CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Mărţişorul – o sărbătoare veche de mii de ani specifică nouă, românilor.


Mărţişorul– o tradiţie româneasca straveche.

 

 

Mărţişorul este o sarbatoare veche de mii de ani, specifica noua  românilor.

 

 

 

 

 La inceput martisorul era  o moneda de aur sau de argint, dupa alte surse, la care se atasa o sfoaricica  facuta din doua fire rasucite, una rosie si alta alba (sau alb si negru), care  semnificau  victoria  vietii asupra mortii, a sanatatii impotriva bolii, fiind  purtata in general de persoanele mai plapande (copii si fetele tinere).

 

 

 

 

Mai tarziu, aparea sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu insirate pe o ata.

Moneda de aur era asociata soarelui,martisorul ajungand  sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint,

 Exista e asemenea credinta  conform careia, aceasta amuleta aducea noroc si fericire .

Cele mai vechi dovezi arheologice ale acestei tradiţii au fost descoperite de arheologi la Schela Cladovei, în judeţul Mehedinţi.

La Schela Cladovei a fost descoperită cea mai veche civilizaţie a Europei, cu o vechime de aproximativ 10.000 de ani.

Probabil ca nu toti dintre cei care daruiesc sau primesc  martisoare de 1 martie  cunosc povestea martisorului, ori s-au intrebat ce semnifica  si care este originea  traditiei  daruirii si purtarii  martisorului…

Principala semnificatie a martisorului a ramas aceeasi de-a lungul timpului: este un simbol al primaverii si al revenirii la viata Despre Martisor sunt multe legende care incearca sa explice originea si care se pierd in negura timpurilor.

Traditiile si cultura romaneasca pastreaza  cu grija memoria stramosilor , astfel ca printre miturile importante ale romanilor il vom intalni alaturi de “Miorita” si pe cel al “Babei Dochia”, aceasta fiind in stransa legatura cu data de 1 Martie si cu martisorul.

La geto-daci anul nou incepea la 1 martie, calendarul lor popular avand doua anotimpuri: vara si iarna.

Martisorul era daruit in zorii primei zile din Martie si  se purta o  saptamana sau doua, uneori chiar pana la vederea primului pom inflorit, apoi se atarna de ramurile inflorite, crezandu-se ca tot astfel va fi si anul celui care l-a purtat. 

De  la o  regiune la alta  remarcam  si cateva particularitati.

Astfel,in Dobrogea martisorul era purtat  pana la venirea berzelor, apoi era aruncat spre inaltul cerului ca norocul sa fie “mare si inaripat”.

In satele Transilvaniei, martisorul rosu-alb din lana se agata la porti, ferestre, la coarnele animalelor, la strungile oilor, la tortile galetilor, pentru indepartarea deochiului, a spiritelor malefice, pentru invocarea vietii, a puterii regeneratoare care se credea ca ar fi stimulata prin insasi “culoarea vietii”.
Prima zi a lui Martie se numea in calendarul traditional al satelor carpatine si Drogobete, cand fetele se spalau “cu apa de omat” ca sa fie “curate, frumoase, albe ca neaua”.

 

 

 

Bihorenii credeau ca insasi apa de ploaie adunata de 1 Martie sau din “zilele babelor” te face frumos si sanatos, iar in Banat ,datina spune ca fetele sa adune stropii de apa sau nea de pe frunzele fragilor din padure, sa se spele pe obrajori rostind descantecul de dragoste al drogobetelui:
“Floare de fraga/ Din luna lui Mart/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti”.

Este interesant de stiut ca in  vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor – fete si baieti deopotriva- si  se purta  pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se auzea cucul cantand, infloreau ciresii, veneau berzele sau randunelele.

Atunci, martisorul  se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, sau  era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele si da-mi albetele”. 

 

 

 

 

  In zilele noastre martisoarele si-au pierdut  din semnificatie si simbolistica…

Ele se confectioneaza dintr-o mare varietate de materiale, inclusiv din mase plastice sau sticla.

In vechime stramosii nostri ii atribuiau martisorului  puteri magice .

Acum noi nu mai credem in puterile sale magice, dar din semnificatia martisorului a ramas   asocierea lui cu bucuria  venirii primaverii ,dorinta de a purta  noroc,de a aduce fericire, sentimentul de iubire, simpatie, prietenie al celui care il daruieste doamnelor si domnisoarelor dragi.

Timpurile se schimba, dar traditia martisorului strabate vremurile ramanand de la o generatie la alta  simbolul peren al iubirii fata de doamnele noastre si al bucuriei reintalnirii cu Primavara.

Simbolic,martisorul este si  una din legaturile noastre  cu cei de demult si cu cei care vor veni.

E putin lucru ?

 

 

 

Publicitate

28/02/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ziua de 28 februarie în Istoria Românilor

1754: S-a născut la Râciu de Câmpie (azi Șincai, în actualul județ Mureș), Gheorghe Șincai, istoric, filolog, poet român, reprezentant de frunte al Școlii Ardelene; (d. 1816).

 

 

 

 

 

 

A depus o muncă asiduă de luminare a maselor, dedicându-se carierei didactice și contribuind la întemeierea unui număr impresionant de școli confesionale greco-catolice (în număr de peste 300). În anul 1784 a fost numit director general al școlilor românești unite din întreaga Transilvanie.

În scopuri didactice, a tradus și a elaborat manualele fundamentale: Abecedarul, Gramatica, Aritmetica și Catehismul, adaptând sau creând terminologia necesară înțelegerii acestora de către elevi.

În 1811 a publicat lucrarea istorică, scrisă sub forma analelor, intitulată amplu: Hronica românilor și a mai multor neamuri în cât au fost ele amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările și faptele unora față de ale altora nu se pot scrie pre înțeles, din mai multe mii de autori, în cursul a treizeci și patru de ani culese.

Gheorghe Șincai s-a stins din viață la 2 noiembrie 1816.

 

 

 

1785: Horea și Cloșca, conducătorii răscoalei țărănești din Transilvania  de la 1784, sunt executați prin tragere pe roată.

 

 

28 Executia lui Horea si Closca

 

1849: Se inaugurează Catedra de limba și literatura română pe lângă Institutul de Studii Filosofice din Cernăuți.

1859: A apărut, la  Bucuresti prima revistă umoristică românească, Țânțarul, până la 15 august 1859, editată de C.A.Rosetti și N.T. Orășanu.

 

 

28 februarie

 

 

 

1863: S-a născut la Bucuresti, medicul neurolog Gheorghe Marinescu, ; (d. 1938).

 

 

 

A fost un medic neurolog român, profesor la Facultatea de Medicină din București, membru titular al Academiei Române, fondatorul Școlii Românești de Neurologie.

 

La 28 februarie 1907 in România , cete de ţărani rasculati  ocupă podul Iloaiei şi Tîrgu Frumos din judeţul Iaşi.

 

 

Răscoala de la 1907, reproducere, pictor Octav Bancila, preluat de pe magazinweb.byethost9.com

Răscoala de la 1907, reproducere, pictor Octav Bancila

 

 

La începutul secolului XX, în România, țărănimea constituia peste 80% din populație dintre care majoritatea aveau foarte puțin pămînt în poroprietate iar a zecea parte din ei chiar deloc. Cei mai multi locuitori ai satelor  trăiau din ceea ce lucrau, în dijmă sau pe plată, la marii proprietari.

În România acelei perioade, identic precum în Rusia, Polonia, Ungaria, existau proprietari de latifundii foarte mari care se întindeau pe zeci și chiar sute de mii de hectare. Diferența enormă dintre suprafetele de pămînt deținute de marii latifundiari și cea deținută de țărani constituie o primă cauză a nemulțumirilor țărănimii. O altă cauză este impunerea țăranilor sa cultive culturi destinate exclusiv exportului (grîu, rapiță, etc), marii latifundiari dorind să scotă profituri maxime din exportul de alimente.

Orientarea agriculturii spre export în România a inceput  încă din vremea tratatului de la Adrianopol (1829), tratat care a deschis hotarele principatelor romane pentru comerțul cu occidentul. Creșterea fenomenului arendășiei, constituie a treia și cea mai importantă cauză a răscoalei. Boierii nu mai doreau să se ocupe direct de administrația proprietăților lor, trecînd cu traiul la oraș. Acest fenomen a avut loc pînă și în zona Moldovei, cea mai conservatoare din România.

Prin urmare boierii și marii latifundiari, închiriau domeniile lor unor intermediari (arendași), primind în schimb o sumă fixă (arendă). Arendașii, deseori străini de sat și chiar de neam, la rîndul lor încercau să obțină de pe seama țăranului profituri cît mai mari într-o perioadă cît mai scurtă de timp.

Arendașii fiind mult mai duri și neînduplecațu cu țăranii decît boierii ajunsese să fie dușmanul principal al țărănimii din România.

Răscoala țărănească din 1907, pornind din nordul Moldovei a ajuns pînă în Oltenia, cuprinzînd toată România. Mai multe proprietăți ale latifundiarilor au fost distruse, iar numeroși arendași au fost uciși sau răniți. Guvernul conservator (Partidul Conservator) nu a putut face față situației, astfel încît liberalii lui Dimitrie Sturdza au preluat puterea. Liberalii au făcut ceea ce nu se puteau hotărî să faca conservatorii și anume să folosească armata și tunurile împotriva țăranilor.

A fost o adevărată tragedie fiind omorîți numerosi tarani cifrele exacte  nefiind cunoscute pană in zilele noastre,deoarece nu s-a făcut nicodată un raport impartial  asupra numarului victimelor.

Harta Răscoalei țărănești din 1907, România (în rusă)
Harta Răscoalei țărănești din 1907, România (în rusă)

 

 

De situatia tensionata din agricultura romaneasca a incercat sa profite atat spionajul austro-ungar cat si miscarea subversiva socialista rusa.

Studii publicate dupa caderea dictaturii comuniste din tara noastra,releva ca rascoala de la 1907 a fost pregatita  in secret si  de Austro-Ungaria.

 Un plan  gandit de contele Alois Aerenthal, artizan si al crizei bosniace, ministru al Afacerilor Externe al Imperiului Austro-Ungar, viza distrugerea României si punerea ei in imposibilitate de a  elibera romanii transilvaneni

 

 

 

 

Alois Aerenthal (27 septembrie 1854 – 17  februarie 1912)

 

In acest scop, oraşul Cernăuţi devenise un centru al activitatilor indreptate impotriva Romaniei, iar  generalul Fischer, şeful jandarmeriei austriece, înfiinţase aici un birou de  coordonare a actiunilor diversioniste  antiromanesti, condus de un oarecare N. Eidinger.

 

  În anul 1905, acesta a infiintat  un birou comercial în  hotelul Athénée Palace din Bucureşti şi a început plasarea de muncitori agricoli pe tot teritoriul României.

În plus, oferea importante câştiguri arendaşilor, carora le cumpara produsele agricole pe care le livra  armatei austro-ungare.

Unele dintre cele mai profitabile relaţii de amiciţie, dar şi comerciale le-a avut cu de-acum cunoscută familie Fischer, marii arendaşi din regiunea Moldovei.

Alte ţinte ale spionajului austro-ungar şi care vor juca un rol important în evenimentele anului 1907 le-a reprezentat  breasla ziariştilor,intre care s-au numarat  Constantin Mille şi ziarul Adevărul. 

Spionul imperial Günther raporta în acest sens la Viena: “Afacerea ziarului Adevărul merge pe drumul cel bun, s-a operat asupra lui Mille cu mari sume”.

Tot el raporta  despre   alte gazete  cum ar fi Universul si  Epoca, ale căror “articole erau scrise pe biroul meu”

  Nu întâmplător,aceste publicatii vor fi şi cele care vor lansa cifrele de 10-11.000 de morţi în tragicele evenimente,preluate de propaganda comunista.

Nu trebuie uitat nici activitatea unor cercuri autohtone socialiste de orientare marxistă  și cea a  instigatorilor bolșevici care, veniți de pe meleaguri străine, au avut un rol deosebit de important atât în declanșarea cât și în desfășurarea acelor revolte.

In acea perioadă „șeful din umbră al activităților socialiste antiromânești a fost Cristian Racovski.

Revoluționar de profesie și beneficiar al toleranței politice de la noi, acesta nu a încetat, nici o clipă, să organizeze structuri antistatale pe teritoriul României, ca urmare a ordinelor primite de la Lenin și Troțki.

Ei plănuiseră declanșarea unei revoluții pe spații largi europene și, la nivel european, vedeau o legătură strânsă între provocarea mișcărilor anarhiste pe care le aveau în vedere pentru Rusia și cele din statele vecine”.

De fapt, în 1905, în Rusia chiar avusese loc o încercare de „revoluție” care fusese însă înăbușită de regimul țarist. Iar o bună parte dintre activiștii care puseseră la cale acea revoltă eșuată se refugiaseră în zonele estice ale țării noastre, exact în zonele din care aveau să apară primele scântei ale răzmeriței din 1907.

Lucru cu atât mai clar cu cât, în anul 1906, o grupare condusă, din umbră, de către același Cristian Racovski a încercat să introducă în țară, prin Dobrogea, circa 50.000 de puști, transport capturat, însă de autoritățile românești.

De fapt, Racovski însuși a recunoscut, într-o autobiografie, că răscoala din 1907 din România s-a produs sub influența de netăgăduit a mișcărilor similare din Rusia.

Iar toate acestea au și fost confirmate în cursul anchetelor efectuate de către autoritățile vremii, care au arestat și condamnat mai multe grupuri de asemenea „agitatori” străini.

 

 1927 : Se înfiinţează Institutul de Igienă şi Sănătate Publică, pe lîngă Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale din Bucureşti, România.

 

 

1944: Premiera comediei „Iată femeia pe care o iubesc” de Camil Petrescu, montată la Teatrul Național din București.

1945: Sub presiunea ocupantilor sovietici, primul ministru, generalul Nicolae Rădescu, și-a prezentat demisia  după numai două luni de guvernare.

 

 

 

 

În urma crizei politice declanșate de PCR în februarie 1945 și a ultimatumului dat de Andrei Vâșinki, trimisul dictatorului sovietic Stalin,regele Mihai a fost nevoit să accepte demisia lui Rădescu, numindu-l în cele din urmă pe reprezentantul comunistilor,Petru Groza, ca  prim-ministru.

Nicolae Rădescu a scăpat de închisoare numai datorită faptului că s-a refugiat în legația Marii Britanii din București, reușind la 15 iunie 1946 să părăsească țara clandestin. În străinătate a condus Comitetul Național Român.

A murit în străinătate (16 mai 1953, New York), fiind reînhumat în țară cu onoruri, în anul 2000.

 

1953: S-a născut Principesa Irina a României, fiica regelui Mihai al României.

 

 

 

 

 

1968: S-a nascut controversatul  politician român, fost primar al sectorului 5 al Bucureștiului,Marian Vanghelie.

 

 

 

 

1980: S-a născut  pugilistul român profesionist, multiplu campion, Lucian Bute.

 

 

 

 

 

 

 

 

1993: A avut loc premiera spectacolului „Richard al III-lea”, la Teatrul Odeon din București; sub semnătura regizorului Mihai Măniuțiu, spectacol de referință în istoria teatrului românesc de după 1989.

 

 

 

1997: Regele Mihai a revenit din exil,  sosirea suveranuluifiind salutată entuziast  de populație ca și de toate formațiunile politice; a reprimit pașaport românesc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2000: A decedat matematicianul academician Nicolae Victor Teodorescu.  

 

 

 

 

 

Este considerat creatorul școlii românești de teoria ecuațiilor cu derivate parțiale; (n. 7 martie 1908, Bucuresti).

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. http://www.worldwideromania.com;

  3. Wikipedia.ro;

  4. mediafax.ro

  5. Istoria md.

 

 

28/02/2016 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: