CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ISTORIA SI VICTIMELE HOLODOMORULUI


 

 

 

COMEMORAREA VICTIMELOR HOLODOMORULUI

 

Fostul PRESEDINTE  UCRAINEAN Viktor Yushchenko a cerut  comunitatii internationale sa recunoasca Marea Foamete din anii ’30 ca genocid provocat si  planificat de autoritatile sovietice.

“Omenirea trebuie sa stie despre aceasta tragedie”, a spus el in deschiderea unei expozitii dedicate victimelor infometarii.

Ucraina intre 1917 – 1945

1917 – Rada Centrala (consiliu) s-a stabilit in Kiev dupa prabusirea Imperiului Rus.
1918 – Ucraina se declara independenta: se stabileste Republica Ucrainiana.
1921 – Se infiinteaza Republica Sovietica Socialista Ucrainiana.
1932 – Aproximativ 7 milioane de tarani mor ca urmare a infometarii impuse de Stalin in timpul campaniei de colectivizare.
1937 – Stalin incepe “purificarea” intelectualilor. Au loc executii in masa si deportari.
1941 – Ucraina sufera teribile devastari din cauza razboiului, nazistii ocupa tara pana in 1944. Peste 5 milioane de ucrainieni mor luptand impotriva Germaniei.
1944 – Stalin deporteaza 200.000 de tatari din Crimeea, in Siberia si Asia Centrala acuzandu-i ca au colaborat cu nazistii.

Istoricii estimeaza ca sapte milioane de oameni au murit in foametea dintre 1932 si 1933, despre care ucrainienii sustin ca a fost provocata din ordinul liderului sovietic Iosif Stalin.

Sub politica de colectivizare fortata a agriculturii, fermierii ucrainieni au fost deposedati de toate produsele lor, milioane de oameni ramanand fara hrana necesara pentru a supravietui.

Cu toate acestea, unul dintre cele mai intunecate capitole din istoria recenta a Ucrainei ramane necunoscut opinie publice mondiale, iar comemorarile sunt umbrite de controverse. Doar un mic numar de natiuni au recunoscut acest act drept genocid.

Ucraina a desemnat ziua de 26 noiembrie ca zi oficiala de comemorare a victimelor “Holodomor”-ului – termen insemnand „omor prin infometare” – si a altor masuri de represiune politica.

Numarul real al mortilor a fost ascuns de catre Uniunea Sovietica pana la destramarea acesteia.

 

 

 

 

Adevarul a inceput sa vada lumina zilei, incet, dupa ce Ucraina si-a castigat independenta in 1991, dar abia la inceputul anului trecut primele circa o mie de documente referitoare la criza din Ucraina anilor ’30 au fost publicate.

Canibalism

Canibalismul a aparut si s-a raspandit intr-o tara suferinda de foame. “Vecinul nostru si-a omorat sotia, a fost vazut cand i-a dezmembrat corpul si a mancat-o”, a declarat Vladimir Pianov, acum in varsta de 82 de ani, citat de catre agentia de stiri Associated Press.

“Chiar si eu imi aduc aminte socul si oroarea mea cand bunica mi-a povestit cum, in timpul foametei, copiii erau mancati de vii, cand toata lumea cauta cu disperare ceva de mancare. Ea a inceput sa-mi vorbeasca despre aceste vremuri, pe care le-a trait, teribile la sfarsitul anilor ’80, considerandu-se foarte norocoasa ca a supravietuit. Cateodata, copii dispareau fara nici o urma; satenii stiau ce se intampla”, a un alt ucrainean, Yaroslav Lukov, pentru BBC.

Tragedia ar trebui “sa devina o lectie pentru tara noastra si pentru intreaga lume”, subliniaza presedintele ucrainean, Victor Yushchenko. In 2003, la aniversarea a 70 de ani de la tragicele evenimente, ONU a asezat crimele “pe aceeasi treapta cu cele mai rele atrocitati din timpul nostru” si le-a recunoscut ca “tragedie nationala”, dar a omis orice referinta la genocid, relateaza BBC

Rusia se opune recunoasterii genocidului

Roman Serbyn, profesor de istorie la Universitatea Quebec din Montreal, specializat in istoria recenta ucrainiana, a opinat ca “Ucraina nu e un caz tehnic clar”.

El crede ca desemnarea Marii Foamete drept “genocid” este evaziva, deoarece se considera ca infometarea a tintit doar un grup social (tarani) si nu un grup national sau etnic.

Dar si asa, inchizand granitele pentru ca ucrainienii sa nu poata fugi in Rusia, Stalin a tintit, totusi, locuitorii Ucrainei, spune el.

Rusia se opune desemnarii acestei barbarii in categoria crimelor de genocid, cel mai important motiv fiind „mandria nationala”.

Dar, de asemenea, consecintele politice si economice: daca recunosti o crima trebuie sa si platesti pentru ea”.

In 2003 ambasadorul Rusiei in Ucraina, Viktor Cernomirdin, a fost citat de agentia de stiri Interfax afirmand :

“Nu ne vom cere scuze… nu avem cui sa ne cerem iertare.”

 

Surse: http://www.altermedia.info/romania/

 

 

24/11/2015 - Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: