Ziua de 4 ianuarie în Istoria Românilor

 

 

 

 

1798: Printul grec fanariot Constantin Hangerli, investit de otomani domn al Tarii Romanesti, ajunge la Bucuresti și isi  începe domnia cu  măsuri dure de colectare a proviziilor pentru trupele otomane și apoi introduce suplimentar nenumărate dări (intre care si„văcăritul”), pentru propria căpătuire.

 

 

 

 

 

Constantin Hangerli, domn al Țării Românești între noiembrie 1797 – ianuarie 1799.

 

A fost primul domn din această familie (al doilea a fost Alexandru Hangerli, viitor efemer domn al Moldovei), și a domnit în Țara Românească, fiind numit special de turci pentru a organiza aprovizionarea unei uriase armate, care aveau pe atunci mari probleme cu bandele lui Pazvantoglu, care jefuiau întreaga regiune a Dunării din Bulgaria și Țara Românească.

Masurile sale au provocat mari tulburări în țară și revolte prin sate, la care s-a adăugat situația dezastruoasă ca urmare a punerii pe fugă a uriașei armate turcesti de o sută de mii de oșteni, de către numai opt mii de oameni ai vestitelor bande ale lui Pazvantoglu.

Această situație l-a determinat pe sultan să hotârască mazilirea domnului de la București si sa emita o sentința de condamnare.

Către finele anului 1799 un capugiu însoțit de un călău, soseste la Bucuresti cu misiunea  să-i ia capul.

Sentința a fost îndeplinită,  capul a fost depus la poarta seraiului din Istanbul, iar trupul decapitat  a fost înmormântat în  Biserica Sfantul Spiridon Nou din  Bucuresti.

 

 

 

1841: Se naște Petru Poni, chimist și mineralog român, unul dintre fondatorii școlii românești de chimie.

 

 

 

 

 

 

Este autorul celor dintîi manuale de fizică şi chimie în limba română, membru şi preşedinte al Academiei Române (1898-1901, 1916-1920); (d.02.04.1925).

 

 

 

 

1847: Apare la Blaj, din iniţiativa şi sub conducerea lui Timotei Cipariu, „Organul luminării „, primul ziar românesc cu caractere latine, transformat în timpul revoluţiei de la 1848 în „Organul naţional „.

  Gazetă bisericească, politică și literară,  Organul luminarii a aparut săptămânal (4 ian. 1847 – 28 apr.1848, 12 mai. – 29 sept. 1848).

 

 

 

 

 

 

 

Timotei Cipariu (n. 21 februarie 1805, Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică – d. 3 septembrie 1887, Blaj) a fost un erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, om  politic transilvanean, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, poliglot (cunoștea circa 15 limbi).

 

Publicatia ” Organul luminarii” urmărea răspândirea de cunoștințe care să meargă la „mintea și inima poporului”, cultivarea dragostei pentru limba strămoșească, dezvoltarea învățământului, recunoașterea drepturilor naționale ale românilor din ardeleni, propagarea ideii de egalitate între toate naționalitățile si a fost prima gazetă romaneasca tipărită în întregime cu caractere latine.

 

 

 

 

 

1877: S-a nascut  la Brasov, Sextil Pușcariu, (Sextil Iosif Pușcariu, d. 5 mai 1948, Bran), filolog și lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical și teatral, publicist și academician român de origine aromână (macedoromână).

  A  fost titularul catedrei de limbă și literatură română timp de zece ani (începând cu anul 1908) și decanul Facultății de Filosofie de la Universitatea din Cernăuți în 1918. Inițiază și conduce ziarul Glasul Bucovinei apărut la 22 octombrie 1918, cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina. Participă activ la unirea Bucovinei cu România.

În primăvara lui 1919 i se oferă postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză, preferând să rămână un om de știință.

Este numit comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universității Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România, care purta înainte de Marea Unire denumirea de Universitatea Franz Josef. Devine primul rector român al Universității din Cluj și pune temelia Muzeului Limbii Române (1919), primul institut românesc de lingvistică.

Va fi numit membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva (1922 – 1925).

Devine reprezentantul României la Institutul Internațional de Cooperație Intelectual de pe lângă Societatea Națiunilor (1922) și membru în Comitetul Internațional de Lingvistică începând cu anul 1936. Din 1926, profesor de filologie română la Universitatea din Cluj. A condus revistele Glasul Bucovinei din Cernăuți (1918) și Cultura din Cluj (1924).

După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail își manifestă simpatia față de aceasta miscare, ca mulți alți intelectuali ai epocii, și chiar acceptă să devină membru al Senatului legionar, apartenenta sa la Miscarea legionara avand sa-i atraga mari persecutii in timpul regimului comunist.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost unul dintre cei mai mari lingviști ai României, un devărat șef de școală si a scris peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică. A  inițiat și a coordonat Dicționarul limbii române (Dicționarul tezaur al Academiei) și Atlasul lingvistic român, a fondat și a condus revista Dacoromania și a întemeiat, în toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj. Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hasdeu, până la litera L (lojniță).

Acestei lucrări i-a dedicat Sextil Pușcariu cea mai mare parte a vieții, din ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase studii de lexicologie, uneori cu accente memorialistice.

 

 

 

 

1899 : S-a nascut in localitatea Begheiți, Comitatul Torontal (Voivodina), lingvistul  academicianul şi profesorul  universitar român Emil Petrovici; (d. in Craciunelul de Jos, Blaj la  7 octombrie 1968).

 

 

 

 

 

 

 

A întocmit cel dintîi studiu de dialectologie slavo-român (“Graiul Caraşovenilor. Studiu de dialectologie slavă meridională”) si a fost principalul autor al “Atlasului lingvistic român”, profesor la Universitatea din Cluj, membru al Academiei Române;

Lucrarea sa de căpătâi rămâne“Atlasul lingvistic român”, partea a II-a, pentru care a întocmit un chestionar cuprinzând 4800 de poziții, cu care a efectuat, între anii 1930 și 1938, 88 de anchete lingvistice (trei dintre ele, consacrate dialectelor sud-dunărene, fiind realizate de  Stefan Pasca si Theodor Capidan).

După dispariția sa tragică într-un accident de tren, publicarea materialului dialectal rezultat din ancheta pe care a efectuat-o a fost reluată de către elevii săi, Ioan Pătrut și Ion Mării.

 

 

 

 

1918:  A apărut, la Paris, a doua serie a publicaţiei săptămânale „La Roumanie” (până la 12 iun. 1919), sub conducerea lui Paul Bratasanu, care desfăşura o bogată activitate pentru apărarea cauzei naţionale româneşti.

 

 

 

 

 

1914: In România, se formează un guvern liberal în frunte cu Ionel I.C.Brătianu.

 

 

 

 

1926: In conformitate cu  hotărarea  Consiliului de Coroană, este  convocat Parlamentul României. Pe ordinea de zi s-a aflat adoptarea a trei legi, pentru acceptarea renunțării lui Carol și proclamarea lui Mihai (minor la acea vreme) ca moștenitor, pentru modificarea Statutului Casei Regale și pentru primirea Regenței.

 

 

 

Carol II-lea (n.1893-d.1953), Rege al României

 

 

În calitate de regenți au fost desemnați Prințul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol, patriarhul Miron Cristea și președintele Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan. Legile au fost adoptate în unanimitate, ele fiind cunoscute ulterior, împreună, sub denumirea de „actul de la 4 ianuarie„; reprezentanții Partidului Național și cei ai Partidului Țărănesc nu au participat însă la vot, în semn de protest față de graba cu care se depusese proiectul de lege pentru primirea Regenței.

În epocă, actul de la 4 ianuarie a fost considerat ca o victorie politică a lui Ion I.C.Brătianu și a Partidului Național Liberal, întrucît Buzdugan și Miron Cristea erau văzuți ca fiind devotați lui Brătianu, iar prințul Nicolae se afla sub influența reginei Maria și era intimidat de personalitatea lui Brătianu.

Carol a încetat astfel să fie membru al familiei domnitoare, devenind o simplă persoană particulară; regele Ferdinand al României a hotărît ca acesta să poarte numele de Carol Caraiman, „în amintirea locului unde s-a născut „.

 

 

 

 

1941: In România, intră în vigoare Regulamentul legii pentru organizarea agriculturii, prin care se introduce pedeapsa penală, pentru nepredarea dijmei.

 

 

1946: S-a nascut, compozitorul si cantaretul  roman de muzica usoara Mihai Constantinescu  (“Un simplu om”, “Sus, în deal”, “Un zîmbet, o floare”).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1954: A decedat  Elena Farago (Elena Paximade), poetă simbolistă română care a compus poezie pentru copii.

 

 

 

 

 

 

În 1922 a fondat  la Craiova, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D. Fortunescu, revista literară Năzuința, la care au colaborat: Simion Mehedinti, Perpessicius, Ion Barbu,Victor Eftimiu Camil Petrescu s.a .

De asemenea, a condus și revista educativă pentru copii și tineret Prietenul Copiilor (1943-1946).

 

 

 

 

 1970: A murit Mişu Fotino (tatăl), fondator al Teatrului de Stat din Braşov, actor celebru in epoca şi fost director al Teatrului din Cernăuţi; ( n.1886).

 

 

 

 

 

 

 

1990:  A avut loc prima conferinţă de presă a Grupului pentru Dialog Social (GDS) din România,  grup constituit imediat dupa Revolutia româna, din personalităţi ale vieţii cultural-artistice şi ştiinţifice.

 

 

 

 

1994 : În cadrul unei întâlniri a liderilor liberali Horia Rusu şi Dinu Patriciu, Comitetul Director al Partidului Liberal – 93 a adoptat o „scrisoare deschisă către toate partidele de orientare liberală”, document care propunea „unificarea prin competiţie a liberalilor”.

 

 

 

 1998: A murit  Vasile Veselovski (n. 18 decembrie, 1925, Pitești (Găvana) , compozitor român de muzică ușoară, autor al unor șlagăre îndrăgite precum „Strada Speranței”, „Fluierând pe stradă”, „Merit eu”, „Tu”, „Și dacă”, „O chitarǎ cânta”, „Și m-am îndrăgostit de tine”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1999:  Greva minerilor din Valea Jiului.

 

 

 

 

 

 

 

 

Aproape 15 000 de mineri de la Compania Naționala a Huilei din Valea Jiului încep o grevă pentru a obține mărirea salariilor și renunțarea la programul de închidere a minelor nerentabile, amenințând că vin la București, în cazul în care revendicările lor nu vor fi satisfăcute. Guvernul refuză să negocieze.

Publicitate