Bogdan I Întemeietorul Moldovei

 

 

 

 

Bogdan I, domn al   Moldovei, portret imaginar din secolul XIX

 

 

Bogdan I (supranumit Bogdan Întemeietorul; n. înainte de 1307  – d. 1367)  a fost voievod al Maramureșului și domn al Moldovei.

Este privit drept întemeietorul țării Moldovei, stat de sine stătător, cu reședința la Baia.

Perioada domnia lui Bogdan I în Moldova a fost de patru ani, conform Letopisețului de la Putna: „Și a domnit Bogdan, 4 ani”.

Astfel,  domnia lui Bogdan I se presupune a fi fost între 1363 și sfârșitul lui 1367, dată oferită cu o oarecare certitudine de datarea bătăliei de la „Codrii Plonini” de la mijlocul anului 1368, avându-i protagoniști pe nepoții lui Petru I și Ștefan.

Rădăcinile neamului acestui voievod  se află în Maramureș, unde Bogdan era moștenitorul unui  cnezat, compus din 22 de sate, cu centrul la Cuhea. Locuința lui de la Cuhea era o adevărată fortăreață situată pe malul stîng al Izei, pe o mică înălțime.

Săpăturile arheologice de aici au indicat producerea unui mare incendiu, pus de unii istorici pe seama plecării lui Bogdan în Moldova.

 

„Descălecătorul” Dragoş, reuşise să înfiinţeze, în partea de est a Maramureşului, o nouă entitate teritorială, în calitate de Marcă Ungară, numită Moldova, după râul cu acelaşi nume.

Moldova lui Dragoş şi a urmaşilor săi până la Bogdan I era dependentă de Ungaria.

Bogdan s-a aflat în relații bune cu regele Ungariei, Carol Robert de Anjou (1308-1342), cel care i-a acordat demnitatea de voievod al Maramureșului, insa la începutul domniei regelui maghiar Ludovic I de Anjou (1342-1382) este menționat ca decăzut din demnitatea de voievod al Maramureșului şi declarat infidel.

Bogdan a intrat  în conflict cu regele Ungariei încă din 1343.

Unii istorici consideră că venirea sa în Moldova a avut loc în anul 1359, cand a avut loc si o răscoala a boierilor moldoveni.

Cronicarul  Ioan de Tarnave consemna:

„Bogdan voievodul românilor din Maramureș, adunând la el pe românii acelui district, a trecut în taină în țara Moldovei, care era supusă coroanei Ungariei, dar din cauza vecinătății tătarilor de mult timp părăsită de locuitori. Și cu toate că a fost combătut mai adeseori de oastea regelui însuși, totuși crescând marele număr al românilor locuitori în aceea țară, s-a dezvoltat ca stat”

Alte date vorbesc că Bogdan a plecat pe ascuns din Cuhea, insoţit de fiii săi, de rude şi o oaste mică, a condus o a doua răscoală a boierilor din Moldova, din 1363,  a învins oastea urmaşilor lui Sas, fiul voievodului Dragos şi l-a alungat pe fiul acestuia numit Băliţă sau Balc, care era la conducerea Moldovei  după moartea  tatălui său, silindu-l sa  se refugieze  în Maramures.

Încercările regelui Ungariei, Ludovic cel Mare, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere, nu izbutesc, astfel ca  Bogdan I, învingător asupra oştilor trimise contra lui, se menţine ca domn independent.

După moartea sa, Principatul Moldova a fost numit deseori şi Bogdania, dupa numele sau.

De la el s-a păstrat şi prima monedă moldovenească, cu inscripţia: „Moneda Moldaviae – Bogdan Waiwo(da)”.

Ungaria a încercat prin acțiuni militare să recupereze teritoriul fără a mai reuși acest lucru. Ca urmare a acestor eșecuri repetate, regele Ungariei s-a vazut nevoit să recunoască ieşirea Moldovei de sub stapînirea sa.

 

In Diploma regală acordată lui Balc de regele Ungariei Ludovic I de Anjou,  la 2 februarie 1365  se consemnează rănile cumplite suferite de Balc și moartea crudă a unor frați, rude și slujitori ai acestuia. De asemenea, s-a consemnat că Bogdan I și fiii acestuia nu se aflau la primul act de răzvrătire împotriva regelui la care diavolul i-a îndemnat de mai multe ori.

Regele se vede nevoit să renunțe la ideea supunerii Moldovei, mulțumindu-se cu confiscarea domeniilor pe care Bogdan le deținea în Maramureș împreună frații săi.

  “Drept aceea, prin aceste rânduri voim să ajungă la cunoștința tuturor că, întorcându-se căutarea privirii noastre spre viteazul bărbat Balc, fiul lui Sas, voievodul nostru maramureșan, în tot timpul de când s-a alăturat maiestății noastre… a venit din Țara noastră Moldovenească în Regatul nostru al Ungariei în sânul iubirii noastre.

Iar noi, aducându-ne aminte de acestea și de alte preastrălucite vrednicii ale slujbelor sale, oriunde și mai cu osebire în Țara noastră Moldovenească, nu fără vărsarea sângelui său și îndurarea de răni cumplite și cu moartea crudă a fraților și rudelor sale și a multor slujitori de ai lui, am dăruit și am hărăzit pomenitului voievod Balc, și prin el, lui Dragoș, Dragomir, și Ștefan frații lui buni și tuturor moștenitorilor și urmașilor lor, moșia numită Cuhea, ce se află în țara noastră a Maramureșului, trecute în mâinile noastre regești de la voievodul Bogdan și fiii săi, necredincioși înveterați ai noștri, pentru blestemata lor vină de necredință, din aceea că acel Bogdan și fiii săi, fulgrați de diavolul, dușmanul neamului omenesc – care, rănindu-l greu inima cu săgețile (sale) înveninate de viclenie și înșelăciune, i-a îndemnat de mai multe ori să se abată de la calea adevărului și de la statornicia credinței datorate – plecând pe ascuns din zisul nostru Regat al Ungariei- în pomenita noastră Țară Moldovenească, și s-au silit să o păstreze spre ofensa Maiestății Noastre; pentru ca nebunia lor să nu fie cumva pildă altora, care ar cuteza fapte asemănătoare, am lipsit și despuiat cu totul, ca pe niște nevrednici, pe acel Bogdan și fiii săi sus – ziși de sus – numitele moșii.”

 

Astfel, cnezatul lui Bogdan I și titlul de voievod de Maramureș, deținut la acea vreme de nepotul Ștefan, îi sunt cedate lui Balc. 

Acesta pare să fie actul de naștere al noului stat moldovean sub conducerea lui Bogdan.

Capitala Ţării a ramas la Siret, însa Bogdan prefera să stea mai mult la Rădăuți, unde a ridicat o frumoasă biserică devenită necropolă pentru domnii Moldovei, unde a şi fost înmormântat.

Excluzând pridvorul adăugat în anul 1599 de Alexandru Lăpuşneanu, biserica lui Bogdan I, construită din piatră brută şi cioplită, şi-a menţinut forma iniţială de bazilică adaptată cultului ortodox si a fost denumita Bogdana, dupa numele sau.

 

 

 

 

 

 

În această mănăstire a fost așezată episcopia înființată aici de Alexandru cel Bun, strănepot al lui Bogdan I.

Piatra funerară inițială a mormântului lui Bogdan I nu s-a păstrat, iar cea prezentă a fost amplasată din porunca lui Ștefan cel Mare la 27 ianuarie 1480

Inscripţia de pe mormântul lui Bogdan I, ca şi cele de pe mormintele celorlalţi domni care sunt înmormântaţi în acea biserică, au fost puse de Ştefan cel Mare (Ştefan al III-lea), nepotul lui Alexandru cel Bun.

 

 

 

 

 

 

Săpăturile arheologice au permis recuperarea costumului cu care fusese înmormîntat: o tunică de cavaler împodobită cu 63 de nasturi de argint, aur şi email verde; 33 de la gat la genunchi şi cîte 15 în lungul fiecarui antebraț.

La mana stînga se afla un inel de aur masiv, încrustat cu email negru şi o inscriptie cu caractere arabe, incizată ulterior, nedescifrată. 

Domnul Stefan cel Mare i-a împodobit mormîntul cu o lespede cu urmatorul text: „Cu mila lui Dumnezeu Io Ștefan voievod, domnul Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit acest mormînt strămoșului sau batrînul Bogdan voievod, în anul 6988 (1480), luna ianuarie, în 27″.

  

A avut trei fii: Ștefan, Costea şi  Latcu, a carui fata, Anastasia, s-a  casătorit cu Roman I şi il va naste pe viitorul voievod, Alexandru cel Bun. .

Deşi a avut o domnie scurtă, Bogdan I a rămas în istorie ca întemeietorul statului independent Moldova.

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

1. „Enciclopedia Cugetarea” (1936 – 1939) de Lucian Predescu

2. „Istoria Românilor” de Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu

3. http://efnord.eforie.ro/webbog/cronologie.htm

4. http://istoria.md

5. https://ro.wikipedia.org

 

 

 

 

Publicitate