CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

“Suntem pe punctul de a realiza o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criza majora credibila si natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– David Rockefeller – într-un discurs din 23 septembrie 1994 la un dineu al ambasadorilor ONU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

David Rockefeller Senior (n. 12 iunie 1915 în New York City), este un om de afaceri american, adept al globalismului și patriarhul actual al familiei Rockefeller.

Este cel mai tânăr supraviețuitor și singurul copil al lui John D. Rockefeller Jr. și Abby Aldrich Rockefeller, și nepotul în viață al magnatului John D. Rockefeller, fondator al Standard Oil.  

Este căsătorit cu Margaret „Peggy” McGrath și are șase copii: David, Abby, Neva, Peggy, Richard și Eileen.

Averea sa netă este estimată la 2.2 miliarde dolari, intrând astfel în rândul celor mai bogati 300 de oameni din lume

Rockefeller, are conexiuni cu Agenția Centrală de Informații (CIA) si in plus, el  este membru al Consiliului Consultativ pentru Grupul Bilderberg.

 

Intre declaratiile sale memorabile se detaseaza si aceasta :

 

„Unii chiar cred ca suntem parte a unei societati secrete ce lucreaza impotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite ale Americii, ma caracterizeaza pe mine si pe familia mea ca ‘Internationalisti’ ce s-au raliat cu alte persoane din toata lumea pentru a edifica o structura mai integrata global si politic (n.ed. Noua Ordine Mondiala) – o lume – daca vreti sa o numiti asa. Daca aceasta este acuzatia, atunci ma declar vinovat – si sunt mandru de acest lucru!”

– David Rockefeller in cartea „Memoriile” (Memoirs, pag. 405, New York: Random House, 2002)

 

10/01/2016 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ziua de 10 ianuarie în Istoria Românilor

 

1475:  Are loc marea Bătălie de la Podul Înalt, de  langa  Vaslui, in care domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a zdrobit armatele otomane conduse de Suleiman Paşa.

Sultanul Mahomed a  trimis  impotriva moldovenilor cele mai bune osti ale Imperiului. Temutele si incercatele trupe otomane calite in luptele cu vitejii albanezi ai lui Skanderbeg si comandate de eunucul Soliman Pasa, primesc ordinul sa abandoneze pe moment asediul Krujei in Albania, pentru a potopi Kara Bogdania (cum numeau turcii Moldova).

Nucleului oastei care lupta cu albanezii i se alatura oastea Rumeliei, plus corpul personal de ieniceri de elita al sultanului, la care se adauga un esantion de 12.000 de valahi din Tara Romaneasca deja cotropita,  trimis de turci sa lupte contra vointei  lor cu fratii moldoveni.

 

 

 

 

În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând (după spusele unor cronicari) o mare parte a armatei. A fost considerată cea mai mare înfrângere a islamului    în fața unei armate crestine .

Cronicarul polonez Ian Dlugosz, contemporan cu evenimentele, scria:

„Căci toate șirurile dinainte în care în frunte erau și secui au fost zdrobite de turci, și amenința un mare pericol pînă cînd [Ștefan] personal se aruncă în mijlocul turcilor exaltați de bucuria victoriei, și cu puterea minunată a lui Dumnezeu a nimicit toate grupările turcești avînd abia 40.000 de luptători, între care cea mai mare parte erau țărani.”

si că : „foarte puţini turci şi-au putut găsi mîntuirea prin fugă, căci chiar şi aceia care au fugit şi au ajuns pînă la Dunăre, au fost ucişi acolo de moldoveni, care aveau cai mai iuţi, sau au fost înecaţi de valuri. Aproape pe toţi prizonierii turci, afară de cei mai de frunte, i-a tras în ţeapă.

Cadavrele celor ucişi le-a ars, iar cîteva grămezi cu oasele lor se văd pînă astăzi şi sunt mărturia eternă a unei victorii atît de însemnate… Toată oastea lui s-a îmbogăţit foarte tare din prada luată de la turci: aur, argint, purpură, cai şi alte obiecte preţioase”.

Papa Sixt al IV-lea, numindu-l principele creștinătății, i-a scris lui Ștefan:

„faptele tale săvârșite până acum cu înțelepciune și vitejie contra turcilor necredincioși, dușmanii noștri, au adus atâta celebritate numeleui tău, încât ești în gura tuturor și ești de către toți foarte mult lăudat.”

1493: Se naste la Sibiu, Nicolaus Olahus, umanist şi istoric de origine română, arhiepiscop de Esztergom şi guvernator al Ungariei; (d.15.01.1568).

 

 

  

A  trait în Regatul Ungariei, ocupând demnitatile de arhiepiscop de Esztergom (în latină Strigonium), regent al Ungariei și apoi guvernator al țării.

Tatăl său, Ștefan, era originar din Orăștie, iar mama sa, Barbara Huszár, era descendentă din familia lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei.

În 1562, Nicolaus Olahus a fost creat cardinal al Bisericii Catolice de către papa Pius al IV-lea.

De numele lui se leagă Academia Iezuită din Nagyszombat (1554), considerată de unii ca fiind prima universitate din Regatul Ungariei.

Umanist și cărturar cunoscut in epoca, Olahus a întreținut o vastă corespondență cu mintile  luminate ale epocii, câștigând simpatia și recunoașterea lui Erasmus din Rotterdam.

Lucrările sale cele mai importante, „Hungaria și Attila”, redactate  se pare în perioada șederii sale în Olanda, oferă prețioase informații cu privire la topografia și istoria Ungariei și în special a Transilvaniei.

1545: Se tipărește, la Târgoviște, „Molitvelnicul” lui Dimitrie Liubavici și se reia activitatea tipografică în Transilvania.

Dimitrije Ljubavic, scris uneori Liubavici, (n. ca. 1519 – d. 1564) a fost un tipograf sârb care a activat în Țara Românească.

Ca urmare a tipăririi unor cărți de cult în limba română începând cu prima jumătate a secolului al XVI-lea în Transilvania (sub influența protestantismului), Mitropolia Ungrovlahiei a inițiat măsuri de contracarare, prin tipărirea de cărți liturgice slavone.

Prezența și activitatea lui Dimitrije Ljubavic în Țara Românească a contribuit la stăvilirea răspândirii  cărților protestante în limba română.

Pe de altă parte, în atelierul său a deprins tehnica tiparului Diaconul Coresi, cu care a colaborat între 1557 – 1558, dar care s-a stabilit ulterior la Brașov, unde i s-a oferit posibilitatea de a tipări cărți nu numai în slavonă, ci și în limba română (prima sa lucrare în română a fost cartea de învățătură protestantă intitulată „Întrebarea creștinească”, Brașov 1560).

1661: Spatarul Nicolae Milescu a tradus, din grecește, „Cartea cu multe întrebări”.

Nicolae Milescu sau Neculai Milescu Spătarul   (n. 1636, Vaslui – d. 1708, Moscova) a fost un cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat moldovean, activ atât în Moldova, cât și în Țaratul Rusiei.

Personalitate de prim rang în cultura românească şi rusă din a doua jumătate a secolului XVII – începutul secolului XVIII. N. Milescu s-a născut în familia unui boier moldovean la 1 iunie 1636.

Şi-a făcut studiile la „şcoala cea mare” din Constantinopol, unde Milescu a avut ca profesor pe vestitul G. Blassios.

Întorcîndu-se în patrie pe la mijlocul anilor 50 ai secolului XVII, N. Milescu devine o persoană influentă la curtea domnitorilor moldoveni, ajungînd la rangul de spătar.

După cum reiese din unele izvoare, N. Milescu a participat la un complot împotriva domnului Ştefăniţă Lupu, după descoperirea căruia cărturarul a fost nevoit să părăsească ţara.

După mai mulţi ani de pregătiri prin Valahia, Istanbul, Stockholm, Paris, în 1671 N. Milescu a sosit la Moscova, cu scrisori de recomandare din partea patriarhului Hrisant al Ierusalimului, unde a fost numit în funţia de traducător din limbile elină, greacă, latină şi românească la departamentul soliilor (Посольский приказ) al Rusiei.

În calitate de înalt dregător al acestei instituţii, este numit cîţiva ani mai tîrziu, în fruntea soliei ruseşti care a plecat în China (1675-1678), misiune diplomatică ce a contribuit la cunoaşterea reciprocă dintre ruşi şi chinezi. N. Milescu s-a aflat în Rusiei pînă la sfîrşitul vieţii, ajungînd să contribuie chiar şi la transformările din timpul lui Petru cel Mare.

A mai scris un şir de opere mai puţin cunoscute azi, ca “Aritmologhion”, “Povestirea despre sabile”, “Cartea aleasă pe surt despre nouă muze şi despre şapte arte liverale”, în care autorul arată că fiecare dintre cele şapte ştiinţe îşi are muza ei, apoi “Hrismologhion” sau cartea celor patru monarhii.

Un amestec de istorie şi legendă găsim în “Povestirea despre zidirea bisericii Sfînta Sofia de la Constantinopol“.

Printre scrierile lui Milescu se găsesc şi lucrări cu caracter pur istoric care se referă la trecutul Rusiei, precum “Genealogia ţarilor ruşi”, “Alegerea ca ţar a lui Mihail Fiodorovici”.

În urma călătoriei în China, N.Milescu a scris “Descrierea călătoriei în China“.

Opera lui Nicolae Milescu Spătarul a căpătat o largă răspîndire în manuscrise în timpul secolelor XVII-XIX în Rusia, ţările româneşti, Orientul Apropiat şi chiar în Europa Occidentală.

De la sfîrşitul secolului XX lucrările sale au început să fie valorificate şi tipărite la început în Rusia, apoi şi în alte ţări, cum ar fi cele dedicate Siberiei şi Chinei.

Multe din scrierile sale mai continuă să zacă în manuscris, în multe biblioteci şi arhive europene.

1717: Eșecul încercării unui detașament austriac, care se bucura și de complicitatea unor boieri și mazili, de a-l lua prizonier pe Mihai Racoviță, domnul Moldovei. Tătarii chemați de domn în ajutor, pradă țara.

1799:  S-a nascut Petrache Poenaru, participant la Revoluţia de la 1848 si unul dintre organizatorii învăţămîntului naţional, membru al Academiei Române

 

 


 

În tinerețe a fost secretarul personal al lui Tudor Vladimirescu iar  la inițiativa sa,a fost publicata  Foaia de propagandă a armatei lui Tudor Vladimirescu,care   a însemnat nu numai primul ziar românesc de propaganda, așa după cum îi arată și numele, dar și unul dintre primele exemple din istoria presei scrise din România de prezentare corectă a idealurilor Revolutiei de la 1821.

La insistentele lui Tudor Vladimirescu a  studiat la Viena, iar apoi la Paris , unde studiază filologia și politehnica, devenind absolvent al Școlii Politehnice din Paris.

A participat si la Revoluția de la 1848 și a făcut parte din Comisia pentru liberarea robilor.

A semnat P. Poenaru pe primul comunicat al comisiei, din 12 iulie 1848, alături de Iosafat Snagoveanul și C. Bolliac (document original la Muzeul Național de Istorie a României).

Din 1856 a fost venerabilul unei loji masonice bucureștene.Devine un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza

A fost primul care a strîns date despre Tezaurul de la Pietroasa, a brevetat la Paris o invenţie ingenioasă, numită de el “condei portăreţ, fără sfîrşit, alimentîndu-se singur cu cerneală”, care va precede stiloul. (a decedat in  1875).

Dintre descendenții cunoscuți se poate aminti scriitoarea Alice Voinescu (1885 – 1961), născută la Turnu Severin.

1839:  Gheorghe Asachi publică la Iasi, în  tipografia publicatiei Albina Româneasca, lucrarea „Atlas românesc geografic”, format din 8 hărți, primul de acest gen în literatura de specialitate.

Gheorghe Asachi (n. 1 martie 1788 – d. 12 noiembrie 1869) a fost un poet, prozator și dramaturg român care s-a născut la Herța, în nordul Moldovei (azi în Ucraina).

A fost unul din întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare, a recuperat de la Lemberg din Polonia, unde studiase în tinerețe, manuscrisul Țiganiadei, epopeea bufă a lui Ion Budai-Deleanu.

Asachi a fost și unul din întemeietorii Academiei Mihăilene si a publicat prima gazetă româneasca din Moldova, Albina Românească (1829). A organizat primele reprezentații teatrale în limba română (1816) și Conservatorul filarmonic dramatic (1836) si a tradus  și a adaptat  piese de teatru străine. În poezie, a abordat  toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade.

A versificat legendele istorice Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț.

A scris și nuvele istorice (Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna ș.a.), care au constituit sursa de inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi.

1869: S-a nascut la Cincul Mare, judeţul Braşov, Valeriu Braniste, publicist și om politic român, membru de onoare al Academiei Române (d. 7 iunie 1928, Lugoj).

A fost redactor la importantele publicații romanesti ale vremii: Tribuna (Sibiu), Dreptatea (Timișoara), Drapelul (Lugoj).
Între 1918-1920 a făcut parte din Consiliul Dirigent al Transilvaniei, cu sediul la Sibiu.

A fost mai întâi (din 2 decembrie 1918) ministru fără portofoliu, iar din 1919 ministru al Instrucțiunii Publice din Transilvania și Banat, în locul lui Vasile Goldiș.

1896: S-a nascut  Alexandru Busuioceanu, eseist, poet și traducător român;  (d. 1961).

1906: S-a nascut la Tulcea matematicianul român Grigore Moisil.

Grigore Moisil

Grigore Constantin Moisil (d. 21 mai 1973 ,Ottawa, Canada), este  considerat părintele informaticii românești.

Străbunicul său, Grigore Moisil , a fost preot paroh si  unul din întemeietorii primului liceu românesc din Năsăud. Tatăl său, Constantin Moisil , a fost profesor de istorie,arheolog si numismat, directorul Cabinetului Numismatic al Academiei și membru al acestei Academii.

Mama sa, Elena, a fost institutoare la Tulcea, apoi directoarea școlii care poartă azi numele „Enăchiță Văcărescu” din Bucuresti.

Sora sa, Florica Moisil, a fost mama profesoarei  Zoe Petre,decan al Facultății de Istorie a Universitatii din Bucuresti, iar fratele său George C. Moisil (1917-1989), a fost profesor la Catedra de fizica a Universitatii Politehnice Bucuresti.

Grigore Moisil  fost membru al Academiei Române, al Academiei din  Bologna (Italia) și al Institutului Internațional de Filozofie.

A publicat  lucrări în domeniile mecanicii,analizei matematice,algebrei,geometriei si logicii matematice.

 A introdus algebrele numite de el „Łukasiewicz trivalente și polivalente” (cunoscute astăzi ca algebrele ” Łukasiewicz-Moisil”) și le-a aplicat în logică și în studiul circuitelor de comutație.

A elaborat metode noi de analiză și sinteză a automatelor finite și a avut contribuții valoroase în domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate.

 A  ajutat mult la realizarea primelor calculatoare  românești si a  avut contribuții remarcabile  in  dezvoltarea informaticii și la formarea primelor generații de informaticieni romani .

A primit Computer Pioneer Award al societății IEEE, în 1996 (post-mortem).

Era înzestrat cu un deosebit simț al umorului si există multe vorbe de duh și anecdote cu Moisil.

Multe dintre acestea se găsesc în cărțile pe care le-a scris, sau în cele care s-au scris despre el.

 La şedinţa de Consiliu profesoral pentru titularizarea sa, prof.Ştefan Procopiu a votat contra numirii sale, cu motivarea: „candidatul  este  prea tânăr  pentru a ocupa postul de profesor”.

” E un defect de care mă corectez în fiecare zi!”,  a replicat marele matematician  Grigore C. Moisil .

1938: În România, are loc unirea grupărilor liberale conduse de Dinu şi Gheorghe Brătianu.

1956: S-a născut  cântăreața  de muzica folk română, Zoia Alecu.

1966: A avut loc premiera filmului „Duminica la ora 6”, în regia lui Lucian Pintilie, care a câştigat Premiul special al juriului la Festivalul de la Mar del Plata.

  1989: A decedat la Roma,in Italia, ca urmare a unui cancer, actorul român Cristea Avram. (n. 28 august 1931, București .

 În 1958 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A jucat în mai multe filme românești în anii 1960. A emigrat în Occident.

S-a mutat la sfârșitul anilor ’60 în Franța unde a apărut în mai multe filme, dupa ce o echipa de cineaști francezi, cu regizorul Henri Colpi în frunte și având-o în componență pe actrița Marina Vlady, a sosit în România pentru a filma „Steaua fara nume” (Mona, l’etoile sans nom).

Foto: Marina Vlady si Cristea Avram in filmul „Steaua fara nume”

Între Marina Vlady și Cristea Avram s-a înfiripat o poveste de dragoste, astfel că artista odată întoarsă în Franța a solicitat autorităților române permisiunea ca acesta să primească viza de Franța .

1997: Miron Cozma, conducatorul  minerilor din Valea Jiului, a fost arestat pentru provocarea gravelor dezordini din timpul mineriadei organizate in  septembrie 1991.

1997: Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului, a fost arestat pentru provocarea gravelor dezordini din timpul mineriadei organizate in  septembrie 1991.

 

 

El a fost acuzat și trimis în judecată pentru subminarea puterii de stat, infracțiuni la legea siguranței pe calea ferata și pentru port ilegal de armă.

 

2001: A murit Constantin Săvulescu, subinginer proiectant la Uzinele Malaxa, cu o experienţă de 9 ani la Centrul de cercetare şi producţie de aparatură ştiinţifică al Academiei Române.

Săvulescu a participat  în 1945, la conceperea şi producerea prototipului unui automobil popular, de concepţie românească; numele maşinii urma să fie „Malaxa”, dar proiectul a fost blocat de ocupantii sovietici..

Foto: Automobilul Malaxa

A lucrat la proiectarea şi realizarea automobilelor româneşti din generaţia VI şi VII, care au fost distinse cu diplome şi medalii la Expoziţiile internaţionale de la Belgrad (1937) şi Milano (1940) (n.10.10.1914).

2008 : Procurorii Direcţiei Naţionale Anticoruptie au început urmărirea penală pentru înşelăciune, evaziune fiscală şi spălare de bani împotriva lui Ioan Becali – impresar, Victor Becali – impresar, Gheorghe Copos – preşedintele şi patronul clubului de fotbal Rapid Bucureşti, Sică Puşcoci – avocat, Mihai Stoica – fost director al clubului de fotbal Oţelul Galaţi, Cristian Borcea – preşedintele executiv al clubului de fotbal Dinamo, Jean Pădureanu – preşedinte al clubului de fotbal Gloria Bistriţa, Gheorghe Popescu – impresar ş Gheorghe Neţoiu  – acţionar la clubul de fotbal Dinamo.

10/01/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: