CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Şarja nemuritorilor de la Robăneşti


 

 

Cavaleria era mânată mereu în luptă de spiritul eroic

 

 

 

Şarja de la Robăneşti a fost un moment eroic dintr-o luptă din timpul Primului Război Mondial, dată între cavaleria română şi trupele germane la 10/23 noiembrie 1916.

A rămas în istoria militară a României datorită spiritului de jertfă demonstrat de cavaleriştii români şi a pierderilor foarte mari pe care le-au suferit în această incleştare.

După înfrângerea pe care au suferit-o la 16 octombrie 1916 pe Jiu în faţa trupelor române, germanii au început să se reorganizeze pentru a porni o nouă ofensivă.

În acest scop, ei au concentrat sub comanda generalului Kühne o masă de 80.000 soldaţi, care dispuneau de 30.000 cai.

Aceste forţe erau alcătuite din Diviziile 11 şi 301 bavareze (înfrânte anterior pe Jiu), 41 prusacă, 109 infanterie (retrase de pe frontul de la Riga) şi 6 şi 7 cavalerie.

În rezervă era ţinută Divizia 115 şi două brigăzi de ciclişti.

Aceste trupe au declanșat ofensiva, reuşind în scurt timp să dea peste cap trupele române care au intrat în retragere, astfel ca  la 8/21 noiembrie  cavaleria germană a intrat în Craiova.

In acel moment, armata română  începuse retragerea din Oltenia. iar Brigada de roşiori de la Caracal a primit misiunea de a acoperi aripa stângă a trupelor române care se retrăgeau din regiunea Jiu spre Slatina, pe valea Olteţului.

În noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1916 Brigada 2 roşiori a început cercetarea terenului pentru a lua contact cu inamicul care înainta.

Până la data de 9 noiembrie a reuşit să intre în contact cu acesta, iar în această zi Brigada a primit ordin să cadă în flancul şi în spatele inamicului care înainta de la Craiova spre Ungureni şi ataca trupele române care se desfăşurau pe şoseaua Craiova-Balş, la 4 kilometri de Robăneşti şi Câmpuri.

 

În dimineaţa zilei de 23 noiembrie  1916,Brigăzii a 2- a din Regimentului 9 Roşiori i se dă sarcina să şarjeze poziţiile artileriei germane de la Robăneşti pentru a îngădui retragerea trupelor româneşti.

Escadronul 3, sub comanda căpitanului Alexandru Filitti a fost atunci „gata” să calce pe tărâmul dintre viaţă şi moarte.

Acţiunea sa va deveni cunoscută ulterior în istoria militară românească sub numele de  „Şarja de la Robăneşti”.

Dintre cei 110 luptatori ai escadronului, doar 18 au supravieţuit focului nimicitor a 3 mitraliere germane şi al unui pluton de infanterie, acţiunea cavaleriei uşoare româneşti  fiind considerată totuşi un succes militar, întrucât a scos din poziţia de tragere bateria germană şi a  întârziat inaintarea forţelor inamice  încă 3 zile, suficient ca grosul trupelor româneşti să se retragă din încercuire.

Printre  cei căzuţi atunci, un chip stăruieşte în amintire: acela al sergentului  voluntar Gheorghe Donici, veteran al războiului de Independenţă din 1877-1878, care şi-a jertfit viaţa pentru ţară la 68 de ani.

 

Pe monumentul sculptat în piatră, situat în colţul de sud-vest al Pădurii Pârşani, un dar al rudelor eroului, trimis din Moldova în 1936 pentru a fi ridicat chiar pe locul unde bătrânul erou a căzut secerat de focul mitralierelor vrăşmaşe, stă scris:

Robăneşti, 1936.

La 10/23 noiembrie 1916 căzut-a aci boierul moldovean Gheorghe Donici năvălind vitejeşte asupra tunurilor duşmane.

 

 

 

Monumentul închinat memoriei sergentului erou Gheorghe Donici din comuna Ştefan cel Mare, judeţul Bacău

 

 Foto: monumentul  închinat memoriei sergentului erou Gheorghe Donici din comuna Ştefan cel Mare, judeţul Bacău,  sursa http://ofotografie.blogspot.ro/2011/02/monumentul-eroului-gheorghe-donici-com.html

Din articolul „Sergentul Donici” publicat în „Neamul Românesc” nr. 35/7 februarie 1917 la Iaşi, sub semnătura lui Mihail R. Sturdza, aflăm ca :

„Sergentul Donici a ieşit din rând” şi, uitător pentru întâia oară de grad şi de disciplină, trece în faţa celorlalţi ofiţeri, voinicii Iulius Roşca şi Emil Mora, ambii locotenenţi, se alătură căpitanului, strigând: „Cel mai bătrân, înainte!”.

În escadronul ce se avântă mitralierele duşmane îşi toarnă grindina de oţel, cade căpitanul, cade sergentul Donici, cade locot. Roşca, cad aproape toţi.

Cei care s-au întors de la această năvală, vor uita poate clocotul mitralierelor vrăşmaşe, ropotul nebun al cailor, trupurile secerate ca iarba de primăvară, dar ei mi-au spus că nu-l vor uita niciodată pe bătrânul sergent: mândru şi drept în şea, privirea-i veselă, hotărâtă, nălucă încremenită a vremilor trecute, a vremilor lui Bogdan şi Ştefan.

Mulţi au pierit la Robăneşti, multe suflete pierdea România în acest război. Dar nici unul mai curat şi fără prihană ca al sergentului Gheorghe Donici, căzut la 68 de ani, în slujba neamului.”

Eroul sergent Gheorghe Donici

 

Gheorghe Donici s-a născut la data de 20 februarie 1849 în localitatea Valea Seacă, județul Bacău într-o veche familie de boieri moldoveni.
A fost rudă cu marele fabulist Alexandru Donici și cu revoluționarul pașoptist Costache Negri, la recomandarea căruia urmează studii la Paris ca elev al Liceului ,,Louis le Grand”.
După unsprezece ani petrecuți la Paris, unde are prilejul de a se întâlni cu numeroase personalități, se întoarce în țară și se apucă de munca pământului.
După Declarația de Independență a României rostită de Mihail Kogălniceanu în Adunarea Deputaților la data de 9 mai 1877, Gheorghe Donici trimite o cerere Ministerului de Război prin care solicită aprobarea de a fi înrolat voluntar în armata română.
Ca urmare a cererii sale, prin ordinul nr.5493 din 8 mai 1877, voluntarul Gheorghe Donici este încadrat în Regimentul 8 Călărași ,,Roman” – escadronul ,,Bacău” aflat sub comanda colonelului Alexandru Pereț.
Regimentul 8 Călărași a fost înființat în anul 1872 la Roman și era format din patru escadroane care aveau reședința la Roman,Bacău,Neamț și Suceava.
Istoricul militar, generalul Radu.R. Rosetti arăta:

,,Călărașii din acest regiment erau urmași ai străvechilor întemeietori ai așezărilor din Valea Siretului.și din văile afluenților acestuia, Moldova,Bistrița și Trotușul. Ei trebuiau să-și procure singuri caii de serviciu.Ca toți locuitorii acelei părți de țară erau cuminți și dacă păreau cam moi erau de fapt nepăsători în fața primejdiei,credincioși,ascultători,hotărâți și răbdători de foame,la frig și la lipsuri.”
Trecerea Dunării s-a realizat în mod solemn la data de 26 iulie 1877, cu un vapor la care a fost ataşat un ponton remorcat.

Prima subunitate care a trecut pe malul drept al fluviului a fost escadronul ,,Bacău” din Regimentul 8 Călăraşi ,,Roman” în rândul căruia era încorporat și voluntarul Gheorghe Donici.
Pentru modul în care s-a comportat în misiunile de recunoaștere pe care le-a îndeplinit în cadrul escadronului, Gheorghe Donici a fost avansat la gradul de brigadier(caporal).
În urma executării unei ambuscade împotriva trupelor otomane la care va participa alături de ostași din Regimentul 8 Călărași ,,Roman” , acesta se va remarca prin eroism și spirit de sacrificiu.
Însuși comandantul Brigăzii 4 Călărași, colonelul Roznoveanu , în raportul înaintat generalului Gheorghe Manu, comandantul Diviziei IV Infanterie arăta:

,, Cu ocazia acestui raport sunt dator a vă aduce la cunoștiință purtarea curajoasă a soldatului voluntar Donici din Regimentul 8 Călărași.”
Voluntarul Gheorghe Donici va participa la toată campania militară desfășurată în Bulgaria de către Regimentul 8 Călărași,,Roman” în Războiul pentru Independența României.
Datorită faptelor sale de vitejie dovedite pe câmpul de luptă, a fost avansat sergent si decorat cu ordinul „Virtutea Militara”, iar la terminarea războiului, a fost distins cu medalia „Trecerea Dunării” si ordinul rus „Crucea Sfântului Gheorghe”.
În 1916, anul intrării României în Primul Război Mondial sergentul Gheorghe Donici deși avea vârsta de 67 de ani, s-a înrolat voluntar în rândurile escadronului 3 din Regimentul 9 Roșiori și își va pierde viața la data de 10 noiembrie 1916 în celebra șarjă executată la Robănești de către escadronul 3 din Regimentul 9 Roșiori.
 

Marele istoric Nicolae Iorga va scrie despre Donici că „fără să-i fi cerut nimenea, fără să se fi gândit a i-o cere, se prezintă liniştit şi decis la un regiment de cavalerie, solicitând favoarea şi onoarea de a fi primit în vechiul lui rang de Sergent.”[…]

Surse:

(Turcin, Ionel; Pârşoiu, Ion; Iovănel, Bujor; Năstase, Adrian; Păun, Constantin – Epopeea cavaleriei Române. Robăneşti, 1916, ed. Autograf MJM, Craiova, 2006).

enciclopediaromaniei.ro

 romaniadigitala.ro/blog/

 melidonium.ro

http://www.onestiexpres.ro/erou-de-legenda-sublocotenentul-post-mortem-gheorghe-donici-i.html

12/12/2015 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: