CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

G.Friedman: România va face parte din cordonul sanitar din fața Rusiei

 (Foto: http://www.cuvantul-ortodox.ro/)

 

 

„În Europa, instituțiile sunt ca muzeele: le puteți vizita în continuare și ele încă funcționează. Eu nu văd prăbușirea UE, văd irelevanța sa crescândă în legătură cu oricare dintre problemele care sunt în joc”, a declarat politologul George Friedman, fost ofițer de informații, într-un interviu pentru Euractiv.com.

Friedman consideră că viitorul UE este interesant, deoarece nimeni nu reușește să ia decizii pe chestiuni importante, nici măcar decizia dizolvării ei.

„Ce se va întâmpla este ceea ce se întâmplă acum: Europa va lua tot mai puține decizii, iar statele membre vor acorda din ce în ce mai puțină atenție acestor decizii decizii”.

Politologul spune că liderii UE iau decizii fără a-i consulta pe cetățeni și fără a înțelege consecințele, fapt pentru care unele state membre sunt nevoite să ignore aceste decizii,

„Clădirile de la Bruxelles vor continua să emită edicte, iari toți ceilalți vor continua să facă ce știu ei mai bine. De exemplu, această regulă că, dacă sunteți deponent într-o bancă sunteți și investitor. E un exemplu de decizie luată fără să se înțeleagă consecințele. O persoana simplă nevoie de bani și îi ține în bancă pentru a fi în siguranță. El nu are nici o idee că investeste bani (…) Ai pus banii în bancă, pentru a evita riscul și acum descoperi că ai un risc. Și așa sistemul bancar italian are aproape 20% credite neperformante”, a spus politologul, conform euroactiv.com.

Un alt exemplu oferit de Friedman este „descoperirea Germaniei cum că Polonia și Ungaria ar fi state fasciste”.„Am văzut state fasciste și e un drum lung de parcurs înainte ca aceste douî țări să ajungă state fasciste! Germania a identificat acest lucru ca fiind o problemă, cu tot ceea ce se întâmplă în jurul ei.

Deci, ce face Polonia? Același lucru a făcut Ungaria: ignoră atitudinea Germaniei, pentru că nu contează. UE va continua să existe, dar se va scufunda, în cel mai fericit caz, în irelevanță”.

Pe de altă parte, Friedman a punctat că „SUA sunt pregătite să organizeze un cordon sanitar împotriva Rusiei.” „Rușii știu acest lucru și sunt convinși că SUA doresc să fărâmițeze actuala Federație Rusă. Asta-i face pe ruși și mai periculoși”, a spus el.

El a comparat actualul context geopolitic regional cu fabula în care se zice că „nu vrem să te ucidem, vrem doar să te rănim un pic”.

„Nimeni nu a ocupat permanent, Rusia. Dar Rusia a avansat mereu spre Vest. Întrebarea care se pune pentru ruși, este: vor reuși să păstreze o zonă tampon, care e cel puțin neutră sau Vestul va penetra atât de mult în teritoriul Ucrainei încât vor ajunge la 90 de kilometri de Stalingrad și 450 de km de Moscova? Pentru Rusia, statutul Ucrainei ține de amenințarea existențială și rușii nu pot renunța la acest teritoriu.

Pentru SUA, în cazul în care Rusia reușește să păstreze Ucraina, întrebarea este: unde se va opri? De aceea, nu este un accident că generalul Hodges vorbește despre poziționarea de trupe în România, Bulgaria, Polonia și Țările Baltice. Asta este soluția pentru SUA”, a conchis Friedman.

Nota: Politologul american George Friedman este unul dintre acei analiști pe care îi ascultă liderii politici și militari de la Washington.

Este fondator și director al Strategic Forecasting, sau mai pe scurt Stratfor, una din cele mai apreciate agenții de analiză din SUA.

 

17/01/2016 Posted by | POLITICA | , , , , , , | Lasă un comentariu

O problema veche de un secol – REVIZIONISMUL MAGHIAR

Motto:

…sa nu ne amagim cu formule naive.

Ungurii sunt legati toti, intr-o adeziune organica si furibunda, pe o singura chestiune nationala, si aceasta este ura de veacuri impotriva romanilor, cehilor si sarbilor.

Pe aceasta chestiune n-a existat in istoria lor divergenta intre magnati si asa-zisii lor democrati. De la cel mai mic si pana la cel mai mare, ei impartasesc cu sinceritate nezdruncinata, una si aceeasi religie pagana: a distrugerii noastre…”

(Corneliu Coposu, fragment din articolul „Si MADOSZ-ul vrea la guvern?”, aparut in publicatia „Dreptatea”, seria a II-a, nr. 40 din 11 octombrie 1944, pp. 1-3).

 

 

 

Revizionismul maghiar

Pe data de 13 noiembrie 1920, Parlamentul de la Budapesta a ratificat Tratatul de la Trianon, dar la finalul sedintei deputatii au depus urmatorul juramant:

„Cred in Dumnezeu. Cred in Patrie. Cred in reinvierea Ungariei milenare”.

Desi vremurile s-au mai schimbat, obsesiile – fie ele mai vechi sau mai noi – raman peste timp. Sunt suficiente dovezi in acest sens.

Unde vor duce ele la final? Cum actioneaza statul roman pentru combaterea lor, atat in interior, cat si in exterior?

Pot romanii asista neputinciosi la proliferarea revizionismului, indiferent sub ce masca europenista s-ar ascunde el? Cine nu invata din istorie, risca sa o repete.

 

 

 

 

 

 

Dupa semnarea Tratatului de la Trianon din 4 iunie 1920, Ungaria avea 92.963 de km2 si o populatie de circa 7.980.143 de locuitori (majoritatea unguri, adica 89,6%).

Din Transilvania s-au refugiat in Ungaria imediat dupa Primul Razboi Mondial, peste 200.000 de maghiari, in marea lor majoritate reprezentanti ai fostei clase conducatoare, iar mare parte dintre acestia au devenit si cei mai inversunati si virulenti exponenti ai revizionismului maghiar.

O serie de istorici maghiari mai putini sovini, precum E. Malnasi, Karacsony, Toganyi sau F. Eckhardt au acceptat insa faptul ca Ungaria Sfantului Stefan nu depasea granitele actuale ale Ungariei.

Imensele pierderi teritoriale pe care Ungaria le-a suferit dupa Trianon – justificate de altfel si in acord cu realitatile istorice si demografice – au creat insa o psihoza colectiva de frustrare, iar acest fapt a determinat un curs nationalist-sovin si revizionist al politicii statului maghiar, acesta actionand pe toate caile posibile pentru a schimba aceasta stare de fapt si folosind toate resursele pe care le avea la dispozitie, respectiv de la cele diplomatice, pana la influentarea opiniei publice internationale si bineinteles, un spionaj cat se poate de activ si agresiv in spatiul romanesc. In actiunile de spionaj si influentare a opiniei publice maghiare au fost folositi pana si prelati ai bisericilor maghiare.

Dupa instaurarea regimului condus de Horthy Miklos, Ungaria a inceput o campanie internationala de contestare a prevederilor tratatelor incheiate la Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920) si in mod deosebit pe cel de la Trianon, din 4 iunie 1920, prin care Transilvania era recunoscuta „de jure” ca parte componenta a Regatului Romaniei, urmare a actului „de facto” petrecut la 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia si care dadea expresie unui act de vointa romaneasca liber exprimata.

Actiunile in plan diplomatic international desfasurate cu multa insistenta de diplomatia maghiara in vederea revizuirii tratatelor au fost dublate de alte actiuni mult mai elaborate, cele desfasurate pe frontul invizibil. Ungaria dispunea in acest sens de mai multe avantaje.

Avea retelele informative constituite inca de pe timpul Austro-Ungariei – dar care acum se gaseau „in conservare” -, avea cadre de informatii pregatite chiar pe relatia Transilvania, dar dispunea si de un alt imens avantaj: in zonele locuite compact de etnici maghiari exista un puternic sentiment sovin si iredentist.

In aceste conditii Ungaria a putut sa promoveze un spionaj activ intr-o zona de care – cel putin din punctul ei de vedere – nu s-a considerat niciodata despartita sau de care s-a considerat cel mult, doar temporar despartita.

Cel mai mare sprijin in campania sa revizionista, Ungaria l-a gasit din partea Marii Britanii. O buna parte din elita maghiara intretinea si cultiva relatii apropiate cu inalta societate engleza.

Un sprijin important l-a acordat politicii promovate de Ungaria, Lordul Rothermere, care conducea un grup de ziare de succes si cu mare influenta in Anglia si in strainatate. Din grupul sau de presa faceau parte 71 de ziare si reviste din Anglia, Statele Unite si Canada, in frunte cu bine cunoscutul „Daily Mail”, care avea la momentul respectiv un tiraj de 2 milioane de exemplare.

Aceasta campanie era dublata de actiunile de propaganda promovate in strainatate de „Liga Revizionista”, ce-l avea in frunte pe cunoscutul scriitor maghiar Ferencz Herczog.

Din 1927 cand a fost infiintata si pana in 1940, Liga a publicat 228 de carti, reviste si ziare cu caracter revizionist in limbile germana, italiana, franceza, engleza, spaniola, finlandeza, portugheza si maghiara.

Din acest total, un numar de 124 de publicatii se ocupau de „problema Transilvaniei” si ajungeau pe diferite cai si in Ardeal.

Societatile feminine maghiare organizate pe baze confesionale, organizatiile si asociatiile culturale contribuiau si ele la propaganda revizionista, asa cum procedau si unii preoti maghiari de diferite confesiuni.

In 1921, Siguranta Statului Roman a descoperit un complot la Arad, pus la cale de organizatia secreta revizionista „Maghiar Fiatolok”, organizatie ce avea legaturi in mai multe orase din Transilvania.

Un alt complot antistatal a fost descoperit de aceleasi organe de Siguranta in 1923, la Cluj, complot ce avea ramificatii la Targu-Mures si Targu-Secuiesc. Un celebru caz de spionaj maghiar a fost descoperit in 1937 si a fost legat de Partidul Ardelean Maghiar din Romania care, asa cum s-a dovedit, a primit un milion de pengo din partea Presedintiei Consiliului de Ministri al Ungariei.

Aceeasi Presedintie a donat tot in 1937, circa 7 milioane de lei Uniunii Culturale Maghiare din Transilvania. In 1939, SSI a identificat o vasta retea de spionaj maghiar formata din 172 de persoane, care avea drept centre de baza Oradea, Targu-Mures si Satu-Mare cu ramificatii si in alte localitati din tara.

Perchezitiile au scos la iveala o lista cu fondurile trimise din Ungaria, material informativ si de propaganda antiromaneasca, precum si un post de radio emisie-receptie ce functiona clandestin la Episcopia Reformata din Satu-Mare.

In deceniul patru al secolului XX, actiunile agresive ale spionajului maghiar contra Romaniei s-au inmultit. Acest fapt a reiesit si dintr-un raport din 1939 al SSI, care arata ca pana la acel moment au fost descoperite 62 de cazuri de spionaj din care 32 erau maghiare.

Dupa cum se poate observa, serviciile secrete romane si-au facut datoria cu consecventa si profesionalism, in ciuda faptului ca Regele Carol al II-lea (1930-1940) a incercat sa si le subordoneze sau sa le ignore munca. Rapoartele si analizele lor n-au fost insa luate in seama, iar rezultatele acestei ignorante dovedite de factorii de conducere s-au vazut in vara anului 1940, cand Romaniei i-au fost impuse grave amputari teritoriale.

 

 

In perioada interbelica, desi avea un potential economic mult redus, Ungaria a reusit sa identifice si sa aloce resursele financiare necesare derularii unui spionaj total impotriva Romaniei, Yugoslaviei si Cehoslovaciei.

In cea mai mare parte, resursele erau alocate de la buget, dar o buna parte proveneau si din donatiile diasporei maghiare, care orientand aceste sume spre propaganda revizionista din strainatate, degreva in fapt statul maghiar de efortul de a mai sustine financiar aceasta importanta directie de actiune a serviciilor speciale maghiare.

In perioada interbelica, desi avea un potential economic mult redus, Ungaria a reusit sa identifice si sa aloce resursele financiare necesare derularii unui spionaj total impotriva Romaniei, Yugoslaviei si Cehoslovaciei.

In cea mai mare parte, resursele erau alocate de la buget, dar o buna parte proveneau si din donatiile diasporei maghiare, care orientand aceste sume spre propaganda revizionista din strainatate, degreva in fapt statul maghiar de efortul de a mai sustine financiar aceasta importanta directie de actiune a serviciilor speciale maghiare.

In 1920, regentul Horthy Miklos l-a insarcinat pe locotenent-colonelul Zsolt sa creeze Serviciul de Informatii Maghiar, organism ce avea atat sarcini informative, cat si contrainformative.

In primele sale luni de existenta, acest organism a fost atasat Marelui Oficiu de Cabinet, Horthy fiind deosebit de interesat de activitatea acestuia, de selectia cadrelor, precum si de elaborarea directiilor de actiune ale serviciului.

Ulterior, activitatea de culegere de informatii a fost extinsa, atributii in acest sens, dar clar delimitate, primind Ministerul Apararii, Ministerul de Interne si Ministerul Afacerilor Straine. Chiar daca activitatea de culegere de informatii, dar si cea de contrainformatii a fost mult extinsa pe parcursul anilor, Zsolt – devenit intre timp general – a continuat sa fie persoana desemnata ca si coordonator unic.

Impreuna cu Horthy Miklos si cu un colectiv foarte restrans de ofiteri din structurile informative – parte dintre ei proveniti din fostul serviciu de informatii al defunctului Imperiu Austro-Ungar – Zsolt a elaborat un Memorandum ce creiona principalele directii de actiune ale Ungariei interbelice.

Ungaria era vital interesata in procurarea de informatii din statele fata de care avea pretentii teritoriale. Elaborarea Memorandum-ului s-a facut dupa o analiza profunda si atenta a realitatilor internationale, dar si a situatiei de fapt din statele vizate prin actiunile de informatii desfasurate.

Pe baza acestui Memorandum, ulterior au fost intocmite si planuri militare care vizau fie ocuparea prin forta a unor teritorii revendicate de Ungaria, fie specularea divergentelor existente la un moment dat intre unele state in scopul anexarii teritoriilor pe care Ungaria le revendica de la unul sau altul dintre acestea. Iata spre exemplu, directiile principale de actiune creionate in Memorandum-ul maghiar:

1 exploatarea divergentelor teritoriale existente intre Romania, pe de-o parte, URSS, Bulgaria si Yugoslavia, pe de alta parte, in scopul izolarii Romaniei;

2 intensificarea miscarii iredentiste din Transilvania, mai ales prin intermediul asociatiilor culturale si a preotilor maghiari de diferite confesiuni;

3 exploatarea contradictiilor dintre cehi si slovaci, cu sprijinul tacit al Poloniei;

4 sustinerea miscarilor iredentiste ale ungurilor din Slovacia, urmarindu-se conjugarea acestor miscari cu acelea ale germanilor din regiunea Muntilor Sudeti;

5 atragerea sustinerii unor Mari Puteri, precum Marea Britanie, SUA sau Franta, fata de pretentiile teritoriale ale Ungariei (spre exemplu, in schimbul atragerii „bunavointei” Frantei, acestui stat i s-a oferit controlul Cailor Ferate Maghiare si fabricile statului profilate pe constructia de masini).

Incepand cu anul 1926, selectia cadrelor de informatii maghiare s-a realizat in mod deosebit din randul absolventilor de studii universitare care cunosteau mai multe limbi straine, acordandu-se o atentie aparte pregatirii lor in centre de instruire bine conspirate, dar si perfectionarii, fidelizarii si stabilitatii acestora in cadrul sistemului de informatii care i-a selectat.

Unele dintre cele mai bine organizate centre de spionaj din Ungaria interbelica, erau la Szõlnõk, la Miskolcsz si la Szeged, ultimele doua fiind destinate culegerii de informatii din spatiul romanesc.

Din rapoartele informative ale Sectiei a II-a din Marele Stat Major al armatei romane, a reiesit faptul ca mai existau si posturi independente de spionaj situate in diverse localitati de frontiera, si care aveau un mare grad de mobilitate ele putand fi oricand relocate.

Aceste posturi independente erau subordonate in mod direct centralei din Budapesta.

Impartit in 5 categorii – dupa studiile absolvite, capacitatile intelectuale si mediul profesional de provenienta – personalul selectat pentru munca de informatii de catre Ministerul Apararii, Ministerul de Interne si Ministerul Afacerilor Straine, era apoi pregatit in scoli (centre) speciale comune, ce apartineau Ministerului Apararii din Ungaria, dar asa-numitii „agentii speciali”, precum si consilierii de legatie, erau pregatiti in scoala superioara de spionaj a Marelui Oficiu de Cabinet, pe langa care mai functiona – dar separat de aceasta -, scoala de spionaj a prelatilor.

Cei mai buni absolventi, erau trecuti in categoria „marea agentura”, iar ceilalti dobandeau calitatea de „agenti calificati”, putand fi incadrati in munca de informatii imediat sau in viitorul apropiat.

Dincolo de anumite idei preconcepute, folosirea femeilor in munca de informatii, ar putea sa para la prima vedere, doar o intriga de roman ieftin. Trebuie spus insa ca la fel precum serviciile de spionaj sovietice, si cele similare maghiare au acordat o importanta deosebita folosirii femeilor in aceasta munca considerata – potrivit unui as al serviciilor de spionaj, colonelul german Walter Nicolai -, o „meserie numai pentru gentlemani”.

Uzand de farmecul personal si instruite sumar de catre agenti speciali sositi de la Budapesta, unele dintre etnicele maghiare din Transilvania care au acceptat sa lucreze pentru serviciile de informatii din Ungaria, aveau drept sarcina sa se angajeze ca bucatarese, menajere, guvernante etc. in familii romane de magistrati, politicieni, militari de cariera, functionari superiori, din Bucuresti, dar si din alte orase ale Romaniei, cu scopul de a obtine informatii de orice natura.

Daca procurarea de informatii, apoi sinteza si analiza acestora erau principalele preocupari ale serviciilor de informatii maghiare, folosirea teroristilor reprezenta o etapa superioara in realizarea in practica a unor planuri mult mai elaborate si mai vaste.

 

 

https://i0.wp.com/www.dantanasa.ro/wp-content/uploads/2012/05/1-Trage-Foc-Forta-maghiara-saptamanal-ilustrat-Nyiro-Jozsef.jpg

Trage! Foc! Forta maghiara, saptamanal ilustrat de propaganda

condus de Nyiro Jozsef

 

Potrivit unui raport-sinteza, elaborat in 1939 de catre lt.col. Gheorghe Petrescu, ofiter de informatii in Sectia a II-a din Marele Stat Major al armatei romane, peste 80% din teroristii care urmau sa actioneze pe teritoriul statului roman – in numar de circa 400 in 1939 si care se gaseau deja la momentul respectiv, sub diverse acoperiri, pe teritoriul statului roman – erau pregatiti de armata maghiara.

Ei fusesera instruiti anterior in Budapesta, pe strada Kinczi, nr. 29, in grupuri de cate 5 persoane.

Preluati apoi de lt. Kovacs Tivadar, erau pregatiti informativ, prin scurte instructaje, in cazarma Hadik.

La final, intr-o unitate pirotehnica situata in cartierul Budafok, teroristii maghiari erau instruiti in folosirea materialelor explozive.

Potrivit unui raport-sinteza, elaborat in 1939 de catre lt.col. Gheorghe Petrescu, ofiter de informatii in Sectia a II-a din Marele Stat Major al armatei romane, peste 80% din teroristii care urmau sa actioneze pe teritoriul statului roman – in numar de circa 400 in 1939 si care se gaseau deja la momentul respectiv, sub diverse acoperiri, pe teritoriul statului roman – erau pregatiti de armata maghiara.

Ei fusesera instruiti anterior in Budapesta, pe strada Kinczi, nr. 29, in grupuri de cate 5 persoane. Preluati apoi de lt. Kovacs Tivadar, erau pregatiti informativ, prin scurte instructaje, in cazarma Hadik.

La final, intr-o unitate pirotehnica situata in cartierul Budafok, teroristii maghiari erau instruiti in folosirea materialelor explozive.

„…Ungaria si Bulgaria, sprijinite de Germania, vor revendica teritorii din Romania (…), iar 400 de teroristi unguri au fost trimisi in tara noastra pentru a fi pregatiti sa inceapa actiuni de minare…”

(Fragment dintr-un amplu raport informativ adresat Marelui Stat Major al armatei romane, de catre lt. col. Gh. Petrescu, ofiter de informatii in Sectia a II-a, dupa o vizita de informare facuta de acesta in perioada 9-18 martie 1939, in Polonia, Cehoslovacia, Anglia si Franta unde a purtat discutii cu omologii sai din serviciile de informatii ale tarilor respective).

 

Surse : http://foaienationala.ro/revizionismul-maghiar; htmlhttp://foaienationala.ro/revizionismul-maghiar-ii-3.html;  Centrul European de Studii Covasna – Harghita: Nyiro Jozsef – vinovat de propagandă de război fascist şi de antisemitism 

17/01/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ziua de 17 ianuarie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 17 ianuarie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

1749: Grigore al II-lea Ghica, domnitorul Țării Românești, dădea un  hrisov  prin care stabilea bugetul Academiei Domnești din Bucuresti.

 

Academia Domnească de la Bucureşti a fost o instituţie de învăţământ superior, activă de la sfârşitul secolului al 17-lea şi până la începutul secolului al 19-lea, fondată în 1694, la iniţiativa Prinţului Constantin Brâncoveanu.

Ea a suferit mai multe reorganizări, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Constantin Mavrocordat, Constantin Racoviţă şi Alexandru Ipsilanti.

Limba de studiu era greaca, limba universală a culturii în lumea ortodoxă la acea vreme. În cea mai mare parte, profesorii au fost de origine greacă, iar studenţii proveneau  din toate colţurile lumii ortodoxe.

În 1818 Gheorghe Lazăr a început să predea în limba română, iar in 1821, academia în limba greacă a fost desfinţată şi înlocuită cu o instituţie similară în limba română, Academia Sfântul Sava.

 

 

 

 

 

 

 

  Domnul Grigore II Ghica era descendentul unor familii ilustre, tatăl său fiind Matei Ghica, fiul lui Grigore I Ghica, mama sa – Ruxandra Mavrocordat, fiica lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, fost mare dragoman al Porţii.

 Rămas orfan de tată, a fost crescut şi educat de bunicul său dinspre mamă, Alexandru Mavrocordat, apreciat la Poartă pentru calităţile sale, pe care le-a folosit nu numai ca dragoman, dar şi ca sol pentru a negocia pacea de la Karlowitz din 1699.

A fost domn al Moldovei de patru ori: 26 septembrie 1726 – 5 aprilie 1733, 16 noiembrie 1735 – 3 septembrie 1739, octombrie 1739 – 13 septembrie 1741 și mai 1747 – aprilie 1748 și al Țării Românești de două ori: 5 aprilie 1733 – 16 noiembrie 1735 și aprilie 1748 – 23 august 1752.

A fost fratele lui Alexandru Ghica (1698-1741). A fost căsătorit cu Zoe Ghica Vodă (?-1759) și au avut împreună opt copii, printre care Scarlat Ghica (1715-1766) și Matei Ghica (1728-1756).

A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mănăstirile Frumoasa și Pantelimon (București) și a înființat tot acolo și un spital.

A murit  la 23 august 1752 (posibil din cauza unei doze prea mari de teriac, administrată de doctorul grec Mihail Manu, pe care îl adusese în țară de la Constantinopol) și este înmormântat la mănăstirea Pantelimon  din București.

 

 

 

 

 

 

1819: S-a născut Nicolae Turnescu, precursor al chirurgiei moderne românești.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost primul decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti,
ale carei cursuri s-au deschis pentru prima data pe 22 noiembrie 1869,

 

 

 

 

 

 

1821: A fost redactat  documentul cu caracter constituţional „Cererile norodului românesc”.

 

 

 

Tudor Vladimirescu, conducătorul revoluției române de la 1821

 

 

 

În cele peste 30 de puncte ale acestui act, se evidenția scopul Revoluției de la 1821, ca fiind acela de a se pune capăt amestecului puterilor străine în treburile interne ale țării, ca și realizarea unor reforme.

 

Domnul Ţării să nu aducă cu înălţimea sa aicea în ţară mai mulţi boieri greci decât patru, adică un postelnic mare şi un cămăraş şi un portar şi un grămatic mare.

Toate scaunele arhiereşti şi toate mănăstirile Ţării să fie apărate cu totul de către călugări greci, rămâind pe sama Ţării, precum este legat şi precum să coprinde în hatişeriful răposatului întru fericire împăratul sultan Selim din anul 1802.

Din şase dăjdii, care s-au întocmit de către măria sa domnul Caragea, două să lipsească cu totul, iar patru să rămâie după aceiaşi legătură socotindu-se pe trei luni, una.

Toate câte s-au întocmit şi s-au făcut de către răposat întru fericire domnul Alexandru Şuţu să strice cu totul, şi să rămâie toţi streinii şi toate cumpăniile precum s-au întocmit de către
măria sa domnul Caragea; cum şi toate ludile câte s-au mai adăogat pe la judeţe de către numitul domn Suţu să scază; iar anaforalile şi întăririle ce s-au făcut de către acel domn asupra arătatelor madele, în faţa norodului, să arză toate; precum şi oieritul şi dijmăritul şi vinăriciu, să nu fie slobod a să mai adăuga măcar un bănuţ piste legătura ce s-au făcut de către domnul Caragea. […]

Toate dregătoriile Ţării, atât cele politiceşti, cât şi cele bisericeşti, de la cea mare până la cea mai mică, să nu să mai orânduiască prin dare de bani, pentru ca să poată lipsi jafurile din ţară.

Asemenea şi toate dările preoţeşti să scază, după cuviinţă. Şi preoţi cu dare de bani să nu mai facă, ci numai care va fi destoinic şi unde face trebuinţă.

Zapcii prin plăşi să nu fie slobod a să orândui câte doi, ci numai câte unul, şi acela să fie pământean, şi prin chezăşie că nu va face jaf.

Caftane cu bani să înceteze cu totul de a să mai face, ci numai după slujbă.

Posluşnicii să lipsească cu totul, fiindcă este numai un catahrisis al Ţării şi folos al jefuitorilor; precum şi toţi scutelnicii.

Dregătoria spătării cei mari, dimpreună cu toţi dregătorii şi toţi slujitorii spătăreşti, să lipsească cu totul, fiindcă este de mare stricăciune Ţării, despre partea jafurilor, cu căpităniile lor cele spătăreşti.

Ţara să fie volnică a-ş face şi a ţinea patru mii de ostaşi panduri cu căpeteniile lor şi două sute arnăuţi, scutiţi de toate dările, şi cu leafă uşoară, a cărora leafă să economisească din veniturile mănăstirilor.

Toate lefile streinilor să lipsească cu totul.

Toţi dregători judecătoriilor şi ai calemurilor să împuţineze, rămâind numai precum au fost în vechime; şi lefile să le fie uşoare.

Asemenea şi havaetu jălbilor şi cărţilor de judecată să scază.

Prăvilniceasca Condică a domnului Caragea să lipsească cu totul, nefiind făcută cu voinţa a tot norodul; iar a domnului Ipsilant să rămâie bună şi să urmeze.

 

 

 

 

1834: Încheierea Convenţiei ruso-turce de la Sankt-Petersburg. Poarta recunoaştea Regulamentele Organice (potrivit prevederilor Tratatului de la Adrianopol din septembrie 1829).

Se prevedea ca, în mod excepţional, primii domni ai celor două Principate Române să fie numiţi de cele două puteri semnatare ale Convenţiei şi nu aleşi de Adunările Obşteşti Extraordinare (cum se menţiona în Regulamentele Organice).

 

 

 

 

 

1859: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza il numește prim-ministru al Moldovei pe Vasile Sturdza.

 

 

 

Vasile Sturdza (n.1810-d.1870), prim-ministru al Moldovei, preluat de pe istoriculzilei.blogspot.com

Alexandru Ioan Cuza (n.1820-d.1873), domn al Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei (1859-1866)

Vasile Sturdza (n.1810-d.1870), prim-ministru al Moldovei, preluat de pe istoriculzilei.blogspot.com

Alexandru Ioan Cuza (n.1820-d.1873), domn al Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei (1859-1866)

 

Vasile Sturdza, (n. 8 noiembrie 1810 – d. ianuarie 1870), este fiul vornicului Constantin Sturza din Bîrlad. A făcut studiile în străinătate şi s-a întors în Moldova în 1833.

Pană în 1849, s-a ocupat mai mult de agricultură. Între 1849 şi 1850 este judecător în Divanul Domnesc din Iaşi, iar în 1850 ajunge Ministru de Lucrări Publice în Moldova.

In 1856 devine  Preşedinte al Divanului Domnesc, iar la 1857, Comisar al guvernului pe langă Banca Naţională a Moldovei.

Între octombrie 1858 şi ianuarie 1859 este membru al căimăcămiei de trei împreună cu Ştefan Catargiu şi Anastasie Panu şi luptă pentru unirea Principatelor Române.

La 15 ianuarie 1859 este numit Ministru de Interne şi Preşedinte al Consiliului din Moldova. La 14 februarie 1862, înfiinţându-se Înalta Curte de Casaţie, este numit primul ei preşedinte, până la 19 octombrie 1868, când se retrage din viaţa publică.

 

 

1871: S-a născut Nicolae Iorga, savant istoric , critic literar, dramaturg, memorialist, scriitor şi politician român („Oameni cari au fost”, „O viaţă de om”, „Istoria literaturii române în veacul al XIX-lea”) (d.27 noiembrie 1940).

Este considerat pe buna dreptate, un adevarat patriarh al culturii române.

 

 

 

 

Imaginea articolului Semnificaţii istorice pentru 17 ianuarie

 

 

 

 

 

In ziua de 27 noiembrie 1940, marele savant roman a fost ridicat de un grup de legionari, (cel mai cunoscut dintre aceștia și conducătorul grupului format din Ion Tucan, secretar general al Institutului Național al Cooperației, Ștefan Cojocaru ,consilier la INC, Traian Baicu, director la INC, Ștefan Iacobete , șofer la INC și Tudor Dacu (informator al Poliției Legionare), fiind inginerul agronom Traian Boeru), care l-au ucis lângă localitatea Strejnic, jud.Prahova

 

Acest act barbar de răzbunare, pus  în legătură cu descoperirea și reîngroparea rămășițelor comandatului Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu, ucis la ordinul regelui Carol al II-lea, a fost făcut de acesti legionari din propria inițiativă, fara stirea conducerii  Miscarii Legionare, a generat mari tensiuni între  ei  și generalul Antonescu, Conducatorul Statului la acea data.

Se mai vehiculeaza  in randurile unor istorici ,si informatia ca acel Boeru, seful comandoului asasin, ar fi fost de fapt un agent al NKVD-ului sovietic, infiltrat in randurile Miscarii Legionare, cu  misiunea demonizarii si decredibilizarii acesteia…

Iorga  fost un mare istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român, fiind  cunoscut în intreaga lume ca un  inegalabil medievist,  bizantinist  de marca, filosof al istoriei, slavist si istoric al artelor.

Potrivit spuselor criticului George Calinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.

 

 

 

 

 

 

1879: Guvernul României depune mesajul de revizuire a articolului 7 din Constituția de la 1866, în baza căruia urma să se acorde cetățenia română evreilor pământeni.

 

 

 

 

1895: S-a născut in satul Mahala (azi in Raionul Noua Sulita, Ucraina), Grigore Nandriș, filolog, lingvist și memorialist român, profesor la Cernăuți, București, Cracovia, Londra și Oxford; (d. 2 martie 1968, Kew, Marea Britanie)

A început studiile la Facultatea de Litere și Filozofie din București în anul 1915, dar acestea au fost întrerupte de Primul Război Mondial. După anul 1919, când reușește să finalizeze studiile, Grigore Nandriș se specializează în filologie slavă și indoeuropeană la Universitatea din Viena, cu profesorii V. Vondrák (elevul celebrului slavist F. Miklosich) și Paul Kretschmer.

Între anii 1920-1923 este lector de limba română la Universitatea din Cracovia, in Polonia, continuându-și specializarea în slavistică cu profesorii Kazimierz Nitsch, Jan Rozwadowski, Jan Łoś, Ignacy Chrzanowski și Stanisław Wędkiewicz.

 

 

 

Grigore Nandriș a fost primul profesor de limba română la Cracovia, în cadrul lectoratului înființat în anul 1921 acolo. Doi ani mai târziu, postul său era preluat de ilustrul om de cultură roman, Petre P. Panaitescu.

Își ia în 1922 doctoratul în filologie cu teza „Postacie czasownika w Evangeliarium Putnanum” (Aspecte verbale în „Evangheliarul” slav de la Putna), lucrare din care va publica mai târziu în primul număr din „Codrul Cosminului”.

Grigore Nandriș a devenit membru al Comisiei Dicționarului Academiei de Științe din Cracovia și i se acordă Medalia de Argint a Academiei Poloneze pentru Literatură din Varșovia.

S-a aflat  în polemică cu cercetătorii unguri, care susțineau că păstoritul românesc în Carpații Nordici este de dată târzie, acolo fiind prezente numai turmele maghiare.

G. Nandriș arata că zona este bogată în toponimie românească (vezi satul rutean Królik Włoski), în schimb nu există nici o urmă fino-ugrică. Concluzia de bază a autorului este următoarea:

„Termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt [în această zonă] de origine românească”. În Carpații Nordici „termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt românești, pe când termenii ungurești se referă (…) la organizarea păstoritului sau la altă formă de viață economică…” , făcând apoi corelație cu „situația terminologiei religioase românești, unde pe un fond de origine latină s-a suprapus un strat de termeni religioși de origine slavă, referitori la organizarea bisericii în general

În 1940 a fost  deputat de Suceava în gruparea liberală. Căsătorit în 1937 cu Mabel W. Farley, fiica reverendului W. J. Farley, profesor la Colegiul Universitar din Londonderry (Irlanda), Grigore Nandriș este trimis în mai 1940 în misiune oficială, pentru a înființa un consulat român la Dublin. Blocat aici de război, lucrează la o școală pentru instruirea ofițerilor englezi ce urmau să fie parașutați în România. Susține frecvent emisiuni la Radio BBC.

În 1945 este titularizat profesor la Școala de Studii Slavone Sud-Est-Europene din Londra, iar din 1946 ține prelegeri de filologie slavă la Facultatea de Limbi Medievale și Moderne din Universitatea Oxford. În 1947 devine membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge, iar în toamna aceluiași an este chemat ca profesor titular la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Londra, unde va funcționa până la pensionare, în 1963.

 

1897 : A murit ofiţerul erou Pavel Zăgănescu, comandant al detaşamentului de pompieri care a luptat, la 13 septembrie 1848, la cazarma de pe Dealul Spirii din Bucureşti, împotriva trupelor turceşti intrate în Ţara Românească să înfrângă Revoluţia de la 1848.

 

 

Image result for pavel zăgănescu photos

Pavel Zăgănescu s-a născut pe 17 ianuarie 1815, la Râmnicu Sărat. A fost fiul lui Grozescu Căminarul şi al Smarandei, mama sa ţinând să primească numele de familie al bunicului, care decedase în 1784, lăsând moştenire familiei 400 de stânjeni de moşie, 14 pogoane de vie şi o cârciumă în Bucureşti.   

Fiind originar dintr-o familie de condiţie bună, a urmat cursurile Şcolii Primare Greceşti din Râmnicu Sărat, fiind apoi trimis să-şi continue studiile la Bucureşti, unde a făcut parte din primele generaţii de tineri care au studiat în limba română.

 

 

 

 

 

1897: A murit Grigore Silaşi, filolog, folclorist, preot greco-catolic şi profesor; lucrări de limbă şi literatură română, de teorie literară şi estetică; editor de manuscrise vechi; unul dintre întemeietorii Societăţii „România jună” de la Viena; a militat pentru afirmarea naţiunii române; membru de onoare al Academiei Române din 1877; (n. 1836).

 

1906: În baza legii asupra brevetelor de invenții, se înființează Oficiul român de invenții, care înregistra atât invenții românești, cât și „brevete de importații”.

 

1924: S-a născut scriitorul român Radu Theodoru. In timpul regimului comunist a fost distins cu numeroase premii, iar după 1989 și-a orientat convingerile politice spre extrema dreaptă, devenind membru fondator al Partidului Romania Mare.

 

În urma unui conflict cu Corneliu Vadim Tudor, președintele Partidului România Mare, Radu Theodoru a fost exclus din acest partid.

 

 

1928: A avut loc Adunarea generală de constituire a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România, în timpul căreia a fost aprobat Statutul de funcţionare, constituindu-se primul Consiliu de Administraţie al noului serviciu public.

 

 

 

1929: La Radiodifuziunea Română era anunţată pentru prima dată emisiunea umoristică „Ora veselă”. Emisiunea nu dura, însă, mai mult de 10-15 minute şi era scrisă şi interpretată de actorul Ion Manu.

 

 

Ion Manu on Discogs

Foto: Ion Manu (n. 12 februarie  1891,Botoșani –  d.12 martie 1968 , București)

Un alt moment de referinţă pentru Ora veselă a fost apariţia, la 1 octombrie 1932, a primului cuplu umoristic al radioului românesc, Stroe şi Vasilache, cu celebrul lor: Alo, alo, aici e radio / Stroe şi Vasilache / lache, lache, lache! 

Semnalul se va permanentiza ulterior cu binecunoscutul generic: Ora veselă, doamnelor,/ Ora veselă, domnilor, /Ore vesele pleacă-n zbor către inimile tuturor!, preluat şi de cuplul Horia Şerbănescu – Radu Zaharescu.

De-a lungul anilor, prin faţa microfonului Orei vesele au trecut cei mai mari actori de comedie ai scenei româneşti – Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Costache Antoniu, Niki Atanasiu, Ion Lucian,Vasile Tomazian, Mircea Crişan, Horia Şerbănescu, Radu Zaharescu, Toma Caragiu, Amza Pellea, Octavian Cotescu, Draga Olteanu-Matei, Dem Rădulescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Mihai Fotino,Vasilica Tastaman, Marin Moraru, Florin Piersic, Ileana Stana Ionescu, Nicu Constantin, Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Cristina Stamate, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Rodica Popescu-Bitănescu, Horaţiu Mălăele etc.

 

 

 

 

 

1933: În România  are loc noua amputare a salariilor şi pensiilor cu 10-12,5% (a treia „curbă de sacrificiu”), aprobată de Parlament la 13 februarie 1933.

 

 

1936: A  decedat Mateiu I. Caragiale, scriitor român, întâiul născut al lui Ion Luca Caragiale și al Mariei Constantinescu; (n.25 martie 1885).

În anul 1889 tatăl său se căsătorește cu Alexandrina Burelly și își aduce fiul în noua familie.

În adolescență, Mateiu își descoperă pasiunea pentru heraldică și pentru genealogie, pasiune care l-a urmarit toata viata.

Își căuta strămoșii, pe care îi credea aristocrați, insa cercetarile lui heraldice, documentate și dezvoltate și însemnările sale  istorice erau destinate uzului personal și n-au fost puse în valoare de scriitor.

În 1904 începe la Berlin studii de drept pe care le abandonează. În anul 1921 îi apare povestirea Remember la revista Viața Românească.

 

 

 

 

Foto: Caragiale fiul si  Caragiale tatal

 

Din 1916 începe să lucreze la Craii de Curtea-Veche, pe pe care o finalizează în 1928. Cartea apare la editura Cartea Românească în 1929.

În același an, la 1 mai primește premiul Societății Scriitorilor Români (SSR).

 

 

  

 

1940: S-a născut (in satul Trifănești, județul Soroca), Mircea Snegur, primul președinte al Republicii Moldova ((1990–1997).

În perioada 1981-1985 a fost  prim-secretar al Comitetului Raional Edineț al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM). Din anul 1985 și până în anul 1989 deține funcția de secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM).

 

 

 

 

Imagini pentru Mircea Snegur,photos

 

 

 

 

 

La 26 martie 1989 este ales deputat în Sovietul Suprem al URSS. A fost deputat în Sovietul Suprem al RSSM de legislaturile a XI-a și a XII-a, deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XIV-a.

La 29 iulie 1989, Mircea Snegur devine  Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (RSSM), iar apoi la 27 aprilie 1990 , Președinte al Sovietului Suprem al RSSM. În momentul critic din august 1989, a acceptat să susțină proiectul de lege care conferea limbii române dreptul de limbă oficială și revenirea la drapelul tricolor, fapt care i-a atras simpatia generală compatriotilor sai basarabeni.

  De la 3 septembrie 1990 va deține funcția de Președinte al Republicii Moldova, până la 1 decembrie 1996, când a pierdut alegerile în fața lui   Petru Lucinschi.

Fost activist al Partidului Comunist, Snegur a susținut proclamarea independenței Republicii Moldova și a acționat pentru recunoașterea noului stat de către Occident. La 27 august 1991, Parlamentul adoptă Declarația de Independentă prin care Rep. Moldova este proclamată „stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”.

Prin Declarația de Independență se solicită „Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Rep. Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupație a acesteia și să retragă trupele sovietice de pe teritoriul național al Rep. Moldova”. La data de 3 septembrie 1991, este creată Armata Națională a Republicii Moldova.

 

 

 

 

 

1947: S-a născut  compozitorul român, Anton Şuteu ; ( 13 septembrie 2010).

 

 

 

Imagini pentru Anton Şuteu photos

 

 

 

 

  Studiile muzicale le-a început la Liceul de Muzică nr. 1 din București (1960-1966).  

S-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție) si a fost doctor în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică din România (2005).

Asistent (1972-1990), lector (1990-1992), conferențiar (1992-2006) și profesor (din 2006) la catedrele de compoziție și muzicologie la Universitatea Natională de Muzică din București. Este coordonatorul secției de Muzică ușoară și Jazz, a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (din 1992). A susținut conferințe, prelegeri, emisiuni de radio și televiziune si a publicat numeroase articole articole în revista „Muzica”.

A fost distins cu Premiul Gaudeamus la Concursul internațional din Olanda (1979), cu Mențiunea specială a juriului Trandafirul de aur de la Montreux/Elveția (1984), cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1986, 1987), cu Premiul Uniunii Cineaștilor din România (1991, 1992, 1993, 1995, 1996), cu Premiul Marocului (Casablanca, 1989) și cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler (2000).

 

 

 

 

 

 

 

1947: S-a născut Anton Carpinschi, filosof şi eseist („Doctrine politice contemporane”, „Despre libertate la antici şi moderni”).

 

 

 

 

 

 

 

1953: S-a născut Mircea Bujor, pictor român.

 

 

 

 

 

 

1975: Se înființează Intreprinderea Metroul București, subordonata Consiliului de Miniștri, cu scopul proiectării și executării metroului în municipiul București.

 

 

1977: A murit Emilian I. Constantinescu, critic literar român (n.29.12.1894

 

 

1985: A decedat Sorin Titel, prozator şi eseist român („Copacul”, „Femeie, iată fiul tau”, „Mi-am amintit de zapadă”).

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a nascut la 7 decembrie 1935 în comuna Margina, lângă Lugoj. Este fiul lui Iosif Titel, notar și licențiat în Drept și al Corneliei, casnică.

Între 1946-1953 face liceul la Lugoj și Caransebeș după terminarea căruia intră la Facultatea de Cinematografie din București. Un an mai târziu se transferă de la regie cinematografică la Facultatea de Filologie, în anul al doilea, după ce dă examene de diferență.

În 1956 este însă exmatriculat pentru că s-a solidarizat  cu mișcările anticomuniste ale studenților din Ungaria. Va fi reînmatriculat în 1957 la Cluj dar numai pentru o lună.

Între 1958-1964 ocupă postul de profesor suplinitor de limba română la Caransebeș și în satul Cârpa. În 1961 revine la facultate de filologie în anul al IV-lea, la cursuri fără frecvență. Va absolvi facultatea abia în 1964. Între 1964-1971 este redactor la revista Scrisul bănățean din Timișoara (transformată ulterior în Orizont).

Publică acum mai multe romane, și își consolidează poziția în Uniunea Scriitorilor, unde nu deținut nici o funcție. În 1971 se mută la București, unde devine redactor la revista România literară.

În data de 17 ianuarie 1985 survine  în urma  unei boli necruțătoare moartea sa prematură și este înmormântat la Cimitirul Bellu.

 

 

 

 

1985: A murit sculptorița şi desenatoarea româna Irina Codreanu.

 

 

 

Marthe Lebherz , Irina Codreanu , Brancusi si Lizica Codreanu la Paris 1926 - 1927

Foto: Marthe Lebherz , Irina Codreanu , Brancuși și Lizica Codreanu la Paris 1926 – 1927

 

A studiat la Academia «La Grande Chaumière» din Paris, în 1919–1923, cu sculptorul Émile Antoine Bourdelle, apoi patru ani în atelierul lui Constantin Brancusi , evoluând stilistic în spiritul maestrului.

 

 

1999: Ultimatumul greviștilor din Valea Jiului: dacă nu le vor fi satisfăcute cel puțin două dintre revendicări, minerii vor veni la București. Ministrul Industriilor, Radu Berceanu, refuză.

 

 

 

Imagini pentru Ultimatumul greviștilor din Valea Jiului 1990 photos

 

 

 

 

2000: A decedat Ion Raţiu, membru marcant al PNŢCD, fost vicepreşedinte al partidului, deputat de Cluj; (n.6 iunie 1917,Turda, jud. Cluj).

 

 

Imagini pentru ion Rațiu

 

 

A trăit câteva decenii în exil în Marea Britanie și s-a repatriat în ianuarie 1990 și candidat la alegerile prezidenţiale din România din 1990 (n. 1917)

 

 

 

 

 

2003: A murit antropologul Cantemir Rişcuţia; a fost unul dintre primii realizatori de portrete-robot din România; (n. 1926).

 

 

 

2016: A murit Silvia Kerim, scriitoare (memorialistică, literatură pentru copii, traduceri), ziaristă şi realizatoare de programe pentru radio şi televiziune; (n. 1931).

 

 

Imagini pentru Silvia Kerim,

 

Silvia Kerim are origine armeana. S-a nascut  la  21 octombrie 1931, la București. Absolventa Facultatii de Limba si Literatura Franceza, a debutat ca ziarista la Contemporanul, Romania libera etc. precum si la revista Cinema si prestigioasa revista Secolul 20.

A lucrat apoi la Radio Romania la Directia Culturala, in redactia „Teatru la microfon”, „Teatru la microfon pentru copii”. A fost Sef al Sectiei Arte.

A lucrat ca producator delegat la Casele de Filme din Cadrul Consiliului Culturii semnand in aceasta calitate și a  colaborat cu regizori ca: Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Mircea Veroiu, Nicolae Corjos, Sergiu Nicolaescu.

Ulterior a lucrat la AnimaFilm, in functia de redactor-sef al sectiei de scenarii. A creat serialul pentru copii „Casuta cu povesti” (scenariu si regie), difuzat de TVR 1 si TVR 2 in anii 1995-1996.

Este autoarea musicalurilor pentru copii Mary Poppins, Frumoasa din padurea adormita, Micuta Dorothy, Gulliver. Muzica – Marius Teicu.

Scrie carti apreciate de memorialistica: Ponica, o legenda; Vedere din Parfumerie; Fereastra de la Venetia; Amintirea ca un parfum… Rasplatite cu premiile Uniunii Scriitorilor, „Premiul special al Presedintelui” UNITER. Este autoarea a numeroase carti pentru copii, premiate toate: Bunica Alba, Poarta de sticla, Semnul de iarba, Povestiri despre prietenii mei, O poveste cu noua povesti, Puf etc. Din 1997 este redactor al revistei „Formula AS”, unde publica saptamanal articole pe teme culturale (teatru, film, muzica).

A fost nominalizata de Ministerul Culturii pentru „Premiul National la categoria ARTE”. Detine Ordinul „Meritul Cultural – in grad de Cavaler” acordat de presedintele Romaniei in anul (2004).

De asemenea a fost declarata „Femeia anului 2004”, titlu acordat de American Biographical Institute.  

 

 

 

 

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/01/17/o-istorie-a-zilei-de-17-ianuarie-video-3/

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

  1. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  2. Istoria md.;

  3. Istoricul zilei blogspot.com;

  4. Crestin Ortodox.ro;

  5. Wikipedia;

  6. http://www.worldwideromania.com

  7.  Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte

 

 

 

 

17/01/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: