Din învăţătura secretă a comuniştilor: Violenţa determină supunerea
„Nu ne este frică de comunişti”, spunea un episcop polonez, cei ce ne umplu de teamă sunt „FALŞII FRAŢI”.
Fragmente din manualul sovietic de psihopolitică:
“Folosirea Psihopoliticii în răspândirea comunismului. Naţiunile reacţionare sunt făcute în aşa fel încât atacă un cuvânt fără ca măcar să-i cunoască înţelesul.
Acţiunea de cucerire a unei naţiuni bazându-se pe inducerea principiilor comuniste în mintea oamenilor, nu este necesar ca termenul de „comunism” să fie asociat, de la început, cu măsurile educative folosite.
Astfel, realizarea unei bune îndoctrinări comuniste a straturilor educate ale populaţiei devine relativ mai uşoară; când li se va da prilejul să aleagă între sistemul capitalist şi cel comunist, cei îndoctrinaţi vor considera că sistemul comunist este mult mai echilibrat şi mai echitabil decât cel capitalist, pe care îl vor judeca prin prisma noastră.”
“Recrutarea acoliţilor psihopolitici. Acolitul psihopolitic este un individ bine pregătit, care acţionează în slujba agentului psihopolitic de care ascultă fără să crâcnească. (…)
Tânărul vizat pentru recrutare poate fi implicat în mai multe legături sexuale compromiţătoare, ale căror probe, bine întocmite, vor putea fi utilizate ca material de şantaj. (…) Promiţând tinerilor că vor avea prilejuri nenumărate de a face sex, că vor fi stăpâni absoluţi pe trupurile şi minţile pacienţilor şi că vor putea face orice fără să fie descoperiţi, vom putea atrage de partea noastră mulţi tineri buni pentru o astfel de muncă, care vor fi încântaţi să se conformeze activităţilor psihopolitice indicate.”
Afis de propaganda sovietic- „Noi nu suntem robi”
“Problema obedienţei. Obedienţa este rezultatul folosirii forţei. În întreaga istorie a pământului, oriunde ne-am îndrepta privirile, vom descoperi că obedienţa faţă de conducătorii noi vine din faptul că aceşti conducători au dovedit că sunt mai puternici decât cei de dinaintea lor.
O populaţie, îngenuncheată şi cucerită prin război, se supune cuceritorului ei. Ea este supusă faţă de cel care a cucerit-o pentru că învingătorul ei a arătat că e capabil de mai multă forţă.
Forţa seamănă cu brutalitatea, pentru că în aceasta din urmă sunt implicate trăsături umane reprezentative şi pentru forţă.
Cea mai barbară, mai neînfrânată şi mai brutală folosire a forţei, dacă este dusă până suficient de departe, atrage după sine obedienţa celui împotriva căruia e îndreptată.
Orice individ, supus unei forţe sălbatice un timp îndeajuns de lung, ajunge să accepte orice principiu sau orice ordin. (…)
Oamenii se vor supune oricărei organizaţii care are tăria şi curajul să-şi manifeste faţă de ei cruzimea, sălbăticia, brutalitatea şi lipsa totală de omenie.
Această folosire a forţei constituie, în sine, elementul esenţial al măreţiei.
Este destul să ne gândim la numeroasele exemple date de marii noştri lideri comunişti care, în momente de mare tensiune şi de grea încercare, având de înfruntat puterea ţaristă, au continuat să lupte peste capetele unei populaţii înrobite şi au arătat suficient curaj pentru a nu se opri nici un moment din acţiunea lor de transformare a statului rus într-un stat comunist. (…)
Omul este un animal. În ultimă analiză, el înţelege numai lucrurile pe care le înţelege un animal.
Un exemplu în acest sens îl constituie un individ ce refuză să se supună. Este bătut şi, după asta, refuzul său de a se supune devine mai puţin vehement.
Este bătut din nou şi rezistenţa sa scade şi mai mult. Dacă i se administrează bătaie după bătaie, la un moment dat, sigurul său gând rămâne acela de a se supune persoanei de la care a emanat forţa. Principiul eficienţei forţei este un principiu verificat;”
“Eficienţa hipnotismului asupra unei persoane nu poate fi garantată decât dacă acea persoană a fost în prealabil bătută, supusă unor pedepse grele şi maltratată fără milă.
O serie de autorităţi în materie de hipnotism din Occident au stabilit că numai 20% din oameni pot fi hipnotizaţi. Această afirmaţie nu este de loc adevărată. Dacă li se administrează un număr suficient de bătăi şi de pedepse, toţi oamenii, din orice timp şi de oriunde, devin receptivi la hipnoză.
Cu alte cuvinte, cu ajutorul forţei, hipnotismul este eficient în toate cazurile. Când starea de inconştienţă nu poate fi indusă printr-o simplă concentrare a hipnotizatorului, ea poate fi indusă prin droguri, lovituri, şocuri electrice sau alte mijloace. (…)
Mecanismul hipnotismului demonstrează limpede că oamenii pot fi făcuţi să creadă în anumite lucruri, în ceea ce îi înconjoară sau în politică, prin administrarea forţei.
Iată de ce psihopoliticianul trebuie să fie un expert în administrarea regimurilor de forţă. (…)
Primii psihiatri ruşi, pionieri ai ştiinţei psihiatriei, au înţeles ca hipnoza este indusă de o stare acută de teamă.
Ei au descoperit ca ea poate fi indusă şi de un şoc de natură emoţională, de o stare de extremă privaţiune, ca şi de bătaie şi droguri.
Pentru a induce o puternică stare de hipnoză într-un individ, într-un grup de indivizi sau într-o populaţie, prezenţa unui element de teroare venit din partea celor ce vor sa stăpâneasca este întotdeauna obligatorie.
Psihiatrul este foarte potrivit pentru a-şi asuma acest rol, deoarece brutalităţile sale se săvârşesc în numele ţintei, sunt inexplicabil de complicate şi depăşesc cu totul puterea oamenilor de a le înţelege. O teamă suficient de mare, inspirată de psihiatru, va induce în mulţi indivizi o stare de demenţă.
Agentul psihopolitic poate ca apoi, protejat de autoritatea sa recunoscută, să înceapă şi să continue o campanie de propagandă, descriind diferite „tratamente” care se administrează bolnavului. Agentul psihopolitic trebuie să insiste mereu asupra faptului că aceste tratamente sunt terapeutice şi necesare.”
“Din punctul de vedere al profanului, Psihopolitică se bazează pe lucruri stranii, ce nu pot fi uşor înţelese.
Acestea reprezintă cea mai bună apărare a sa, dar deasupra tuturor mijloacelor de apărare se află starea de totală obedienţă a oficialităţilor şi a populaţiei, la care se ajunge prin munca operatorului psihopolitic în domeniul însănătoşirii mentale.”
Text preluat din cartea lui Sergiu Grossu „Spălarea creierului. Complotul psihopolitic al comunismului”, Editura „Duh şi Adevăr”, Bucureşti, 1998.
Cartea poate fi citita pe Internet – aici.
Sergiu Grossu despre felul în care acţionează reziduurile comunismului
Sergiu Grossu (14 noiembrie 1920 – 25 iulie 2009):
“Un lucru ţin să nu se neglijeze: comunismul n-a murit. Au dispărut regimuri comuniste, dar tentaţia viziunii leniniste a rămas aceeaşi, deoarece reziduurile partidelor comuniste din occident, ca şi din România post-decembristă, respectiv actualii promotori ai unui comunism cu „faţă omenească”, încearcă să îmbrace, peste cangrena lor doctrinară, haina unui idealism ideologic, simulând refuzul comunismului sângeros, practicat în U.R.S.S. şi promiţând demagogic unica posibilitate de realizare a unei societăţi cu adevărat democratice, în care cetăţenii să se bucure de o totală libertate. Să nu-i credem.”
(Text preluat din cartea lui Sergiu Grossu „Spălarea creierului. Complotul psihopolitic al comunismului”, Editura „Duh şi Adevăr”, Bucureşti, 1998 )
Memoriu cu privire la necesitatea creării Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (1924). VIDEO
Harta Romaniei si a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneasti.
Memoriu cu privire la necesitatea creării Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RASSM) .
Moscova, 4 februarie 1924
“Crearea acestei republici va genera o serie întregă de consecinţe de ordin intern (din punctul de vedere al intereselor nemijlocite ale URSS) şi internaţional (…).
2. Republica Moldovenească ar putea juca acelaşi rol de factor politico-propagandistic pe care îl joacă Republica Bielorusă faţă de Polonia şi cea Carelă – faţă de Finlanda.
Ea ar focaliza atenţia şi simpatia populaţiei basarabene şi ar crea pretexte evidente în pretenţiile alipirii la Republica Moldovenească a Basarabiei.
Din acest punct de vedere devine imperioasă necesitatea de a se crea anume o republică socialistă, şi nu o regiune autonomă în componenţa URSS.
Unirea teritoriilor de pe ambele părţi ale Nistrului ar servi drept breşă strategică a URSS faţă de Balcani (prin Dobrogea) şi faţă de Europa centrală (prin Bucovina şi Galiţia), pe care URSS le-ar putea folosi drept cap de pod în scopuri militare şi politice. (…)
Ruperea Basarabiei de România, la rândul său, va avea o serie de consecinţe, de ordin internaţional.
a. În primul rând, acest fapt va zdruncina unitatea “României Mari”, naţional-consolidate şi va lovi autoritatea morală a burgheziei, care mai bravează până în prezent cu realizarea idealului naţional român.
b. Acelaşi fapt va servi drept un impuls suplimentar în tendinţa provinciilor nou-alăturate (la România) la autodeterminarea lor naţională. Iar organizarea (de stat) a minorităţilor naţionale (a bulgarilor, a găgăuzilor), care vor trăi în limitele viitoarei Republici Moldoveneşti, va servi drept exemplu pentu minorităţile naţionale, care populează Vechiul Regat român (…)”
Semnează: Gr. Kotovski, Al. Bădulescu, P. Tkacenko, Sol. Tinkelman (S. Timov), A.Nicolau, A. Zalic, Ion. Dic, T. Diamandescu, T. Chiora.
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM). Cronologie (1918 – 1940)
1918, 27 martie. Sfatul Ţării votează Unirea condiţionată a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabiei) cu România. Rezultatul votului deschis: 86 pentru, 3 contra, 35 abţineri, 13 deputaţi lipsă
1918, 22 aprilie. Prin decret regal este promulgată Legea cu privire la guvernarea Basarabiei, care prevedea unirea legislativă şi administrativă a regiunii cu România.
1919, 29 decembrie. Parlamentul României ratifică legile privind includerea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei în componenţa României.
1920, 28 octombrie. Plenipotenţiarii Marii Bretanii, Franţei, Italiei, Japoniei, Principalelor puteri aliate şi României semnează la Paris Tratatul privitor la unirea Basarabiei cu România, prin care părţile contractante recunosc suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei. Tratatul însă nu a intrat în vigoare deoarece nu a fost ratificat de Parlamentul Japoniei. Tratatul nu a fost recunoscut de SUA, Rusia Sovietică şi Ucraina, ultimele două l-au contestat printr-o declaraţie guvernamentală.
1924, 12 octombrie. Formarea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti.
1925, 23 aprilie. Adoptarea Constituţiei Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti.
1928. La Chişinău se dezveleşte monumentul lui Ştefan cel Mare, operă a sculptorului Al. Plămădeală.
1929, 9 februarie. Semnarea la Moscova a Protocolului cu privire la punerea anticipată în vigoare a pactului Kellogg-Briand. M. Litvinov, comisarul norodnic pentru afacerile externe al URSS, a declarat că URSS continuă să considere Basarabia drept teritoriu ocupat.
1932, 2 februarie. Prin decizia Comitetului regional moldovenesc de partid al PC (b) din Ucraina limba moldovenească trece la grafia latină.
1935. Au fost aduse din URSS la Iaşi rămăşiţele pământeşti ale marelui cărturar, Dimitrie Cantemir reînhumate în cripta de la Biserica “Trei Ierarhi”.
1938, 6 ianuarie. Adoptarea Constituţiei Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti.
1938, 10 februarie. În România s-a produs lovitura de stat, fiind instaurat regimul dictaturii regale. Este dizolvat Parlamentul şi sunt interzise partidele politice.
1938, 27 februarie. Adoptarea noii Constituţii a României.
1938, 27-28 februarie. Comitetul regional moldovenesc de partid al PC (b) din Ucraina interzice utilizarea grafiei latine pe teritoriul RASSM, substituind-o cu cea chirilică.
1938, 13 martie. Hotărîrea Sovietului Comisarilor Poporului al URSS privind studierea obligatorie a limbii ruse în instituţiile de învăţămînt mediu şi mediu special din republicile unionale.
1938, 13 august. Prin decret regal Basarabia, sub aspect administrativ-teritorial, este divizată în patru judeţe: Nistrean, Suceava, Prut şi Dunărea de Jos.
1939, 23 august Semnarea, la Moscova, a Tratatul sovieto-german de neagresiune (Pactul Ribbentrop – Molotov). Protocolul adiţional secret recunoştea interesul sovietic pentru Basarabia şi Bucovina de Nord
1940, 28 iunie. În urma ultimatelor sovietice din 26-27 iunie România cedează şi evacuează Basarabia şi Bucovina de Nord, unde se instaurează regimul politic sovietic.
Surse: Prof.Viorel Dolha – Totul despre Transnistria; George Damian, Timpul md.;“Cugetul”, nr.5-6, 1992, pag 55-58; Istoria md; “Cugetul”, nr.5-6, 1992, pag 55-58
O ISTORIE A ZILEI DE 18 NOIEMBRIE. VIDEO
18 noiembrie, istoricul zilei
326: Este consacrata vechea Bazilică San Pietro de la Roma.
In anul 319, împăratul Constantin cel Mare a inceput constructia unei bazilici pe locul mormântului Sfântului Petru. Biserica a rezistat peste 1000 de ani, până când a ajuns în pragul prăbuşirii.
Reconstrucţia sa a început în 1452, dar a fost abandonată din lipsă de fonduri.
În 1506, Papa Iuliu al II-lea l-a însărcinat pe arhitectul Bramante să dărâme structura existentă şi să construiască in loc o bazilică grandioasă.Noua biserică a fost terminată şi consacrată de-abia în anul 1626.
Planul iniţial al fundaţiei fusese schimbat de la o cruce greacă la una latină, creând astfel o navă mai lungă. Din vechea biserică au fost salvate uşile de bronz, din secolul XV, lucrate de Filarete, care umplu portalul central.
401: Vizigoţii condusi de regele Alaric I, traverseaza Alpii şi a invadeaza nordul Italiei.
Alaric (Alarich) s-a născut în Insula Peuce (denumirea antică a Deltei Dunării), probabil în anul 370.
A devenit rege al vizigoților între 395–410 și a fost primul conducător germanic care a cucerit Roma.
A fost convins de Wulfila (“Micul Lup”, traducătorul Bibliei în limba goților) să se convertească la creștinism, împreună cu toate triburile vizigote.
După moartea împăratului Theodosius (395),si a împărțirii imperiului între cei doi fii ai acestuia, Honorius și Arcadius, Alaric jefuiește regiuni întregi ale zonei orientale.
Atacurile sale sunt stopate de generalul roman de origine vandală, Stilicon.
În anul 396 Arcadius îi oferă postul de guvernator al Iliriei, însă Alaric refuză, iar anul 401 invadează partea de nord a Italiei. Este învins de același general Stilicon în două lupte (Palentia și Verona) în anul 403.
În urma asasinării lui Stilicon, Alaric atacă din nou, iar în anul 408 asediază Roma.
În urma celui de-al doilea asediu (24 august 410) Roma este cucerită de vizigoți și este jefuita timp de 3 zile.
A murit la Cosenza in anul 410, fiind succedat de Ataulf.
709: S-a nascut imparatul Kōnin (Kōnin Tennō), al 49-lea imparat al Japoniei conform ordinii traditionale de succesiune.
A domnit din 770 pana in anul 781 si a decedat in data de 11 ianuarie 782.
1210: Papa Inocentiu al III-lea il excomunica pe imparatul Imperiului Romano-German, Otto al IV-lea.
1302: Papa Bonifaciu al VIII-lea proclamă prin bula papală Unam Sanctam, supremația spirituală a papei asupra tuturor deciziilor dogmatice.
1307: Legenda lui Aegidius Tschudi, consemneaza ca legendarul erou elvetian Wilhelm Tell, arestat pentru nesupunere in fata autoritatilor, a fost condamnat să tragă cu arbaleta intr–un mar așezat pe capul fiului sau.
1392: Prima mentiune documentara a stolnicului (dregator personal al domnului) in Moldova.
Stolnicul era responsabil pentru depozitarea produselor alimentare în cadrul curţii domneşti, ca să asigure masa domnitorului cu mâncare. Formal, el răspundea de masă Domnitorului, dar avea în grija sa şi moşiile de unde se asigurau cu hrană.
În împrejurări mai deosebite sau la sărbători, el îl servea pe domn, gustând mâncărurile înaintea acestuia, spre a dovedi că nu erau otrăvite. El, de asemenea, trebuia să ştie câte şi ce bucate să fie puse pe masa de ospăţ, pentru câţi musafiri, şi avea o echipă numeroasă cu care lucra.
1473: A început batalia de la pâraul Vodna; Stefan cel Mare îl învinge pe Radu cel Frumos, domn al Munteniei, care era sprijinit de osti otomane; Moldova ocupa Tara Româneasca (18 – 20).
Pregătindu-se de un atac al turcilor, domnul Moldovei a încercat să impună în Ţara Românească un domn fidel politicii sale antiotomane, scopul său fiind de a transforma acest teritoriu într-un scut, dar şi o bază de acţiune pentru momentul când sultanul avea să se îndrepte împotriva lui.
Radu cel Frumos
El şi-a ales foarte bine momentul, când oastea lui Radu cel Frumos era împuţinată, datorită obligaţiei de a-l ajuta pe sultan în lupta cu hanul turkmen Uzun Hassan (1453 – 1478), fiind trimişi cca. 12 000 oşteni.
Letopiseţul anonim al Moldovei arată că luptele au început „la 18, joi, la locul numit pârâul Vodna. Şi acolo s-au bătut până seara, asemenea şi vineri şi sâmbătă până seara, care este 20 ale aceleiaşi luni” (Cronicile slavo-române).
Localizarea acestei bătălii a fost făcută de Petre P. Panaitescu pe un afluent al râului Prahova, pârâul Vodna, aflat la c. 45 km de Bucureşti. Radu a pierdut „şi a fugit cu toată oastea sa în cetatea sa de scaun, numită Dâmboviţa”.
Domnul muntean este înfrânt decisiv la Cetatea Dâmboviţei, şi pierde domnia.
1561: Se sfarseste lupta de la Verbia (17-18 noiembrie ) în care Iacob Heraclid Despot, sprijinit de Habsburgi şi de nobilimea polonă, îl înfrînge pe Alexandru Lăpuşneanu, Domn al Principatului Moldova. După ocuparea Sucevei, Despot este uns domn şi obţine recunoaşterea Porţii ; (martie 1562).
1601: Ia sfarsit asediul fortaretei de la Nagykanizsa (Ungaria), armata otomana condusa de Hasan Paşa Tiryaki învingand forţele habsburgice de zece ori mai numeroase, comandate de arhiducele Ferdinand al Austriei. In urma acestei victorii, Hasan pasa fost ridicat de sultan la rangul de vizir.
1647: S-a născut filosoful Pierre Bayle; (m. 28 decembrie 1706).
1720: Iraclie al II-lea, rege al Georgiei; în 1783, a încheiat cu Rusia un tratat, în urma caruia, în 1801, Gruzia de Est si apoi cea de Vest au fost alipite la Imperiul Rus.
1786: S-a născut compozitorul şi dirijorul Carl Maria von Weber, considerat părintele operei romantice germane (opera „Der Freischutz”, 1821); (d. 5 iunie 1826).
1787: S-a născut Louis Daguerre, pictor decorator francez, realizator al dioramei şi dagherotipiei, primul procedeu de fotografiere; (m. 10 iulie 1851).
1820: Comandantul american Nathaniel Palmer a descoperit Antarctica.
1840: Are loc debutul lui Vasile Alecsandri în teatru cu piesa “Farmazonul din Hîrlău”, pusă în scenă de Costache Caragiale;(18 / 30 noiembrie 1840).
|
Vasile Alecsandri, poet român |
1840: Se înfiinţează la Sibiu in Transilvania, prima asociaţie a meşteşugarilor – Uniunea meseriaşilor (18 / 30 noiembrie ), fiind urmată de asociaţii asemănătoare la Braşov (1841), Bistriţa, Mediaş (1844) şi Sighişoara (1847), avînd drept scop sprijinirea meşteşugarilor pentru a se putea adapta la cerinţele moderne şi ale producţiei industriale.
1860: S-a nascut Ignacy Jan Paderewski, pianist, compozitor, om politic si de stat polonez, prim-ministru si ministru de externe al Poloniei. (d. 29 iunie 1941 în New York).
1864: Consiliul municipal a aprobat Stema noua a Bucurestiului, care avea ca element principal imaginea Sfintului Dimitrie Basarabov – patronul orasului.
La data de 7 decembrie a aceluiaşi an, prin decret dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la propunerea ministrului Mihail Kogalniceanu, s-a hotarat noua imagine a stemei capitalei tarii. In centru era asezat Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul orasului Bucuresti.
Numai că în privinţa stemei avem o poveste oarecum amuzantă…sau poate cu un anumit tâlc duhovnicesc.
Echipa de specialişti în heraldică a comis o eroare, astfel că sfântul care apare în stema valabilă şi în zilele noastre este Sfântul Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, cel care este prăznuit pe 26 octombrie, cu o zi înaintea Sfântului Dimitrie cel Nou, adevăratul protector al Bucureştilor, care este serbat pe data de 27 octombrie şi are moaştele în Catedrala patriarhală.
Poate confuzia de demult a heralzilor este rodul unei smeriri cereşti a Cuviosului Dimitrie cel Nou, care a dorit să-şi cedeze locul în favoarea mucenicului.
Deci, dintr-o confuzie, sfântul din stema Capitalei este purtător de suliţă, şi nu cu Psaltirea în braţe. Stema a fost schimbată în vremea comunismului, pentru a nu apărea în ea elemente religioase, dar după Revoluţie a fost readoptată în varianta iniţială, deci tot cu Mucenicul Dimitrie.
1874: Romania a aderat la Conventia internationala de la Geneva privind imbunatatirea conditiilor de tratament a militarilor raniti in lupte, document care a dus la crearea Crucii Rosii.
1882: S-a născut soprana italiană Amelita Galli-Curci; (m. 26 noiembrie 1963).
1886: A încetat din viaţă Chester Arthur, cel de-al 22-lea preşedinte al SUA (1881-1885); (n. 5 octombrie 1829).
1898: S-a născut regizorul olandez de film documentar Joris Ivens; (m. 28 iunie 1989).
1903: A fost semnat Tratatul americano-panamez, care stabilea instituirea jurisdictiei SUA asupra zonei Canalului Panama.
1906: S-a nascut Corneliu Baba, pictor si grafician roman. S-a nascut in Craiova si a urmat Facultatea de Litere si Filosofie, iar in paralel a studiat si la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti.
Din 1934 si pana in 1938 a studiat la Iasi, avandu-l ca profesor pe Nicolae Tonitza.
Artistul a expus in intreaga lume, iar picturile sale, infatisand tarani, muncitori, dar si artisti romani celebri, au fost apreciate de critici. In plus, pictorul a surprins prin prezentarea bruta a vietii de la tara, pe care a insistat mult in lucrarile sale.
Corneliu Baba a fost recompensat cu mai multe distinctii, in 1958 el primind titlul de Maestru Emerit al Artei. A fost membru corespondent al Academiei de Arta din Berlin si al Academiei “Tommaso Campanella” din Roma.
Incepand cu 1946 a inceput sa predea la Universitatea din Iasi, iar din 1958 a devenit profesor universitar la Bucuresti.
Artistul roman s-a stins din viata la varsta de 91 de ani. in ziua de 29 decembrie 1997.
1907: S-a născut Mihai Pop (n. 18 noiembrie 1907, satul Glod, comuna Strâmtura, Județul Maramureș – d. 8 octombrie 2000, București), folclorist, antropolog cultural și etnolog român, renumit cercetător al culturilor din sud-estul Europei, laureat al premiului Herder (1967), membru de onoare al Academiei Române (2000); (d. 8 octombrie 2000).
În anii celui de-al Doilea Război Mondial (1941–1944) a fost numit atașat cultural la ambasada română din Bratislava. Îndepărtat din învățământ în 1948, s-a ocupat, începând cu anul 1949, de organizarea Institutului de Folclor din București, mai întâi în calitate de coordonator al activității știintifice (1949-1954), apoi ca director adjunct (1954-1965) și ulterior ca director (1965-1974).
A revenit la catedră în anul 1957, fiind conferențiar (1957-1962) și apoi profesor de folclor (1962-1975) la Facultatea de limba și literatura română a Universității din București, șef al catedrei de literatură română veche și folclor de la aceeași facultate (1968-1972).
A mai deținut și funcțiile de președinte al Societății Internaționale de Etnologie și Folclor (1971), de președinte al societăților de etnologie din Paris și New York, pe cea de membru al Academiei Americane de Știinte Sociale, precum și al altor numeroase societăți știintifice străine.
A fost profesor invitat la mari universități: Marburg (Germania), Berkeley și Ann Arbor (SUA), Paris (Franța).
Mihai Pop este primul român care a primit, în anul 1967, premiul internațional „Johann Gottfried Herder”.
1912: S-a nascut in localitatea Balti din Basarabia ocupata de Rusia, actorul roman Colea Rautu (Rutkovski ); ( d. 13.05.2008, Bucuresti).
1918 (18 noiembrie pe stil vechi/ 1 decembrie s.n), inca in vigoare in Vechiul Regat), Ferdinand I, in uniforma de Maresal al României si Regina Maria, in uniforma de colonel al Regimentului 4 Rosiori, pe care il comanda onorific din 1915, intrau in Bucurestiul eliberat, pe sub un arc de triumf construit din lemn pe Calea Victoriei.
Calare, în fruntea armatei române si a detasamentelor franceze si engleze, perechea regala a strabatut Bucurestiul de la Mogosoaia pâna la Statuia lui Mihai Viteazul de la Universitate, unde a primit defilarea trupelor .
În istoria ierarhiei militare româneşti, gradul de mareşal a aparut in aceasta zi , când pe Dealul Mitropoliei în asistenţa mulţimii, a mitropolitului Pimen al Moldovei, a generalului francez Berthelot, a comandanţilor de oşti, generalul Eremia Grigorescu, ministrul de război roman, dădea citire primei cărţi de mareşal acordată regelui Ferdinand, zis cel Loial sau Întregitorul, în calitatea sa de comandant al Armatei române. Emoţionat, regele s-a adresat generalilor de armată cu cuvintele:
„Se cuvine şi dumneavoastră celor ce aţi comandat armate în războiul nostru să fiţi înălţaţi la gradul de mareşal.”
1922: A încetat din viaţă scriitorul Marcel Proust: “În căutarea timpului pierdut”; (n. 10 iulie 1871).
1923: S-a nascut astronautul american Alan Shepard.
A fost primul cosmonaut american și al 5-lea om care a pășit pe suprafața Lunii; (d. 21 iulie 1998).
1926: Scriitorul britanic George Bernard Shaw refuză sa accepte banii pentru Premiul Nobel, spunând: “Pot să-l iert pe Alfred Nobel pentru că a inventat dinamita, dar numai o persoană diabolică a putut să inventeze Premiul Nobel”.
1928: Cunoscutul personaj din desenele animate ale lui Walt Disney, Mickey Mouse, și-a facut pentru prima oară aparitia la “Colony Theatre” din New York, în filmul intitulat “Steamboat Willie”.
1935: S-a nascut la Cluj, Cornel Todea, regizor teatru şi realizator de emisiuni de televiziune.
1940: A încetat din viaţă in urma unui atac de cord, Ion Inculeţ, om politic român din Basarabia, unul din ctitorii Marii Uniri; (n. 5 aprilie 1884).
In calitate de preşedinte al Sfatului Ţării al Republicii Democratice Moldovenesti, a desfăşurat o intensă activitate pentru unirea Basarabiei cu România, care a avut loc in ziua de 27 martie 1918.
A fost ministru in guvernele Romaniei si membru titular (din 1918) al Academiei Române. Ion Inculeț a fost căsătorit cu principesa Roxana Cantacuzino, fiul sau Ion I. Inculeț, fiind Doctor Honoris Causa al Universității Western Ontario (Canada) si Membru de onoare al Academiei Române, director al centrului de electrostatică aplicată al Universității Western Ontario.
A fost inmormantat in Biserica Sf.Ioan Botezatorul din Bârnova, la periferia Iasului.
1946: S-a nascut Alan Dean Foster, celebrul autor american SF, scenarist al cunoscutului serial Star Trek.
1946: S-a nascut Amanda Lear, cunoscută publicului român pentru cariera ei de cântăreaţă, actriţă, fotomodel, prezentatoare de televiziune şi pictoriţă.
Încă din anii ’80 se făceau speculaţii privind sexualitatea Amandei Lear, dar şi a originilor ei, care erau pe rând când vietnameze, când ruseşti sau chiar chineze, dar şi engleze, franceze şi indoneziene.
Născută în Hong Kong, într-o familie de origine engleză/franceză (tatăl) şi asiatică/rusă (mama), Amanda a copilărit în sudul Franţei şi în Elveţia. Nu se ştie nici până acum dacă s-a născut în 1939 sau în 1946, certă este numai ziua de 18 noiembrie.
Încă de la 16 ani şi-a îndreptat atenţia către artă, plecând la Paris să studieze pictura. Se împrieteneşte cu cantaretul Brian Jones de la Rolling Stones, iar Amanda se aruncă în vârtejul vieţii de noapte londoneze, atât de binecunoscută.
Amanda Lear este cel mai bun exemplu de cum se poate construi o carieră având ca bază un zvon. Figura ei cu accente asiatice atrage atenţia lui Catherine Herle, directoarea unei prestigioase agenţii europene de modele, drept pentru care Amanda revine la Paris în 1965, pentru a prezenta colecţii semnate Paco Rabanne şi Yves St. Laurent. În această perioadă îl cunoaşte pe Salvador Dali, care şi-o doreşte ca model. Devine muza lui şi o prietenă apropiată a acestuia pentru următorii 15 ani.
În 1973 se îndrăgosteşte de cantaretul britanic David Bowie, cu care rămâne timp de un an şi, datorită lui, Amanda începe să cânte, făcându-şi pentru prima dată apariţia la începutul anilor ’70, ca model îmbrăcat fetişist pentru coperta unui album lansat de Roxy Music.
Se spunea că era transsexual, dar a mărturisit revistei Interview că acest zvon era doar un şiretlic al sponsorului ei, David Bowie, pentru a atrage atenţia.
În 1975 semnează primul contract cu o casă de discuri şi apare primul ei single, “La Bagarre”, cu un succes neaşteptat în discoteci. Au urmat foarte multe albume şi o carieră de invidiat, devenind un nume important în muzica disco în 1977, când a înregistrat “I Am a Photograph” în Germania, ajutată în producţie de Tony Monn.
VIZIONATI AICI :
Amanda etala o voce atât de gravă şi cu note atât de joase, încât mulţi s-au întrebat atunci dacă nu este într-adevăr bărbat.
Unii au pus acest lucru pe seama unei operaţii de schimbare a sexului. În ciuda tuturor zvonurilor, Amanda Lear este o combinaţie excitantă, ce a împins imaginaţia multor fani până dincolo de limite.
În 1981 a început să aibă propriile expoziţii de pictură, iar în 1982, magnatul italian Berlusconi i-a oferit prima slujbă de prezentatoare tv, transformând-o într-o adevărată vedetă.
1952: A încetat din viaţă poetul Paul Eluard (Eugene Grindel), reprezentant al suprarealismului; (n.1895).
1960: S-a nascut Kim Wilde, cântăreaţă şi textieră britanică.
1962: A încetat din viaţă fizicianul Niels Bohr, laureat al Premiului Nobel, în 1922, pentru teoria asupra structurii atomului.
S-a refugiat în SUA, în timpul celui de-al doilea război mondial si a participat la fabricarea primelor bombe atomice; (n. 7 octombrie 1885).
1963: Are loc premiera filmului istoric “Tudor”, în regia lui Lucian Bratu, film de referință în istoria cinematografului românesc care evocă mișcarea istorică de la 1821.
1963: Primul telefon cu taste este introdus în circuitul comercial din SUA.
1974: S-a nascut la Craiova, Lia Olguța Vasilescu, parlamentar român, in prezent primar al orasului Craiova.
1976: A decedat Man Ray (Emanuel Rabinovitch), pictor şi grafician, animator al grupării dadaiste din New York; fotograf de notorietate, a inventat tehnica raiografelor; (n. 27.08.1890).
1976: Parlamentul spaniol a aprobat un proiect de lege care viza revenirea la un regim democratic, dupa 37 de ani de dictatură.
1976: A încetat din viaţă pictorul şi graficianul Man Ray (Emanuel Rabinovitch), membru al grupării dadaiste din New York; (n. 27 august 1890).
1978: A avut loc cea mai mare sinucidere colectiva din timpurile moderne, in colonia de la Jonestown din Guyana (America de Sud), 913 de adepti ai sectei “Templul popoarelor”, dintre care 276 de copii, luandu-si viata.
Cel care i-a indemnat pe sectanti sa recurga la fatalul gest a fost liderul spiritual al acestora, Jim Jones, care a intemeiat secta in 1956 in Statele Unite. Majoritatea adeptilor a consumat o bautura cu cianura si sedative, iar cei care au refuzat au fost impuscati din ordinul lui Jones. Trupurile neinsufletite ale oamenilor erau imprastiate in intreaga colonie.
Sinciderea colectiva a survenit la scurta vreme dupa ce congresmanul american Leo Ryan a fost ucis in timp ce incerca sa afle ce se ascunde in spatele gardurilor coloniei intemeiate de liderul “Templul poparelor”.
Congresmanul a primit informatii despre violentele ordonate de Jones impotriva adeptilor sai, astfel incat s-a deplasat in Guyana impreuna cu o echipa de jurnalisti pentru o ancheta la fata locului.
Ryan a ajuns in Jonestown in 17 noiembrie si i-a intervievat pe cativa dintre sectanti in legatura cu viata in colonie.
Pe cand dorea sa paraseasca zona, politicianul a fost prima data atacat cu un cutit si apoi impuscat de o garda de corp a liderului spiritual.
Stiind ca acest incident va avea repercusiuni grave, Jones le-a ordonat adeptilor sai sa isi curme viata, chiar el servindu-le “cocktail-ul” mortal. Jones s-a sinucis si el tragandu-si un glont in cap.
Fortele de ordine au fost alertate de unul dintre membrii sectei care a reusit sa evadeze din colonie in timpul ritualului, acestea intrand in Jonestowan a doua zi dupa sinuciderea colectiva.
Imaginile de la fata locului au socat lumea intreaga, corpurile celor peste 900 de oameni fiind cazute unul langa celalat in jurul celui care le-a fost lider. Mai putin de 12 persoane au reusit sa scape din iadul creat de intemeietorul “Templului popoarelor”.
Jim Jones s-a facut remarcat in anii’ 50 cand a infiintat secta care propovaduia egalitatea raselor, fapt ce a atras o multime de americani de culoare.
Numarul adeptilor a crescut de la an la an, Jones folosindu-se de charisma sa si de diverse tertipuri, inclusiv false vindecari miraculoase. Secta a fost obiectul unei anchete in anii ’70, Jones fiind acuzat de evaziune fiscala, dar si de abuzuri fizice si psihice asupra membrilor.
Datorita acestor acuze, Jones a decis sa se retraga si, in 1978, a pus bazele coloniei agricole in jungla din Guyana, un loc ferit de ochii autoritatilor si presei.
1989: Peste 50.000 de bulgari ies in strada la Sofia, cerand reformarea regimului comunist.
Un astfel de protest în Bulgaria ar fi fost de neconceput cu doar o lună în urmă.
A fost cea mai mare demonstraţie din Bulgaria postbelica, protestatarii scandand : “Vrem democraţie acum!” si cerand alegeri libere, o nouă Constituţie şi demiterea membrilor conservatori din Biroul Politic al Partidului Comunist.
1991: A încetat din viaţă Gustav Husak, om politic cehoslovac, fost preşedinte al Cehoslovaciei; (n. 1913).
1992: A încetat din viaţă prozatorul si traducatorul român Radu Tudoran, fratele scriitorului Geo Bogza (romanele de succes “Toate pânzele sus”, “Maria şi marea”); (n. 8 martie 1910, Blejoi, jud.Prahova).
2002 : Bursa de Valori București a fost admisă ca membru corespondent al Federației Europene a Burselor de Valori, care cuprinde 31 de membri plini și 8 asociați din rândul burselor mari din Europa.
2002: Se deschide primul muzeu de matematică din lume în orasul Gießen, din Germania.
2002 : A încetat din viaţă actorul James Coburn (a primit Premiul Oscar în anul 1998, pentru cel mai bun actor în rol secundar din filmul “Affliction”); (n. 31 august 1928).
2006: Senatul SUA votează în favoarea unei noi extinderi a NATO.
2010: A încetat din viaţă astronomul american de origine britanică, Brian Marsden, celebru pentru studiile asupra cometelor şi care a contribuit la retrogradarea lui Pluto în categoria planetelor pitice; (n. 5 august 1937).
18 noiembrie este in Letonia – Ziua naţională, ziua proclamarii independenţei (1918).
In Sultanatul Oman – Ziua naţională. Aniversarea zilei de naştere a sultanului (1970).
2012: Papa Tawadros al II-lea (Teodor) al Alexandriei (Egipt), devine al 118 – lea Papă al Scaunului Apostolic al Sfântului Evanghelist Marcu, al Bisericii Ortodoxe Copte.
CALENDAR CRESTIN ORTODOX
Sfantul Mucenic Platon
Sfantul Mucenic Platon s-a nascut in partile Galatiei, in cetatea Anghira. Pentru ca se arata marturisitor al invataturii lui Hristos, a fost supus la diverse suferinte fizice din porunca guvernatorului Agripin: i s-au pus pe piept bucati de fier incins, trupul sau a fost aruncat in foc, smoala, untdelemn incins, etc.
Dupa multe patimiri, guvernatorul il sfatuieste pe Platon “ca e timpul sa se abata de la moarte spre viata”, adica sa se inchine idolilor si sa scape de moartea venita prin chinuri.
La auzul acestor cuvinte, Platon a raspuns: “Bine ma inveti Agripine ca sa ma abat de la moarte spre viata, caci fug de moartea cea vesnica si caut viata cea fara de moarte… Nici focul, nici ranile, nici mania fiarelor, nici taierea madularelor nu ma vor desparti pe mine de Dumnezeul cel viu; pentru ca nu iubesc veacul acesta de acum, ci pe Hristosul meu, Care pentru mine a murit si a inviat”.
Dupa ce a petrecut optsprezece zile fara mancare si fara apa, i s-a taiat capul.
Tot astazi, Biserica face pomenirea:
– Sfantului Mucenic Romano, diaconul din Palestina;
– Sfantului Mucenic Zaheu, diaconul Bisericii Gadiri;
– lui Alfeu.
VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY
http://www.youtube.com/watch?v=5XqUaBYS_V0
Bibliografie (surse) :
-
Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
-
Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.
-
ziarul lumina.ro
-
e.maramures.ro;
-
Istoria md.;
-
Istoriculzilei blogspot.com;
-
Jurnalul.ro;
-
Mediafax.ro;
-
wikipedia.org