CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 14 ianuarie în Istoria Românilor


1527: Petru Rareş vine pentru prima dată la domnia Moldovei.

  Petru Rareş a fost fiul natural a lui Ştefan cel Mare al Moldovei. Conform tradiţiei orale, Petru a fost în tinereţe negustor de peşte, pe care îl transporta cu maje (nişte care mari, trase de patru sau şase boi).

De aici şi porecla de Petru Măjerul. S-a ridicat în domnie cu ajutorul micii boierimi, al târgoveţilor, al ţărănimii dar şi prin voinţa predecesorului său Ştefăniţă Vodă, care, aflându-se  aşa cum scria Grigore Ureche, “bolnav la Hotin au lăsat cuvântul, că dacă va săvârşi el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareş, despre numele muierii ce au fost după alt bărbat, târgoveţ din Hîrlău”.

După moarte, domnitorul este înmormîntat la mănăstirea Probota.

1527: A murit Stefan al IV-lea, domnitorul Moldovei (din 1517), intrat în istorie sub numele de  Stefan cel Tânăr, sau Stefaniţă Voda. A fost  fiul domnului Bogdan al III-lea   și nepotul lui Stefan cel Mare.

 Nascut in  1506 la Hotin Hotin, a fost domn al Moldovei între 20 aprilie 1517 și 14 ianuarie 1527.

În 1523, în urma intrigilor de curte, Ştefăniţă vodă, fire nestăpînită, i-a decapitat pe „povăţiitorul” său marele boier  Luca Arbore și pe fiii săi.

Domnia lui Ştefăniţă a durat sub semnul căsăpirii multor mari boieri. Din 1523 boierii au început să părăsească Moldova adăpostindu-se în Polonia, Transilvania și Valahia. Vechii dregători au fost înlocuiți din funcție.  Ridicarea boierilor împotriva „tiranului” a devenit o mișcare organizată.

A intrat în conflict cu domnul Valahiei, Radu de la Afumați, din cauza unui aranjament potrivit căruia Ștefăniță urma să se căsătorească cu Ruxanda, fiica  lui Neagoe Basarab.

Însă cu aceasta se însurase  Radu de la Afumați în ianuarie 1526. Lui Ștefăniță îi rămînea Stana, o alta fiică a lui Neagoe vodă, pe care el n-o voia, astfel ca  a năvălit in Valahia(1526), „băgînd spaima în munteni”, după care au urmat încă două bătălii moldo-valahe.  Pînă la urmă neînțelegerea a fost remediată, Ștefăniță căsătorindu-se cu Stana.

Întors bolnav dintr-o expediție împotriva Valahiei, în  1527 Ştefăniţă vodă moare la Hotin. Unele letopiseţe ne spun că el a fost otrăvit de soţia sa, munteanca Stana, care apoi a fugit în Valahia.

Călugărită, doamna Stana, cu care Ștefăniță nu a avut urmași, a murit în februarie 1531.

1557:  Apare  la Braşov, „Octoihul” în limba slavonă, prima carte tipărită de Diaconul Coresi.

 Coresi a desfăşurat până la 1583, o foarte bogată activitate de tipărire de cărţi în limba română (9 cărţi româneşti sau cu text paralel slavon şi român).

1595: În lupta de la Putineiu, fraţii Buzeşti şi Radu Calomfirescu, în fruntea unor detaşamente ale oştii de ţară, i-au înfrânt pe tătarii care invadasera ţara.

 1819 (5/14 ianuarie): Poarta otomană emite  un regulament prin care stabilea ca scaunele de domnie ale Moldovei şi Valahiei să fie ocupate prin rotaţie, numai de familiile Scarlat Callimachi, Alecu Şuţu, Mihai Şuţu şi Dimitrie Moruzi.

1819:  S-a născut în satul Bolintinul din Vale (județul Ilfov),Dimitrie Bolintineanu (unele surse avanseaza 1825 ca an al nasterii sale),poet român, om politic, participant la Revoluţia de la 1848 şi diplomat; (d.20.08.1872).

  Era fiul macedoneanului (aromanului) Ienache Cosmad, venit în țară din Ohrida. „Părinții lui nu sunt nici vechi moldoveni, nici vechi munteni, nici vechi ardeleni, ci dintr-o familie venită din Balcani, se pare, așezată de curând în țară, un fel de moșieri de clasa a treia, sau mai curând din clasa arendașilor“ (Nicolae Iorga).

A urmat cursurile Colegiului Sfântul Sava, avându-i colegi pe la 1833 pe Alexandru Zanne și pe Al. Crețulescu, iar ca profesor de istorie pe Florian Aaron.

  15 mai 1842 , debutează în literatură cu poezia O fată tânără pe patul morții, publicată de I.H. Rădulescu în Curierul de ambe sexe; poezia este scrisă în spiritul epocii, evocând moartea timpurie a iubitei, cu multe accente melodramatice.
In 1845, pleacă la studii în străinătate, la Paris, având o bursă oferită de Societatea literară, iar in
1847 ii apare la București, primul volum de versuri, „Colecție din poeziile domnului D. Bolintineanu, cuprinzând elegii, balade istorice și balada fantastică Mihnea și baba”.

Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș.a. revista „Poporul suveran”

  Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar avea proiecte mari, articolele publicate aici pregătind atmosfera revoluționară a momentului.

Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social”, pe potriva modelului francez – Le Peuple souverain, insa odata cu infrangerea  revoluției- a fost exilat și se refugie în Transilvania, apoi la Constantinopol și, în sfârșit, la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.
Se stabilește la Paris, unde va participa la activitățile politice și culturale ale exilului.
 

 

 

 

 

 

 

 

 Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și devine ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia, sunt înființate primele școli pentru  românii macedoneni. În același an, 1859, primește gradul al treilea în Loja masonica Steaua Dunării din București, iar în 1864 era membru al Lojii Frăția

 Bolintineanu a scris foarte mult atât în proză cât și în versuri. Opera sa poetică cuprinde ciclurile Legendele istorice, Florile Bosforului, Basmele, Macedonele și Reveriile.

1850: A decedat la Bucuresti, Neofit al II-lea , Mitropolit al Țării Românești (1840-1849), cunoscut mai ales pentru  participarea sa la Revoluția de la 1848; (n. 1 ianuarie 1778, București).

A fost  ierodiacon, ieromonah și arhimandrit în 1824, apoi tot în 1824 episcop al Râmnicului, între 1829-1833 locțiitor de mitropolit.

Ca mitropolit a înființat 4 seminarii teologice în Țara Româneasc, și a sprijinit trimiterea de tineri la burse în Grecia și Rusia.

A devenit membru al conducerii provizorii a Mitropoliei între 1834-1840, iar între 1840 și 1849 a fost Mitropolit al Țării Românești.

În timpul Revoluției de la 1848, a fost desemnat șef al guvernului provizoriu.

După înăbușirea Revoluției a solicitat (ca mitropolit), restabilirea ordinii și a contribuit la prinderea clericilor care se implicasera în acțiuni revoluționare, ceea ce a făcut să fie considerat o personalitate controversată.

La 27 iulie 1849 s-a retras din scaunul de mitropolit, cu putin inainte de decesul sau.

 1878: Rusia face cunoscute trimisului României la Petersburg intențiile sale de a reveni la granițele de la 1856 și de a reîncorpora cele trei județe din sudul Basarabiei Cahul,Izmail, Bolgrad).

1880: Agenţia diplomatică română de la Roma a fost ridicată la nivel de ambasadă.

1900: Premiera, la Teatrul Constanzi din Roma a operei Tosca de Giacomo Puccini; în rolul titular Hariclea Darclée, celebra arie „Vissi d’arte, vissi d’amore” fiind compusă special pentru ea.

 

 1907: Incepe editarea la Chişinău, în gubernia Basarabia, a săptămânalului „Moldovanul „, cu subtitlul “Gazetă națională independentă”.

A fost  cea de-a doua publicație periodică de limba română din Basarabia si a apărut pană la data de 15 octombrie 1908. Redactorul publicaţiei a fost Gh.V.Madan.

Gheorghe V. Madan  (n.5 octombrie  1872, sat Truseni, regiunea Chisinau— d.1944,Pitesti, Romania).

Ziarul „Moldovanul”, contrar intențiilor autorităților țariste, a fost, cu siguranță, cea mai veritabilă publicație periodică românească din Basarabia de până la Unirea din 1918, si  grație eforturilor lui Gh. V. Madan, ceastă gazetă a fost net superioară altor publicații periodice de limbă română din Basarabia din acea epocă în privința popularizării clasicilor literaturii române, a poeților și scriitorilor români din toate provinciile înstrăinate și din regat, jucand un rol important în procesul de trezire a conștiinței naționale și de culturalizare a românilor basarabeni la început de secol XX

1918: Fruntasul unionist basarabean Daniel Ciugureanu este însărcinat cu formarea noului guvern, devenind, pâna la 27 martie (ziua unirii), ultimul prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești; Sovietele încep înființarea în Basarabia a grupelor de teroriști cu scopul de a destabiliza situația.

 1933: In România, se formează un nou guvern naţional-ţărănesc, prezidat de Alexandru Vaida-Voievod.

Alexandru Vaida Voevod (n. 27 februarie 1872, Olpret, azi Bobâlna — d. 19 martie 1950, Sibiu), om politic, medic, publicist, unul dintre liderii marcanți ai Partidului Național Român din Transilvania, apoi al Partidului Național Țărănesc.

Inaintea Unirii Transilvaniei cu Romania, a fost deputat in Parlamentul de la Budapesta.

Dupa Marea Unire s-a numărat printre liderii marcanți ai noului Partid Național Țărănesc.

În activitatea politică, Alexandru Vaida-Voevod a ocupat timp de trei mandate funcția de premier al României, remarcându-se de asemenea la conducerea Ministerului de Interne și a Ministerului de Externe. A sprijinit regimul autoritar al regelui Carol al II-lea, motiv pentru care i-a părăsit pe național-țărăniști și a întemeiat propriul partid. După instaurarea monarhiei autoritare a fost numit consilier regal, iar șeful statului l-a folosit pentru a-și justifica regimul, mizând pe credibilitatea unor politicieni cu experiență, care erau fideli monarhiei.

 

În 24 martie 1945 a fost arestat de autoritățile comuniste și anchetat de temutul ofițer de securitate Gheorghe Crăciun.[5] În 1946 a fost pus în arest la domiciliu, la Sibiu, unde și-a petrecut restul vieții, până la moartea sa în 1950, la vârsta de 78 de ani.

Mormântul lui Alexandru Vaida-Voevod se află în cimitirul Bisericii dintre Brazi din Sibiu.

1934: A murit Ioan Cantacuzino, medic şi bacteriolog, doctor honoris causa al Universităţilor din Atena, Bordeaux, Bruxelles, Lyon, Montpellier, membru al Academiei Române, fondator al şcolii româneşti de imunologie şi patologie experimentală; a pus la punct o metodă de vaccinare antiholerică recunoscută în istoria epidemiologiei ca „marea experienţă românească de vaccinare” (n.25.11.1863).

 

1950 : A fost publicat Decretul (nr. 6 din 6.I.1950) prin care erau trimişi în colonii (lagăre) de muncă şi condamnaţii care, la expirarea pedepsei, nu erau socotiţi de către autorităţile comuniste suficient de „reeducaţi”.

1952: S-a  nascut  in Bucuresti, Calin Popescu Tariceanu, om politic liberal, fost prim ministru al Guvernului Romaniei, între 28 decembrie 2004 și 22 decembrie 2008, președinte al Partidului Național Liberal din 2005 până în 2009.

 

În data de 4 martie 2014, după retragerea PNL din guvernul Victor Ponta, Crin Antonescu, președintele PNL, a demisionat din funcția de președinte al Senatului. În data de 10 martie 2014 Călin Popescu-Tăriceanu a fost ales președinte al Senatului României, cu voturile PSD, din postura de senator independent

În 2014 și-a depus candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2 noiembrie. Ocupă poziția a treisprezecea pe buletinul de vot.

Conform rezultatelor finale ale alegerilor pentru președinția României din noiembrie 2014, candidatul Popescu-Tăriceanu, Călin a obținut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de duminică, 2 noiembrie 2014) un număr de 508.572 voturi din numărul total de 9.723.232, terminând pe locul 3 din 14, cumulând circa 5,36% din toate voturile exprimate și validate.

1953: S-a născut la Brașov solistul vocal de muzica folk român, realizator de emisiuni de televiziune și parlamentar, Victor Socaciu.

Imagini pentru Victor Socaciu.photos

1978: S-a nascut  la Constanța, Costi Ioniţă, cantaret si compozitor roman de muzica usoara.

 1990: S-a constituit Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, asociaţie cu caracter social, cultural şi umanitar (recunoscută ca persoană juridică printr-o hotărâre judecătorească din 12.II.1990). În prezent, preşedinte al Consiliului de Conducere este Miron D. Ignat.

1993: Apărea, la Bucureşti, revista săptămânală de cultură „Dilema”, fondată de Andrei Pleşu, Tita Chiper, Zigu Ornea, Mircea Vasilescu şi Radu Cosaşu.

Imagini pentru Revista Dilema photos

Revista, editată de Fundaţia Culturală Română, îşi întrerupe apariţia în 2000, fiind relansată în ianuarie 2004 sub numele de „Dilema Veche”, cu Andrei Pleşu director fondator

1999: A cincea mineriadă: Greva minerilor din Valea Jiului. Peste 10 000 de mineri își dau acordul în scris pentru a veni la Bucuresti .

2008: A decedat Barbu Brezianu, istoric şi critic de artă, poet, traducător român.

Este cunoscut îndeosebi pentru studiile sale de brâncuşiologie, fiind cel care a întocmit prima monografie exhaustivă a lucrărilor sculptorului în ţară (n. 18.03.1909).

2012: A decedat Mircea Ciumara, fost ministru de finanțe si membru al Partidului National- Taranesc crestin-democrat; (n. 1943).

Mircea Ciumara s-a născut pe 13 septembrie 1943, in orasul Călărași. A fost  deputat   în legislatura 1992-1996, ales în județul Constanța pe listele partidului PNȚCD.

Mircea Ciumara a fost Ministrul finanțelor în Guvernul Ciorbea în perioada 12 decembrie 1996 – 5 decembrie 1997, iar apoi a condus Ministerul Industriei și Comerțului până în 17 aprilie 1998. În perioada 22 decembrie 1999 – 28 decembrie 2000 a fost Ministru de stat, președintele Consiliului de Coordonare Economico-Financiară, ministru pentru relațiile cu Parlamentul.

 

 

 

CITITI SI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/01/14/o-istorie-a-zilei-de-14-ianuarie-video-3/

14/01/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: