CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

POLITICA DEMOGRAFICA A REGIMULUI NAZIST DE DEPOPULARE A ŢĂRILOR OCUPATE


 

 

 

Adolf Hitler. Unpublished Photos (39 pics)

 

 

INCA INAINTE de venirea la putere în Germania, naziştii au conceput planuri de ocupare a Europei Occidentale.

La Conferinţa partidului din 1932, s-a vorbit despre faptul că „fertilitatea biologică crescută a regiunii” trebuie blocată, printr-o politică bine gândită de depopulare.

Cu toate acestea, Hitler a încercat să-şi ţină în secret conceptele sale referitoare la populaţie.

Hitler a împrumutat ideile despre controlul populaţiei de la Hermann Rauschning, unul dintre primii adepţi ai nazismului, care, la mijlocul anilor ’30, a rupt relaţiile cu Hitler.

În volumul său „Glasul distrugerii”, el redă dialogul său cu Hitler, din 1934, pe tema slavilor.

În special, Hitler a subliniat:

„Suntem obligaţi să reducem populaţia, şi trebuie să elaborăm o tehnică de depopulare… Nu am în vedere neapărat exterminarea ei; voi lua măsuri sistematice de stopare a fertilităţii… Sunt multe căi, sistematice şi relativ fără dureri, în tot cazul nesângeroase, ca să facem rasele nedorite să moară.”

În 1939, imediat după ocuparea Poloniei, naziştii au emis un decret:

„Toate măsurile care au tendinţa de a reduce natalitatea, trebuie permise şi susţinute. Avorturile pe teritoriul Poloniei trebuie lăsate libere. Mijloacele de realizare a avortului şi a contracepţiei trebuie promovate public, fără nici o oprelişte politică. Homosexualitatea trebuie declarată întotdeauna legală. Nu trebuie îngrădite instituţiile şi persoanele care se ocupă în mod profesional de avorturi.”

 

 

 

 

Reclamă stradală anti-avort în POlonia cu referire explicită la decretul nazist de liberalizare a avortului

 

 

Reclamă stradală anti-avort în POlonia cu referire explicită la decretul nazist de liberalizare a avortului

 

 

În 1941, Conferinţa Ministerului Afacerilor Interne de la Berlin a salutat această politică, care, printr-un decret al lui Hitler, a fost extinsă şi în alte zone ale Europei Occidentale.

Un istoric a descris acest decret drept „cel mai reacţionar document politic, emis vreodată de Hitler”.

Experţii germani propuneau planurile lor pentru asigurarea colaborării cu medicii din teritoriile ocupate. Redăm aici câteva extrase din unul din aceste planuri:

„Orice mijloc de propagandă, în special presa, radioul şi cinematograful, precum şi foiletoanele, broşurile şi lecţiile publice, trebuie folosite pentru a insufla populaţiei slave ideea că nu este bine să aibă mai mulţi copii. Trebuie să accentuăm cheltuielile pe care le implică mai mulţi copii în familie.

De asemenea, să le vorbim despre lucrurile bune, care pot fi cumpărate pe banii economisiţi în familie pe seama copiilor. La fel, trebuie să subliniem influenţa nefastă pe care o au naşterile asupra sănătăţii femeii… Va trebui să deschidem instituţii specializate pentru realizarea avorturilor şi să pregătim personalul în acest scop. Populaţia va recurge mai uşor la avorturi… Trebuie recomandată sterilizarea voluntară…”

Puterea de la Berlin a subliniat mereu următorul aspect: reducerea natalităţii nu are nici o restricţie în planul comportamentului sexual. În memorandumul din 1944, se subliniază:

„Pentru a introduce practic propaganda, trebuie să se distribuie contraceptive (costul este susţinut de stat).”.

Ocupantii au distribuit sistematic literatură pornografică în Europa Occidentală, facilitând integrarea acesteia în relaţiile culturale, politice şi spirituale. Istoricii confirmă faptul că departamentul de propagandă al lui Hitler organiza sau subvenţiona, în oraşele Poloniei, expuneri şi difuzări de literatură pornografică ieftină.

Succesul nemţilor în această activitate a dus la apariţia unei mişcări poloneze de Rezistenţă, care organiza „detaşamente speciale de represalii”.

Acestea luau măsuri dure disciplinare împotriva polonezilor care organizau programele de varieteuri şi distracţii.

Naziştii, întâlnind rezistenţă la programele lor, şi-au exprimat de mai multe ori nemulţumirea faţă de ţinuta morală de neclintit a populaţiei poloneze.

Îndeosebi, nemţilor nu le plăceau familiile mari şi puternice, din Polonia şi din Ucraina.

În primăvara şi vara anului 1943, în Germania, nemţii au hotărât, în secret, liberalizarea avorturilor până în perioada de viabilitate a fătului (6 luni de gestaţie) la femeile pe care le aduceau pentru muncă din teritoriile ocupate.

Acestea erau trimise în clinicile universitare şi în şcolile de asistente, fiind folosite pentru demonstraţii practice pentru studenţi.

Această campanie nazistă era însoţită de o propagandă, care promova greutăţile naşterii de copii.

Se făceau presiuni asupra despărţirii mamei care lucra de copil, imediat după naştere, pentru a face maternitatea mai puţin importantă.

Legalizarea avortului s-a făcut printr-un decret special de către Himmler, în Germania, şi a dus la reacţii de împotrivire din partea medicilor. După datele poliţiei germane, unii medici, în special cei de religie catolică, nu erau de acord cu o asemenea politică, deoarece „decretul nu corespundea datoriei morale a medicilor de a salva viaţa”.

Ei le aminteau naziştilor că, în medicină, nu poţi să faci deosebiri în funcţie de rasă.

O altă categorie de medici, deşi recunoştea că avea „opinii rasiale”, avertiza că această politică putea deveni „un experiment foarte periculos”.

Ei subliniau că, dacă decretul lui Himmler ar deveni cunoscut pentru toţi, se va răspândi pe larg accepţiunea avortului şi în rândul nemţilor.

Lichidarea celor „inutili” a fost o idee fixă şi obsesivă a conducătorului nazist. Încă din 1924, în cartea sa Mein Kampf, Hitler scria că una dintre datoriile principale ale statului trebuie să fie „realizarea unui control modern asupra natalităţii”: „cei slabi sau bolnavi nu au voie să aibă copii”. Hitler s-a exprimat foarte clar în legătură cu aceasta:

„Dacă puterea de a lupta pentru sănătate îi lipseşte unui om, dreptul lui de a trăi în această lume dispare.

Lumea aparţine doar omului puternic „întreg” şi nu „subomului” slab.”

Venind la putere, führerul a luat măsuri concrete pentru reducerea natalităţii celor „necorespunzători” din punct de vedere genetic. Sterilizarea a început prima dată în lume, după apariţia legii din 1933 privind împiedicarea naşterii de urmaşi la oamenii cu boli congenitale. În perioada nazismului, peste 300 de mii de oameni au fost supuşi sterilizării.

Cel puţin 100 de persoane, în principal femei, au murit în timpul operaţiei. În 1934, Hitler a dat dispoziţii medicului principal al Reich-ului, dr. Wagner, „să întrerupă sarcina la femeile cu boli congenitale sau la femeile care rămân însărcinate de bărbaţi cu asemenea boli”.

Legalizarea oficială a avortului s-a întâmplat un an mai târziu, cu amendamentul, care permitea avorturile, până în perioada viabilităţii fătului, adică până la sfârşitul celei de-a 6-a lună de gestaţie.

Cu toate acestea, programele naziste au fost mult mai puţin exagerate decât cele pentru care au optat majoritatea grupurilor ce promovează controlul naşterilor din ţările cu democraţii occidentale.

 

 

meet-margaret-sanger-klanparenthood

„Cel mai milos lucru pe care o familie îl poate face pentru unul din copiii săi este să-l omoare” (Margaret Sanger, fondatoare a Planned Parenthood și „eroină a feminismului” american, admiratoare a politicilor eugenice ale hitlerismului)

 

 

Politica Germaniei naziste de control al populaţiei poate fi rezumată la următoarele:

• Politicile medicale şi legale privind contraceptivele, avortul şi creşterea copiilor erau îndreptate spre reducerea natalităţii grupurilor nedorite din societate. Contraceptivele erau disponibile şi adesea oferite gratuit. Avortul a devenit legal, sigur şi disponibil pe larg în clinicile specializate sau în cabinetele private. Mamele trebuiau să muncească şi erau deliberat separate de pruncii lor foarte curând după naştere, pentru a face maternitatea mai puţin însemnată.

• Pentru populaţiile ne-evreieşti, controlul populaţiei era voluntar, însă erau exercitate presiuni întotdeauna cel puţin în măsura în care evitarea naşterii era promovată a fi mai facilă decât creşterea unui copil. Pentru cei care trăiau în condiţii modeste, acest lucru era suficient pentru a se exercita presiune asupra lor în favoarea avortului. Pentru evrei, sterilizarea şi avortul erau de cele mai multe ori impuse.

• Mass-media coopera prin accentuarea dezavantajelor personale de a avea copii şi oferind moduri de evitare a naşterii de copii prin controlul naşterilor şi avort. Pornografia şi sexul fără a avea copii (inclusiv homosexualitatea) erau promovate pentru a slăbi familia, a distrage atenţia de la rezistenţa politică şi a distruge valorile spirituale.

• La fel ca şi Holocaustul, scopul adevărat al politicilor de reducere a grupurilor nedorite ale populaţiei era ţinut în secret. Acest lucru ducea adesea la conflicte între cei care stabileau asemenea politici şi cei care le implementau, fără a le cunoaşte scopul.

După război, politicile de control al populaţiei promovate de nazişti în Europa de Est au dus la recunoaşterea unei noi crime în dreptul internaţional – genocidul.

Traducere şi adaptare după Mike W. Perry, „As Many Abortions as Possible” de Asociatia ProVita Media Bucuresti

03/12/2015 - Posted by | ISTORIE | , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: