CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Limba dacilor

Latina a supraviețuit prin limbile pe care le-a generat. Reputatul lingvist român Alexandru Rosetti, spunea că limba română este limba latină, așa cum aceasta s-a modificat, după ce a fost adusă în Dacia prin cucerirea acestei provincii de către Traian.

Limba franceză este limba latină, așa cum aceasta s-a modificat, după ce a fost adusă în Galia. Și așa mai departe.

Rămasă în Italia, latina se modifică de asemenea, devenind altă limbă: italiana. Nu mai poate fi numită limba latină !

Ea este pe picior de egalitate cu celelalte limbi, cu celelalte „variante” ale latinei.

Stim – sau putem presupune cu argumente suficient de verosimile – ca limba traco-dacilor era inrudita cu cea a stramosilor albanezilor de astazi.

 E de altfel de presupus ca dacii, getii, tracii NU vorbeau o singura limba, ci dialecte sau limbi inrudite si poate (POATE, dar nu stim), suficient de apropiate pentru a face posibila o intelegere  intre diversele triburi.

Faptul că dacii şi geţii, aparţinători ai neamului trac, vorbeau aceeaşi limbă, este confirmat de o serie întreagă de autori antici.

Strabon, de pildă, în Geografia, arată că “Partea inferioara a fluviului, până la Pont, ei o numesc Istru.

Dacii au aceeaşi limba ca şi geţii. Aceştia sunt mai bine cunoscuţi de eleni, deoarece se mută des de pe o parte pe alta a Istrului”.

Este insa totusi implauzibil ca in antichitate sa se fi vorbit o singura limba pe un teritoriu atat de întins care e cel al Romaniei de azi si al nordului Balcanilor.

Ajunge doar sa ne gandim ca in vremea cuceririi Daciei, in Italia insasi, in imprejurimile Romei imperiale, inca se mai vorbeau limbi total diferite de latina, unele inrudite cu aceasta, precum osca, umbriana sau falisca, altele fara a avea nicio legatura cu acestea, apartinand unei familii lingvistice neidentificate inca, cum e nedescifrata etruscã.

Ca si in Galia, Iberia, etc., unificarea lingvistica a teritoriilor cucerite în Dacia s-a produs datorita latinizarii.

Inrudirea limbii (limbilor) dacilor cu dialectele stramosilor albanezilor, e facuta plauzibila de numeroasele similitudini lexicale dintre romana de azi si albaneza, dar mai ales –asa cum am aratat-o intr-un studiu aparut in Essays in Memory of Ioan Petru Culianu (Bucuresti, Nemira, 2001), care poate fi citit in rezumat aici :

https://www.facebook.com/note.php?note_id=229309630419924

… mai ales de faptul ca latinizarea celor doua limbi, romana si albaneza, s-a petrecut in acelasi fel si in acelasi timp si ca structura lor gramaticala a evoluat in paralel in mod similar, intr-asa masura incat ea e si astazi identica in româna si albaneza, influentand chiar in istoria inca recenta limbile slave din Balcani.

 

Istoricii Constantin şi Hadrian Daicoviciu susţin că dacii cunoşteau scrisul, fapt demonstrat de descoperirile arheologice, printre care cea din Sarmizegetusa Regia, a unui vas ştanţat cu inscripţia „Decebalvs Per Scorilo”, scrisa cu litere latine.

Unii autori antici, cum ar fi Androtion, susţineau că tracii şi, implicit, dacii, nu ar fi cunoscut scrierea. Alţii, cum ar fi, de pildă, Claudius Aelianus, în lucrarea Felurite istorioare, sunt de părere că teoria primilor este falsă. De altfel, Aristotel, contemporan al lui Androtion, scrie, în Probleme:

“De ce se numesc legi unele cântece? Oare pentru că înainte de cunoaşterea literelor se cântau, ca să nu se uite, precum era obiceiul la agatârşi?”.

Trebuie menţionat că neamul agatârşilor (originea lor este încă dezbatută între teoriile care le atribuie descedenţă scito-iraniană şi cele care îi consideră traci) era localizat de Herodot la izvoarele Mureşului şi, din moment ce Aristotel vorbeşte despre “cunoaşterea literelor” la un moment dat, se poate concluziona că autohtonii din zonă utilizau scrierea. Un alt autor antic, Iordanes, în lucrarea sa, Getica, arată că unele din legile naturii ale lui Deceneu au fost transcrise, probabil de preoţii pe care acesta îi conducea.

Dovezi ale faptului că geto-dacii cunoşteau scrisul stau şi relatări ale unor istorici romani. Dio Cassius (Istoria romană), spre exemplu, povesteşte că lui Traian, în apropiere de Tapae, în timpul războiului daco-roman, reprezentanţii neamului dac al burilor i-au înmanat “o ciupercă mare”, pe care era scris, cu caractere latine, un text ce-l îndemna pe împarat “să se întoarcă şi să facă pace”.

Un alt autor, Iamblichos (circa 245- circa 325 d.Hr.) scrie:

„Pentru că i-a instruit pe Getae în aceste lucruri şi pentru că a avut pentru ei legi scrise, Zalmoxis a fost considerat cel mai mare dintre zei.”.

Dacă, aşa cum susţin unii, mai ales latinişti, prin propovăduirea creştinismului în limbile greacă sau latină s-a înlocuit limba dacilor, înseamnă că, deoarece acelaşi lucru s-a petrecut şi la alte popoare, cel puţin din Imperiul Roman, toate acestea ar trebui să vorbească azi doar două limbi: greaca sau latina, ceea ce, evident, este infirmat de realitate.

În afară de logică, există şi mărturii istorice cu privire la predicarea creştinismului în limbile localnicilor.

În unul dintre studiile sale despre versiunea tracă a Evangheliilor, Bruce Metzger afirmă în mod accentuat că Sfântul Irineu de Lyon a vorbit şi predicat în limba locală, celtică, tot aşa cum Fericitul Augustin în Hippo a vorbit în punică, limba localnicilor.

În anul 359, Sfântul Ioan Hrisostom a rostit o predică pentru goţii care trăiau în Constantinopol cu ajutorul unui translator.În acea predică, el face menţiune specială cu privire la folosirea limbilor locale în scopul răspândirii creştinismului:

„Unde sunt acum Platon, Pitagora şi ceilalţi filosofi ai Atenei? Uitaţi! Unde sunt învăţăturile pescarilor şi ale făcătorilor de corturi?

Ele nu sunt doar în Iudeea, ci ele strălucesc mai tare ca soarele şi în limbile barbarilor, precum aţi auzit astăzi. Sciţi, şi traci, şi sarmaţi, şi mauri, şi indieni, şi cei ce locuiesc la extremităţile pământului filosofează despre aceste lucruri ce s-au menţionat, avându-le traduse fiecare în limba lor maternă“.

E. Lozovan, în lucrarea „Dacia Sacra”, atestă faptul că besii, un important trib tracic, spuneau rugăciuni creştine în limba lor.

Dacă Evanghelia a fost tradusă şi predicată la naţiuni mai mici şi mai puţin cunoscute ca tracii şi geto-dacii (cum ar fi nubienii, sogdienii, georgienii), cu atât mai mult este de presupus că o naţiune ca cea a tracilor, cea mai mare după a inzilor, după spusele lui Herodot, puternică şi civilizată (Tracia a fost patria poeziei, a muzicii şi a religiei), a fost o ţinta prioritară a misionarilor creştini.

La începutul secolului al IV-lea, populaţia nativă a Traciei n-a fost romanizată, afirmă Bruce Metzger, iar creştinismul avansa acolo în mod remarcabil, fapt menţionat de Heliodorus într-o scrisoare către Fericitul Ieronim, aflat pe atunci în Palestina.

În ce limbă predica episcopul Evangelicus la Tomis? Deşi istoricul Morton Smith de la Columbia University susţine că în secolul al VI-lea cele patru Evanghelii erau deja traduse în limba tracă, noi credem că, dacă la alte popoare mai puţin cunoscute ele s-au tradus mai devreme, în limba tracă probabil că Evangheliile s-au tradus în timpul când primul episcop de Tomis, Evangelicus, este menţionat (sfârşitul secolului al III-lea), dacă nu chiar mai devreme.

Pe de altă parte, dacă luăm de bună afirmaţia că în secolul al VI-lea Evangheliile erau deja traduse în limba tracă, dar că, spre deosebire de alte limbi unde Evangheliile au reprezentat prima literatură scrisă, în limba tracă după cum şi în latină existau scrieri anterioare, nu vedem de ce traducerea Evangheliilor ar fi trebuit să aştepte până în secolul al VI-lea.

Dacă limba tracă e pusă de Morton Smith alături de limba latină, în acest context ea poate fi alături şi de greacă.

Şi dacă în ultimele două Evangheliile s-au tradus în zorii răspândirii creştinismului, nu există argumente de ce ele n-ar fi fost traduse şi în limba  tracă tot atunci.

Traducerea Evangheliilor în tracă, mai veche de secolul al VI-lea Totodată, dacă traducerea Evangheliilor a dat naştere la o înflorire literară ulterioară de factură creştină, cum afirmă Morton Smith, şi dacă am lua de bună ipoteza că Evangheliile s-au tradus în tracă în secolul al VI-lea, cum poate limba tracă să dispară în acelaşi secol, cum susţine W. Tomaschek, B. P. Hasdeu şi mai târziu I. I. Russu, dacă o întreagă literatură creştină tocmai atunci înflorea?!

Deşi prea timidă, concluzia lui Lozovan că pe ţărmurile Dunării Biserica creştină nu a fost nici de factură latină, nici greacă şi că învăţătura creştină s-a răspândit şi s-a practicat în limbile locale vine puternic în sprijinul ideii că traducerea Evangheliilor şi a textelor creştine s-a făcut în limba tracă încă din zorii creştinismului, iar pe de altă parte că limba tracă nu s-a stins în secolul al VI-lea, ci, dimpotrivă, prin impulsul dat de noile scrieri creştine, a continuat mult după aceea.

Având în vedere această problemă, nu trebuie uitat caracterul eminamente psihologic al misiunii creştine.

Misiunea se adresează minţii şi inimii. Minţii, pentru înţelegere la nivel intelectual, atât cât se poate înţelege, a conţinutului propovăduirii evanghelice, şi inimii, pentru angajarea simţirii în vederea aplicării în viaţa cotidiană a preceptelor învăţăturii de credinţă.

Dimensiunea emoţională este absolut esenţială într-un astfel de context, întrucât orice religie ţinteşte trăirea, crearea unui modus vivendi, altfel ea se reduce la o filosofie sau la un sistem oarecare de gândire.

Acest lucru este valabil în mod special în cazul religiei creştine, câtă vreme ea este centrată pe, şi izvorăşte din iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui.

Liturghie în limba traca.

Ţinând cont de aceste consideraţii, se înţelege de ce era aşa de important ca misiunea evanghelică să se facă în limba locală a poporului, chiar dacă la alt nivel ea se făcea şi într-o altă limbă suprapusă, de împrumut, cum ar fi cea a colonizării culturale sau militare.

Se spune că în orice ţară ai fi, oricâte limbi ai cunoaşte, chiar dacă împrejurările fac ca în viaţa de fiecare zi să vorbeşti curent o altă limbă, ca în cazul emigrării, atunci când te rogi, te rogi în limba maternă.

Excepţii de la regulă pot exista, desigur. Important este că religia ţinteşte mintea şi inima omului, şi accesul total, profund la acestea se face nu printr-o limbă străină, impusă, uneori urâtă de localnici, ci prin limba lor de baştină.

Câtă vreme dacii liberi din afara graniţelor imperiului au atacat fără încetare pe romani şi câtă vreme răscoalele interne ale dacilor din teritoriul colonizat au avut loc fără încetare, se înţelege că dacii îi urau pe cotropitori şi, implicit, şi limba latină folosită de ei, în afară doar de cazul în care foloseau cu toţii aproximativ aceeaşi limbă.

E bine de remarcat că, dacă se traducea Evanghelia în limbile materne ale populaţiilor imperiului, cu atât mai mult Liturghia şi predica se făceau în aceeaşi limbă locală.

Ar fi ilogic să gândim că s-a tradus Evanghelia în limba localnicilor, dar li se slujea şi li se predica într-o limbă pe care ei n-o cunoşteau !

Surse://ziarullumina.ro/; http://adevarul.ro/;

16/11/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Pe un teritoriu rupt de Țara-Mamă România, nu poate fi construit un stat viabil

Ana Guțu: A fost odată un stat pe nume Republica Moldova. Nu poți pe un teritoriu, separat de Țara-Mamă România, să construiești un stat

A fost odată un stat pe nume Republica Moldova. A fost format acest stat în 1991. Semnatarii declarației de independență, în loc să voteze revenirea teritoriului ocupat de sovietici la România, au preferat să se joace „de-a propria țară”.

Au imaginat instituții, s-au jucat de-a parlamentul și guvernul, s-au jucat de-a războiul în 1992, ca să semneze actul rușinos prin care o parte din teritoriu a revenit ocupantului rus.

Tot jucându-se de-a statul, autoproclamații guvernanță, s-au pricopsit cu instrumente democratice pentru a-și justifica existența. Ei nu uitau să prostească poporul.

L-au lipsit de energie mai ieftină din țara-mamă România, l-au „atârnat” de gâtul Rusiei prin propaganda informațională, au drogat cetățenii rătăciți în propria lor istorie cu snoave despre alegerea președintelui de întreg poporul, pentru a-i menține dependenți de un „tătuc” atotputernic și atotștiutor.

În toți acești 24 de ani, jocul de-a statul nu a făcut decât să sărăcească poporul, să-l aducă la sapă de lemn, metodele și mijloacele de furt generalizat din buzunarele oamenilor simpli transformând-se într-un crez al tuturor partidelor, ce râvneau la guvernare.

Partidele politice se jucau de-a doctrinele: care își spuneau de stânga, care își spuneau de dreapta, care se băteau cu pumnul în piept mai să-și rupă de pe ei cămașa patriotardă cu buzunare adânci pentru furat în spate.

Tot jucându-se așa, au atras atenția Europei, care, într-un elan cutezător, a crezut în lașii guvernanți de pe Bâc. Europa nu este naivă, dar a sperat că statul-„jucărie” Republica Moldova, se poate integra în marea familie europeană.

Mare greșeală! Nu poți pe un teritoriu, separat de Țara-Mamă România, să construiești un stat. Acest teritoriu a fost supus unei ocupații sovietice acerbe, unei deznaționalizări fără precedent, poporul a pierdut memoria istorică și genetică de neam românesc.

A fost război. Cel de-al doilea mondial. Națiunea românească a pătimit. După război națiunile europene au decis cum să-și construiască viitorul. Unele s-au reîntregit – națiunea germană, altele s-au separat – țările din imperiul iugoslav.

Națiunea română e unica din națiunile europene, care se zbuciumă din cauza decimării.

Dezgustul, suscitat în ultima perioadă de termenul „negocieri pentru un nou guvern”, este echivalent cu plictisul, ce-l apucă pe un copil când nu-și mai dorește vechea jucărie de pluș, sau, mai nou, demodatul telefon mobil. Toți actorii actuali din politica de pe Bâc, de fapt, sunt panicați de UN SINGUR lucru: dispariția statului-bagatelă, statului-banditesc și mafiot, Republica Moldova.

Căci, vorba multor dintre ei: „Cine vom fi noi după unire cu România?” Răspunsul e la suprafață: niște neica-nimeni, hoți și netoți, viitori ocnași, căci vor răspunde odată și odată pentru nelegiuirile comise.

Unirea Republicii Moldova cu România este mântuirea cetățenilor, puținilor și disperaților, care au mai rămas în acest teritoriu uitat de mila lui Dumnezeu.

16/11/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 16 NOIEMBRIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

16 noiembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

Anul 42 î.Hr : S-a nascut Tiberius, al doilea împarat roman, fiul adoptiv al lui Cezar Augustus.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tiberius Caesar Augustus s-a nascut la 16 noiembrie 42 i.Hr. si a domnit de la moartea lui Augustus din anul 14, până la moartea sa in 16 martie  37.

 

 

 

 

 

498: A murit Papa Anastasie al II-lea. A  fost Papa  al Romei în perioada 24 Noembrie 496 pana la decesul sau.

 Spre deosebire de predecesorii săi, a încercat o reconciliere cu Biserica din Răsărit, deschizând chiar o ambasadă la Constantinopol.

 

 

 

 

 

 

534: Este publicata a doua revizuire şi ultima, a faimosului Cod de Legi, Codex Justinianus.

 

 

 

 

 

Sf. Iustinian

 

Flavius Petrus Sabbatius Justinianus, zis “cel Mare”, a fost împăratul Bizantului  în perioada 527- 565.

 

 

 

S-a nascut in anul 482, într-o familie de țărani traco-romani, in provincia romana Iliria. Iustinian a incercat să reconstruiască Imperiul Roman (creștinat însă),  prin unirea celor două parti ale sale, cea de apus cu cea de răsărit.

A reușit în parte prin generalul său Belisarie, care a cucerit Peninsula Italică și nordul Africii. Una dintre cele mai mari dintre  realizările sale,  a fost  constituirea în anul 529 a unei comisii de eminenti juristi, condusa de  marele avocat si expert in drept, Trebonian, care avea drept scop codificarea dreptului roman si adaptarea de noi legi, adaptate  la realitatile timpului.

 Codex Justinianus a ramas pentru totdeauna in istorie legat de numele marelui imparat.

 

 

 

 

 

1272: A murit  Regele Henric III al Angliei; (n. 1 octombrie 1207).

 A  fost fiul regelui Ioan al Angliei si a domnit 56 de ani, din 1216 până la moarte sa.Henric  a fost foarte evlavios și a păstrat o vie recunoștință papei pentru protecția acordată pe vremea minorității sale.

S-a recunoscut vasalul acestuia și a favorizat încălcările Romei în dauna clerului englez. Nepopularitatea regelui s-a accentuat treptat timp de 30 de ani, cu toate ca in timpul domniei sale Anglia a prosperat.

 Marele său monument este  Westminster Abbey este cea mai veche și mai faimoasă dintre bisericile din Londra.

Acolo a fost un locaș de cult încă din secolul al VII-lea, când conform legendei, Sf Petru a fondat o biserică care purta numele lui. Clădirea actuală este rezultatul reconstrucției care a fost începută de Henry III în 1245.

 

 

 

 

1364: A murit domnitorul  Nicolae Alexandru al Munteniei (domnie începută la 1352).

 Nicolae Alexandru a fost fiul şi urmaşul voievodului Basarab I  Intemeietorul.

 

 

 

 

 

Nicolae Alexandru a dus o politică de consolidare a statului şi a înfiinţat prima mitropolie a Munteniei (1359), primul mitropolit fiind Iachint de la Vicina.

Noua eparhie urma sa aibă în fruntea sa mitropoliți numiți de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului și să intre în randul mitropoliilor ortodoxe.

Înființarea Mitropoliei Ungrovlahiei este actul cel mai semnificativ al domniei lui Nicolae Alexandru , act prin care s-a stabilit clar apartenența confesională a Țării Românești la Ortodoxie.

 

 

 

 

 

 

 1364: Vladislav I  urca pe tronul Tarii Romanesti. 

 Cunoscut și sub numele de Vlaicu Vodă, a domnit pană în 1377.

Vlaicu s-a îngrijit de dezvoltarea economică a ţării şi a întreţinut relaţii strînse cu suveranii bulgari şi sarbi.

 

 

 

 

 

 

A acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude tinuturile Amlas, Severinul si Fagarasul.

Noul voievod va adăuga la titlurile moștenite și pe acelea de Ban de Severin (1368) și Duce de Fagaras (1369), deși s-a aflat, încă de la urcarea pe scaun sub amenințarea permanentă a coroanei angevine.

Astfel, în 1365, intr-o proclamație regală maghiara,Vlaicu era considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a însușit un titlu ce nu-i aparținea.

 

1485:  Ștefan cel Mare îi învinge in lupta de la Cătlăbuga pe otomanii care apărau cetatea Chilia (azi în Ucraina). Au rămas pe cîmpul de luptă 8.000 de turci și 3.000 de creștini. Armata moldoveană a fost victorioasă, dar Ștefan nu a mai  avut forta necesara  să-și continue acțiunile în vederea recuperării Chiliei.

În primăvara anului următor (1486) o numeroasă armată otomana în frunte cu Baly-beg, invadează din nou  Moldova, intenționînd s-o supună. si  înainte de toate, să-l detroneze pe Ștefan. În bătălia de la Șcheia (1486) moldovenii conduși de Ștefan  i-au biruit pe turci și de această dată, omorandu-l pe Hronoda (Hroiot), pretendentul la tron adus de turci

 

 

1532: Conchistadorul spaniol Francisco Pizarro il captureaza pe împăratul incas  Atahualpa în bătălia de la Cajamarca.

 

 

 

 

 

1632: In Războiul de treizeci de ani, moare in lupta in  Bătălia de la Lützen, regele Suediei, Gustav al II-lea Adolf (n. 19 decembrie 1594).

Provenea  din familia Wasa, fiind rege al Suediei între anii 1611 – 1632.

 

 

 

 

A fost un rege cu importanță deosebită pentru istoria Suediei în general și în mod deosebit datorita participarii la Razboiul de treizeci de ani, care a contribuit prin acțiunile lui politice și militare la  hegemonia suedeză  în nordul Europei, în secolul XVIII-lea.

 

 

 

 

 

 

1643: Se încheie la Alba Iulia, in Transilvania,Tratatul de alianţă dintre Transilvania, Suedia şi Franţa.

Conform Tratatului, Transilvania primeşte subsidii pentru întreţinerea armatei în vederea luptei împotriva Imperiului habsburgic.

 

 

 

 

 
1717: S-a nascut Jean le Rond d’Alembert, matematician şi enciclopedist francez; (d. 29.10.1783).

 

 

 

 

1766 : S-a nascut  Rodolphe Kreutzer, violonist şi compozitor francez, căruia Beethoven i-a dedicat  ”Sonata pentru pian şi vioară, Opus 47″, cunoscută ca “Sonata Kreutzer”; (m. 6 ianuarie 1831).

 

 

 

 

1797: A murit regele  Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei; (n. 1744).

 

 

 

 

 

1816: S-a născut patriotul si revolutionarul român Andrei Mureşanu.

 

 

 

 Andrei Mureşanu, poet, traducător şi esist român, autorul poeziei “Un răsunet” cunoscută sub numele “Deşteaptă-te române”.

La 16 noiembrie 1816 s-a născut Andrei Mureşanu, poet, traducător şi eseist, unul dintre fruntaşii Revoluţiei române de la 1848 şi autor al poeziei “Un rasunet”, cunoscută sub numele “Desteaptă-te române”, care a devenit imnul naţional al României după 1989.

S-a născut în Bistriţa, iar studiile generale le-a urmat la scoala săsească, iar cele liceale la instituţia de învăţământ a călugărilor piarişti din localitate. A plecat la Blaj, unde din 1832, a început să studieze filosofia şi teologia, printre profesorii săi fiind Timotei Cipariu şi Simion Bărnuţiu.

S-a stabilit apoi în Braşov şi a început să lucreze ca institutor la şcoala română condusă de George Bariţiu şi apoi ca profesor de gimnaziu. În această perioadă a început să colaboreze cu diverse publicaţii.

 A participat la Revoluţia de la 1848 din Ardeal, după care s-a mutat în Muntenia şi a devenit translator la buletinul oficial al guvernului, scriind însă şi numeroase ode şi imnuri pentru reprezentanţii imperiali din Viena.

În 1862 şi-a publicat volumul de poezii, carte premiata de către Astra. După pensionare, s-a retras în Braşov, decedând în 24 octombrie 1863.

Aflati mai multe despre Andrei Mureşanu aici…

 

 

 

 

 

 

1849: Un tribunal rus l-a condamnat pe marele scriitor rus Fiodor Dostoievski la moarte, pentru activităţi anti-guvernamentale; execuţia lui a fost anulată în ultimul moment, pedeapsa fiind comutată în exil în Siberia.

 

 

 

 

 

 

Fedor Mihailovici Dostoievski – n. 30.10. 1821 (S.N. 11 noiembrie) – d. 28 ianuarie 1881 (S.N. 9 februarie), St. Petersburg, Rusia).

Dostoievski a fost arestat și închis în 1849  pentru activități antistatale împotriva țarului Nicolae I. Pe 16 noiembrie, a fost condamnat la moarte pentru legăturile cu un grup de intelectuali, tineri fourieriști, condusi de Mihail Petrașevski, în  intrunirile  cărora se purtau discuții subversive. Împreună cu ceilalti condamnați, a fost transportat în piața unde aveau loc execuțiile și trecut prin toată procedura de anunțare a condamnării la moarte prin împușcare.

După patru ani de  katorga, urmați de alți cinci de serviciu militar obligatoriu, revine la Petersburg și își reia activitatea literară.

Katorga a fost un sistem de detenție grea în coloniile  penitenciare ale  Imperiului Rus. Prizonierii erau trimiși în lagăre din zonele îndepărtate, nepopulate ale Siberiei, fiind forțați să presteze munci grele. Sitemul katorga a început să funcționeze din secolul al XVII-lea și a fost preluat de bolșevici, fiind transformat în ceea ce avea să fie numit în epoca sovietică Gulag.

Cea mai obișnuită ocupație în katorgi era mineritul și exploatarea lemnului. Unul dintre proiectele realizate cu munca prizonierilor din katorga a fost drumul de căruțe Amur (Амурская колесная дорога), considerat un succes al organizării muncii penale.

 

 

 

 

 

 1855: Exploratorul britanic David Livingstone este primul european care ajunge la cascada Victoria (Mosi-oa-Tunya) din Africa.

 

 

 

 

 

 

1868: In Romania, este investit guvernul prezidat de Dimitrie Ghica,care isi desfasoara activitatea intre 16 noiembrie 1868 – 2 februarie 1870.Guvernul era unul de coaliţie între conservatori şi liberal-democraţi.

 

 

 

 

 

1881: La Bucureşti a fost înfiinţată Facultatea de Teologie ortodoxă.

 

 

 

 

1885: George Eastman, fondator al companiei Kodak, a inventat în SUA pelicula de nitroceluloză, pentru  imprimarea de imagini.

 

 

 

 

1903: S-a nascut  in localitatea Vladeni, profesorul de teologie Dumitru Staniloae, membru al Academiei Române, considerat unul dintre cei mai de seama gânditori crestini din lume.

A fost închis de regimul comunist în perioada 1958–1963 (“Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos”, “Teologia dogmatica ortodoxa”); d. 5 octombrie 1993).

 

 

 

 

In anul 2003, UNESCO a înscris numele teologului român Dumitru Staniloaie în calendarul aniversarilor culturale, marcând 100 de ani de la nasterea celui numit „teologul dragostei crestine”.

 

 

1907: Oklahoma devine cel de-al 46-lea stat american, la care au aderat cinci triburi de  amerindieni, care au devenit cetățeni americani.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1916: Are loc Bătălia de la Neajlov şi Argeş (Bătălia pentru Bucureşti), cea mai mare operaţiune militară pe frontul românesc în 1916 din cadrul Primului Război Mondial, ultima încercare a armatei române comandată de generalul Prezan de a apăra Bucureştii.

 

 

 

 

 

 

 

La 16-20 noiembrie 1916 are loc Bătălia de la Neajlov şi Argeş (Bătălia de la Bucureşti), cea mai mare operaţiune militară pe frontul românesc în 1916 din cadrul Primului Război Mondial, ultima încercare a armatei române comandată de generalul Prezan de a apăra Bucureştii.

Cele mai violente lupte din timpul marii operaţiuni militare s-au dat la Călugăreni, 16-17 noiembrie. După un succes iniţial, armata română, copleşită numeric şi tehnic, este nevoită să se retragă, lăsînd Bucureştii în mîna armatelor inamice.

 

 

 

 

 

 1933: Statele Unite si URSS au stabilit relatii diplomatice.

 

 

 

 

1944: S-a nascut Radu Nunweiller, fotbalist si antrenor român.

 

 

 

 

1945: In timpul Conferintei de la Londra, a fost creata Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO), institutie specializata a ONU, cu sediul la Paris.

 

 

 

 

 

 

La data de [16 noiembrie 1945 reprezentanţii a 44 de state participante la Conferinţa de la Londra au semnat Actul constitutiv al UNESCO; a intrat în vigoare pe 4 noiembrie 1946. România a aderat la 27.07.1956.

 

 

 

 

 

 

1948:  S-a nascut  Ion Cristoiu, ziarist si scriitor (n. comuna Gagesti, jud.Vrancea).

 

 

 

 

1957: Începe la Moscova, consfătuirea reprezentanţilor partidelor comuniste din 64 de ţări.

Se adoptă o declaraţie care condamnă “revizionismul” în general, iar în mod special “revizionismul” iugoslav.

 

 

 

 

 

 

1960: Actorul american Clark Gable, supranumit “The King”, a incetat din viata la 59 de ani. A fost laureat al Premiului Oscar în anul 1934 . A rămas în istoria cinematografului mondial prin interpretarea rolului Rhett Butler din celebrul film “Pe aripile vântului”; (n. 01.02.1901).

 

 

 

 

 

1967: S-a nascut  George Cristian Maior, fost politician român care in prezent ocupa functia de director SRI.

 

 

 

 

1974: Conferinta Alimentara Mondiala adopta Declaratia universala pentru eliminarea definitiva a foametei si malnutritiei, însusita si de Adunarea Generala a ONU din 17.12.1974.

 

 

 

 

 

1979: Primul-ministru al Marii Britanii Margaret Thatcher, a dezvaluit  ca Sir Anthony Blunt, un fost ofiţer din serviciile  de securitate şi consilier personal de arta al Reginei, a fost   ”al patrulea spion ” din grupul spionilor sovietici de la Cambridge”, alaturi de Guy Burgess, Donald Maclean  şi “Kim” Philby.

 

 

 

 

 

Anthony Blunt

 

 

 

 

 

 

Anthony Blunt a fost consilier de arta de a Reginei, până s-a pensionat in 1972.

Doamna Thatcher a arătat  ca Blunt a mărturisit înca din  1964 activitatile sale de spionaj, insa în urma  unui acord secret cu autoritatile statului, i-a fost acordata imunitate.

 

 

 

 

 

1979: A inceput sa circule in Bucuresti primul tren de metrou din Romania, atunci cand s-a dat in folosinta pentru testari primul tronson al Magistralei 1 intre statiile “Timpuri Noi”si“Semanatoarea”.

 

 

 

 

 

Image result for tren metrou bucuresti photos

 

Lungimea liniei era de 8,63 kilomteri si avea 6 statii, intinzandu-se de-a lungul raului Dambovita.

Ideea realizarii unei retele de metrou in Bucuresti data din anii ’30 si ii apartinea inginerului Dimitrie Leonida, insa abia in 1975 aceasta a fost pusa in practica, prin stabilirea proiectantului si a constructorului (“Intreprinderea Metroul Bucuresti”).

 La numai doi ani de la darea in folosinta a primului tronson, a fost inaugurat si al doilea de 10 kilometri lungime si cu 6 statii intre “Timpuri Noi” si “Republica”.

Reteaua a fost realizata in totalitate pe baza studiilor specialistilor romani si cu echipamente autohtone.

In prezent, transportul cu metroul este organizat pe patru linii principale (magistrale) cu o lungime operationala de peste 62 de kilometri si cu 45 de statii. Pentru asigurarea transportului zilnic sunt puse in circulatie 50 de trenuri, numarul calatorilor intr-o zi lucratoare fiind de circa 350.000-400.000.

 

 

 

 

 

1988: A fost adoptată Declaraţia de suveranitate a Republicii Estonia, prin care se recunoştea supremaţia legilor estoniene asupra celor unionale.

 

 

 

 

 

1988: Benazir Bhutto este aleasă în funcţia de prim ministru al Pakistanului, pe care a deţinut-o în legislaturile 1988-1990 şi 1993-1996, fiind prima conducătoare politică a unei ţări musulmane.

 

 

 

 

1990: Prin fuziunea Partidului Democrat al Muncii cu Partidul Socialist, a aparut in Romania Partidul Socialist al Muncii condus de Ilie Verdet.

 

 

 

 

 

1994: Delegatia Permanenta a PDSR a hotarit ca Partidul Solidaritatii Sociale condus de Miron Mitrea sa fie asimilat de partidul de guvernamant. Liderul lui a devenit membru PDSR, ulterior fiind numit in functia de vicepresedinte.

 

 

 

 

 

 

1994: Helmut Kohl este învestit în funcţia de cancelar al Germaniei reunificate.

 

 

 

 

 

1997:  Fostul secretar general al ONU, Boutros Boutros- Ghali, a fost ales primul preşedinte al organizaţiei ţărilor francofone.

 

 

 

 

 

 

1998: Primarul ales al Bucurestiului, Viorel Lis, a depus juramantul, dupa ce a fost validat in functia de primar general de catre Tribunalul Bucuresti.

 

 

 

 

 

2000: Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a adoptat o rezolutie initiata de Romania referitoare la colaborarea dintre ONU si OCEMN (Organizatia pentru Cooperare Economica in regiunea Marii Negre).

 

 

 

 

 

2000: Bill Clinton devine primul preşedinte american care vizitează Vietnamul.

 

 

 

 

2000: S-a stins din viata la 57 de ani criticul literar Laurentiu Ulici, fost presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania intre anii 1995-2000; ( n.6 mai 1943).

 

 

 

 

 

2001: Celebrul alpinist roman  Constantin Lacatusu a pornit, alaturi de americanul Michael Hodges, într–o expeditie în Antarctica,pentru escaladarea vârfului Mount Vinson (5 140m ); expeditia, încheiata cu succes la 10.12.2001, facea parte din proiectul numit „Top 7” ce avea ca scop escaladarea celor mai înalte vârfuri de pe cele sapte continente.

 

 

 

 

 

2001: Are loc premiera primului film din seria de mare succes Harry Potter – ”Harry Potter şi piatra filozofală”.

 

 

 

 

2004: Consilierul prezidenţial american pentru securitate, Condoleezza Rice, a fost numită oficial în funcţia de secretar de Stat, în locul lui Colin Powell.

 

 

 

 

In fotografie: presedintele american George Bush jr., Condoleeza Rice si Colin Powell.

 

 

 

 

 

 

2004: Emite pentru prima oara Radio3Net, actualul post Radio Pittiş, (post al Societăţii Române de Radiodifuziune, continuator la postului Radio România Tineret).

Este primul post public de radio din țară și din Europa care emite exclusiv pe Internet.

 

 

 

 

 Situl Web al postului Radio 3Net  Florian Pitis găzduiește o colecție impresionantă de albume folk și rock, de povești ale teatrului radiofonic și de înregistrări video de la festivalurile muzicale din țară, precum Festivalul de Muzica Folk „Folk You”, Festivalul de muzică tânără „Prometheus” și Festivalul „Delta Fest”.

 

 

 

 

2014: Dupa  al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România, Klaus Iohannis a obținut 54,43% din voturi , iar contracandidatul sau Victor Ponta a fost votat de 45,56% dintre alegatorii care s-au prezentat la urne.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Apostol si Evanghelist Matei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Apostol si Evanghelist Matei

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Apostol si Evanghelist Matei este unul dintre cei doisprezece Apostoli alesi de Hristos.

Inainte de a ajunge Apostol, a fost vames si se numea Levi. Era originar din Capernaum , era fiul lui Alfeu și a fost de meserie vameș, adică perceptor/încasator de taxe în Capernaum.Nu stim daca a fost casatorit.

 Odată, Iisus a trecut pe lângă punctul de vamă unde stătea Matei și i-a spus „Vino după Mine”.

Matei s-a ridicat și l-a urmat pe Mântuitorul, devenind ucenicul său (Matei 9:9).

El și-a schimbat numele ca să îi reflecte noua chemare. „Matei” înseamnă „Dar de la Domnul”.

Potrivit Traditiei este autorul primei Evanghelii. Eusebiu si Sfantul Epifanie ne marturisesc ca Matei a scris Evanghelia in limba aramaica si in limba greaca.

Din Martirologiul roman aflam ca a murit ca martir in Etiopia, fiind ars pe rug de pagani.

Din textele apocrife care vorbesc despre trecerea sa la cele vesnice, aflam ca a suferit moarte de martir in Pont.

Evanghelia dupa Matei se afla inscrisa in lista Canonului Muratori si amintita de Sfintii Parinti: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului si Grigore de Nazianz.

Ea este recunoscuta ca autentica si de sinoadele particulare din Laodiceea (360), canonul 60 Hipo (393) si confirmata de Sinodul ecumenic Trulan (692) si sinodul al VII-lea (787).

 Scopul evanghelistului a fost sa dovedeasca primilor cititori ca Hristos este Mesia cel prezis de profeti si in persoana Sa s-au indeplinit toate vechile profetii.

 El este prăznuit de Biserica  în 16 noiembrie, dar și în 30 iunie,  împreună cu cei Doisprezece.

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

http://www.youtube.com/watch?v=92tvw7p4194

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox.ro;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  4. e.maramures.ro;

  5. mediafax.ro;

  6. Istoria md.;

  7. Istoriculzilei blogspot.com;

  8. Wikipedia.ro

 

16/11/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: