CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un erou al Armatei Române ucis în lupta pentru apărarea Basarabiei de hoardele comuniste

 

Generalul – erou  român Stan Poetaş  si  lupta pentru apărarea Basarabiei de hoardele comuniste


Unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918 s-a realizat numai datorită clasei politice basarabene, numai susţinerii din partea Guvernului României şi datorită eroismului Armatei Române, care s-a încadrat direct în luptele cu bandele comuniste venite din Rusia.

Un caz aparte care ne arată eroismul forţelor armate româneşti este lupta eroică a unităţilor militare sub conducerea generalului Stan Poetaş în nordul Basarabiei.
Stan Poetaş s-a născut la 5 decembrie 1870 în România. A urmat şcoala primară, gimnaziul, mai apoi şcoala militară, pe care a absolvit-o în 1889. La vârsta de 19 ani devine ofiţer.

Din acest an începe ascensiunea în cariera militară de la gradul de sublocotenent, comandant de pluton până la gradul de colonel, comandant al Regimentului 40 Infanterie Călugăreni în 1916, când România a intrat în războiul pentru întregirea Ţării.

În 1916-1918, Stan Poetaş a condus ostaşii săi în luptele din Dobrogea, a participat la luptele pentru Bucureşti din decembrie 1916.

Mai apoi s-a retras la Mărăşeşti. Fiind în fruntea Brigăzii 17 Infanterie, a luptat eroic şi a realizat în practică deviza: „Pe aici nu se trece!”.

La Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz armatele austro-germane au fost oprite.
Trebuie menţionat faptul că, după cum scrie col. (r.) Gheorghe Timofte din Botoşani, „armata română era prezentă în Basarabia şi Bucovina la solicitarea reprezentanţilor legali ai acestor fruntarii.

Ea a asigurat numai ordinea şi apărarea populaţiei de atacurile bandelor de soldaţi proveniţi din armata rusă aflată în descompunere şi nu a intervenit în hotărârile pe care le-a luat Sfatul Ţării şi Congresul General al Bucovinei”.
Conducerea României a fost nevoită să folosească armata pentru a apăra populaţia Basarabiei de incursiunile grupărilor comuniste ale Rusiei Sovietice care activau în Ucraina.
În această zonă (Hotin-Soroca), în 1918 a fost transferată Brigada 17 Infanterie sub conducerea generalului Stan Poetaş.

Aici erau multe semne privind pregătirile grupărilor teroriste de peste Nistru, însă „unităţile române, neavând încă în această zonă un serviciu de informaţii corespunzător, n-au luat măsurile necesare pentru prevenirea unui atac prin surprindere, cu toate că un ordin al generalului Constantin Prezan, comandantul Marelui Cartier General, le cerea să aibă o atitudine binevoitoare faţă de populaţia paşnică şi să le apere averile şi viaţa, iar faţă de inamici şi răufăcători să se procedeze cu toată asprimea” (Gheorghe Timofte).
Sosind la Drochia şi mai apoi la Hotin, generalul Stan Poetaş a organizat unităţile militare în aşa mod, ca să nu fie atacaţi prin surprindere.

Situaţia era foarte complicată. Râul Nistru era îngheţat şi unităţile teroriste treceau liber în Basarabia. Teroriştii din aceste unităţi au înarmat populaţia unor sate din această zonă.

Au angajat şi unele elemente din rândurile moldovenilor, precum era G.I.Bărbuţă, basarabean din Călăraşi. În nordul Basarabiei, după cum scrie istoricul român Costin Scurtu, au existat trei sectoare de trecere din Ucraina în Basarabia:

1) Zveniek-Hotin,

2) Berezovo-Lamancăuţi şi

3) Moghiliov-Otaci. În zona Hotinului era concentrată banda lui G.Bărbuţă. La 5/18 ianuarie 1919 au fost primite anumite informaţii despre pregătirea bandelor bolşevice şi petliuriste de a trece Nistrul. S-au luat măsuri de întărire a frontierei.

Însă la 6-7 ianuarie 1919, la orele 3.40, bandele comuniste au trecut Nistrul într-un număr de 5.000 de oameni, 300 de călăreţi şi 10 tunuri şi au atacat trupele române din zona Otaci, între satele Călăraşi şi Verzani. Companiile 11 şi 27 grăniceri s-au retras spre Ocniţa, Secureni, Briceni şi Româncăuţi. În zona de atac se aflau două batalioane de infanterie şi două baterii sub comanda generalului Stan Poetaş.

La orele 9 dimineaţa el a primit informaţii că bolşevicii au trecut Nistrul şi în alte sate de frontieră.

Trupele române au fost atacate din spate din unele sate  unde populaţia ruso-ucraineană s-a răsculat.

Secţia mitraliere a batalionului 1 din Regimentul 34 Infanterie ce apăra podul de la Otaci a fost nevoită să se retragă spre Otaci, de unde supraveghea satele Vălcineţ, Călărăşăuca şi Otaci.

Văzând că situaţia este complicată, generalul Stan Poetaş a decis să inspecteze sectorul din dreapta Batalionului 2 din Regimentul 34 Infanterie. S-a îndreptat pe şoseaua Otaci-Călărăşăuca. În timpul inspectării trupelor sale din zona satului Călăraşovca, a fost împuşcat din spate de către oamenii din banda lui G.Bărbuţă.

A fost omorât şi cadavrul batjocorit. Cercetările ulterioare au stabilit că generalul Stan Poetaş a fost ochit de către un bandit rusificat din banda lui G.Bărbuţă – un oarecare S.Fosu.

Acest S.Fosu a fost prins, judecat şi condamnat la moarte în anul 1929, iar G.Bărbuţă şi bandiţii lui au fost prinşi şi executaţi de către forţele hatmanului Petliura dincolo de Nistru.


Moartea generalului Stan Poetaş a fost un fapt întâmplător. El putea să se protejeze, să rămână în viaţă.

Dar nu credea că locuitorii satului Călărăşăuca se vor răscula şi vor aplica armele. El pur şi simplu nu cunoştea ce-a însemnat, la acea oră, dominaţia Rusiei timp de peste 106 ani în Basarabia.

Mentalitatea basarabenilor fusese rusificată şi trădătorii, lichelele ruso-ucrainene din aceste sate au participat la prădarea populaţiei şi săvârşirea mai multor acte de terorism.

Cunoscutul istoric român Constantin Chiriţescu a subliniat următoarele despre moartea generalului Stan Poetaş:

„I-a fost dat să moară, lovit de un glonţ mişel, tras din spate, acestui eroi legendar al armatei române, care la Topraisar, Neajlov şi la Mărăşeşti, înfruntase de atâtea ori moartea în faţă, în cele mai dramatice momente ale războiului nostru”.

Comanda trupelor o preia colonelul Ion Petrescu, care raportează către comandamentul Diviziei a 9-a: „domnul general mort sau prizonier” (Constantin Chiriţescu. Istoria războiului pentru întregirea României, Buc., 1989).
Între timp, oştirile române sub conducerea colonelului Ion Petrescu s-au regrupat în direcţia satului Sauca.

De la 9 ianuarie 1919 se începe ofensiva armatelor române pentru a elibera judeţele Hotin şi Soroca de bandele bolşevice.

În această zi, Bateria 7 din Regimentul 13 Artilerie şi Bateria 3 din Regimentul 35 au format detaşamentul sub conducerea maiorului Lascăr, care a înaintat spre Ocniţa.

Au fost întâmpinaţi cu focuri de armă în satul Bârnova, dar au preluat iniţiativa şi au respins bandele bolşevice din sat. Mai apoi au eliberat localităţile Arioneşti, Unguri, Călărăşăuca, Ocniţa, Otaci, Vălcineţ, Mereşeuca, Soroca, Lincăuţi, Postava, Drepcăuţi, Româncăuţi, Sauca, Codreni.

La 10 ianuarie au fost aduse trupe suplimentare. Ostaşii din divizia a 9-a aduşi din Dobrogea au pus stăpânire pe înălţimile de pe malul Nistrului şi au oprit înaintarea bandelor de peste Nistru.

Detaşamentele maiorului Butunoiu au atacat de la sud de-a lungul Nistrului.

În această zi de 11 ianuarie 1919, „corpul mult regretatului comandant Poetaş a fost dezgropat din zăpadă, depus în sicriu şi evacuat spre Soroca”. A fost înmormântat la 14 ianuarie 1919 în orasul Soroca.

În această zonă a fost dislocată Brigada 2 Roşiori, comandată de generalul Cleante Davidoglu; la Hotin, Regimentul 4 Roşiori; la Noua Suliţă, Brigada 1 Roşiori şi Regimentul 3 Călăraşi; la Colomeea, Regimentul 1 Roşiori; subunităţi ale Regimentului 40 Infanterie la Larga, Briceni, Secuieni; Regimentul 5 Roşiori la Otaci, însărcinat cu paza Nistrului de la Otaci la Soroca” (Gheorghe Timofte).

Detaşamentul generalului Davidoglu a constatat că bandele bolşevice au pierdut în lupte peste 400 de persoane.

Cercetând teritoriile şi satele eliberate, comandamentul român a găsit sute de cadavre ale soldaţilor români cu urme de torturi, omorâţi de bolşevici: la Hotin, Otaci şi alte localităţi, zeci de corpuri neînsufleţite ale ostaşilor români, care au fost torturate până la moarte, având ochii scoşi, limbile tăiate sau smulse pentru că vorbeau în limba română.

Imaginile de mai sus sunt ale cadavrelor soldaţilor români din regimentul 3 roşiori 
(sub comanda generalului Stan Poetaş) torturati şi multilati de  bolşevicii ruşi
sursa: Memorie şi onoare, Românii în primul război mondial, 2008

Corpurile lor erau atârnate în copaci de-a lungul şoselelor.
În concluzie, vom sublinia că mai multe sate din zona Hotinului şi Sorocii s-au scufundat în mocirla bolşevicilor ruşi.

Populaţia satelor Sauca, Otaci, Hotin, Călărăşăuca, Ladona, Naslavcea, Aristovca, Progoradca, Medibăuţi, Stânceni, Dobzac, Cristineşti, Verzani, Ocniţa, Secureni, Briceni, Româncăuţi, Vălcineţ, Mereşeuca, Lencăuţi, Parcova, Grăzdăuţi, Arioneşti, Unguri, Bârnova şi altele a rămas vinovată de moartea generalului Stan Poetaş şi a zeci de ostaşi şi ofiţeri români, care şi-au dat viaţa pentru apărarea Basarabiei de bandele bolşevice trimise de Lenin, Stalin şi Troţki, Rakovski şi Dzerjinski.

În istoria acestor sate perioada ianuarie-februarie 1919 va rămâne ca o pată neagră, sângeroasă pe sufletul fiecărui locuitor.

Trădătorii au fost pedepsiţi şi restabilit adevărul istoric.

După cum ne mărturiseşte acad. Demir Dragnev, în 1920, la propunerea preotului Gavriil Vâşcu, satul Cureşniţa din judeţul Soroca a fost denumit cu numele generalului Poetaş.

Totodată, în 1929 în oraşul Soroca, în semn de stimă şi recunoştinţă, a fost înălţat un monument al generalului Stan Poetaş.

Imagini pentru statuia Generalul Stan Poetaş photos

Statuia generalului Stan Poetaş la Soroca
(foto: Wikipedia.ro)


Propunem ca edilii oraşului Soroca să studieze problema de a restabili monumentul generalului Stan Poetaş, iar primăriile satelor rebele din regiunea Hotin şi Soroca să susţină material şi financiar restabilirea monumentului generalului Stan Poetaş.

Acesta va fi un act de recunoştinţă faţă de Armata Română şi toţi acei ostaşi care au murit pentru apărarea libertăţii şi democraţiei în Basarabia.

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

prof. univ. Gheorghe CERNEA, http://www.literaturasiarta.md 

Costin Scurtu, Armata terestră română din Dobrogea (1829 – 1919), Editura Muzeului Marinei Militare Române în 2008

Anatol Leşcu, Românii basarabeni în istoria militară a Rusiei, Editura militară, 2009

Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989

Nicolea Ciobanu şi colectiv, Enciclopedia primului război mondial, editura Teora, 2000
Cristea Marius şi Smaranda Cutean, Memorie şi onoare. Românii în primul război mondial, editura Altip, 2008

Glenn Torey, Armata revoluţionară rusă şi România în 1917, Editura militară, 2005

Ştefan Ciobanu, Unirea Basarabiei, Editura Alfa, Iaşi, 2001
Pantelimon Halipa, Anatolie Moraru – Testament pentru urmaşi, Editura Hyperion, Chişinău, 1991

Vasile Harea, Basarabia pe drumul unirii, Editura Eminescu, 1995
Alexandru Boldur, Imperialismul sovietic şi România, Editura Militară, Bucureşti, 2000.

 

 

cristiannegrea.blogspot.ro 

Publicitate

05/11/2015 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Istoria vechilor români

Roman_provinces_of_Illyricum2C_Macedonia2C_Moesia2C_Pannonia_and_Thracia

Provincii Române

Conteaza cine am fost, dar mai mult conteaza sa cunoastem adevarul despre noi si istoria noastră.

 

Românii vechi, istoria noastră!

Episodul I: Cel puţin şapte secole după Hristos, adevărata Românie Mare a fost Peninsula Balcanică”
Noi şi noi dovezi, documente, pagini de istorie şi cercetări etno-lingvistice vin să confirme, fără nici o urmă de îndoială, că întreaga Peninsulă Balcanică a fost cândva o „mare românească”, un imens teritoriu traco-dac latinizat.

Invazia slavă din secolele al VII-lea şi al VIII-lea a găsit aici un popor numeros, unitar, vorbind o limbă romanică; un popor de păstori, comercianţi, meşteşugari, prelucrători de metale şi constructori bogaţi, o „ţară a bogaţilor”, cum spunea cu invidie, dar şi cu admiraţie, cunoscutul ultranaţionalist sârb Vojislav Şeşeli.

radu-negru-1290-1328

Vlahiile din Balcani in Evul Mediu (1380) – harta aproximativa

Încă de la începuturi, neamurile sosite din stepe au privit cu ochi răi populaţia băştinaşă, iar neamul grec, dornic de expansiune spre nord, s-a împiedicat şi el de „ciotul” latin din Pind şi Macedonia, încercând, de aproape două mii de ani, să-l grecizeze (prima mare crimă greacă împotriva spiritualităţii creştine fiind răstignirea pe o cruce în formă de X, la Patras, a Sfântului Andrei, „Apostolul românilor”, pe când acesta se întorcea de la Dunărea de Jos şi Marea Neagră, unde propovăduise creştinismul – anul 70 d.Chr.).

balcani_otomani

„Organizarea” Balcanilor in perioada otomana

Fără a lărgi incursiunea istorică, ne oprim din nou în Timoc, parte a Daciei Aureliene, unde se vorbeşte, după cum se ştie, aceeaşi limbă ca la Calafat sau ca la Timişoara, adică daco-româna.

Împărţit între sârbi şi bulgari, acest teritoriu, numit şi „Valahia Mică”, are în spate o istorie bimilenară.

Dacă, la jumătatea secolului al XX-lea, proiectul creării unei confederaţii bulgaro-sârbe nu a fost transpus în practică, în schimb, până în ziua de astăzi, cele două ţări seamănă ca două picături de apă atunci când e vorba de proiectele criminale de deznaţionalizare îndreptate împotriva românilor sud-dunăreni.

Un adevărat misionar pentru răspândirea adevărului despre aceşti fraţi uitaţi este profesorul Cristea Sandu Timoc din Timişoara, în vârstă de 94 de ani, secretar general al Asociaţiei „Astra Română” pentru Banat-Porţile de Fier şi Românii de Pretutindeni.

Copil fiind, trece Dunărea înot şi face şcoală românească la Turnu Severin şi la Craiova.

Devine, în timpul războiului, funcţionar superior la Ambasada României la Belgrad (trimis de mareşalul Antonescu), iar după venirea lui Tito la putere şi până după căderea lui Miloşevici, ajunge un proscris, alungat de sârbi de pe pământul natal (Zlocutea, Timoc).

Ca secretar general al Asociaţiei Astra Română, a atras în jurul personalităţii sale 18 ediţii ale Congresului Internaţional „Identitatea culturală a tuturor românilor”.

„Dunărea n-a fost niciodată, până la 1918, graniţă între fraţi”

Tribalia2

 Tribalia, situata imediat la sud de Dunare – harta cu denumirile romanesti ale localitatilor si emblema cu steagul adoptat pe timpul lui Alexandru Ioan Cuza.

– Dacă ar fi să descrieţi Peninsula Balcanică din timpurile străvechi, de la extinderea Imperiului Roman în Balcani, începând cu anul 143 î.Chr., cu ce aţi începe?

– Tot Balcanul a fost românesc! Tot! De la Marea Egee, din Munţii Pindului, de la Adriatica, din Dalmaţia, de la Marea Neagră şi până la Dunăre, a fost un singur popor: poporul român. Singurul popor existent în marginea de sud a acestui teritoriu, în epoca formării românilor ca neam latin, au fost grecii, însă ei ocupau zonele de lângă mări şi mai puţin câmpiile şi aproape deloc munţii.

Pentru cel puţin şapte secole după Hristos, adevărata Românie Mare a fost Peninsula Balcanică… Timpurile se schimbă, năvălesc slavii în secolul al VII-lea, peste încă şapte sute de ani vin turcii (1453), apoi, în părţile de apus, coboară austriecii, iar poporul român din Balcan se împrăştie, se împuţinează, în unele zone chiar dispare, cum ar fi Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina.

Pe lângă aromânii din Macedonia şi Pind, din Albania şi Bulgaria, rămân să reziste compact, până în ziua de azi, daco-românii din Timoc (200 de localităţi în Serbia, 100 în Bulgaria – 30 în jurul Vidinului plus 70 de-a lungul Dunării, pâna la mare). Ei au avut parte de domnia a cel puţin cinci voievozi români, începând cu Basarab I Întemeietorul, în secolul al XIV-lea, până la Matei Basarab, în secolul al XVI-lea.

Aceşti domnitori au construit mai multe mănăstiri şi biserici româneşti în sudul Dunării, decât în nord, deoarece românii stăpâneau acel ţinut din timpuri străvechi, Dunărea nefiind niciodată, până la 1918, graniţă între fraţi. Dacă ne gândim la marele Basarab I, el a ridicat o mănăstire la Cladova, pe râul şaina (azi în ruine), una la Mânăstiriţa (tot în ruine) şi una la Vradna (care există şi acum, fiind ocupată de călugăriţe sârboaice).

– Sârbii, ca şi bulgarii, copiindu-i pe greci, spun că românii din Balcani sunt sârbi, greci sau bulgari latinizaţi. Putem accepta o astfel de interpretare politică în locul adevărului istoric?

– Ei pot să spună şi să creadă orice doresc, peste adevăr nu pot călca cu cizma. De altfel, o parte dintre sârbi şi bulgari sunt foarte limitaţi uneori. Ei, ce aud, ce văd, şi atât. Unii dintre ei sunt atât de limitaţi, încât de multe lucruri se şi miră că există… Pe ei nu-i interesează că zici tu că eşti român sau vlah sau nu ştiu cum… Pe ei îi interesează că eşti în Serbia sau în Bulgaria. Dacă eşti acolo, apoi musai să fii sârb sau bulgar, nu poţi fi altceva.

Map-balkans-vlachs

Situatia vlahilor la sfarsit de secol XIX

„Şi grecul, şi bulgarul, şi sârbul vor să ne zdrobească, văzând că suntem o naţie moale”

– De ce, de-a lungul secolelor şi până în ziua de azi, au manifestat bulgarii şi sârbii atâta ură împotriva românilor?

– Asta mă întreb şi eu… Dacă sub Tito am avut 23 de ani interdicţie să-mi văd casa părintească şi mormintele părinţilor, iar sub Miloşevici, alţi 22 de ani, mă întreb ce rău le-am făcut, în afară de aceea că am afirmat sus şi tare că fraţii mei din Timoc sunt români lipsiţi de orice drept elementar? De ce m-au tratat ca pe un străin la mine acasă?

Ei sunt străinii, ei au venit peste noi, nu ne-am dus noi să le luăm pământurile de dincolo de Volga. Ca să răspund totuşi la întrebare, cred că se poartă astfel cu noi fiindcă au văzut că suntem o naţie moale.

Toţi, şi grecul, şi bulgarul, şi albanezul, şi sârbul vor să ne zdrobească capul, văzând cât suntem de moi, cât de mult îndurăm… O naţie adormită. Apoi, ar mai fi şi alte motive.

Spre exemplu, grecii. Cum să nu ne urască? Gândiţi-vă că, pâna la Cuza, 1/6 din averile mănăstireşti de la nord de Dunăre erau în mâna grecilor.

Prin secularizarea averilor mănăstireşti, grecii au pierdut totul. Pe de altă parte, ei urăsc bogăţia şi vrednicia aromânilor, părtinirea de care s-au bucurat aceştia din partea turcilor, în timp ce pe dânşii i-au oropsit din greu; urăsc inteligenţa, mărinimia, spiritul liberal al multor intelectuali şi magnaţi aromâni. Vorbind de sârbi, ei ne urăsc pentru că le-am luat Banatul în 1918.

Socotesc că au fost stăpâni acolo şi au pierdut din pricina vicisitudinilor istorice care pe români i-ar fi favorizat (însuşi generalul Berthelot le-a alungat armata din Timişoara).

Ne mai urăsc şi pentru bogăţia păstorilor aşa-zişi vlahi, pentru că noi am deţinut cele mai bune pământuri (doar eram băştinaşi, ce-ar fi dorit?), pentru că suntem diferiţi, suntem latini, aparţinem unei mari familii de popoare vest-europene. În fine, bulgarii ne urăsc pentru acelaşi lucru, dar şi pentru că le-am luat Dobrogea. Ar fi dorit-o toată, până la Constanţa, nu doar cele două judeţe. S-au bătut mult pentru asta.

CRISTEA SANDU TIMOC -

Biserica Sf. Pantelimon din Vidin ridicata de Matei Basarab, peste o alta biserica facuta de Basarab Intaiul

– V-aţi închinat toată viaţa luptei pentru eliberarea neamului românesc din sclavie. Ce faceţi în prezent?

– Acelaşi lucru. Mă simt obligat să vorbesc în orice ocazie despre existenţa şi necazurile românilor din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania şi din celelalte ţări din regiune, care s-au întemeiat târziu, pe os românesc. Există o conjuraţie împotriva cuvântului „român”, atât la Sofia, cât şi la Belgrad sau Atena.

Neromânii doresc uitarea acestui cuvânt, au dezvoltat politici de stat care urmăsesc acest cuvânt ca pe un… terorist, ca pe un… stigmat al diavolului. Ei ar dori ca românii balcanici să nu mai aibă nici o legătură cu ţara de la nordul Dunării, să se ţină drept o naţie nouă, cu o limbă diferită, astfel că ajutorul şi interesul României pentru fiii ei din sud să nu mai aibă obiect.

„Dacă sârbii nu dau drepturi minorităţii române din Timoc, România trebuie să blocheze aderarea lor la UE”

– Au făcut oare tot ce era normal să facă politicienii României de după 1989, pentru a-i ajuta să supravieţuiască pe daco-românii din Timoc şi pe aromânii din restul zonei balcanice?

– Doar vag şi doar din întâmplare. O excepţie face preşedintele Băsescu, mai ales în ultimii ani, când s-a arătat interesat de românii din jurul României. Numai în ultimele luni dânsul i-a trimis pe primul-ministru Boc la Sofia şi pe ministrul de Externe Baconschi la Bor (recent). Preşedintele s-a dus la Cladova şi bine a făcut, deşi autorităţile sârbe l-au ignorat. Urât din partea lor, mai ales că el caută să-i bage în Europa.

A fost, de curând, şi în Macedonia. Declaraţiile au fost frumoase, încurajările sunt puternice, promisiunile sârbilor şi bulgarilor par ferme, dar, imediat după încheierea protocolului unei vizite, teroarea anti-românească reîncepe. Aceşti oameni nu au onoare.

Bulgarii au scăpat de constrângerile UE, de dinainte de aderare, ne-au păcălit pe toţi, de la Bucureşti, la Bruxelles. Dar sârbii nu mai trebuie lăsaţi să-şi bată joc; dacă nu dau drepturi minorităţii române din Timoc, România trebuie să blocheze aderarea lor la UE. O mare şansă, pierdută, a avut fostul preşedinte Iliescu.

În anii războiului din Bosnia, peste 1.000 de cisterne de motorină au tranzitat România din Rusia spre Belgrad şi spre front. Atunci să fi spus d-l Iliescu: până aici, tovarăşi! Trec cisternele cu o condiţie: recunoaşteţi statutul juridic al românilor timoceni, acordaţi-le dreptul la limba română, la şcoli, la biserici! Să-i fi văzut pe fraţii sârbi cum se conformau… Altminteri, ei nu ştiu de prietenie, de înţelegeri mutuale, de bună vecinătate, nici măcar de reciprocitate (sârbii din România au toate drepturile posibile!).

– Ar putea guvernanţii de la Bucureşti să facă faţă cerinţelor românilor din jurul României, în condiţiile în care criza îngenunchează economia românească?

– Cred că singurii guvernanţi care ar înţelege drama noastră ar fi aromânii. Ei să vină la putere în Bucureşti, şi ne-ar fi mult mai bine! Bunînţeles, n-am auzit să fi fost tăiate fondurile pentru minorităţile din ţară. În urmă cu patru ani, ştiu sigur că minoritatea sârbească din România (adică 25.000 de suflete) primea de la stat, pentru proiecte culturale, biserici, asociaţii etc., peste 200.000 de euro pe lună! Azi, poate or primi pe jumătate, dar tot primesc. Atunci, cum să se taie puţinele fonduri pentru românii minoritari din jurul ţării?

Dacă, totuşi, au fost tăiate, e o lipsă de cultură politică din partea politicienilor români. Dai tu atâţia bani unui grupuleţ de sârbi (croaţilor le dau alţi bani, bulgarilor alţi bani, ruşilor alţi bani), şi românilor timoceni nu le dai măcar zece mii de euro!?

Nouă, aici, la ASTRA, dacă ne-ar da două mii de euro pe an, nu pe lună!, şi tot ar fi bine, tot am mai face ceva treabă, o revistă, un site pe Internet, un buletin, un transport de abecedare.

Am impresia că, în instinctul majorităţii românilor, sentimentul naţional a adormit de tot. Mai dăinuie puţin în Transilvania şi în Banat, dar în rest îi mort. şi mai e ceva: cred că politicienilor români le e frică de românii din sudul Dunării, de românii de pe pământul lui Decebal şi Traian. Ei nu-i cunsoc pe timoceni.

Timocenii încă n-au fost sârbizaţi, încă n-au fost bulgarizaţi. Că-i urăsc sârbii şi bulgarii e una.

Dar politicienii români nu-şi dau seama că sârbii şi bulgarii vor ca şi românii să-i urască! Asta ar fi bucuria lor cea mare…

Sursa: rumaniamilitary.ro/

05/11/2015 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ, LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 5 NOIEMBRIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 5 noiembrie, istoricul  zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1138: Ly Anh Tong  este întronat  împărat al  Vietnamului la vârsta de doi ani, începând  o domnie care avea sa  dureze 37 de ani.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1271 : S-a nascut  Ghazan Khan (m. 1304), urmas al lui Hulagu han, fiul lui Genghiz han si fondator al dinastiei mongole  a Hulagizilor din Persia.

A fost al saptelea han mongol al Persiei, din 1295, pana la moartea sa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mahmud Ghazan (1271-1304) ( denumit uneori Casanus de occidentali) a fost al șaptelea conducător al  hanatului  mongol în  Iranul azi, continuând un lung șir de conducători care au fost descendenți direcți ai lui Genghis Khan.

Este cel care a facut conversia politica la Islam în 1295, când a luat tronul, marcând un punct de cotitură pentru religia dominantă a mongolilor în Asia de Vest (in Iran, Irak, Anatolia și Trans-Caucazia ).

Conflictele militare în timpul domniei Ghazan au inclus războiul cu mamelucii egiptene pentru controlul Siriei, și luptele cu turco-mongoli din Hanatul  Chagatai. Ghazan a intretinut  de asemenea, contacte diplomatice cu Europa, continuand încercările nereușite de predecesorii săi  de formare a unei alianțe franco-mongole. A fost un personaj de  o vasta  cultură si  vorbea mai multe limbi. A reformat statul pe care il conducea , în special în materie de standardizare a monedei și politica fiscală.

 

 

 

 

 

1370 : A decedat Cazimir al III-lea cel Mare (n. 30 aprilie 1310), ultimul  rege al Poloniei  din dinastia Piast (1333–1370), fiul regelui Władysław I „Cot Mare” și al lui Hedwigei de Kalisz.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După fărâmițarea politică a Poloniei în secolele XII-XIII,  Cazimir al III-lea a început procesul de unificare a țării, care s-a terminat în linii mari în timpul domniei sale.

Când Cazimir, ultimul rege al Dinastiei Piast, a murit în 1370, în urma unui accident de vânătoare, tronul a fost ocupat de  nepotul său, regele Ludovic I al Ungariei.

 

 

 

 

1494: S-a nascut  poetul si dramaturgul german  Hans Sachs;  (d. 19 ianuarie 1576).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Marele eveniment al vieții sale a fost  Reforma. El a devenit un adept înflăcărat al lui Luther, și în 1523 a scris în onoarea acestuia poemul Privighetoarea din Wittenberg, care se aude peste tot(germană: Die wittenbergisch Nachtigall, Die om jetzt höret überall), și patru dialoguri remarcabile în proză..Consiliul orașului Nürnberg, i-a  interzis să publice orice pamflete sau rime„.

O mare parte din opera poetului, care cuprindea peste 6.000 de lucrări, s-a pierdut.Prolificitatea sa a fost  remarcabila, daca avem in vedere faptul ca el  a lucrat  ca cizmar de-a lungul intregii  sale vieți.

 

 

 

 

 

 

1499: In Bretania se publica  un  dicţionar Breton-francez-latin, Catholicon, scris în 1464  de către Jehan Lagadeuc.

 

 

 

 

Publication of the Catholicon in Tréguier (Brittany)

 

 

 

Acesta a fost primul dicţionar breton şi in acelasi timp primul dicţionar francez.

 

 

 

 

1549: S-a nascut  teologul reformat, scriitorul si omul de stat francez  Philippe Duplessis-Mornay (Philippe de Mornay), un apropiat al regelui Henric al IV-lea  si unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai partidei protestante din Franta  sfarsitului de secol al XV-lea; ( d. 11 noiembrie 1623).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1605: In Anglia este dejucat  Complotul Prafului de Pușcă, după ce complotistul Guy Fawkes (in ilustratie)a fost surprins  în subsolul Palatului Westminster din Londra, în timp ce încerca să plaseze explozibili sub sala unde avea să se țină intrunirea Parlamentului britanic, în care se desfășura o sesiune specială la care participau regele  Iacob I, membrii guvernului și ai Parlamentului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1720: Tratatul de pace de la Constantinopol (“Pace Veșnică”) între Rusia și Imperiul Otoman, confirma tratatul  încheiat la Adrianopol la 13 iunie 1713.

 

 

 

 

 

 

1757: Războiul sapte ani –  Regele Prusiei, Frederic cel Mare, învinge armatele aliate ale Franţei şi Sfântul Imperiu Roman in  Bătălia de la Roßbach.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1784: Ţăranii răsculaţi aflaţi sub conducerea lui Horea şi Cloşca ocupă Câmpenii, apoi Abrudul şi întreg Zarandul.

 

 

 

 

 

Horia, Closca si Crisan

 

 

 

 

 

 

 

 

1828: A murit Maria Feodorovna,  a doua soție a Țarului Pavel I al Rusiei, mama țarului Alexandru I  și a țarului Nicolae I al Rusiei; (n. 25 octombrie  1759).

 

 

 

 

 

Maria Fedorovna by Voille (1790s, Russian museum).jpg

 

 

 

 

 

Imparateasa Rusiei, Maria Feodorovna,  nascuta Sophie Marie Dorothea Auguste Louise  în Stettin, in Regatul Prusiei, ca Ducesa de Wurtenberg,  a fost fiica lui Friedrich al II-lea, duce de Wurtenberg si al  sotiei sale Frederike Dorothea de Brandenburg- Schwedt.

 

 

 

 

 

 

1831: Conducatorul sclavilor  americani rasculati, Nat Turner, este judecat  şi condamnat la moarte în Virginia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nathaniel “Nat” Turner (2 octombrie 1800-11.11.1831) a fost un sclav american , care a condus o răscoală  a sclavilor din Southampton County, Virginia, pe 21 august 1831, care s-a soldat cu moartea  a 60 de albi  şi cel puţin 100 de morti in randurile negrilor,  cel mai mare număr de  morti  inregistrati  într-o singură răscoală înainte de Războiul Civil american în sudul Statelor Unite .

 Turner a fost condamnat  la moarte, şi spânzurat  pe 11 noiembrie. Corpul lui a fost decapitat si taiat in bucati.

Ulterior au fost executati  56 negri acuzati de a fi participat la  rebeliunea condusa de  sclavul Turner. De asemenea, două sute de negri, de asemenea, au linsati  de către miliţiile albilor.

In Virginia şi alte state din sudul Statelor Unite , legiuitorii  au adoptat noi legi care interziceau  educaţia  sclavilor, limitau drepturile acestora  de întrunire şi a alte drepturi civile.

 

 

 

 

 

 

1836: S-a născut Constantin Esarcu, medic, politician şi om de cultură, ctitor al Societăţii Filarmonice (1868), militant pentru crearea prin subscripţie publică a Ateneului Român; (m. 8 iunie 1898).

 

 

 

 

Constantin Esarcu

 

 

 

 

 

 

 

1838: Federatia Statelor Unite ale Americii Centrale a inceput sa se dezintegreze, dupa ce Hondurasul a decis sa paraseasca aceasta organizatie.

 

 

 

 

 

 

1854: S-a născut Emanoil Riegler, medic şi farmacolog, membru corespondent al Academiei Române, a înfiinţat Serviciul de clinică terapeutică din Iaşi; (m.30 august 1929).

 

 

 

 

 

1879: S-a nascut  James Clerk Maxwell, unul dintre fizicienii  britanici care au  influenţat în mod decisiv ştiinţa secolului XX.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este cunoscut mai ales pentru lucrarea „Electricitatea şi magnetismul” ce conţine legile de bază ale electromagnetismului şi prevede existenţa unor fenomene precum undele radio (n.13 iunie 1831).

 

 

 

 

 

 

 1880: S-a născut, la Paşcani, scriitorul Mihail Sadoveanu. A urmat liceul la Iaşi, iar în Bucureşti a studiat la Facultatea de Drept. A debutat cu patru volume deodată: “Povestiri”, “Dureri înăbuşite”, “Crâşma lui Moş Precu” şi “Şoimii”, în anul 1904, fapt ce l-a determinat pe Nicolae Ioga să numească acel an “anul Sadoveanu”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 În 1910 a devenit directorul Teatrului Naţional din Iaşi, dar a continuat să fie prolific ca scriitor, publicând: “Povestiri de seară”, “Genoveva de Brabant”, broşura “Cum putem scăpa de nevoi şi cum putem dobândi pământ”.

Împreună cu Liviu Rebreanu, a reprezentat Societatea Scriitorilor Români la un congres de la Berlin, în 1926. A publicat numeroase romane istorice, dar şi scrieri în care a prezentat viaţa oamenilor simpli, tradiţiile şi natura.(“Creanga de aur”, “Zodia Cancerului”, “Fraţii Jderi”, “Hanul Ancuţei”)

După instaurarea comunismului în România, scrisul lui Sadoveanu a fost marcat de noile sale convingeri. Cu toate acestea, opera sa rămâne una valoroasă. (D. Cârlea in ziarul “Lumina”).

A decedat in ziua de  19 octombrie 1961.

 

 

 

 

 

1887: S-a nascut  Paul Wittgenstein, pianist austriac; în timpul primului război mondial şi-a pierdut braţul drept, dar a continuat să cânte numai cu o mână.

 

 

 

 

 

 

 

 

A devenit un virtuoz al pianului, pentru care au scris concerte speciale pentru mâna stângă Serghei Prokofiev, Maurice Ravel şi Richard Strauss; (d.3 martie 1961).

 

 

 

 

 

 

1889: In România se formează un guvern conservator în frunte cu Gheorghe Manu.

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Gheorghe Manu (n. 26 iulie 1833  –  d. 16 mai 1911) general și om de stat român.

 

 

 

După studii militare în Prusia , a devenit sublocotenent în armata prusiană (1853). Întors în țară (1858), a fost însărcinat cu organizarea artileriei române. Cu gradul de colonel, a fost ministru de război în guvernele  Dimitrie Ghica si  Manolache Costache Epureanu  (1869-1870).

A fost primar al Bucurestiului (1874-1877). Cu gradul de general, s-a distins în Razboiul de Independenta al Romaniei , fiind primul român decorat cu  distinctia Virtutea Militara  (1877).

 Era poreclit “Curcanul“, pentru că fusese comandantul unui regiment de dorobanţi (curcani), în timpul războiului de independenţă şi pentru firea sa ţanţoşă şi mândră, deşi era un om bun şi drept.

A fost inspector al artileriei până în 1888, ministru de război (1888-1889), apoi  prim ministru (1889-1891) și președinte al Camerei Deputaților (1891-1895).

 

 

 

 

 

1892: S-a nascut  geneticianul englez  J. B. S. Haldane; (d. 1964).

 

 

 

 

 

1895: S-a nascut pianistul german  Walter Gieseking; (d. 1956).

 

 

 

 

 

 1905: Adunarea de la Lugoj a celor 20.000 de romani banateni si ardeleni a adoptat o serie de hotarari in problema recunoasterii nationalitatii romane.

 

 

 

 

 

 

1911: S-a  nascut  Roy Rogers, actor şi cântăreţ american, „Regele cowboylor”; (d.06.07.1998).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1911:  După  ce a declarat război Imperiului Otoman la 29 septembrie  1911, Italia a  anexat  Tripoli şi Cirenaica.

 

 

 

 

 

 

1913: Regele Otto de Bavaria este detronat de vărul său, Printul Regent Ludwig, care îşi asumă titlul de Ludwig al III- lea.

 

 

Image result for Regele Otto de Bavaria photos

 

 

 

 

Otto Wilhelm Luitpold Adalbert Waldemar von Wittelsbach (n.27 aprilie 1848 – d.11 octombrie 1916), a fost rege al Bavariei din 1886 până în 1913 si al doilea fiu al lui Maximilian al II-lea și al soției acestuia, Maria a Prusiei, și fratele mai mic al regelui Ludwig al II-lea. Otto al Bavariei nu trebuie confundat cu Otto al Greciei, care a fost unchiul și nașul său.

 

 

 

 

 

 

1913: S-a nascut Vivien Leigh, actrita de origine americana, pe numele real Vivian Mary Hartley.
S-a nascut in India, intr-o familie instarita care i-a platit studiile la Academia Regala de Arta Dramatica din Londra.

S-a remarcat in “Masca virtutii”, in care a jucat in 1935.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cinci ani mai tarziu s-a casatorit cu celebrul actor Laurence Olivier, langa care a aparut in productii cinematografice clasice, incluzand “Romeo si Julieta” si “Antoniu si Cleopatra”. A ramas insa in memoria cinefililor pentru rolul Scarlett O’Hara din filmul “Pe aripile vantului” (“Gone With the Wind”), care a avut premiera in 1939 si pentru care a primit un Oscar.

 A fost recompensata cu un al doilea Oscar pentru interpretare in 1951, dupa ce a aparut in productia “Un tramvai numit dorinta” (“A Streetcar Named Desire”).

Actrita a divortat de Olivier in 1961, dupa aceasta intrand intr-o depresie accentuata care i-a afectat cariera. S-a stins din viata la varsta de 53 de ani, in anul 1967).

 

 

 

 

 

1914: Marea Britanie a anexat Ciprul si impreuna cu Franta a declarat razboi Imperiului Otoman.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1916: Imparatii Germaniei şi Austro-Ungariei decid formarea unui Regat al Poloniei, pe teritoriile cucerite de la Rusia, in încercarea de a câștiga srijinul polonez fata de  Puterile Centrale și  de a  ridica o armata poloneză.

Regatul Poloniei (1916-1918),  a fost un stat marionetă propus  după ce împăratul german s-a  întâlnit cu o delegaţie poloneză condusă de Brudziński Józef , detaliile finale fiind stabilite de  Guvernatorul german von Beseler care a emis  la Varşovia  in 5 noiembrie un document, în care se  declara constituirea  unui  stat polonez, fără a  se specifica graniţele acestui stat, sau  sistemul de guvernare.

Regatul a fost condus de trei regenți, poseda un Parlament și un Guvern, o mică armată și propria monedă (marca poloneză).

Pentru prima dată de la 1831, Castelul Regal din Varsovia  a fost  decorat cu steagurile Poloniei.  Guvernatorul General austriac,  Kuk, a emis o proclamaţie similara  la Lublin.

 

 

 

 

 

 

1917: Sf. Tihon,  născut Vasili Ivanovici Bellavin (31 ianuarie 1865),  este ales   al 11-lea  Patriarh al  Moscovei si al Bisericii Ortodoxe Ruse.

 

 

 

 

 

patriarh_tihonrusia1917.jpg

 

 

 

 

 

 

Când regimul ateu bolşevic  a preluat controlul ţării, proprietăţile Bisericii au fost confiscate iar Biserica Ortodoxă Rusă a avut de suferit multe persecuţii.

Sfântul Tihon a condamnat deschis uciderea familiei ţarului Nicolae al II-lea în 1918 şi a protestat împotriva atacurilor violente ale bolşevicilor asupra Bisericii.

În acele vremuri, el a chemat creştinii ortodocşi ruşi să se unească şi să-şi întărească tradiţiile. Pentru a evita persecuţiile ulterioare, el a emis un mesaj prin care clericii nu aveau voie să facă nici un fel de declaraţie politică.

În 1922 şi 1923, Patriarhul Tihon a fost întemniţat în  Manastirea Donskoi,  după ce s-a opus deschis decretului prin care erau confiscate proprietăţile Bisericii. Mii de credincioşi ruşi au fost împuşcaţi.

După ce a fost eliberat, el a asigurat regimul de loialitatea sa într-o încercare aparentă de a reduce presiunea enormă pusă asupra Bisericii de bolsevici.

În ciuda declaraţiei sale de loialitate, el a continuat să se bucure de încrederea comunităţii ortodoxe din Rusia.

In 1923 a fost demis de un asa zis Conciliu al „Bisericii Vii”, condus din umbra de bolsevici care a decretat ca patriarhul este un simplu cetatean, numit Andrei Beleavin. Aceasta dispozitie nu a fost recunoscuta niciodata ca  fiind rezultatul unei hotarari libere a Bisericii Ortodoxe Ruse  si de aceea a fost considerata nula.

Pe măsură ce persecuţiile au continuat, el a început să se simtă copleşit, iar puterea şi sănătatea au început să i se înrăutăţească.

În duminica din 5 aprilie  1925, el a slujit ultima sa  Liturghie. El a murit făcându-şi  Semnul Crucii şi spunând: „Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie”

Nu a apucat să-şi facă cruce decât de două ori, adormind în Domnul înainte de a termina al treilea Semn al Crucii. După adormirea sa, el a fost considerat mucenic  al credinţei.

 El a prezis ca ” noaptea va fi  sumbra si lunga, foarte lunga”.

În 1989, Patriarhul Tihon a fost canonizat  de Biserica Ortodoxa Rusa. Acest proces este considerat, în general, un exemplu de de dezgheţare a relaţiilor dintre Biserică şi puterea sovietică, în epoca „Glasnost”-ului.

 

 

 

 

 

1917: S-a nascut aviatoarea franceza Jacqueline Auriol,  prima femeie pilot de incercare ; (d. 11.02.2000).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1918: In Basarabia este extinsă legea pentru organizarea generală a finanţelor statului, astfel fiind desfiinţată administraţia financiară centrală existentă în Basarabia ţaristă.

 

 

 

 

 

 

1923: S-a nascut  Rudolf Augstein, publicist german, fondatorul revistei “Der Spiegel” ; (d.07.11.2002).

 

 

 

 

Image result for Rudolf Augstein, publicity photos

 

 

 

 

 

 

 

 1930: Scriitorul american Sinclair Lewis, autor al unor carti ca “Babbitt” ori “Martin Arowsmith”, a primit premiul Nobel pentru Literatura.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1930: A decedat medicul olandez  Christiaan Eijkman, descoperitorul  cauzelor  îmbolnăvirii de boala  beri-beri, care l-a condus la descoperirea vitaminelor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Pentru această descoperire i s-a decernat Premiul Nobel pentru Medicină pe anul 1929 (n. 11.08.1858).

 

 

 

 

 

 

1931: S-a nascut  Ike Turner, muzician, producător, textier american, fostul soţ a cântăreţei Tina Turner; (d.12.12.2007).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1933: La Salonic in  Grecia are loc intre 5 si 11 noiembrie, a patra Conferinţă balcanică care a adoptat Pactul balcanic.

 

 

 

 

 

 

 

1935: Compania Parker Brothers a lansat jocul Monopoly.

 

 

 

 

 

 

1937: Adolf Hitler vorbeste intr-o intrunire secreta despre planurile sale de cucerire a “spatiului vital” pentru poporul german.

 

 

 

 

 

 

 

1937: S-a nascut  actorul american Harris Yulin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1938 : S-a nascut cantaretul franco-american Joe Dassin;  (d. 20.08.1980).

 

 

 

 

 

 

 

 

 Joseph Ira Dassin  s-a născut la New York , tatăl său a fost  regizorul american Jules Dassin , iar mama sa era violonista maghiară Beatrice Launer.

După ce tatăl său a fost trecut pe lista neagră a Hollywoodului în anii 1950, s-a mutat cu familia în Europa. In Franța, unde s-a angajat la un post de radio. Aici a fost convins de o casă de discuri să-și înregistreze compozițiile.

 La începutul anilor 1970, cântecele lui Joe Dassin au atins primele poziții ale topurilor din Franța, devenind un artist renumit în această țară. Faptul că era poliglot l-a ajutat să înregistreze cântece și în limbile germană, rusă, spaniolă, italiană și greacă, pe lângă cele în franceză și engleză.

 Joe Dassin a murit din cauza unui infarct în timpul unei vacanțe în Tahiti,  la data de 20 august 1980.

Este înmormântat în Mausoleul Beth Olen din cimitirul Hollywood Forever în Hollywood, California.

 

 

 

http://youtu.be/SeU3p4V9zaY

 

 

 

 

 

 

1940:  Franklin D. Roosevelt, reprezentant al Partidului Democrat, l-a invins pe contracandidatul sau republican Wendell Willkie, obtinand astfel, pentru prima data in istoria SUA, al treilea mandat consecutiv la Casa Alba.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1942: A doua bătălie de la El Alamein a luat sfârșit cu victoria Aliaților,  impotriva trupelor germane conduse de generalul Rommel, pe frontul nord-african al celui de al Doilea Război Mondial.

 

 

 

 

 

1952: A încetat din viaţă matematicianul si astronomul Nicolae C. Coculescu; (n. 31 iulie 1866).

 A fost profesor de astronomie la Universitatea din Bucuresti si este cunoscut pentru studiile sale de mecanica cereasca asupra calculului perturbatiilor planetelor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In 1908 a infiintat Observatorul astronomic din Bucuresti.

 

 

 

 

 

1955: A murit pictorul francez Maurice Utrillo; (n. 26.12.1883).

 

 

 

 

Maurice Utrillo

 

Maurice Utrillo

 

 

 

 

 

 

1956: A decedat Maria Filotti, una dintre cele mai apreciate actriţe române ale secolului XX şi directoare de teatru; (n. 09.10.1883).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1959: S-a nascut muzicianul  Bryan Adams, interpret canadian de muzica pop-rock.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1960: A încetat din viaţă producătorul, regizorul şi actorul american Mack Sennett, supranumit “regele comediei burleşti”; (n. 17 ianuarie 1880).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1968:  Shirley Chisholm a fost prima femeie de culoare aleasă în Congresul american.

 

 

 

 

 

 

 

 

 1968:  Richard Nixon, liderul Partidului Republican, a fost ales preşedinte al SUA. A pus capăt războiului din Vietnam (1973) şi a reuşit să angajeze negocieri între Israel şi Egipt.

 

 

 

 

 

 

 

 În 1974 a fost silit să demisioneze, fiind implicat în afacerea Watergate.

 

 

 

 

 

 

1970: Vaticanul a introdus serviciul divin in limba nationala a fiecarei comunitati romano-catolice.

 

 

 

 

 

1979: A decedat Lucia Bălăcescu Demetriade, pictor, grafician şi cronicar plastic; (n.22.01.1895).

A ilustrat volume de poezii de Ion Minulescu şi Tudor Arghezi.

 

 

 

 

 

 

 

In imagine: Tabloul “Sălişteanca”, in care este înfăţişată figura unei ţărănci din Sălişte, al cărei costum popular este motivul central al lucrării.


 

 

 

 

1984: Sandinistii din Nicaragua proclama victoria in alegeri a Frontului Sandinist de Eliberare, formatiune politica stangista sprijinita de Cuba lui Castro.

 

 

 

Liderul sandinist Daniel Ortega

 

 

Au fost primele  alegeri din ţară  de la revoluţia care avusese  loc urmă cu cinci ani.

 

 

 

 

 

1989: A murit  Vladimir Horowitz, pianist rus;  (n.1 octombrie 1903).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1991: Trei mari confederatii sindicale – Alfa, CNSLR si Fratia – au format Consiliul National Consultativ al Sindicatelor din Romania, ca reactie impotriva divizarii miscarii sindicale care inregistra 140 de federatii si 14 confederatii.

 

 

 

 

 

 

1991: A incetat din viata, la 68 de ani, Robert Maxwell, om de afaceri, magnat al presei britanice.
Moartea milionarului a provocat foarte multa valva, corpul sau fiind gasit in largul coastelor Tenerife. Robert Maxwell a disparut pe cand facea o croaziera la bordul luxosului sau iaht, Ghislaine.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a spus ca omul de afaceri a cazut in apa in cursul diminetii de 5 noiembrie, dar disparitia sa a fost sesizata abia dupa cateva ore, cand nu a mai raspuns la telefon. Doua elicoptere si mai multe ambarcatiuni au pornit in cautarea sa, cadavrul sau fiind gasit in jurul orei 18.00.

Moartea magnatului este si acum invaluita in mister, pentru ca nu s-a putut stabili cum a ajuns acesta sa se inece. Au existat teorii care indicau ca Maxwell s-ar fi sinucis, altele, din contra, lasand sa se inteleaga ca publicistul ar fi fost asasinat, pe seama lui circuland informatii legate de legatura sa cu serviciul secret israelian Mosad.

Maxwell a avut o viata extrem de agitata. S-a nascut intr-un satuc din Ucraina, aflat in regiunea Solotvino – aflata la granita cu Maramuresul, intr-o familie de evrei, numele sau adevarat fiind Ian Ludvik Hoch. Saracia si razboiul i-au marcat copilaria.

La 17 ani a ajuns in Anglia si s-a inrolat in armata, fiind decorat pentru meritele sale. Inainte sa isi deschida afacerea, a lucrat pentru Ministerul de Externe. In 1951, a inceput sa isi construiasca imperiul financiar, cumparand o editura. Ambitios din fire, in 1984, Maxwell a cumparat Daily Mirror, ziar national britanic.

El a fost acuzat insa si pentru metodele mai putin ortodoxe folosite in afaceri. De altfel, inainte de a muri, milionarul a avut mari probleme cu legea, lucru care a alimentat zvonurile privitoare la sinuciderea sa. Maxwell a fost inmormantat in Ierusalim.

 

 

 

 

 

 1992: Dupa 42 de ani, s-a redeschis Ambasada Vaticanului la Bucuresti (Nuntiatura Apostolica).

 

 

 

 

 

 

1994: La 45 de ani, boxerul George Foreman a devenit cel mai varstnic campion la categoria super-grea dupa ce l-a batut pe Michael Moorer.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1997: Au fost redeschise dosarele privind revolutia din decembrie 1989. Toate solutiile care au fost date de procurori in dosarele revolutiei au fost verificate.

Ulterior, procurorii militari au inceput urmarirea penala impotriva lui Victor Athanasie Stanculescu, Mihai Chitac, Stefan Guse si a altor ofiteri implicati in reprimarea sangeroasa a revolutionarilor timisoreni.

 

 

 

 

 

 

1999 : A murit Radu G. Ţeposu, critic literar, eseist şi cronicar literar român,  reprezentant al generaţiei optzeciste;  (n.19.04.1954).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1999: Au fost executaţi prin spânzurare doi cetateni indieni, între care o femeie, şi doi cetăţeni din Sri Lanka, condamnaţi pentru că au participat la asasinarea, în 1991, a fostului premier indian Rajiv Gandhi.

 

 

 

 

 

 

 2003: A fost publicat Raportul de ţară al Comisiei Europene, în care se afirma că România îndeplineşte criteriul politic pentru aderarea la Uniunea Europeană.

 

 

 

 

 

2003: Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2005: A murit scriitorul englez John Fowles, autorul romanelor de succes “Colecţionarul”, “Magicianul”, “Iubita locotenentului francez”; (n. 31 martie 1926).

 

 

 

 

 

 

2006: Fostul preşedinte irakian, Saddam Hussein, a fost condamnat la moarte prin spânzurare de Înaltul Tribunal Penal irakian, pentru rolul jucat în masacrarea a 148 de şiiţi la Dujail, în anii ’80.

 

 

 

 

 

 

 

 

2010: A  încetat din viaţă poetul roman de origine basarabeana, Adrian Păunescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adrian Păunescu (Adrian Păun) s-a născut la 20 iulie 1943 în satul Copăceni, judeţul Bălţi, (azi in Republica Moldova).

Poet, publicist şi om politic român, Păunescu s-a făcut cunoscut mai ales prin poezie şi în calitate de organizator al Cenaclului “Flacăra“.  Adrian Păunescu a fost  unul dintre  cei mai prolifici poeţi români contemporani.

Diabetul de care acesta suferea i-a afectat mai multe organe, iar în noaptea de 4 spre 5 noiembrie, starea poetului s-a înrăutăţit.

Medicii nu l-au mai putut salva si  în ciuda eforturilor depuse, poetul a decedat la ora 7:15.

 

 

 

 

 

 

2013: India lansează prima sonda interplanetara in misiunea Orbiter Mars.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost prima misiune interplanetara Indiei, care a devenit a patra tara care a trimis un vehicul spatial pe Marte, după sovietici, SUA și Agenția Spațială Europeană.

De asemenea, India a fost prima tara din Asia care a trimis o nava spatiala  pe orbita planetei Marte.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfintii Mucenici Galaction si Epistimi

 

 

 

 

 

 

Sfintii Mucenici Galaction si Epistimi

 

 

 

 

 

 

Sotii Galaction si Epistimi au vietuit in timpul imparatului Deciu (249-253). S-au nascut in cetatea Emesiei, din Fenicia. Levchipia, mama lui Galaction, stearpa din fire, a ramas insarcinata dupa ce a primit Sfantul Botez. Ea a trecut la cele vesnice cand Galaction a implinit varsta pentru casatorie. Dupa nasterea lui Galaction, a primit botezul si tatal sau.

Acesta l-a logodit cu Epistimi, o fata pagana. Desi Galaction nu a dorit casatoria, a reusit sa o convinga pe Epistimi ca trebuie sa se boteze si impreuna, au ales calea calugariei.

Nu au mai iesit din manastirile lor si nu s-au mai vazut unul cu celalalt decat inaintea mortii lor mucenicesti.

In timpul persecutiei impotriva crestinilor, Galaction a fost adus inaintea tribunalului si biciuit pentru credinta sa in Hristos.

Cand Epistimi a aflat ca logodnicul ei, Galaction, este in chinuri, a alergat la el si l-a implorat sa o primeasca si pe ea in impartasirea de chinurile pentru Domnul. Plangand pentru biciuirea lui Galaction, tortionarii au biciuit-o si pe ea salbatic.

Dupa alte chinuri, acestia le-au taiat mainile, picioarele si apoi capetele.

 

Tot astazi, facem pomenirea:

 

– Sfintilor Apostoli din cei saptezeci: Ermeu, Lin, Gaie, Filolog si Patrova;
– Sfintilor Domnin, Timotei, Teofil, Teotim, Doroteu, Eupsihie, Carterie, Silvan si Pamfil;
– Sfantului Apostol Hermes;
– Cuviosului Grigorie Marturisitorul, arhiepiscopul Alexandriei;
– Sfintilor Mucenici Castor si Agatanghel.

 

 

 

 

 

VIDEO:  ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

http://www.youtube.com/watch?v=-28vZSE56QI

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox.ro;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric

  4. e.maramures.ro;

  5. Istoria md.;

  6. Istoriculzilei blogspot.com;

  7. Mediafax.ro;

  8. Wikipedia.ro

 

05/11/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: