CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Dragobetele, sărbătoarea iubirii si tinereții la români


 

 

 

Sarbatorile calendarului popular nu au fost asezate la intamplare. Dupa o iarna friguroasa in care stam la gura sobei, primavara explodeaza cu activitatile sale, cu freamatul naturii, cu bucuria dragostei. Sarbatorile ce se petrec de la mijlocul lui februarie pana la sfarsitul lunii martie au tocmai menirea de a prilejui obiceiurile primaverii, de a urni omul din lenevirea de peste iarna. O astfel de sarbatoare este si Dragobetele.

Cine este Dragobetele?

Dragobetele este, de cativa ani, sarbatorit pe data de 24 februarie, dar data acestei sarbatori este una variabila, in functie de zona (28 februarie, 1, 9, 25 martie). De asemenea, numele sarbatorii a devenit o conventie a zilelor noastre, insumand denumiri, traditii si obiceiuri din diverse zone ale tarii.

Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroși etnologi și filologi, propunându-se variate explicații pentru originea sa.

Nicolae Constantinescu, etnolog al Universității din București, a afirmat că nu există atestări documentare ale acestei sărbători decât în secolul al XIX-lea, „ceea ce nu înseamnă mare lucru pe scara timpului”. Profesorul a propus ca etimologic, el provine din derivarea cuvântului „drag-dragul”( cu tema slava), adăugând că „nu putem ști sigur, pentru că în domeniul etimologiei ești tot timpul pe nisipuri mișcătoare”. Lingvistul Lazăr Șăineanu a propus analogia cu „dragu-bete”, sufixul „-bete” fiind folosit în zonele din Oltenia, semnificând „adunare, mulțime”.

Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 23 februarie care în slavă se numește Glavo-Obretenia. Românii au adaptat-o, astfel apărând sub diverse nume („Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”) în perioada Evului mediu, până când s-a impus în unele zone (sudul și sud-estul României) ca Dragobete.

Această explicație este data și de „Micul dicționar academic”, care atestă folosirea cuvântului din anul 1774. „E foarte posibil ca la forma actuală să se fi ajuns prin confuzii paronimice, etimologie populară, prin apropierea compusului slav de cuvinte cunoscute din familia lui drag și prin reinterpretarea lui ca nume propriu de persoană; în acest caz, «zeul» s-a născut pornind de la un nume”, a afirmat Rodica Zafiu de la România literară. N.A. Constantinescu, în „Dicționar onomastic românesc”, 1963, tratează cuvântul „Dragobete” la articolul despre „drag” (cu temă slavă) și ca substantiv comun, însemnând „gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră”, cunoscută și sub numele de „târtăriță” sau „repede” (Cicindela campestris).

În „Dicționarul etimologic al limbii române”, Al. Ciorănescu propune ca etimon, cu rezerve, cuvântul sârb „drugobrat” ce se traduce prin „cumnat”.

Alte teorii expuse de Lutic consideră proveniența numelui de la cuvintele din slava veche „dragu” și „biti”, care s-ar traduce prin „a fi drag” sau de la cuvintele dacice „trago” – țap și „pede” – picioare, acestea transformându-se, în timp, în drago, respectiv bete: „În paranteză fie spus, credem ca dacii au avut o divinitate celebrată în această perioadă a anului, divinitate al cărei nume nu ni s-a păstrat, după cum multe alte nume ale divinităților dacice nu ne mai sunt cunoscute”.

Se spune ca era fiul Babei Dochia, asociat cu alti zei balcanici precrestini, in principiu personificari ale iubirii.

Ion Ghinoiu, în „Obiceiuri populare de peste an – Dicționar” (1997), asociază numele de Dragobete cu un personaj din mitologia populară românească: „zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în același sat, dar variabilă de la zonă la zonă (…), patron al dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești”, fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă”. Autorul oferă detalii despre familia acestuia, numindu-l „fiu al Babei Dochia și cumnat cu eroul vegetațional Lăzărică”.

Obiceiuri si traditii de Dragobete

De Dragobete se intampla multe lucruri. In primul rand, oamenii incearca sa refaca ritualurile naturii. De exemplu, se spune ca de Dragobete pasarile se logodesc. Dragobetele este o sarbatoare a fertilitatii, a fecunditatii, de aceea in aceasta zi au loc logodirile simbolice. Tinerii necasatoriti, imbracati de sarbatoare, se strangeau in imprejurimile satului unde culegeau flori de primavara si alte plante pe care le foloseau in descantecele lor.

Fetele adunau zapada inca netopita si apa de pe frunzele de fragi spunand ca este apa zanelor. Aceasta apa, odata sarutata, avea sa le faca dragi oricui.

Obiceiul Zburatoritului era o fuga rituala intre tineri ce se sfarsea cu sarutari si imbratisari in vazul lumii, tocmai pentru a marca logodna pentru un an a celor indragostiti.

dragobete

De aici a ramas zicala „Dragobetele saruta fetele!” Multe dintre logodirile din cadrul jocului se implineau si in realitate, de aceea se spune ca de Dragobete trebuie sa ne bucuram impreuna cu persoana iubita pentru ca dragostea sa nu ne ocoleasca.

Feciorii strangeau lemne la sfarsitul zilei pentru a aprinde un foc mare. In jurul lui se spuneau povesti si se incingeau hore. Toata ziua era sortita bucuriei, rasului, daruirii de flori, statului in natura.

Tot in aceasta zi, cei cununati pana intr-un an ieseau pe ulita satului si serveau cu vin sau tuica barbatii straini ce treceau prin sat tocmai pentru ca acest contact sa aduca noroc si fertilitate cuplului de tineri.

Dragobetele marcheaza, practic, inceputul noului an agrar. In aceasta zi se facea curat in casa si in ograda, dar nu se incepeau treburile grele sau cele de la camp. Hranitul pasarilor aducea noroc si belsug viitoarei recolte.

 

In vremurile noastre, Ioan Dragobete, frumosul flacau iesit din Panteonul mitologic al poporului nostru, este inlocuit grabit pe 14 februarie de Sfantul Valentin, venit pe la noi acum cateva decenii  din lumea anglo-saxona.

Sfantul Valentin cel martirizat de pagani  pentru ca a crezut in frumusestea si sfintenia iubirii curate, nu poate sa reprezinte in nici un  fel un concurent pentru Dragobetele nostru.

 

 

 

 

 

 Crede cineva ca navalnicul  nostru Ioan Dragobete are a se teme ca nu vor mai fi fete carora sa le vrajeasca inimile ?

A venit an de an, va veni  negresit si in acest an !…


El este  feciorul iubit al  Maicutei Dochia si este „Cap de Primavara”, un tanar frumos  care a strabatut istoria cucerind inimile fetelor  din generatie in generatie , de la strabunii daci si pana la noi…

 

Surse: http://www.crestinortodox.ro; Wikipedia.ro; http://www.livrarefloribucuresti.ro;

 

 

 

23/02/2016 - Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , ,

3 comentarii »

  1. Costica,iti dau voie sa actionezi,am si eu urme pe la Iasul tau.

    Apreciază

    Comentariu de Mircea Israil | 24/02/2016 | Răspunde

  2. […] tinereții la români care marchează simbolic și începutul primăverii: gsvmedia.wordpress.com cersipamantromanesc.wordpress.com […]

    Apreciază

    Pingback de motivepentrucondei | 24/02/2016 | Răspunde

  3. Reblogged this on Cronopedia.

    Apreciază

    Comentariu de munteanioan | 24/02/2016 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: