa expun aici ?

Iata dovezile privind vechimea, continuitatea si taina supravietuirii noastre ca neam sub forma unor argumente !

 

1. Argumentul de natura istorica. Singura scriere pe care n-au eliminat-o din lumea academica internationala este cea a istoricului Iordanes – “De origine actibusque Getarum” (Despre originea si faptele getilor/gotilor) .

Istoria aceasta fiind prea raspandita, au ales s-o mistfice in timp, sa atribuie o alta origine gotilor/getilor, respectiv cea germanica.

In limba latina got inseamna hot si li s-a atribuit acest renume datorita atacurilor neancetate la care au supus lumea romana.

Cartea a fost scrisa pe la 500 dupa Hristos, adica in plin evu mediu timpuriu.  Cand a scris tratatul, acesta avea la dispozitie si alti autori, care deja scrisesera despre istoria getilor sau dacilor.

 
C. Plinius către iubitul său Caninius (Un poem despre războaiele cu dacii):

„Foarte bine faci că te pregăteşti să scrii despre războiul cu dacii. Căci unde mai găseşti un subiect atît de actual, atît de bogat, atît de vast, în sfîrşit atît de plin de poezie şi, cu toate că faptele sînt adevărate, atît de fabulos? Vei vorbi despre schimbarea albiei unor fluvii, despre tabere cocoţate pe munţi prăpăstioşi, despre un rege care, izgonit din domnie, alungat chiar din viaţă, nu-şi pierde deloc nădejdea; şi pe deasupra, despre sărbătorirea a două triumfuri, unul pentru prima oară asupra unui popor pînă atunci neînfrînt, celălalat – pentru ultima oară.

O singură, dar extremă dificultate, şi anume că este o teribilă cutezanţă să te măsori cu aceste fapte în poezie, chiar pentru talentul tău, care poate atinge totuşi sublimul şi poate să se ridice pînă la înălţimea celor mai măreţe opere.

O dificultate mai este şi aceea că numele proprii barbare şi sălbatice, în primul rînd chiar acela al regelui, nu sînt potrivite cu versurile greceşti (Traducere: Liana Manolache, în volumul Opere complete, Ed. Univers, 1977) (subl. ns.).”

Ce rezultă din această scrisoare?

Decebal a realizat că nu va mai putea rezista mult la cea mai mare concentrare de forţe a Imperiului Roman din întreaga sa istorie şi-a adunat „Consiliul de stat” compus din casta sacerdotal-regală a sarabilor, din care proveneau regii şi sacerdoţii geţilor, şi le-a cerut să jure că nu vor lăsa răgaz Imperiului Roman pînă nu-l vor distruge, pînă nu vor rade Roma de pe faţa pământului.

În nici un fel nu se poate înţelege altfel fraza lui Plinius Secundus: un rege care izgonit din domnie, alungat chiar din viaţă nu-şi pierde deloc nădejdea.
Mai mult, în Anuarele daco-geţilor întocmite de Carlo Troya, publicate de către Neigebaur (v.Anexa1) găsim scris:

„În 134, Almal, fiul lui Captus, îi pregăteşte pe geto-dacii săi să se răzbune împotriva romanilor, de unde rezultă transmiterea cuvîntului de ordine al lui Decebal, ceea ce se confirmă prin succesiunea atacurilor geto-dacilor contra imperiului roman, conform datelor reţinute de istorie.”

Cartile acestor antici s-au pierdut sau au fost distruse premeditat. In cartea sa Iordanes ne spune de unde au aparut stramosii nostrii daci si incotro au mai migrat in afara de Dacii.

Mai exista si alte carti in Europa, in genere denumite anale, in care dinastia lui Decebal – cea a Amalilor – a fost monitorizata pana la venirea hunilor.

Evident ca istoricii “nostri” au ales sa nu se atinga de acestea de parca ar fi avut raie.
Puteam apela la ultima traducere a cartii in limba romana, insa am ales o editie in limba engleza, cu o traducere personala, in care bineinteles ca denumirea de get este inlocuita cu got, asimilat cu lumea germana, insa nu au putut justifica prezenta unor personalitati precum  Deceneu si Zalmoxis in panteonul unui neam facut germanic peste noapte.….si , evident, ca nu si-au putut permite sa-i elimine….

 

 

 

 

Harta raspandirii dacilor

 

Trebuie spus ca prima traducere a cartii s-a facut in perioada interbelica si de atunci, timp de decenii… nu s-a mai pomenit de existenta ei. Nici macar in mediile academice!

Din cate facultati de istorie are Romania,  in ultimii 80 de ani nici una n-a vrut sa traduca aceasta carte studiata in toate universitatile mai importante ale lumii !
Traducerea din perioada interbelica a fost un fel de puci istoric, cu menirea de a deruta orice intentie de recuperare a istoriei reale.

Adica o traducere jenanta. Ocultare la greu !
Mai jos aveti traduse cele mai importante pasaje ale acestei carti !

 

 

JORDANES, THE ORIGIN AND DEEDS OF THE GOTHS/GETS translated by Charles C. Mierow
J. Vanderspoel, Department of Greek, Latin and Ancient History, University of Calgary.

 

 
Traducere: IV (25)  Acum, din această insulă  numita Scandza, ca dintr-un stup de rase sau un uter de naţiuni, se spune ca goţii au venit cu mult timp în urmă sub stapanirea regelui lor, Berig dupa nume. De cum au debarcat din  corabiile lor şi au pus piciorul pe tarm, îndată au denumit-o cu numele lor.

Şi chiar si azi se spune ca se numeste Gothiscandza. (26) Curând s-au mutat de aici catre locurile dominate de  Ulmerugi, aflate la malul oceanului, unde au ridicat tabara, au angajat batalia şi i-au scos din casele lor. Apoi au supus pe vecinii lor vandalii pentru a fi adăugati la victoriile lor.

Dar, când numărul oamenilor a crescut foarte mult şi Filimer, fiul lui Gadaric, a devenit rege – al cincilea  de la Berig – a decis că armata goţilor, cu familiile lor, să treacă mai departe.

 (27) În căutare de locuinţe adecvate şi locuri plăcute au ajuns in tara numita Scythia, denumita in acele vremuri Oium, în limba locului.)
Comentariu personal: Vorbim aici de o epoca situata cumva la 3000 de ani inainte de Hristos.    

Cei de care vorbeste Iordanes sunt stramosii nostri daci , care plecati de undeva au ajuns in Pensinsula Scandinava, i-au dat numele, apoi sub conducerea regelui Bering , fiind buni navigatori, au parasit Scandinavia si au cucerit tot ce se afla la sud de aceasta.

Cucerirea  se intindea de la Marea Baltica pana la la Marea Neagra spre Marea Caspica.Ulterior aceasta zona va deveni Scitia, datorita navalirii tribului ariano-iranian scit.

Acestia au reusit sa cucereasca aceasta zona , inclusiv Dacia, pt ca ulterior sa fie infranti la randul lor de celti, veniti din vestul Europei. Mai tarziu dacii reusesc sa se elibereze, atat de celti in partea de vest a Daciilor, cat de sciti in partea de est a Daciilor, ca sa refaca statul dac.

(38) Traducere: Am citit cum, in prima lor migratie, Gotii au ajuns sa locuiasca in Scitia, langa Lacul Meotis. . In ce-a de-a doua migratie au ajuns in Moesia(Bulgaria), Tracia (Macedonia si nord-estul Greciei) si Dacia, dupa care s-au intors in Scitia , in nordul Marii Pontice (Marea Neagra).
……………………………………………………………………………………………..
 De asemeni daca cineva din orasul nostru spune ca Gotii au o alta origine decat ce-a relatata de mine, lasati-l sa obiecteze. Din punctul meu de vedere prefer sa cred ceea ce am citit , mai degraba decat sa-mi pun increderea in povestile unor sotii batrane.
Comentariu personal: In ce-a de-a doua migratie ajung in tara noastra si zonele inconjuratoare, unde creeaza civilizatia daca/traca, pt ca apoi, invinsi de romani, impreuna cu restul dinastiei lui Decebal – Amalus, sa se retraga inapoi in Scitia(Basarabia-Ucraina), in apropierea nordului Marii Negre. Parasirea Daciei de catre romani, dupa 160 de ani, i-a gasit tot aici, urmand ca din acest moment sa reocupe Dacia si zonele limitrofe, pt ca mai apoi, in secolele urmatoare, sa ocupe Italia si Roma, Galiile(Franta) si Spaniile. 

(39) Traducere: Sa ne intoarcem la subiect. Atata timp cat au stat in Scitia , langa Lacul Meotis, rasa de oameni, de care am discutat pana acum, il avea ca rege pe Filimer. In ce-a de-a doua casa, care sunt tarile Daciei, Traciei si Moesiei, a domnit peste ei  Zalmoxis, amintit de multi scriitori si anale ca un mare invatat intr-ale filozofiei. Totusi, inca inainte de acesta, au mai avut un om invatat, cu numele Zeuta, urmat de Deceneus, pt ca apoi sa urmeze Zalmoxis, pomenit de mine la inceput. Nu au dus lipsa de intelepti.

De aceea gotii au fost considerati dintotdeauna mai intelepti decat alti barbari, fiind aproape ca grecii, asa cum relateaza Dio Cassius – cel care a scris istoria si analele lor cu o penita greceasca. El spune ca acei nobili nascuti intre ei , din care s-au ales regi si preoti, erau denumiti Tarabostes si Pilleati.

Mai mult, atat de mare era prada getica ca Marte, cel denumiti de fabulele poetilor ca fiind zeul razboiului, se considera ca fiind nascut din neamul lor. Prin urmare Virgil spune: “Tatal Gradius stapaneste campiile getice”
Comentariu personal: am spus la inceput ca baietii destepti au avut grija sa atribuie o origine germanica getilor/gotilor. Dar iata ca istoricul Iordanes atribuie acestui neam personalitati consacrate ale dacilor…

XI (67) Traducere: Cand Burebista era rege al gotilor, Deceneu a venit in Gotia, la vremea cand Sulla ii conducea pe romani.  Burebista la primit pe Deceneu si i-a dat aproape puteri regale. A fost sfatul sau ca gotii sa pustiasca tinuturile germanilor, pe care acum francii le poseda.

(68)  Traducere: Apoi a venit Cezar, cel mai mare dintre toti romanii, care, asumandu-si puteri imperiale, avea pretentia de a supune aproape toata lumea cunoscuta, cucerind toate regatele si luand in stapanire toate insulele dispuse de jur imprejurul lumii noastre. A facut tributari Romanilor chiar si pe aceia care nu auzisera de romani, nici din auzite. Totusi, nu a fost capabil sa triumfe impotriva gotilor , in ciuda frecventelor incercari. La scurt timp Gaius Tiberius devine al treilea imparat al romanilor si totusi getii continua sa traiasca liberi in lumea lor.

(69)  Traducere: Siguranta lor, avantajul lor, singura lor speranta consta in aceasta: ca tot ceea ce consilierul Deceneu sfatuia, trebuia implinit prin orice mijloace, munceau pt implinirea cerintelor sale fara a le pune la indoiala.

Si cand a vazut ca mintile lor ii sunt obediente in toate lucrurile , cerintele sale devenind abilitati naturale, a inceput sa-i invete intreaga filozofie, domeniu in care era un maestru.De aceea, invatandu-i pe ei etica, a reusit sa restranga obiceiurile barbare.

Prin impartasirea cunostiintelor filozofiei i-a facut sa traiasca natural, sub propriile legi, pe care din acest moment aveau sa le aibe si in forma scrisa, numite legile belagine.
I-a invatat logica si i-a facut dibaci in acest domeniu mai presus de celelalte rase; le-a dat cunostinte practice si i-a convins sa persevereze in fapte bune.

Prin cunostinte teoretice demonstrative i-a indemnat sa studieze cele 12 semne, traiectoriile planetelor si toata astronomia. Le-a explicat cum discul lunii creste si descreste si i-a invatat  cum globul soarelui depaseste  in marime pamantul terestru. Le-a explicat numele celor 346 de stele zodiacale si le-a spus prin ce semne ale boltei ceresti acestea se deplaseaza incet de la un capat la altul.

(70)  Traducere: Imi inchipui ce placerea era pt acesti bravi osteni, in  putinul timp dintre batalii, sa fie instruiti in intelegerea filozofiei. Iti poti chiar imagina cum unul cerceteaza pozitia cerurilor, iar altul structura plantelor si arborilor. Aici se afla unul care doar ce a studiat depilarea cu ceara si descresterea lunii, in timp ce altul studiaza activitatea soarelui si a modului in care celelalte corpuri ceresti se deplaseaza  spre est , se rotesc cu repeziciune si apar iarasi catre vest prin rotatia cerului.

De indata ce intelegeau motivul, se odihneau..
(71)Acestea si multe alte materii i-a invatat Deceneus pe goti in a sa intelepciune, castigand o impresionanta reputatie intre ei, ajungand sa conduca nu doar plebea , dar si pe regii lor.

Din mijlocul lor a ales pe aceia care erau prin nastere de origine nobila si intelepciune superioara, pt a-i invata teologie, obligandu-i sa venereze divinitati si locuri sacre. Pe preoti i-a denumit Pelleati, presupun datorita faptului ca ofereau sacrificii, fiind acoperiti  cu tiare, care se mai numesc si pillei. A mai impus ca restul poporului sa se numeasca Capillati. Acest nume getii l-au acceptat si pretuit ca atare, retinandu-l pana in zilele noastre in cantecele lor.

(73)  Traducere: Dupa moartea lu Deceneu , Comosicus i-a luat locul, fiind onorat ca atare, deoarece nu era inferior in cunostinte . Datorita intelepciuni a reusit sa-I conduca pe preoti si rege, pomenindu-l in cantecele lor pana in zilele noastre.

XII Traducere: In momenul in care a ajuns sa se departeze de lume,  la tronul getilor a urmat Corylus si pentru 40 de ani a condus Dacia. Vreau sa spun Dacia antica, cea pe care neamul Gepizilor azi o poseda. Aceasta tara este delimitata de Danubiu, peste care se afla Moesia (Serbia) si este inconjurata de o coroana de munti.

Are doar doua cai de acces – una prin Boutae si cealta prin Tapae. Getia, pe care inaintasii nostrii o denumeau Dacia si care acum este numita Gepidia, era pe atunci marginita de roxolani la est, la vest de catre iazigi, la nord de sarmati si bastarni si la sud de fluvial Danubiu. In prezent iazigii sunt separati de roxolani numai de raul Alutus (Olt)

Comentariu personal: Iordanes vorbeste de statutul Daciei la anul 500, in momentul scrierii cartii.

http://people.ucalgary.ca/~vandersp/Courses/texts/jordgeti.html

2. Argumentul de natura etnografica. Repet: genetica dicteaza cultura pop.ulara a unui neam. In genere este stiut ca orice fel de cucerire traumatizeaza o cultura pop.ulara, o anuleaza, o aduce in derizoriu, o mutilieaza, o modifica.

Paradoxal, la noi nu s-a intamplat asa ceva. Avem ce-a mai admirabila cultura pop.ulara din Europa ! Cum a fost posibil, in conditiile in care unii “istorici” invoca nenumaratele triburi migratoare care s-au asezat vremelnic peste noi ?

Raspunsul este: “Lex Valahorum” ! A fost Forma de organizare admirabila a satelor valahe/romanesti, o compilatie de legi ale pamantului, strabune , un set de legi antice, venite din trecutul indepartat al dacilor, care au asigurat in conditii dificile nu doar supravietuirea comunitatii, dar si prezervarea culturii pop.ulare.

Se mai numeau legile Belagine, legile frumoase sau legile antice.
Migratorii de atunci veneau, infrangeau rezistenta armata si se limitau la a impune tribut. Stiau ca, comunitatile, lasate in pace, puteau oferi mai mult.  Adica se multumeau cu ceea ce puteau obtine de la o comunitate admirabil organizata . Si nu putini au ales sa-i imite, precum secuii.
Realizau ca a depasi masura insemnau probleme pt stapanirea lor, insemna diminuarea tributului , asa ca lasau comunitatile in pace.

Baietii destepti care se ocupa cu ocultarea istoriei romanesti, realizand potentialul legilor Belagine, au ales sa foloseasca, pt cei curiosi sa afle adevarul, justificarea patologica mistificatoare – “popor de geniu”.

Nu suntem un popor de geniu si aceasta se vede mai ales in zilele noastre. Si cu totii am invatat ca nu exista neamuri de geniu, exista neamuri mai bine sau mai putin bine organizate, mai mult sau sau putin in gratiile Domnului.
In esenta Lex Valahorum era un set de legi respectate cu scrupulozitate de membrii comunitii. Le invatau de mici, pe cale orala. Romanii au fost primii  care le-au descoperit,  scris si insusit in cele XII Legi.

Neaplicabile la ei, mai ales din pricina structurii generalizate a societatii romane – stapani de sclavi si sclavi. Mai rar oameni liberi !

 Lex Valahorum sau legile belagine sunt legi pt comunitati de oameni liberi !
Nu erau doar legi ce tin de convietuire si organizare, erau si legi cu caracter mistic, nu putine din ele amintind de crestinism: curatarea de patimi, respectarea creatiei, a mediului inconjurator, interpretarea semnelor, lupta cu necuratul, o scoala a rugaciunii si infranarii, etc. O parte din aceste legi mai pot fi regasite si azi in credintele pop.ulare..

Administrativ, comunitatea era organizata pe confreeri: pt copii, pt femei, pt barbatii cu varste intre 16-29 de ani, pt barbatii casatoriti, iar in varf se afla sfatul batranilor.

Calusarii erau si ei o confreerie – barbati tineri si in putere, ierahizati valoric, dansand pt sanatatea comunitatii, iar la vreme de razboi devenind osteni.
Cea mai importanta lege era aceea de a nu vinde pamantul fara aprobarea comunitatii; puteai fi exclus din comunitate daca incalcai legile si nu erai acceptat usor intr-o comunitate daca veneai din afara. Faceti o comparatie cu administratia actuala: este impersonala, generala, nu ofera o organizare scrupuloasa la nivel de mica comunitate, nu genereaza conduita,…. In timp ce legile Belagine erau  in mintile tuturor, caci aici este cheia – organizarea cu scrupulozitate a micilor comunitati si o invatare a legilor de copii, cele de azi raman scrise pe hartii ! Adica geba stim sa scriem si sa citim !

Implementarea legilor belagine sau a legilor antice , cum se mai numeau la origine, s-a facut in timp, de sus in jos, incepand cu casta nobililor, creandu-se institutii care sa remodeleze comunitatile de daci. Remodelarea s-a realizat prin casta religioasa, prin preoti si vestale. Aveau o scoala in care pana si retardatii mintali erau universitari in reguli de convietuire, de supravietuire si in cele spirituale….Succesul acestor legi este dovedit de supravietuirea neamului cat si de cultura sa pop.ulara.

Dar iata si fenomenul invers ! Cel care a dat lovitura de gratie oranduirii dupa Lex Valahorum a fost Cuza, care a introdus sistemul frantuzesc de azi, cu primar , neperformant, steril, impersonal, mercantil, distrugator de identitate si cultura pop.ulara…! Un alt aspect foarte important: intotdeauna comunitatile au avut parte de preoti, fie ca vorbim de cultul pt Zalmoxis sau pt Hristos.

Lingvistic, iarasi ne lovim de paradoxul emanat de oculti, caci acestia au mai inventat un paradox – poporul latinizat de romani in doar 160 de ani, supravietuind , ulterior, sute de ani,  intr-o masa de slavi. Romanii au cucerit 14% din Dacia, dar “intamplarea face” ca toata Dacia sa vorbeasca aceiasi limba, fara ca bastinasii sa fi reusit sa-si raspandeasca vreodata “noua” limba, asa cum neamurile de jur imprejurul nostru au facut-o.

De fapt aici se poate spune pe sleau ca-i vorba de fratii nostrii deznationalizati: bulgari, sarbi, croati, ucraineeni, etc. Pe scurt: latinii erau frati cu dacii, frati de rasa si de limba, de unde si “coincidenta” latinitatii. Istoricii spun ca latinii – un trib tracic- au plecat de undeva din Ungaria de azi , pe vremea cand aceasta era traca/daca, si au colonizat Italia de nord , intemeind Roma. Antropologii specifica ca jumatatea de nord a pop.ulatiei italiene este dinacirizata.

Dar cum se comportau comunitatile de valahi educate de Lex Valahorum ? Luam spre exemplu cucerirea taratelor sarbe si bugare sau a regatului ungar de mai tarziu.  Scenariul cu care turcii erau obismuiti era urmatorul: invingeau forta armata a tarii respective, dupa care marea masa a populatiei se comporta ca in transa, docila, cu o minima rezistenta…Alta era situatia la noi.

Nu de putine ori ostile domnitorilor au fost invinse, fara ca principatele sa poata fi cucerite. Comunitatile de valahi erau precum mercurul. Nu se lasau supuse.

Un alt episod semnificativ este intrarea turcilor in Tara Romaneasca,  pt a-i indeparta pe revolutionarii lui 1848. Inainte de batalia din Dealul Spirii oastea turceasca a fost insotita permanent de gloate de tarani neinvitate de nimeni la razboi…Gloatele de tarani s-au strans inertial si au insotit armata turceasca asteptand un moment propice …

Ganditit-va la Cahul – forma de autoguvernarea a comunitatilor de evrei, cea cu care au cucerit lumea. Sunt asemanatoare, insa Lex Valahorum surclaseaza de departe cahulul.

3. Argumentul de natura antropologica.

 

Cum spuneam mai sus: genetica dicteaza cultura pop.ulara a unui neam. Cultura noastra pop.ulara este una cursiva, bogata si, din acest punct de vedere, se poate vorbi de o conservare antropologica in ciuda navalirilor, ocupatiilor, etc.

Testele genetice vin sa sustina afirmatiile mele. Trebuie sa specific ca s-au facut teste genetice peste tot in Europa. Ideea este ca peste tot in Europa exista aceasta formula –  un amestec de rase europene, cu un element dominant.

La noi elementul dominant este cel dinaric, la altii este nordic sau mediteraneean, etc. Dinaricul este asimilat in lumea antropologica cu elementul dac !

Romania = 35% Dinaric (m.c. in the W ), 25% East Mediterranean (m.c. the coast ), 20% Neo-Danubian (m.c. in the NE, Baltic Slav), 10% Alpine ( UP ), 7% Noric and 3% Nordic (m.c. in the W, German colonists) = 42% Dinaric / 25% Med. / 20% L+N / 10% UP / 3% Nordic

Serbia, Croatia, Bosnia, Slovenia and Macedonia = 75% Dinaric ( preslavic Illyrians) , 10% West Mediterranean (most common on the coast), 10% Noric ( depegmented Dinaric ) and 5% Neo-Danubian (most common in the north and Pannonia, Baltic Slav )  = 85% Dinarik / 10% Med. / 5% L+N

Albania = 75% Dinaric ( Illyrian ), 10% West Mediterranean (m.c. on the coast), 10% Alpine ( Epirus, Dorians), 5% Noric = 80% Dinarik / 10% UP / 10% Med..

Italy = 50% D.M. or Dinaricized Mediterranean , 20% Dinaric (m.c.  –  N, Venets ), 15% Alpine (m.c. in the northwest, UP ), 10% West Mediterranean (m.c. in Sardinia), , 4% Noric (m.c. – N  ),  1% Nordic (remains of Germanic invasion )   = 50% D.M. / 24% Dinarik / 15% UP / 10% Med. / 1% Nordic

Trebuie sa spun ca procentul de dinarici variaza de la 45% in sudul Romaniei, pana la 75% catre nordul tarii..Daca se studiaza procentul de dinarici al albanezilor, sarbilor, croatilor, slovenilor, ucraineenilor…se va observa ca este unul majoritar…

Se intelege ca-i vorba de deznationalizarea celor care candva erau fratii nostri.

N-au rezistat pt ca nu stiau de Lex Vlalahorum.
http://racialcompositionineurope.illyria.net/

Acest amestec, in care cel dominant este cel dinaric, este formula cu care dainuim de milenii…, dinainte de navalirile barbare…….
Am tinut sa aduc si acest ultim argument, observand ca  pe la diferite posturi tv apar ”entelectuali” care ignoraa orice trasatura care ne delimiteaza ca neam…

Evident, majoritatea nu-s de origine romana…

Inchei amintind ca un alt element de coeziune a fost credinta. A fost usor pentru daci  sa treaca de la cultul zalmoxinian monoteist la cel crestin, trecerea facandu-se rapid, fara traume si a fost liantul nesperat, necesar coeziunii in fata navalirilor barbare.

Pana in epoca moderna a Romaniei, credinta noastra crestina a a facut ca impreuna cu Lex Valahorum sa ne conserve ca neam.

Sa ne intrebam ce avem de facut acum !?

Punem ceva in loc sau refacem ce-am pierdut ? Si nu uitati: n-o sa fim lasati sa refacem ceva comparabil cu Lex Valahorum !

Acest material reprezinta rezumatul cercetarilor facute pe parcursul mai multor ani  si l-am expus aici pentru voi ! Sper ca de acum inainte sa aveti ce le spune si copiilor vostri  !

Sursa: mercurie 2 – http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=548.0;wap2