CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Omul vitruvian – un etalon al perfecţiunii umane. VIDEO SI FOTO

 Omul vitruvian,reprezentat in faimosul desen realizat de Leonardo da Vinci în 1490, este considerat un etalon de perfecţiune pentru proporţiile trupului uman.

Este un desen pe care toată lumea îl ştie, dar căruia nimeni nu îi cunoaşte istoria…

Omul vitruvian este considerat în zilele noastre drept una dintre cele mai bune exemplificări ale „omului perfect”, iar povestea lui este mult mai veche…

Gian Francesco Poggio Bracciolini (n. 11 februarie 1380 – d. 30 octombrie 1459, a fost un filozof umanist italian, pentru care, începutul Conciliului de la Constanţa în noiembrie 1414, nu a fost de bun-augur.

 

Sosit aici ca secretar al lui Ioan al XXIII-lea, declarat ulterior antipapă, el a asistat la demiterea acestuia în mai 1415. Născut în Toscana, Bracciolini a fost numit secretar al Curiei papale încă din timpul papei Bonifaciu al IX-lea, în 1402.

Era considerat ca unul dintre cei mai cultivaţi oameni ai timpului său, si este cunoscut noua si pentru faptul ca a  afirmat originea romană a poporului român în secolul al XV-lea si a constatat elemente comune ale limbii latine si limbii române.

Pentru prima data se argumenta latinitatea limbii române cu probe culese direct din spatiul românesc de cunoscatori ai limbii latine.

Deoarece Conciliul s-a prelungit pe o perioadă de patru ani, Bracciolini şi-a petrecut timpul liber căutând manuscrise vechi în mănăstirile din sudul Germaniei, din Elveţia şi estul Franţei.

Intenţia sa era de a le compara cu cele pe care le cunoştea deja din mănăstirile italiene.

Aşa a descoperit în biblioteca Mănăstirii Sankt Gallen toate cele zece volume ale tratatului „De architectura” scris de învăţatul latin Vitruviu.

 

 

 

 

 

 

Marcus Vitruvius Pollio s-a născut între anii 80 şi 70 î.Hr. şi a fost un celebru arhitect şi inginer roman.

Ajuns ofiţer în armata lui Cezar, el s-a evidenţiat atât prin curajul său, cât şi prin îndemânarea de a inventa diferite arme şi instalaţii militare.

Mai târziu, ca veteran de război, a primit o pensie specială pentru merite deosebite.

Cele 10 volume „De arhitectura”, dedicate împăratului Augustus, sunt considerate şi astăzi ca fundamentale pentru studiul arhitecturii.

Vitruviu consideră că cine doreşte să construiască o clădire trebuie să se orienteze după trei principii fundamentale: durabilitate, utilitate şi estetică.

Unui constructor i se cere un puternic spirit de observaţie pentru a înţelege natura, de la care poate învăţa adevăratul simţ al măsurii şi proporţiilor.

În acest sens, cel mai frumos exemplu de echilibru este corpul omenesc.

Omul şi natura trebuie să fie sursa principală de inspiraţie a arhitectului.

Dintre cele zece volume ale tratatului, opt se ocupă exclusiv cu arhitectura, volumul nouă este dedicat astronomiei şi geometriei, iar volumul zece prezintă diferite utilaje specifice.

Descoperirea de către Bracciolini a celor zece volume ale tratatului lui Vitruviu, a avut o importanţă deosebită, pentru că toţi marii arhitecţi ai Renaşterii s-au folosit de cunoştinţele cuprinse în această lucrare.

Se poate afirma cu certitudine că, fără această descoperire, arhitecţilor Renaşterii le-ar fi lipsit baza teoretică necesară construcţiilor impunătoarele din această epocă.

Faptul că manuscrisele au fost păstrate şi copiate într-o mănăstire, până ce un mare învăţat al timpului său le-a readus în circulaţie, dovedeşte continuitatea spirituală dintre Evul Mediu, care se apropia de sfârşit, şi epoca tocmai începută, pe care Giorgio Vasari a numit-o „Renaşterea”.

Doar efortul mănăstirilor şi al învăţaţilor creştini medievali de a păstra şi conserva moştenirea intelectuală a Antichităţii a făcut posibilă Renaşterea cu interesul sporit pentru cultura clasică.

Istoricul german Wolfgang Seidel consideră că „…interesul enorm pentru cultura antică se datorează în mare parte învăţaţilor creştini bizantini, care au fost constrânşi de otomani la emigraţie.

Ei au adus cu ei textele greceşti, manuscrisele Iliadei şi Odiseei, dar şi operele lui Tucitide, Herodot, Aristotel şi Platon.

Acesta a fost începutul preocupării pentru antichitatea grecească în Italia” (Wolfgang Seidel, „Unde cad zarurile.Cuvinte care au făcut istorie” DTVerlag, 2008).

Totuşi Petrarca interpreta Evul Mediu ca pe o epocă întunecată.

În acelaşi timp, el scrie că „nu există nici o contradicţie între poezie şi teologie.

Aş vrea chiar să spun că teologia este poezie care vine de la Dumnezeu”.

Aceste cuvinte, emoţionante prin frumuseţea lor, sunt mărturisirea de credinţă a unui mare erudit, care a înţeles că viaţa nu se lasă închisă în formulări sterile.

Este incontestabil faptul că teologia medievală apuseană a căzut în capcana unei teoretizări, care s-a îndepărtat treptat de învăţătura plină de iubire a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

Petrarca şi contemporanii săi au considerat speculaţia filosofică scolastică drept fiind lipsită de sens şi au declarat perioada de aur a scolasticii ca fiind, din acest motiv, întunecată.

Pe drept cuvânt se poate afirma că omul care se bucură de dragostea nemărginită a Creatorului trebuie aşezat în centrul preocupărilor intelectuale, dincolo, departe, de orice speculaţie filosofică sterilă.

Cele zece volume ale tratatului lui Vitruviu l-au influenţat fundamental pe Leonardo da Vinci.

 

 

 

 Leonardo da Vinci

 

 

Într-un desen rămas celebru, Da Vinci a demonstrat principiul vitruvian prin care trupul omenesc este fundamentul echilibrului dintre diferitele coordonate matematice.

În acest desen, corpul uman se aşază armonic atât în mijlocul unui cerc, cât şi al unui triunghi. Acesta este „omul vitruvian”.

Desenul lui Da Vinci este important atât prin frumuseţea datorată echilibrului elegant dintre diferitele forme şi proporţii reprezentante, cât şi prin mesajul transmis.

Da Vinci a creat „Omul vitruvian” pentru a ilustra un pasaj despre proporţiile corpului uman, scris, cu aproximativ 15 secole înainte, de arhitectul roman Vitruvius (de aici şi numele lucrării).

„Niciun templu nu poate fi ridicat fără simetria şi proporţia corpului unui bărbat bine făcut”, scria Vitruvius.

Astfel, Lester explică faptul că, pe vremea romanilor, arhitecţii construiau temple folosind proporţiile unui corp bărbătesc „ideal”.

În pasajul respectiv, ilustrat de da Vinci, Vitruvius mai spunea că un corp bărbătesc ideal ar trebui să încapă într-un cerc şi într-un pătrat.

Această afirmaţie reprezenta o aluzie la teoria microcosmosului a grecilor şi romanilor, care spuneau că omul reprezintă o versiune miniaturală a întregului univers.

În  desenul  rămas celebru, Da Vinci a demonstrat principiul vitruvian prin care trupul omenesc este fundamentul echilibrului dintre diferitele coordonate matematice.

În acest desen, corpul uman se aşază armonic atât în mijlocul unui cerc, cât şi al unui triunghi. Acesta este „omul vitruvian”.

Conform  acestei teorii, cercul era asociat elementelor cosmice, iar pătratul – celor pământeşti.

Ulterior, această idee a fost preluată de evrei, musulmani şi creştini.

De altfel, în Renascentism, a apărut şi ideea că diverse părţi ale corpului uman corespundeau sau erau influenţate de diverse părţi sau astre de pe cer.

Astfel, în acea perioadă, medicina şi astrologia erau strâns legate.

„Când un om se uită la semnele zodiacale, îl vede pe Dumnezeu. Iar când Dumnezeu se arată, omul este vindecat”, spune o maximă creştină.

Ilustraţia de mai sus arată legătura între semnele zodiacale şi diverse părţi ale corpului

Desenul lui Da Vinci este important atât prin frumuseţea datorată echilibrului elegant dintre diferitele forme şi proporţii reprezentante, cât şi prin mesajul transmis.

Noţiunea de umanism primeşte o formă concretă care nu mai este cea pur speculativă, ci aplicabilă în viaţa cotidiană, unde simţul estetic este considerat adevărata împlinire a omului, ca expresie a echilibrului armonios primit ca dar de la Dumnezeu pentru noi toţi.

 

În semn de consideraţie pentru marii înaintaşi, Vitruviu şi Leonardo da Vinci, guvernul italian a hotărât ca simbolul „omului vitruvian” să fie gravat pe moneda de un euro emisă în Italia.

 

 

 VIDEO:

 

 

 

 

 

 

 Surse:

 

28/11/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

DE CE ISTORIA TREBUIE SA-L PLASEZE PE STALIN ALATURI DE HITLER, IAR MITUL “ELIBERARII” EUROPEI DE CATRE URSS ESTE UN FALS PROPAGANDISTIC

Mitul „URSS – eliberatorul Europei” este un fals sau de ce Stalin trebuie plasat alături de Hitler, Mussolini şi Hirohito

 

  URSS, despre care, în perioada sovietică, am învăţat că a eliberat lumea de urgia nazistă, a fost de fapt un stat care, alături de Germania lui Hitler, a pus bazele înrobirii naţiunilor, proiect ce nu a reuşit în totalitate, din cauza mai multor factori care au dus, ulterior, la destrămarea imperiului sovietic. În contextul în care Moscova continuă până astăzi să-şi asume rolul salvator al Europei, este important sa se stie  că URSS şi Germania fascistă au fost extrem de apropiate ca valori şi interese şi că aceste două state agresoare au colaborat  fructuos, până în momentul în care Germania a atacat URSS.

 

Stalin, principalul redactor al Pactului germano-sovietic

 

    Dramatica cronică a încheierii Tratatului de neagresiune dintre URSS şi cel de-al treilea Reich, din 23 august 1939, tratat cu consecinţe tragice pentru multe alte state din Europa şi, în mod special, pentru Polonia, România şi Ţările Baltice, a fost prezentată pe larg cititorilor revistei noastre în nr. 12/1989 şi 8/1992.

Magazin istoric a avut întâietatea în presa română de a aduce cele mai complete informaţii istorice, atât asupra negocierilor propriu-zise, cât şi asupra negării cu înverşunare de către conducerea sovietică, până la Mihail Gorbaciov, a existenţei protocolului secret, care a lovit puternic interesele suveranităţii şi integrităţii celor cinci ţări menţionate.

    Dacă istoria acestui tratat a devenit în prezent cunoscută, culisele redactării sale aveau până de curând o alură misterioasă. Iată însă că accesul revistei “Novoe vremea” la arhiva personală a lui Stalin, aflată în Fondul preşedintelui Federaţiei Ruse, ridică încă un văl. Ea ne introduce în secretele intimităţii elaborării nefastului document, de la a cărui semnare se vor împlini în curând 60 de ani.

Profesorul Lev Bezâmenski, de la Academia de Ştiinţe Militare de la Moscova, unul dintre cei mai străluciţi analişti sovietici şi comentatori de politică internaţională, bine cunoscut de aproximativ patru decenii pentru reportajele şi comentariile sale din presa rusă şi internaţională, dezvăluie misterele protocoalelor secrete.

 

Molotov refuză ideea, dar o ţine minte

 

 

    Părintele formulei „protocoale secrete”, afirmă profesorul rus, poate fi socotit Karl Schnurre, un diplomat german cu vechi state, specialist în relaţiile economice cu Europa de Răsărit şi şef al secţiei respective din Ministerul de Externe al Reichului. Schnurre a fost figura centrală în tratativele din 1939 dintre Germania şi Uniunea Sovietică, în probleme economice şi de credite, care au devenit în fapt acorduri politice între Stalin şi Hitler.

    Se ştie că înţelegeri politice ca atare nici nu au existat. Diplomaţia stalinistă purta în acel moment convorbiri oficiale cu Anglia şi Franţa. Cu Germania, Moscova derula numai tratative economice. Încă din primăvara anului 1939, Berlinul încercase însă, în repetate rânduri, să abordeze aspectul îmbunătăţirii relaţiilor politice cu Kremlinul, dar acesta din urmă lăsa impresia că nu are deloc de gând să răspundă la aceste avansuri. Înalţii funcţionari sovietici ascultau atent, dar nu replicau, ceea ce îl exaspera pe Ribbentrop. La sugestia ministrului său de Externe, Schnurre l-a întrebat pe însărcinatul cu afaceri sovietice la Berlin, Gheorghi Astahov, dacă nu ar trebui ca la viitorul acord comercial de credit să fie adăugat un pasaj despre dorinţa ambelor părţi de a-şi îmbunătăţi în general relaţiile dintre ele, nu numai cele economice, şi dacă nu s-ar putea formula această dorinţă într-un „protocol secret” special.

    Astfel, la 3 august 1939, s-au rostit pentru prima oară, precizează Lev Bezâmenski, cuvintele fatidice „protocol secret”. Astahov s-a grăbit să comunice propunerea la Moscova, lui Molotov, iar acesta l-a informat pe Stalin.

Patru zile mai târziu, pe 7 august, Astahov a primit răspunsul: să-i transmită lui Schnurre un… refuz categoric.

Molotov socotea total deplasată o trimitere la politică într-un document eminamente economic, iar un protocol secret la un acord de credit este un nonsens. Dar ideea nu a uitat-o.

 

 

 

 

„Sindromul antienglez”

    Avansurile diplomaţiei germane nu erau deloc întâmplătoare, subliniază istoricul rus: să amintim că, la 10 martie acelaşi an, la Congresul XVIII al P.C. (b) al Uniunii Sovietice, deci cu cinci luni în urmă, Stalin afirmase că progresul sovietic de politică externă era îndreptat nu atât împotriva Germaniei, cât împotriva acelor politicieni imperialişti care încearcă să atragă URSS în război şi să scoată castanele din foc „cu mâna altuia”. Era vorba, evident, despre Anglia şi Franţa.

    Hitler interpretase cuvântarea lui Stalin ca o posibilă schimbare în tonul relaţiilor sovieto-germane. În noaptea de 23 spre 24 august, când, în tratativele de la Kremlin cu Ribbentrop, a survenit o pauză (se aştepta răspunsul lui Hitler la cererile lui Stalin) ministrul german i-a spus lui Stalin cum „decodificase” şeful său declaraţia din martie.

 

Liderul sovietic a răspuns fără echivoc: „Aceasta şi fusese intenţia”.

    În general, era gata de intuit intenţiile lui Stalin. De aceea, sunt cu atât mai interesante câteva însemnări manuscrise ale lui Andrei Jdanov, la vremea aceea secretar al C.C. al P.C. (b) al Uniunii Sovietice, membru al Biroului politic şi, totodată, cel care se ocupa în acea vreme de cuvântările dictatorului.

Notele sale, despre care ştim doar că datează din 1939, sunt fie jaloanele viitoarelor cuvântări, fie mai probabil ce îşi însemnase el dintr-o întrevedere cu Stalin.

Aşadar, oricât ar fi ele de eliptice, să încercăm să le citim cu atenţie:

„Tigrii şi stăpânii lor”; „Stăpânii au îndreptat tigrii spre Răsărit”; „Sifilitica Europă”; „Anglia, duşmanul de profesie al omenirii şi securităţii colective”; „De îndreptat cuşca spre englezi”; „Să nu-i crezi pe cei umiliţi”; „Drang nach Osten, o găselniţă engleză”; „De îndreptat tigrii contra Angliei”; „Comunismul şi fascismul sunt urâte în egală măsură”; „Pentru bani”; „Nu se face economie de mijloace pentru discreditarea Uniunii Sovietice”; „A deturna războiul spre Răsărit înseamnă a-ţi salva pielea”; „Despre Germania şi politica ei”; „Oare nu poţi să te înţelegi cu Germania?”; „Rusia, cel mai bun client; Cum să nu te înduioşeze sufletul german?”; „Hitler nu înţelege că i se pregăteşte un cuţit în spate, că este un nonsens să se epuizeze în Răsărit”; „Să se îndrepte spre Apus”; „Drang nach Osten a costat deja Germania multe victime”; „Să ne înţelegem cu Germania”; „Despre starea de spirit din Germania”; „În Germania există simpatii pentru poporul şi armata rusă”.

    Oricui i-ar fi aparţinut aceste fraze, lui Stalin sau lui Jdanov, ele redau atmosfera de la Kremlin, în prima jumătate a anului 1939.

Vechiul „sindrom antienglez” de care suferea Stalin, bine fixat din anii ‘20, era încă puternic, mai puternic decât ideea securităţii colective.

El se gândea chiar să folosească Germania împotriva acestui „duşman de profesie al omenirii”, Anglia.

 Sub acest aspect, intenţiile conducerii germane şi sovietice coincideau clar: tratativele comerciale şi de credit, începute în ianuarie 1939, puteau lămuri cum stăteau, de fapt, lucrurile.

Schnurre raporta lui Ribbentrop despre poziţia diplomaţilor sovietici, iar de cealaltă parte, Astahov şi reprezentantul comercial sovietic Babarin întocmeau rapoarte pentru Molotov, Mikoian şi chiar Stalin. Astahov era un diplomat abil, foarte cultivat, care cunoştea bine limba germană. Pe informările lui se putea pune baza.

    Stalin cunoştea preţul propus de Hitler pentru acord: renunţarea la pretenţii asupra Ucrainei, împărţirea sferelor de influenţă de la Marea Baltică şi Marea Neagră (inclusiv împărţirea Poloniei şi renunţarea URSS la regiunea baltică), acordul privind cererile sovietice de livrări pentru armata roşie şi industria de apărare, medierea şi îmbunătăţirea relaţiilor URSS cu Italia şi Japonia.

    Arhiva lui Stalin mai lămureşte un aspect al „tehnologiei” alianţei Hitler-Stalin: momentul exact când liderul de la Kremlin s-a hotărât să se ocupe serios de viitoarea tranzacţie.

La sfârşitul lui mai 1939, Stalin ceruse Comisariatului poporului pentru afaceri externe toată documentaţia privind tratatele sovieto-germane din 1926, 1931 şi confirmarea ultimului de către Hitler, din 1933. Aşadar, Stalin şi ministrul său de Externe erau foarte bine pregătiţi când, pe 15 august, ambasadorul german Friedrich von Schullenburg, într-o discuţie cu Molotov, a expus reprezentările guvernului său privind un nou acord.

    În opinia germană, documentul urma să aibă numai două puncte: 1) Germania şi URSS nu vor intra în război una contra celeilalte şi nu vor folosi forţa; 2) acordul intră în vigoare imediat după semnare şi este valabil 25 de ani.

Delegaţiile militare engleză şi franceză, aflate la Moscova, au părăsit oraşul pe 17 august, fără nici un rezultat concret. Dar, concomitent, diplomaţia sovietică s-a dovedit foarte activă faţă de Germania.

Într-un memorandum, emis în aceeaşi zi, se preciza că Stalin şi Molotov au propus… un protocol special secret la noul tratat.

 

 

Operaţia Weiss

 

Prin urmare, ideea lui Schnurre nu se pierduse. Fusese plagiată de Stalin.

 

 

  

  Peste alte două zile, pe 19, Schullenburg a primit textul rusesc al pactului: două pagini, întocmite de Comisariatul poporului pentru afaceri externe (NKID) şi conţinând deja cinci puncte, iar la post-scriptum – viitorul protocol secret.

Faţă de propunerile germane, acordul urma să fie valabil 5 ani, nu 25. În caz de agresiune asupra uneia dintre ţări, se precizau comportarea celeilalte şi în situaţia unor divergenţe – mecanismele de consultare dintre ele.

Aşadar, partea sovietică conferise un plus de soliditate documentului. Stalin rescrisese, de fapt, toate punctele documentului şi avansase formula unui post-scriptum pentru înţelegerile din cadrul unor convorbiri confidenţiale.

    Evident, principiul neagresiunii reciproce era o normă obişnuită în practica tratatelor. Dar ambele părţi înţelegeau perfect că era vorba prea puţin despre „agresiune sau neagresiune”.

Stalin nu era atât de naiv să creadă că autorul lui Mein Kampt ar fi putut fi oprit în planurile lui atât de îndrăzneţe.

Iar Hitler nu avea în vedere o agresiune sovietică, după epurările făcute de Stalin în armată.

Pe 10 mai, îi chemase la reşedinţa sa de la Berchtesgaden pe diplomaţii germani şi îi întrebase direct ce cred despre o asemenea perspectivă.

 Era vorba despre cu totul altceva: atacul Wehrmachtului asupra Poloniei trebuie „să beneficieze” de neutralitatea sovietică, or, acest subiect nu putea fi abordat în scris, iar într-un tratat – cu atât mai puţin.

În timpul tratativelor însă, el fusese abordat. Partea sovietică a fost bine informată despre pregătirile militare pentru operaţia „Weiss”.

    În arhivele lui Stalin s-a găsit o telegramă a lui Ribbentrop prin care în seara de 31 august, acesta îl informa pe conducătorul sovietic despre agresiunea asupra Poloniei: „Armata germană se află în campanie”, se încheia nota ministrului.

 

 

Pentru a prinde ediţiile de dimineaţă

 

 

    De remarcat, subliniază Lev Bezîmenski, că proiectul tratatului întocmit de Comisariat şi expediat deja la Berlin, nu îl satisfăcuse deloc pe liderul de la Kremlin.

Cele două pagini ale proiectului sunt încărcate cu însemnări şi corecturi de veritabil corector. El nu a „cruţat” proiectul german.

În primul rând, a respins noul preambul, cu tonul lui emfatic. şeful Secţiei Tratate din Ministerul de Externe german, Friedrich Gauss, declara: „în proiectul pregătit de mine, dl Ribbentrop introdusese în preambul formulări suplimentare privind caracterul prietenesc al relaţiilor germano-sovietice.

Dl Stalin a obiectat că guvernul sovietic nu se poate prezenta subit în fata opiniei publice cu mărturii ale prieteniei germano-sovietice. Aceste expresii au fost fie eliminate, fie modificate”.

    Stalin a operat şi alte corecţii, de data asta concesive: a mărit valabilitatea tratatului de la 5 la 10 ani (până la 25, cum propuseseră iniţial germanii, mai era).

Dar Hitler avea prea mare nevoie de acest tratat pentru a nu-l accepta, chiar şi cu aceste modificări.

    Din păcate, în arhiva lui Stalin nu s-a păstrat ciorna Protocolului adiţional secret, care a înlocuit post-scriptumul. Probabil că actul a fost elaborat la masă, în cabinetul lui Molotov şi, aşa cum va declara el mai târziu, „în mare grabă”.

    Vladimir Pavlov, translatorul lui Stalin, îşi amintea că discuţia liderului sovietic cu Ribbentrop a început abrupt cu subiectul delimitării sferelor de influenţă. Germanii propuneau ca linia de demaraţie să treacă prin Polonia, pe Vistula şi Nerva, prin Ţările Baltice, pe Dvina, iar Lituania şi partea de vest a Letoniei să rămână Germaniei. Stalin nu a fost de acord.

A pretins pentru URSS porturile letone care nu îngheţau, Liepaia şi Ventspils. Cum Ribbentrop nu avea împuterniciri pentru a trata aceste probleme, a cerut, printr-o telegramă cifrată, acordul lui Hitler.

Era 23 august 1939, ora 22.05, ora Moscovei. La ora 1.00 a sosit răspunsul telefonic de la Berlin: „Da, sunt de acord, adică se poate semna”. Ceea ce s-a şi făcut la ora 2.30, deja pe 24 august. Pentru a prinde ediţiile de dimineaţă ale ziarelor, protagoniştii momentului au hotărât să se dea publicităţii data de 23 august.

 

 

Consultări până în ultima clipă

 

    Paradoxal, protocolul născut în aceste chinuri politice nu a fost respectat. Nu a trecut nici o lună şi, la 15 septembrie, Stalin i-a propus lui Hitler o nouă înţelegere.

El a realizat că pentru armata roşie (apoi, puterea sovietică) este periculos să avanseze atât de departe în interiorul Poloniei înfrânte.

În schimb, era mult mai important să primească toate Ţările Baltice, adică să scoată Lituania din sfera germană.

    A propus atunci un schimb: armata roşie nu intra în voievodatele Varşovia şi Lublin, Wehrmachtul nu intra în Lituania. Hitler a consimţit, deşi trecerea oficială a Lituaniei sub protectorat german era pregătită deja. La 17 septembrie 1939, armata roşie şi-a început marşul.

Pentru a confirma noua linie politică, Ribbentrop a sosit din nou la Moscova, pe 28 septembrie. S-a semnat atunci încă un tratat (De prietenie şi frontiere) şi, anexat la el, încă două protocoale secrete.

În plus, şi un comunicat oficial al celor două state privind războiul început la 3 septembrie.

    În acest ultim document, Stalin a intervenit. Ribbentrop propusese, ca de obicei, menţionează istoricul rus, formulări mult prea stufoase:

„Prin războiul pe care l-au declanşat, inamicii Germaniei urmăresc scopuri evident imperialiste, care constituie un pericol pentru alte popoare. Guvernul german şi guvernul sovietic, animate de hotărârea de a anihila împreună aceste scopuri imperialiste ale statelor răspunzătoare de continuarea războiului, vor menţine un contact permanent între ele”.

    Ceea ce lui Stalin i s-a părut prea mult. Practic, Ribbentrop ameninţa Anglia şi Franţa cu intrarea URSS în război de partea Germaniei.

Liderul sovietic a propus o variantă scurtă, scrisă de mâna lui Molotov şi descoperită acum de profesorul Bezâmenski: „Anglia şi Franţa poartă răspunderea pentru continuarea războiului, iar în acest cadru, Germania şi URSS vor menţine legătura între ele şi se vor consulta privind măsurile necesare pentru obţinerea păcii”.

    Cu aceste intervenţii munca de redactor a lui I.V. Stalin s-a încheiat. Iar la 22 iunie 1941, după cum scrie cu sarcasm istoricul rus, „Stalin nu a apucat să se consulte cu Hitler”.

    Noile dezvăluiri senzaţionale despre actul din 23 august 1939 confirmă până în cele mai mici detalii, implicarea lui Stalin nu numai ca principal autor politic şi moral, împreună cu Hitler, al documentului ce avea să traumatizeze grav viaţa atâtor popoare şi să altereze harta politică a continentului, ci şi ca redactor principal al versiunii lui finale, căreia i-a dat redactarea dorită de el. Un motiv în plus pentru judecarea istoriei. (Florentina DOLGHIN).

Culisele Pactului Ribbentrop-Molotov. Răpirea Basarabiei şi Bucovinei şi negocierile ruso-germane.

 

 

 

Cuvântarea lui Molotov din 29 martie 1940

 

 

 

    La 29 martie 1940, trei luni înaintea ultimatumului din 26 iunie 1940, adresat de URSS guvernului român, ministrul de Externe sovietic, Veaceslav Molotov, ţine un important discurs în faţa Sovietului Suprem, privind pretenţiile URSS, acum aliata Germaniei, faţă de România. Discursul a fost unul inedit şi vom vedea de ce. Iată pasajul cu privire la Basarabia:

    „Dintre statele vecine din sud pe care eu le-am menţionat, România este cea cu care noi nu avem un pact de neagresiune. Acest fapt se datorează existenţei unei dispute nerezolvate, şi anume problema Basarabiei, a cărei ocupare de către România, Uniunea Sovietică nu a recunoscut-o niciodată, deşi noi nu am ridicat niciodată problema recâştigării Basarabiei prin mijloace militare. De aceea, nu există nici un temei pentru înrăutăţirea relaţiilor sovieto-române. Este adevărat că, de mult timp, noi nu avem un ministru plenipotenţiar în România, iar îndatoririle acestuia au fost îndeplinite de un însărcinat cu afaceri externe. Faptul acesta s-a datorat unor împrejurări specifice din trecutul apropiat”.

    Care sunt „împrejurările specifice”? Molotov se grăbeşte să le explice: „Dacă este cazul să ne ocupăm de această problemă, atunci trebuie să reamintim rolul dubios pe care l-au jucat autorităţile române în anul 1938 în legătură cu Butenko, ambasadorul Uniunii Sovietice în România.

Este binecunoscut faptul că, ulterior, el a dispărut în împrejurări misterioase nu numai din incinta legaţiei, ci şi din România, şi nici până astăzi guvernul sovietic nu a reuşit să obţină vreo informaţie autentică cu privire la dispariţia lui şi, mai mult, s-a sperat că noi vom crede că autorităţile române nu au nimic de-a face cu această afacere scandaloasă şi criminală.

Nu mai este nevoie să spunem că astfel de lucruri nu se întâmplă într-o ţară civilizată sau întru-n stat bine organizat în acest sens. În urma acestei afaceri, motivul pentru care am întârziat să numim un ministru al Uniunii Sovietice în România este cât se poate de clar. Este de presupus însă că România va înţelege că astfel de lucruri nu pot fi tolerate”.

    După cum se observă, Molotov pune cu ipocrizie neîncheierea unui tratat de neagresiune cu România nu pe seama ambiţiilor sovietice şi ale Kominternului, manifestate încă de la începutul anilor ’20, de acaparare a Basarabiei – pod strategic al sovieticilor spre Balcani şi sudul Europei – ci pe un incident diplomatic nefericit, în care România nu a avut, de altfel, nici un rol: dispariţia subită a ambasadorului sovietic Butenko la Bucureşti, în urma proceselor politice staliniste instrumentate la Moscova.

 

 

Ribbentrop salvează o parte din Bucovina românească

 

 

 

    La 23 iunie 1940, cu trei zile înaintea ultimatumului sovietic dat României, ambasadorul german la Moscova, Von Schulenburg, avertiza Berlinul: „Molotov mi-a făcut astăzi următoarea declaraţie: Rezolvarea problemei basarabene nu mai suferă nici o amânare.

Guvernul sovietic se mai străduieşte încă să realizeze o soluţionare paşnică a acestei probleme. Însă este hotărât să folosească forţa, în caz că Guvernul român refuză o înţelegere paşnică. Cererea sovietică se extinde, de asemenea, şi asupra Bucovinei, care are populaţie ucraineană”.

    Deoarece Bucovina românească nu fusese obiectul partajului oriental din „Pactul Adiţional Secret” germano-sovietic, von Schulenburg primeşte instrucţiuni pe 25 iunie 1940, cu o zi înaintea ultimatumului sovietic adresat României, să facă o declaraţie guvernului sovietic, în numele celui german, care la punctul 2 apreciază:

    „Revendicarea de către Uniunea Sovietică a Bucovinei constituie o noutate pentru noi. După cum se scrie, Bucovina a fost, în trecut, o provincie a Coroanei austriece şi este dens populată de germani. Germania este interesată, în mod deosebit, de soarta acestor Volksdeutsche”.

    Tot din instrucţiunile privind declaraţia ambasadorului german la Moscova, von Schulenburg, mai cităm: „Va rog să-i expuneţi din nou, în mod clar, domnului Molotov că noi avem un interes deosebit ca România să nu devină un teatru de război”.

    La 26 iunie 1940, ora 12.59 a.m., von Schulenburg telegrafiază la Berlin şi anunţă că în seara precedentă, la ora 21.00, îi prezentase lui Molotov declaraţia oficială a Guvernului german.

„I-am arătat lui Molotov că renunţarea de către Uniunea Sovietică la Bucovina, care nu a aparţinut niciodată nici măcar Rusiei ţariste, ar putea facilita în mod substanţial o soluţionare paşnică. Molotov a răspuns că Bucovina constituie ultima parte care mai lipseşte dintr-o Ucraină unificată şi, tocmai din această cauză, guvernul sovietic trebuie să acorde importanţa cuvenită rezolvării acestei probleme, în mod simultan cu problema Basarabiei.

Cu toate acestea, Molotov nu a exclus cu totul posibilitatea renunţării la Bucovina, în cursul negocierilor cu România”.

    Pe de altă parte, în cursul întrevederii cu ambasadorul von Schulenburg, Molotov a încercat un şantaj abil: „Molotov a menţionat că Guvernul sovietic îşi urmăreşte doar propriile interese şi nu are intenţia de a încuraja celelalte state (Ucraina, Bulgaria) să ceară anumite părţi în România”.

Un şantaj abil, pentru că dezmembrarea României era înscrisă între obiectivele Kominternului şi ale Partidului Comunist din România.

    Tot pe 26 iunie 1940, von Schulenburg comunica urgent la Berlin: „Molotov m-a convocat astăzi după-amiază şi mi-a spus că guvernul sovietic, în baza convorbirii avute cu mine aseară, a hotărât să-şi limiteze cererile la partea de nord a Bucovinei, împreună cu oraşul Cernăuţi”.

    Alt pasaj din telegrama lui von Schulenburg se referă la tezaurul Băncii Naţionale a României, din care cităm:

„La declaraţia mea că s-ar putea ajunge la o soluţionare paşnică mult mai uşor, în cazul în care Guvernul sovietic ar înapoia rezerva de aur a Băncii Naţionale a României, rezervă care a fost transferată spre păstrare la Moscova în timpul Primului Război Mondial, Molotov a răspuns că această problemă nici nu se mai pune, deoarece România a exploatat mult timp Basarabia”.

    Cedarea fără luptă a Basarabiei şi Bucovinei de Nord a provocat o adevărată isterie naţională la Budapesta. Tratativele româno-ungare, începute la Turnu-Severin, au eşuat.

    Deoarece Berlinul se temea că un conflict militar ar pune în primejdie livrările de petrol din România, pe 30 august 1940, Hitler a convocat la palatul Belvedere din Viena partea ungară şi pe cea română şi a impus ceea ce s-a numit „Dictatul de la Viena”, document prin care România pierde toată partea de nord-vest a Ardealului.

Aceasta însă nu era totul: Bulgaria formula şi ea revendicări. Tratativele româno-bulgare încep la 19 august 1940, la Craiova, şi se încheie la 7 septembrie 1940, printr-un tratat în care România ceda jumătate din Cadrilater, mai exact judeţele Durostor şi Caliacra.

    În 1940, în mai puţin de trei luni, România reîntregită în 1918 era, în mare măsură, dezmembrată. Prinsă între două mari puteri – Germania lui Hitler şi URSS-ul lui Stalin – România încerca să rămână, cât mai mult, în afara sferelor lor de influenţă. O încercare sortită eşecului de la bun început.

 

 

 

 

 

 

URSS urma să atace Germania în iulie 1941

 

 

 

 

    Victor Suvorov, unul dintre şefii contraspionajului sovietic, a editat la Paris, în 1989, o carte intitulată „Le brise-glace” (Spărgătorul de gheaţă), care i-a bulversat pe istorici şi pe analiştii politici. Suvorov susţine, pe baza unei minuţioase documentări în arhivele militare sovietice, că Stalin, în vara lui 1941, dăduse ordin ca Armata Roşie să fie gata de atac.

    Victor Suvorov ar putea fi suspectat că a scris o carte de intoxicare, de dezinformare sau, pur şi simplu, a căutat să facă senzaţie. Lucrurile nu stau însă aşa.

El s-a refugiat în Occident având asupra lui o veritabilă arhivă cu documente militare secrete sovietice, pe care le-a copiat, unul câte unul, de-a lungul multor ani. Documentele aduse de Suvorov sunt foarte minuţioase şi cuprind informaţii de mare valoare privind toate armele.

    Aceste documente primare, prezentate în cartea lui Victor Suvorov vin să demonstreze că Pactul Ribbentrop-Molotov a fost utilizat şi de Hitler, şi de Stalin drept o modalitate de a câştiga timp.

    La 24 august 1939, Hitler i-a scris triumfător lui Musollini că avea, în sfârşit, mâinile libere în Est, astfel că putea dezlănţui războiul în Vest în orice moment.

    Potrivit documentaţiei expuse de Victor Suvorov, Stalin, ca şi Hitler, a văzut în Pactul Ribbentrop-Molotov un mijloc de a câştiga timp.

    În vreme ce Hitler se lupta în Vest, Stalin îşi organiza unităţile sovietice pentru a ataca Germania pe la spate. Hitler a fost mai iute, cu toate străduinţele lui Stalin.

Victor Suvorov demonstrează că documentele militare secrete din arhivele URSS, arată că, în iunie 1941, Armata Roşie nu era deloc în deficit de armament şi oameni.

Lipsa de pregătire militară a Uniunii Sovietice a fost un „mit”, lansat şi cultivat constant de conducerea de la Kremlin abia după moartea lui Stalin. Potrivit lui Suvorov, înaintarea rapidă a germanilor în URSS se datora unui detaliu pe care militarii îl înţeleg mai bine ca civilii: Armata Roşie era plasată, în iunie 1941, în poziţie de atac, aşa că a fost surprinsă de Wehrmacht fără baze de retragere în spate, ceea ce a provocat pierderi umane imense şi o rapidă dezorganizare a frontului.

 

Jukov a semnat, pe 5 mai 1941, directiva de atac contra României

 

    În privinţa intenţiilor ofensive ale lui Stalin din iunie 1941 pledează şi alţi autori, afară de Victor Suvorov – Jacques de Launay („Grandes decisions de la II-e guerre mondial”), Ernst Topitsch („Stalin’s Krieg”), Joachim Weber („Operation Barbarossa”) etc.

Aceste dezvăluiri contraziceau „mitul” fundamental lansat de Hruşciov, care îl transformase pe Stalin (după moartea acestuia) într-un incompetent, un beţiv şi un sangvinar.

Victor Suvorov reproduce în carte şi directiva secretă din 5 mai 1941, semnată de generalul Jukov, directivă prin care Armata Roşie urma să atace România la 12 iulie 1941.

    Istoriografia comunistă şi criptocomunistă, rămânând fidelă „miturilor” sale esenţiale, a ignorat şi ignoră aceste documente, deoarece ele încurcă tabloul general pe care se străduieşte să-l planteze în minţile celor creduli.

Aceste date noi privesc şi România, care a fost acuzată de atac prin surprindere, alături de Germania, contra URSS.

 Pe de altă parte, planul Uniunii Sovietice de a ataca România în 1941, dejucat de Hitler, este în perfectă concordanţă cu strategia de ameninţare permanentă a României întregite.

 

Hitler elabora afişe propagandistice inspirându-se de la Stalin

 

 

 


 

 

 

 

  O parte dintre documentele şi informaţiile de mai sus, au aparut si  în revista bucureşteană „Magazin istoric”. Totodată, ca sursă de documentare am utilizat  site-ul http://www.e-referate.ro, dar si alte surse de pe Internet.
Imaginile prezentate sunt  stop-cadre dintr-un film despre  acest subiect, realizat de regizorul lituanian Edvins Snore, cu sprijinul Uniunii Europene.

Nicolae FEDERIUC
Sursa : archiva.flux.md/articole

28/11/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | 3 comentarii

O ISTORIE A ZILEI DE 28 NOIEMBRIE.VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

28 noiembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

741: A decedat papa Grigore al III-lea.

A  fost papa  al Romei între 731 și 741 si  a avut loc conflicte majore cu Imperiul Bizantin.

În cursul crizei iconoclaste, împăratul Leon al III-lea  Isaurianul a fost excomunicat de către Biserica de la Roma; în replică, acesta  a integrat episcopatele  din Sicilia, Italia Inferioară și Iliria în subordinea Patriarhatului Ecumenic de la Constantinopol . Ca urmare, papa a rupt toate relațiile cu Bizantul.

 

 

 

 

 

 

1095:  Ultima zi a  Conciliului  de la Clermont (inceput la  19 noiembrie). Papa Urban al II-lea a discutat  despre unele reforme in  Bisericia și a anunțat excomunicarea regelui  Filip I pentru recăsătoria sa adulteră cu Bertrade de Montfort.

La 27 noiembrie, Urban a vorbit pentru prima oară despre problemele Orientului, cerând creștinilor occidentali să lupte împotriva musulmanilor care ocupaseră Tara Sfanta  și atacau Imperiul Roman de rasarit

 

In ultima zi a Conciliului, pe 28 noiembrie, s-a dat un apel general la cavalerii și nobilii Franței. Urban însuși a petrecut câteva luni ținând predici despre cruciadă în Franța, în vreme ce legații papali răspândeau vestea în sudul Italiei, perioadă în care accentul a trecut de pe ajutorarea lui Alexius, imparatul Bizantului si  pe cucerirea Ierusalimului.

Papa  îl numește pe  Adhemar de Le Puy în fruntea Cruciadei, programată să înceapă în ziua deAdormirea Maicii Domnului , 15 august.

 

 

 

 

 

1443:  Fortele albaneze conduse de Skanderbeg, elibereaza cetatea Kruja de sub ocupatia turca.

 

 

 

 

 

 1520 : Exploratorul portughez Ferdinand Magellan a trecut prin strâmtoarea de la sudul Americii de Sud, care-i poarta numele.

 

 

 

  

 

 

 

 

 

 1574 : A fost fondat orasul Ufa, actuala capitala a  actualei Republici Autonome Baskiria (Rusia).

 

 

 

 

1632 : S-a născut compozitorul francez Jean Baptiste Lully; (m. 1687).

 

 

 

 1680 : A murit Gian Lorenzo Bernini, arhitect, sculptor si pictor italian, reprezentant de seama al barocului italian; (n.07.12.1598).

 

 

 

 

 

 

1678:  Gheorghe Duca devine, pentru a treia oară, domn al Moldovei.

 

 

 

 

 

1757 :  S-a nascut William Blake, pictor, gravor, poet reprezentativ pentru prima generaţie a creaţiei lirice romantice engleze (“Cântecele inocenţei”, “Schiţe poetice”); (d.12.08.1827).

 

 

 

 

 

 

1789 : Doctorul Joseph Guillotin prezinta deputatilor Adunarii Constituante din Franta o noua masina care va fi folosita la executarea condamnatilor la moarte: ghilotina.

 

 

 

 

 

 

 

 

1812 : S-a născut Iacob Mureşianu, poet, publicist şi om politic; (m. 29 septembrie 1887).

 

 

 

1812: In Bătălia de la Berezina,  trupele lui lui Napoleon sunt infrante de armata rusa.

 

 

 

 

 

 

 

 

1820: S-a nascut Friedrich Engels, teoretician comunist german, fiu al unui bogat industrias. Este fondator al sociologiei muncii. A colaborat indeaproape cu Karl Marx, cei doi scriind impreuna “Sfinta familie” (1845), “Ideologia germana” .

 

 

 

 

Engeles a fost pana in 1890, conducator al socialistilor germani. A redactat, împreună cu Karl Marx, la cererea celui de-al doilea Congres al Ligii Comuniştilor din 1848, “Manifestul Partidului Comunist”; (d.05.08.1895).

 

 

 

 

 1837 : S-a nascut John Wesley Hyatt, inventator american, posesor a peste 200 de inventii, printre care si fabricarea bilelor de biliard din celuloid; (d.10.04.1920).

 

 

 

 

 

 

 

 

1859 : A murit  Washington Irving, scriitor american, maestru al prozei scurte umoristice; (n. 3.04.1783).

 

 

 

 

 

1863: S-a nascut  Eremia Grigorescu, general de artilerie, comandantul trupelor române în bătălia de la Mărăşeşti, ministru de război ;(d. 21.07.1919).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1864: Se înfiinţează Corpul inspectorilor agricoli din România.

 

 

 

 

 

1866: S-a nascut Henry Bacon, arhitect american, cunoscut ca designer al clădirii “Lincon Memorial Washington D.C.” ;(d.17.02.1924).

 

 

 

 

 

 

 

1874 : S-a născut prozatorul roman Jean Bart ; (m. 12 mai 1933).

 

 

 

 

 

 

 

 

1877: Războiul de Independenţă a Romaniei: După încercarea nereuşită de a sparge încercuirea Plevnei,  generalul otoman Osman Paşa s-a predat generalului Cerchez  şi a semnat capitularea armatei turce.

 

 

 

 

 

 

 

 

1877: A încetat din viaţă Nicolae Golescu (n.1810 Cîmpulung, jud.Argeş), om politic liberal, fiul lui Dinicu Golescu. N.Golescu a participat la Revoluţia de la 1848 din Muntenia, a fost membru al Guvernului provizoriu.

Fiind un luptător pentru unirea Principatelor Moldovei şi Munteniei, ulterior a fost ministru şi prim-ministru (mai-noiembrie 1860, 1868). Nicolae Golescu a luat parte la complotul care l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza.

 

 

 

 

1880: S-a nascut Andrei Rădulescu, jurist şi istoric, întemeietorul şcolii de cercetare în domeniul dreptului românesc, membru şi preşedinte al Academiei Române (1946-1948); (d.30.09.1959).

 

 

 

 

1881:  S-a născut scriitorul  Stephan Zweig, poet, scriitor austriac (romane “Simturi ratacite”, eseuri biografice despre Balzac, Dostoievski, biografii romantate “Maria Stuart”); (d.22.02.1942).

 

 

 

 

 

 

1893: S-a nascut Nicolae Colan, mitropolit ortodox al Ardealului, membru al Academiei Române; (d.15.04.1967).

 

 

 

1893: Aapare săptămînal la Bucureşti revista literară “Viaţa” pînă la 28 ianuarie 1896. Revista apare sub conducerea lui Alexandru Vlăhuţă şi Vasile A.Urechia.

 

 

 

 

1894 : A avut loc Adunarea nationala de la Sibiu; a protestat împotriva hotarârii guvernului ungar de desfiintare a Partidului National Român; s-a hotarât convocarea Congresului nationalitatilor, în vederea coordonarii programului de lupta nationala si politica a popoarelor asuprite de Imperiul austro-ungar.

 

 

 

1905: In Dublin, a fost fondata  de nationalistul Arthur  Griffith organizatia Sinn Fein,  al carei principal obiectiv era obtinerea independentei Irlandei.

Sinn Fein (Sinn Fyin in limba gaelica) s-ar traduce prin  “noi insine” ori “noi singuri”.

Destul de repede, formatiunea politica a devenit neoficial o aripa a gruparii militare a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), ambele luptand impotriva regulilor impuse de britanici.

 

 

 

 

Organizatia politica a obtinut rezultate spectaculoase la alegerile nationale organizate dupa Primul Razboi Mondial, dar, cu toate acestea, nu au reusit sa isi implineasca visul.

Astfel, in aprilie 1916, patriotii irlandezi au declansat o rascoala cu scopul proclamarii independentei tarii lor, insa interventia armatei engleze a distrus orice speranta.

Doi ani mai tarziu, electoratul irlandez a votat in majoritate cu Sinn Fein, partidul formand un Parlament independent (Dyil yireann), care a declarat suveranitatea statului.

La cateva luni, revolutionarii au inceput o campanie de lupta impotriva britanicilor care s-a incheiat cu un acord de pace prin care s-a acordat Irlandei statutul de dominion.

Recunoastrea oficiala a acordului, in 8 ianuarie 1922, a declansat un adevarat razboi civil intre sustinatorii pactului si cei care cereau anularea lui.

Istoria zbuciumata a Sinn Fein a continuat ani decenii la rand, in prezent formatiunea politica fiind cea mai importanta din Irlanda. Statul a fost declarat independent si suveran, sub numele de Eire, in 29 decembrie 1937, iar in 1948 a devenit republica.

 

 

 

 

 

1907: S-a născut scriitorul italian Alberto Moravia; (m.1990).

 

 

 

 

 

 

 

 

1908: S-a nascut  Claude Lévi-Strauss, reprezentant al antropologiei structurale, etnolog şi scriitor francez; lucrările sale “Antropologie structurală”, “Gândirea sălbatică”, au adus o metodologie nouă în antropologie; (d.30.10.2009).

 

 

 

 

 

 

1912:  S-a născut actorul Colea Răutu (Colea Rutkovschi): “Moara cu Noroc”, “Pisica de mare”, “Toate pânzele sus!”, “Cel mai iubit dintre pământeni” ; (d. 13 mai 2008).

 

 

 

 

 

 

A debutat în filmul romanesc „Desfăşurarea”, regia Paul Călinescu, prima ecranizare după Marin Preda (1955).

 

 

 

1912: Albania si-a declarat independenta fata de Imperiul Otoman.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1915: A decedat  Neculai Culianu, matematician şi astronom român, membru corespondent (din 1889) al Academiei Române (n. 28.08.1832).

 

 

 

 

 

1918: A abdicat ultimul împărat al Germaniei, Wilhelm al II-lea de Hohenzollern.

 

 

 

 

 

 

1918: La Cernauti, Congresul General al Bucovinei, constituit din reprezentanti ai românilor, polonezilor, germanilor, rutenilor, a votat cu majoritate zdrobitoare “unirea neconditionata, pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare cu regatul României”.

 

 

 

 

 

 

 

1918: Partidul Socialist-Democrat din România si-a schimbat denumirea în Partidul Socialist.

Comitetul executiv al Partidului Socialist a adoptat un program politic, cunoscut sub numele de „Declaratia de principii” în care se înscria principiul dictaturii proletariatului (28.11/11.12).

 

 

 

1919: Lady Astor a devenit prima femeie aleasa membru al Parlamentului Marii Britanii.

 

 

 

 

 

 

 

1919 : România semnează la Washington o serie de acorduri internaţionale cu privire la stabilirea zilei de lucru de 8 ore şi a săptămânii de lucru de 48 de ore în stabilimentele industriale, vârsta minima de admitere a copiilor în muncile industriale, lucrul de noapte al femeilor şi copiilor, munca femeilor înainte şi după naştere.

 

 

 

 

1920: A apărut la Bucureşti săptămânalul “Adevărul literar şi artistic”,continuator al “Adevărului ilustrat”, fondat de Al. V. Beldiman, C. Mille, Emil Fagure (1920-28.05.1939).

 

 

 

 

 

 

 

1923: Ministerului de Interne al României emite un ordin  de desfiinţare a volostelor (sistem rusesc de divizare teritorial-administrativă) în fosta Gubernie Basarabia, localităţile fiind grupate în comune.

 

 

 

1939: A murit James Naismith, creatorul canadian al jocului de baschet ; (n.06.11.1861).

 

 

 

 

 

 

 

1940: Este semnat decretul-lege pentru reprimarea unor infracţiuni împotriva ordinii publice şi intereselor statului român.

Decretul a fost emis în urma omorurilor comise impotriva  unor demnitari  români, ale caror autori  erau bănuiţi a fi legionarii.

 

 

 

 

1943: A avut loc conferinta de la Teheran, unde premierul britanic Winston Churchill, presedintele american Franklin D. Roosevelt si dictatorul comunist sovietic Iosif Stalin au discutat strategia pentru continuarea luptelor in cel de-al Doilea Razboi Mondial.

 

 

 

 

Conferinţa de la Teheran, 28 noiembrie – 1 decembrie 1943, din stînga spre dreapta – Stalin, Roosevelt şi Churchill.

 

 Conferinţa a durat 3 zile pînă pe data de 1 decembrie. În cadrul acestei conferinţe au fost luate două decizii importante: 1. organizarea unei debarcări în Normandia(provincie Franceză), proiect botezat ca “Operaţiunea Overlord” şi a fost fixată pentru mai 1944 (întîrziată la 6 iunie), şi respingerea de către Salin şi Roosevelt a proiectului britanic de ofensivă în Mediterană şi Balcani.

Soarta Germaniei şi Poloniei au fost egal evocate în cadrul conferinţei şi s-a convenit la crearea unei organizaţii mondiale de securitate cu participarea celor patru (viitoarea ONU): SUA, Marea Britanie, U.R.S.S. şi China.

 

 

 

 

 1945 : A murit Dwight F. Davis, jucător de tenis şi politician, creatorul Cupei Davis; (n. 1879).

 

 

 

 

 

 

1948: S-a nascut Mariana Nicolesco, soprana de origine romana. A inceput sa studieze muzica de la sase ani, dupa ce mama sa a inscris-o la clasa de vioara a Scolii de Muzica din Brasov.

 

 

 

 

 Mariana Nicolesco

 

 

 

Dupa terminarea liceului s-a inscris la Conservatorul din Cluj, la clasa profesorului Mircea Breazu ca mezzosoprana, dupa care a castigat o bursa la Conservatorul Santa Cecilia din Roma, unde a avut-o ca indrumator pe Jolanda Magnoni.

Dupa ce a castigat cel mai important concurs de canto din lume, organizat la Milano, a decis sa nu se mai intoarca in tara si sa isi continue activitatea in strainatate, astfel incat autoritatile romane au condamnat-o, in lipsa, la cinci ani de inchisoare.

Mariana Nicolescu a debutat la Teatrul Scala din Milano, dupa care a concertat pe marile scene ale lumii. In 1989, a decis sa revina in Romania, iar doi ani mai tarziu a sustinut primul ei concert in tara natala.

Soprana este membra de onoare a Academiei Romane, iar mai multe universitati I-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa.

 

In Franta a fost decorata cu Ordinul Artelor si Literelor in grad de Ofiter, iar autoritatile romane i-au acordat ordinul Steaua Romaniei in grad de Mare Ofiter. In plus, celebra artista a fost distinsa pentru activitatea sa cu medalia UNESCO.

 

 

 

 

 

1949: S-a nascut Corneliu Vadim Tudor‚ om politic roman‚ presedintele Partidului Romania Mare. S-a nascut la Bucuresti, iar dupa absolvirea liceului s-a inscris la Facultatea de Filosofie, sustinandu-si licenta in 1971.

 

 

 

 

 

 

Patru ani mai tarziu a efectuat serviciul militar, dupa care a plecat la studii in Viena, cu o bursa Herder.

A lucrat in mai multe publicatii, iar dupa 1989 s-a orientat spre politica, din 1992 fiind membru al Parlamentului Romaniei.

A decedat la 14 septembrie 2015, Bucuresti.

 

 

1952 : A murit in inchisoarea  din Aiud,poetul  Mircea Vulcănescu ; (n. 3 martie 1904).

 

 

 

 

 

 

1954 : A murit Enrico Fermi, fizician italian, membru de onoare străin al Academiei Române.

 

 

 

 

A realizat prima reacţie nucleară în lanţ controlată şi a efectuat primele cercetări în domeniul fisiunii nucleare; a avut un rol important în conceperea proiectului Manhattan de punere la punct a bombei nucleare americane.

A fost laureat al Premiului  Nobel in anul  1938; (n.1901).

 

 

 

 

1962: A decedat  Regina Wilhelmina a Olandei; (n. 1880).

 

 

 

 

 

 

 

 

1967: S-a nascut  Anne Nicole Smith, model şi actriţă americană; (d. 08.02.2007).

 

 

 

 

 

 

 

1973: A încetat din viaţă la Paris, principesa Martha Bibescu, scriitoare romanca; (n. 1889).

 

 

 

 

 

 

Opera sa, însumând memorii, însemnari de calatorie, romane, se constituie într-o marturie a societatii românesti si europene din perioada interbelica; s-a impus în lumea intelectualitatii europene, întretinând corespondenta cu P. Valery, P. Claudel, M. Proust (romanul ce a consacrat-o “Izvor. Tara Salciilor”); (n. 28.01.1889) .

 

 

 

1989: Cancelarul vest–german, Helmut Kohl, a prezentat în Bundestag un plan structurat în trei etape, în care erau analizate perspectivele unificării Germaniei; la 8.12.1989, la Strassbourg, cancelarul vest–german se pronunţa pentru demararea procesului de uniune economică şi monetară a celor două Germanii.

 

 

 

 

 

 

 

1989: În Cehoslovacia încep negocierile între Forumul Civic şi administraţia comunista.

 

 

 

 

 

 

 

1989: A plecat din aceasta lume  parintele ieromonah Arsenie Boca, teolog şi artist ortodox român; (n. 29.09.1910).

 

 

 

 

 

 

 

1994 : Norvegienii resping aderarea ţării la Uniunea Europeană, printr-un referendum.

 

 

 

 

2002:  A încetat din viaţă Dan Tufaru, unul dintre cei mai cunoscuţi actori români de comedie; (n. 3 februarie 1944).

 

 

 

2006: Se desfăşoară Summitul NATO de la Riga, capitala Letoniei. Evenimentul are loc, pentru prima dată, într-o ţară post-sovietică şi are pe agenda de lucru eventuala extindere a Alianţei după 2008 şi reorganizarea politică şi militară a NATO, în noua configuraţie geopolitică.

 

 

 

 

 

 2010: A decedat  actorul  american de origine canadiană  Leslie Nielsen(n. 1926).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

28 noiembrie este

 

 

 

 

 

In Albania – Ziua naţională. Proclamarea Independenţei de Stat (1912). Ziua steagului.

 

 

 

 

 Drapelul Albaniei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Stefan cel Nou; Sfantul Mucenic Irinarh

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Stefan cel Nou; Sfantul Mucenic Irinarh

 

 

 

 

 

Sfantul Cuvios Stefan s-a nascut la inceputul secolului al VIII lea, in Constantinopol. Din copilarie a cunoscut viata si invatatura tuturor sfintilor praznuiti in Biserica. A fost calugarit la varsta de 16 ani.

Cuviosul Ioan, vazator cu duhul, a zis la venirea Sfantului Stefan la manastire: “Sa te binecuvinteze pe tine Dumnezeu, fiule, si sa te faca vas de alegere”. Iar parintilor lui le-a zis: “Intr-adevar s-a odihnit Duhul lui Dumnezeu peste copilul acesta”.

 

Dupa multe nevointe, Sfantul Stefan cel Nou se retrage la varsta de 42 de ani intr-o chilie atat de mica, incat cei ce au vazut-o au spus ca este mai degraba un mormant, iar nu locuinta de odihna.

Din Sinaxar aflam ca „aici petrecea, vara arzandu-se si iarna inghetand; iar sub imbracaminte avea trupul incins cu fiare si de la umeri pana la mijloc era inconjurat cu alta cingatoare de fier pironit de amandoua partile si pe sub brate cu alta cingatoare de fier. Imbracamintea o avea din piele si chiar sfantul culion si analavul cel purtator de cruci, asemenea si sfintita mantie a chipului monahicesc”.

Sfantul Stefan va lupta impotriva celor ce declarau ca icoana este un idol. Este perioada cand imparatul Constantin Copronim (741-775) ii persecuta pe crestinii care cinsteau sfintele icoane. Asa se face ca multe icoane erau arse, ingropate, sfaramate sau lasate in locuri de necinste.

“A voi sa reprezinti pe Hristos – afirmau iconoclastii intruniti la sinodul de la Hiera – (Constantinopol) in anul 753 – nu se poate evita o dilema ; umanitatea este aceea care se exprima prin imagine si se cade in nestorianism ; daca se pretinde el se pune accentul pe o reprezentare neincarnata, asupra divinitatii lui Hristos, se cade in mod fatal in monofizitism. In definitiv – concludeau participantii la sinodul de la Hiera – adevaratul cult datorat lui Hristos si Sfintilor consta in a reproduce imaginile lor in inimile noastre, a ne configura lor, prin imitarea vietii lor. In ce priveste prezenta lui Hristos, pe care icoana, prin natura sa, vrea sa o creeze, ea trebuie cautata in Euharistie”. Insa, conoclastii nu cunosteau sau nu vroiau sa inteleaga crezul dogmatic al Calcedonului si al Sinodului al VI-lea ecumenic, care formulasera dogma unirii Ipostatice si a consecintelor acestei uniri.

Pentru ca nu se arata credincios imparatului, este inchis intr-un loc unde se aflau 342 de monahi, din diverse parti. Unii cu nasurile taiate, altii cu ochii scosi, altii avand mainile taiate, ca unii ce nu au iscalit impotriva sfintelor icoane. Potrivit Sinaxarului „unii aratau urmele batailor celor neasemanate pe care le luasera de la chinuitori, rani care nu se tamaduisera inca, iar altii se aratau ca nu au par, fiind tunsi de paganii arzatori de icoane, si cei mai multi aveau cinstita barba unsa cu smoala si arsa”. Dupa multe incercari de a-l face pe Sfantul Stefan sa lepede credinta cea adevarata, imparatul a poruncit uciderea lui.

 

Tot astazi, facem pomenirea:

– Sfintilor Mucenici care au marturisit impreuna cu Sfantul Stefan pentru sfintele icoane;
– Sfantului Mucenic Irinarh;
– Sfintilor Mucenici Timotei si Teodor, Petru, Ioan, Serghie, Teodor si Nichifor,Vasile si Toma,Ierotei, Daniel, Hariton, Socrat, Comasie, Eusebie si Etimasie.

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

http://www.youtube.com/watch?v=Yxn4qxSLktI

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  4. e.maramures.ro;

  5. Istoria md;

  6. Istoriculzilei blogspot.com.;

  7. Mediafax.ro;

  8. Wikipedia.ro

 

 

28/11/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: