Gândul zilei
„Ambasadorul este o persoană incomodă căreia statul ii oferă o indemnizație, cu condiția sa stea departe de țară.”
– Ambrose Bierce –
Ambrose Gwinnett Bierce (n.24 iunie 1842 – d.probabil 1914), a fost un jurnalist scriitor si umorist american, cunoscut în special pentru nuvela sa “An Occurrence at Owl Creek Bridge” ( Ce s-a intamplat pe podul Owl Creek), cât și pentru dicționarul satiric “Dictionarul diavolului”.
Motto-ul său „Nimic nu contează” și viziunea sardonică asupra naturii umane reliefată în scrierile sale i-au atras porecla “Bitter Bierce
În octombrie 1913, pe atunci în vârstă de 71 de ani, Bierce a plecat din Washington D.C. pentru un tur al vechiului câmp de luptă din Razboiul Civil American.
Până în decembrie străbătuse Louisiana si Texasul, de unde a plecat si a trecut prin El Paso in Mexic, care era teatrul unei revoluții.
În Ciudad Suarez, el s-a alăturat armatei lui Pancho Villa în calitate de observator si a însoțit trupele acestuia până în localitatea Chihuahua.
Ultimul său contact cunoscut cu lumea a fost o scrisoare trimisă jurnalistei Blanche Partington, o prietenă apropiată a scriitorului, datată 26 decembrie 1913.
După ce a încheiat scrisoarea cu cuvintele “În ceea ce mă privește, plec mâine de aici cu o destinație necunoscută”,scriitorul a dispărut fără urmă.
Dispariția sa, ramasă nedezlegată până in zilele noastre, a devenit una dintre cele mai faimoase din istoria literară americană.
Niciun comentariu până acum.
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 
Lasă un răspuns