CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Gândul zilei

 

” Mișcându-se, planetele cântă. Noi, care suntem încă de la naștere adânciți în această muzică planetară, nu o auzim, dar dacă ea ar înceta, am ști ce e cu adevărat liniștea.”

 

 

 

 

 

 

 

–  Pitagora (570 î.C. – 495 î.Ch.)  –

 

 

 

 

Pitagora sau Pythagoras,  a fost un filosof si matematician grec , originar din insula Samos, întemeietorul filosofiei pitagorismului, care punea la baza întregii realități teoria numerelor și a armoniei.

Scrierile sale nu s-au păstrat, iar tradiția îi atribuie descoperirea teoremei geometrice și a tablei de înmulțire, care îi poartă numele. Ideile și descoperirile lui nu pot fi deosebite cu certitudine de cele ale discipolilor apropiați.

Pitagora a fost un mare educator și învățător al spiritului grecesc și se spune că a fost și un atlet puternic, așa cum stătea bine atunci poeților, filosofilor și comandanților militari etc.

 Din insula Samos a emigrat la Crotone in Italia de sud, unde a întemeiat școala ce-i poartă numele, cea dintîi școală italică a Greciei antice.

Desi nu ne-a ramas  nimic din scrierile sale, doctrina filosofică a pitagorismului ne este totuși destul de bine cunoscută din lucrările lu Aristotel si  Sextus Empiricus , precum și din lucrări ale pitagoricienilor de mai tîrziu. Totuși, nu se poate stabili cu precizie ce aparține lui Pitagora și ce au adăugat pitagoricienii ulteriori.

Celebrele texte „pitagoriciene ”Versurile de aur ale lui Pitagora” și ”Legile morale și politice ale lui Pitagora”, existente și în traduceri românești, aparțin unei epoci ulterioare.

26/10/2015 Posted by | ANTICHITATE | , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 26 OCTOMBRIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

26 octombrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

306: Martiriul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie , izvorâtorul de Mir

Sfântul Dumitru de la Tesalonic / Salonic, a fost un martir creștin, sfânt militar , care a trăit în vremea împăraților Maximian si Diocletian  în cetatea Tesalonic din Imperiul Bizantin, astazi in Grecia.

Este venerat ca fiind unul dintre cei mai mari sfinți militari, atât în Biserica Ortodoxă, cât și în Biserica Catolică de rit bizantin și de rit roman si se se sărbătorește la data de 26 octombrie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

740 : Un  mare cutremur de pământ a cauzat pierderi de vieți omenești și imense  pagube materiale la Constantinopol, capitala Bizantului .

 

 

 

 

 

 

899: A murit regele anglo-saxon Alfred cel Mare  (n.cca 849), rege al regatului Wessex, din  871  pană la moartea sa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A reorganizat  armata , justiția și educația si a inființat  școli unde se putea  învăța latina, engleza, călăria și vânătoarea cu soimi .

Din ordinul său, se înceape o Cronică anglo-saxonă, unde sunt notate anual principalele evenimente.

El însuși a fost scriitor și traducător si  a tradus Istoria ecleziastică de Beda , Istoria universală de Orosius, Regula pastorală  a lui Grigorie cel Mare si Mângâierile filozofiei de Boetius.

 

 

 

 

 

 

 

1497: Are loc batalia de la  Codrii Cosminului.

Armata moldoveană, condusă de Ştefan cel Mare, se confrunta cu oastea  polonă care, decimată,  reuşeste cu greu să se strecoare pînă la Cernăuţi.

 

 

 

 

 

 

Jan Albert Jagellon, rege polon 1492-1501
Stejarul lui Ştefan, Codrii Cosminului, astazi Ucraina
Ştefan cel Mare, domn al Moldovei 1457-1504

Jan Albert Jagellon, rege polon 1492-1501

Stejarul lui Ştefan, Codrii Cosminului,astazi Ucraina

Stefan cel Mare, domn al Moldovei 1457-1504

 

Noul rege al Poloniei Jan Albert Jagello, pune în aplicare uneltirea gîndită încă de răposatul lui tată, regele Poloniei Casimir IV Jagello, de a  prelua controlul integral asupra Ţării Moldovei, şi se foloseşte de un şiretlic. Încă la începutul anului 1497, regele Albert îl înştiinţează pe Ştefan despre organizarea unei campanii împotriva Porţii solicitîndu-i sprijin militar. Ştefan acceptă propunerea dar intuieşte şiretlicul şi se pregăteşte militar întărind totodată şi cetăţile Moldovei.

Marea armată polonă de 120 000 ostaşi (dintre care 80 000 trupe combatante şi 40 000 trupe auxiliare, peste 200 tunuri, dintre care şi unele de calibru mare) urmă să traverseze Moldova pînă la Dunăre pe un itinerar stabilit în prealabil cu Ştefan dar la un moment dat s-a abătut de la traseu asediind cetatea de scaun Suceava.

Ştefan a prevăzut o asemenea mişcare din partea lui Albert, solicitînd în prealabil ajutor militar de la prieteni (trupe de la domnul Munteniei, Radu cel Mare şi de la Voievodul Transilvaniei Bartolomeu Dregffy) şi amplasînd greul trupelor sale (40 000 ostaşi total) nu departe de Roman înafara cetăţilor, păstrînd astfel posibilităţi largi de manevră.

Portarul Sucevii, Luca Arbore, face faţă eroic asediului polon din 26 septembrie pînă în 18 octombrie 1497, după care Ştefan cel Mare încercuieşte trupele polone ce asediau cetatea Suceava demoralizînd prin atacul său marea armată polonă. Prin intermediul Voievodului Transilvaniei polonii negociază retragerea, acceptată de Ştefan cel Mare.

 

Folosind pretextul abaterii polonilor în retragere de la itinerarul prestabilit Ştefan cel Mare ajunge armata polonă în Codrii Cosminului (amplasaţi pe direcţia Cernăuţi de la Suceava, astăzi pe teritoriul Ucrainei). Ştefan surprinde armata polonă divizată, traversînd Codrii Cosminului, şi organizează o mare ambuscadă în noaptea de 25 pe 26 octombire 1497 cauzînd conform Letopiseţului de la Novgorod pierderi militare enorme de 4 000 morţi pentru armata polonă.

Ajutoarele militare polone (cavaleria mazoviană) sunt distruse de oasta Vornicului Boldur. Ştefan cel Mare i-a urmărit pe poloni pînă la Cernăuţi aplicînd lovituri forţelor militare polone în retragere pînă ce aceastea nu au părăsit integral teritoriul Ţării Moldovei în noiembrie 1497.

Bătălia de la Codrii Cosminului reprezintă un model de artă militară şi o expresie a valorii deosebite a sistemului defensiv aplicat de Ştefan cel Mare al Moldovei.

 

 

 

 

 

 

1596: Se incheie  batalia de la Keresztes ( Mezokerezts, azi in Ungaria) in care  trupele  otomane conduse de sultanul Mehmed al III-lea  înfrâng forțele unite ale imperialilor austrieci  și ale principelui  transilvanean Sigismund Bathory.

Imediat după această bătălie, în decembrie 1596, Mihai Viteazul a făcut pace cu Imperiul Otoman și a primit steagul de domnie de la Inalta Poarta, în schimbul plății tributului.

 

 

 

 

 

 

1624 : S-a nascut Dosoftei (numele monahal al lui Dimitrie Barila), mitropolit al Moldovei.

Cunoscând elina, latina, slavona, poloneza şi ucraineana, traduce în româneşte “Psaltirea pre versuri tocmită”, prima operă în versuri tipărită în româneşte;  (d.13.12.1693).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1673:  S-a nascut  Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (martie-aprilie 1693; noiembrie 1710- iulie 1711), personalitate culturală polivalentă, ales membru al Academiei din Berlin (1714) la propunerea filosofului Leibniz, autor de lucrări de istorie, orientalistică şi muzicografie.

 

 

 

 

 

 

Dimitrie Cantemir (1673-1723)

Opere principale:

 

  • Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul, scrisă în română şi tipărită la Iaşi în 1698.

  • Imaginea tainică a ştiinţei sacrosante 1700.

  • Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 – 1705). Este considerată prima încercare de roman politic-social.

  • Istoria Imperiului Otoman (Istoria creşterii şi descreşterii curţii otomane), redactată în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714 şi 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a prezentat istoria imperiului otoman şi a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa.

    A insistat şi asupra posibilităţii ca  popoarele asuprite de otomani sa-şi recucereasca libertatea. Lucrarea a fost tradusă şi publicată în limbile engleză, franceză şi germană.

  • Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină dar tradus apoi de autor în română (1719 – 1722), cuprinde istoria noastră de la origini până la descălecare. Susţine ideea cronicarilor: originea comună a tuturor românilor.

    Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare documentare române şi străine în limbile latină, greacă, polonă şi rusă.

  • Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 – 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin, cuprinde prima hartă detaliată a Moldovei, unic document cartografic despre Moldova timp de un secol; a inventat primul sistem de notare pentru muzica turcească şi şi-a câştigat recunoaşterea europeană, prin lucrarea “Istoria Imperiului Otoman” (1716), tradusă şi tipărită la Londra (1734), Paris (1743), Hamburg (1745); (d.21.08.1723).

 

 

 

 

 

 

 

1685: S-a nascut la Napoli compozitorul italian Domenico Scarlatti (23 iulie 1757,Madrid).

 

 

 

 

Domenico Scarlatti

 

 

 

 

 

A văzut lumina zilei  în același an cu Johann Sebastian Bach si Georg Friedrich Handel si  avut o influenta importanta  asupra  evolutiei  muzicii epocii sale, in special a celei pentru clavecin  si piano forte.

 

 

 

 

 

 

 

1759: S-a nascut Jacques Danton, unul dintre cei mai importanţi  conducatori ai Revoluţiei Franceze ; (d.05.04.1794).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1800: S-a nascut  generalul prusac Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke ; (d. 1891).

 

 

 

 

 

Moltke, Helmuth von

 

 

 

 

 

A  fost timp de 30 de ani  Șeful Statului Major General (Großer Generalstab) al armatei prusace și un mare strateg. Moltke a avut un rol hotărâtor în victoriile obținute de armata prusacă în războaiele cu Danemarca, și războaiele franco-prusace care s-au încheiat cu Batalia de la Sedan (2 septembrie 1870), in urma careia Imperiul francez al  lui Napoleon al III-lea s-a prabusit..

 

 

 

 

 

1802: Pe teritoriul actual al Romaniei are la ora 12:55  un puternic cutremur de pămant, cu epicentrul in zona Vrancea si o durata de 2 minute și de 30 de secunde.

A fost un cutremur de adâncime, cu o magnitudine de 7,9 – 8,2 grade pe scara Richter, cel mai puternic cutremur vrâncean care a fost înregistrat, fiind simțit din Moscova până în Istanbul, Insula Creta si Marea Egee.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În București s-au prăbușit turlele bisericilor, iar Turnul Colței s-a rupt de la jumătate, prabusindu-se peste un vanzator ambulant.

Caligraful Dionisie Eclesiarhul scria:

„S-au cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din București și clopotnița cea vestită, care era podoaba orașului, cu ceasornic au căzut și s-au sfărâmat, și era atunci mare frică.”
Prin “clopotnița cea vestită”, caligraful se referă l-a Turnul Colțea.

Altă mărturie:

„În zioa de Vinerea Mare, la leat 1802, octomvrie 14, la 7 ceasuri de zi, s-au cutremurat pământul foarte tare. Aici în București s-au ruptu și turnul cel înalt Colțea, care era podoaba orașului, iar din casele boerești și din cele de obște prea puține au scăpat zdravene. În multe locuri s-au desfăcut pământul, eșind nisip și apă. Și a doa zi, iarăș s-au cutremurat, dar nu așa tari, la 3 ciasuri den zi.”

Au izbucnit multe incendii, probabil din cauza răsturnării sobelor. Pământul s-a despicat în unele locuri, apă verde cu miros de sulf țâșnind afară.

Cea mai puternică replică a avut loc la ora 5, dar nu a făcut victime. În total, cutremurul a făcut doar 4 victime: negustorul ambulant ucis de Turnul Coltei, o femeie de origine iudaică, copilul său și o altă victimă

După seism, Domnul Constantin Ipsilanti a ordonat refacerea lui imediată, din temelii. Și pentru că primii care au încercat să profite de pe urma dezastrului au fost zidarii și lemnarii, Ipsilanti a dispus prețuri maximale pe care aceștia le puteau practica.

Astfel, în câțiva ani, Bucurestiul a fost refacut. Unele clădiri au fost consolidate atât de bine încât au rezistat și altor cutremure puternice.
Câteva cartiere au devenit, după refacere, chiar mai civilizate ca înainte. În anii următori au mai fost însemnate câteva cutremure, însă care i-au speriat mai mult pe bucureșteni decât au produs daune.
Printre ele se numără cel din 15 iunie 1803, când a fost afectată instalația de apă a bucureștenilor, astfel că foarte multe cișmele nu au mai putut fi folosite.
Alte trei seisme mai importante au avut loc în anii 1804 si 1812 (care a fost si cel mai puternic, avand o magnitudine de 6,5 Mw).

 

 

 

 

 

 

1807: S-a nascut  Barbu Catargiu, om politic si publicist roman, fost prim – ministru al Romaniei (22.01/3.02 – 8/20.06.1862) (d. 8/20.06.1862).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1820: S-a nascut Gheorghe Costa-Foru, om politic,membru al Partidului Liberal, aripa moderată, profesor si jurist roman, primul rector al Universitatii din Bucuresti; (d.28.11.1876).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost doctor în drept la Sorbona, cu experiență universitară în Saxonia si Austria si autorul unui studiu asupra sistemelor europene de educație contemporană, studiu prezentat Caimacamului Tarii Romanesti Alexandru D. Ghica .

Pe baza acestui studiu se începe organizarea pe baze moderne a învățământului superior românesc.

Tot el a intervenit  pe lângă Caimacam pentru începerea lucrărilor de constructie la clădirea Palatului Universitatii din Bucuresti .

A fost numit primul rector al Universitatii din Bucuresti, prin decret al domnitorului Al.Ioan Cuza. 

Este considerat împreună cu Vasile Boerescu unul dintre pionierii Dreptului Penal   în România.

Între 1871 și 1873 a  îndeplinit funcția de ministru de externe iar din 1873 a servit ca agent diplomatic al Romaniei la Viena.

 

 

 

 

 

 

1841: S-a nascut  Theodor Ritter von Oppolzer, astronom austriac , originar din Boemia („Catalogul eclipselor”) ; (d.26.12.1886).

A devenit celebru in 1887 in urma publicarii cartii Canon der Finsternisse, in care cataloga in jur de 13ooo de eclipse solare si lunare incepand cu anul 1207 pana in anul 2161.

Un asteroid si un crater lunar poarta numele sau.

 

 

 

 

 

 

1844: S-a nascut  Nicolae Beldiceanu, poet roman (“Doine”, “Poliritmice”, “Tala”) ; (d.02.02.1896).

 

 

 

 

 

 

1850 : S-a nascut  Grigore Tocilescu, istoric, arheolog român; (d. 1909).

 

 

 

 

 

1858: Americanul Hamilton E. Smith a brevetat maşina de spălat cu un sistem de circulare a apei reîncălzite.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1860:  A fost inaugurată, în prezenţa lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Universitatea din Iaşi, cu patru facultăţi: Drept, Filosofie, Ştiinţe şi Teologie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1860: Se infiinteaza  la Iaşi, din iniţiativa pictorului Gheorghe Panaitescu-Bardasare, Şcoala de Arte Frumoase şi Pinacoteca.

 

 

 

 

 

1879: S-a nascut  Leon Troţki (Lev Davidovici Troţki), revolutionar marxist  rus de etnie evreiasca, autorul volumelor „Revoluţia trădată” şi „Stalin”, ambele lucrări antistaliniste .

 Data nașterii sale conform calendarului gregorian este 7 noiembrie   – aceiași zi cu a izbucnirii revolutiei bolsevice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost asasinat in Mexic, la ordinul lui Stalin si a murit in ziua de 20.08.1940.

 

 

 

 

 

 

1890: A decedat Carlo Collodi (Carlo Lorenzini), scriitor italian, autorul nemuritorului personaj căruia îi creşte nasul când minte – Pinocchio (n.24.11.1826).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1901: S-a nascut la Focsani (13/ 26 octombrie), Constantin C. Giurescu, istoric roman, membru al Academiei Române („Viaţa şi opera lui Cuza Vodă”, „Amintiri”); (d.13.11.1977).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1905: A fost semnat Tratatul privind separarea Norvegiei de Suedia. Oscar al II-lea, rege al Suediei (1872-1907) și al Norvegiei (1872-1905), a renunțat la coroana Norvegiei.

 

 

 

 

 

1907: S-a nascut compozitorul  şi actorul  de revistă român Vasile Vasilache. În perioada interbelică a făcut parte, împreună cu Nicolae Stroe, din cuplul umoristic Stroe şi Vasilache.

 

 

 

 

 

Vasile Vasilache - poza 1

 

 

 

Prima emisiune “Ora veselă” s-a transmis la Radio Bucureşti pe data de 9 ianuarie 1929. A murit în bombardamentul din 4 aprilie 1944 (n. Husi, Vaslui; (d. 04.04.1944).

 

 

 

 

 

1909: Frantuzoaica  Marie Marvingt este prima  femeie care zboara cu balonul  peste Marea Nordului, din Franţa în Anglia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1916: S-a nascut François Mitterrand, preşedinte al Franţei între anii 1981-1995.

 Ca om politic  a evoluat din punct de vedere ideologic de la poziţia socialismului reformator, la aceea a pragmatismului caracteristic unui reprezentant al naţiunii, susţinător al rolului cheie, din punct de vedere militar şi cultural, pe care Franţa era chemată să-l joace în arena internaţională.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alături de Germania, Franţa lui Mitterand a ocupat un loc de frunte în cursa pentru Europa unită ; (d.08.01.1996).

 

 

 

 

 

 

 1916: Brazilia declară război Germanei și se alătură Triplei Alianțe.

 

 

 

 

 

 

1919 : S-a nascut Mohammad Reza Pahlavi, ultimul şah care a condus Iranul între 1941-1979 ; (d.27.07.1980).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1931: Ia sfarsit  a doua Conferinţă balcanică cu participarea Albaniei, Greciei, Bulgariei, Iugoslaviei, Turciei şi României. Conferinţa a început la 20 octombrie 1931 şi a avut loc la Istanbul. Tarile semnatare  încheie un pact ce prevedea   eliminarea războiului ca instrument de rezolvare a litigiilor.

 

 

 

 

 

1932: S-a nascut   (la Ghimbav, Brasov), actorul  Dumitru Rucăreanu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1947: S-a nascut  Hillary Diane Rodham Clinton, politician, de profesie avocat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hillary Diane Rodham Clinton, născută Hillary Diane Rodham, (n. 26 octombrie 1947, Chicago, Illinois) a fost din 2009-2013 Secretar de Stat în administația Barack Obama, senator de New York în Senatul Statelor Unite ale Americii din partea Partidului Democrat din 2001 până în 2009. Hillary Clinton este căsătorită cu Bill Clinton, cel de-al patruzecișidoilea președinte al Statelor Unite ale Americii (între anii 1993 și 2001). 

 

 

 

 

 

 

1949: S-a nascut indragita  interpreta română de muzică uşoară Corina Chiriac.

 

 

 

 

 despre corina chiriac

 

 

 

 

 

 

 

1949:  S-a nascut  Leonida Lari (Lubovi Ivanovna Iorga), cunoscuta poeta si politician din Basarabia, fost deputat in Parlamentul Romaniei (n.Bursuceni, Republica  Moldova); (d.11 decembrie 2011).

 

 

 

 

 

http://hronic.files.wordpress.com/2011/12/lari.jpg

 

 

 

 

 

 

1954: S-a nascut   politicianul român Victor Ciorbea, fost prim–ministru al României.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1956: A fost înfiinţată Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), organizaţie specializată a ONU.

România este membru fondator.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aceasta organizatie are in prezent  151 de țări membre, majoritatea membre ale ONU, precum și Sfantul Scaun.

 

 

 

 

 

 

1957: A decedat  Nikos Kazantzakis, scriitor grec romancier (“Zorba Grecul”, “Hristos rastignit a doua oara”); (n. 2.12.1885).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1977: În plenara C.C.al PCR s–a hotărât adoptarea unui proiect de lege prin care li se interzicea cetăţenilor folosirea apelativelor „domnule”, „doamnă”, „domnişoară” în relaţiile de muncă şi li se impunea folosirea exclusivă a cuvintelor „tovarăş”, „tovarăşă” sau „cetăţean”, „cetăţeancă”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1979: Președintele sud-coreean Park Chung-Hee  a fost asasinat de către   șeful Serviciului Coreean de Informații, Kim Jae-Kyu

A fost declarat unul dintre cei mai importanți 100 de asiatici ai secolului XX de prestigioasa  revista americana  Time (1999).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Park Chung-hee ( n. 14 noiembrie 1917) a fost general în armata Coreei de Sud și președinte al țării din 1961 până în 1979. A industrializat Coreea de Sud, pe care a condu-0 din 1961 până la moartea sa.

După ce a supraviețuit mai multor tentative de asasinat, inclusiv două operațiuni asociate cu Coreea de Nord comunista , a fost în cele din urmă asasinat Park data de 26 octombrie 1979 de către Kim Jae-Kyu, directorul serviciului secret sud-coreean (KCIA), după un banchet. Kim l- a ucis, de asemenea, pe seful  garrzii sale  de corp, Cha Ji-Chul. Kim și grupul său au fost ulterior arestați de soldați ai Armatei din Coreea de Sud. Ei au fost apoi torturați și mai târziu executati.

 Kim a susținut că Park era un obstacol în calea democrației și că actul său a fost unul dintre patriotism. Capul Ancheta lui, Chun Doo Hwan-, a respins pretențiile sale și a concluzionat că Kim a acționat pentru a păstra propria putere.

Park a fost înmormântat cu onoruri militare  la Cimitirul National, iar   Kim Jae-Gyu, al cărui motiv pentru uciderea presedintelui Park rămâne neclar, a fost executat prin spânzurare pe 24 mai de 1980.
 

 

 

 

 

 

1980: S-a nascut la Resita, fotbalistul roman Cristi Chivu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1994: Andrew Wiles, matematician englez, a anunţat rezolvarea Marii Teoreme a lui Fermat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1989: Este reconstruit si se redeschide pentru prima data in 350 de ani,Teatrul Globe din Londra, fondat de genialul dramaturg englez William Shakespeare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1991:  Sicriul cu osemintele eroului necunoscut este din nou reinstalat în Parcul Libertăţii (Carol) din Bucuresti, de unde a fost mutat în anul 1957 şi dus la Mărăşeşti.

 

 

 

 

 

 

 

1999:  Camera Lorzilor a acceptat proiectul de lege care pecetluieşte dispariţia demnitatii lorzilor ereditari din Parlamentul de la Westminster, exitenta de 8 secole.

 

 

 

 

 

 

2002:  A decedat  Jacques Massu, general francez, comandantul paraşutiştilor în timpul bătăliei din Alger (1957), figură reprezentativă pentru fortele patriotice antinaziste din Franţa liberă ; (n.05.05.1908).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2007: A murit  Nicolae Dobrin, unul dintre cei mai mari fotbalişti români, maestru emerit al sportului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A cucerit de trei ori, în 1966,1967 şi 1971, titlul de cel mai bun fotbalist al ţării; (n.26.08.1947).

 

 

 

http://youtu.be/B9X4tTdSh0c

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

26 octombrie este:

 

 

 

 

 

In Elvetia – Ziua steagului

 

 

 

 

 

 

 

 

In Norvegia – Ziua Independentei

 

 

 

In Austria – Ziua Independenţei (1955)

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

Sfantul Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir

 

 

 

 

 

 

 

 Sfantul Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir

 

 

 

 

 

 

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait in timpul imparatilor Diocletian (284-305) si Maximian (286-305).

Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic.

Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului.

Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat.

In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii.

In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Potrivit traditiei, Nestor – un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase.

Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci  pe frunte si ii va spune: “Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi”.

Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie.

La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele.

Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.

Conform cercetarilor, Sfantul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, la 26 octombrie 413.

Biserica actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634.

A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.

 


Sfantul Mare Mucenic Dimitrie in iconografie.

 

In primele reprezentari, Sfantul Mucenic Dimitrie  nu apare ca fiind militar, ci intr-un costum civil care apartinea clasei senatoriale.

Amintim ca in anul 2000, David Woods a lansat o ipoteza legata de cultul Sfantului Dimitrie, in care sustine ca acest cult s-a dezvoltat prin mutarea moastelor mucenicilor militari Chelidonius si Emeterius, din Spania la Tesalonic.

Guvernatorul Leontie va primi vindecare in urma sarutarii acestor moaste, in anul 413.

Dorind sa afle cui apartin moastele, David Woods precizeaza ca s-a interpretat gresit inscriptia de la locul moastelor.

S-a citit Demeterius in loc de Emeterius. Aceasta ipoteza, ar putea fi un raspuns la reprezentarea iconografica a Sfantului Dimitrie in chip de militar.

Pe o gravura in fildes din secolul al X-lea intalnita in Constantinopol, Sfantul Dimitrie este reprezentat ca soldat de infanterie. Insa, o icoana din secolul al XI-lea din Sinai il arata ca fiind civil.

O alta icoana din Sinai, datand din perioada cruciadelor, pictata in a doua jumatate a secolului al XII-lea, il infatiseaza pe Sfantul Dimitrie alaturi de Sfantul Gheorghe.

Cei doi  sunt reprezentati calare, Sfantul Dimitrie pe un cal negru, iar Sfantul Gheorghe pe un cal alb.

In timp ce Sfantul Gheorghe este reprezentat impungand cu sulita un balaur, Sfantul Dimitrie este infatisat invingandu-l pe gladiatorul Lie. Avand in vedere ca Sfantul Dimitrie l-a invins pe Lie prin rugaciune, nu direct in lupta, aceasta reprezentare face trimitere la razboiul nevazut.

In icoanele recente, mai ales din Grecia, in spatele Sfantului Dimitrie apare in fundal, Turnul Alb din Salonic.

Originea numelui Dimitrie

Originea numelui Dimitrie e greceasca si aminteste de vechea zeita Demeter.

Crestinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, “maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronuntat in neogreaca dimomitir. La noi, pe langa numele barbatesti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtari ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima si diminutive ca Mitrus, Mitrut, Mitrel, Mitrica, Mitus, Mitel, Mitica, iar uneori Mitty, sub influenta occidentala), exista si numele femeiesc Dumitra (de unde Mita si alte forme diminutivate).

 

Sfântul Dumitru. Tradiţii şi obiceiuri populare.

 

Sfântul Dumitru este prăznuit, în fiecare an, de credincioşi, pe 26 octombrie. Tradiţia spune că în această zi se sfârşeste „vara păstorilor”, începută pe 23 aprilie, de ziua Sfântului Gheorghe.

Tradiţia spune că Sfântul Dumitru desfrunzeşte pădurea, îi coboară pe ciobani cu oile de la munte, iar lumea se pregăteşte pentru iarnă. Există superstiţia printre ciobani că dacă arunci un topor între oi, iar lângă el se aşează o oaie albă, vremea va fi bună, iar dacă oaia este neagră, iarna va fi grea.

De Sfântul Dumitru, ciobanii se adună la Sărbătoarea recoltei, se fac focuri mari şi se dau la vale roţi din paie şi fân, cărora li se dau foc. Femeile le dăruiec copiilor mere, covrigi, nuci şi fructe uscate, iar bărbaţii scot cărbuni din foc şi îi aruncă spre livezi, pentru ca anul următor să aibă recoltă bogată de fructe.

Potrivit tradiţiei, dacă în ziua de Sfântul Dumitru este înnorat, vânt şi ploaie, iarna va fi grea şi cu zăpezi mari, iar dacă cerul va fi senin, iarna va fi mai uşoară.

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

http://www.youtube.com/watch?v=EwdVD5uYNRw

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox. ro;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  4. Istoria md;

  5. Istoricul zilei blogspot.com;

  6. Mediafax.ro;

  7. Petre Otu, Alesandru Duţu, Alexandru Madgearu, Mircea Soreanu, 100 de mari bătălii din istoria Româniai, Editura Orizonturi, Bucureşti, 2009 .

  8. Wikipedia.ro.

26/10/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

O ISTORIE DESPRE CARE NU SE VORBESTE. PACEA EUROPEI PLATITA CU SANGE ROMÂNESC.

 

Foto: Trupe românești în bătălia de la Mărășești, 1917

 

Liniştea Europei plătită cu sânge românesc.

A existat un război ciudat, interzis de istoriografia comunistă şi ignorat cu desăvârşire de către istoricii noştri de după 1990.

Fiindcă a fost un război, un război crunt, pe viaţă şi pe moarte, în care cele mai elementare reguli ale umanităţii au fost aruncate deoparte, un război în care nu se luau prizonieri, totuşi, dacă existau, aceştia erau torturaţi până la moarte în dispreţul oricărei convenţii umanitare ca şi cea de la Geneva.

A fost un război de uzură, în care românii au apărat graniţa estică a civilizaţiei contra barbariei comuniste roşii ce încerca să răbufnească spre vest.

Nimeni nu ne-a mulţumit că timp de douăzeci şi cinci de ani am apărat singuri frontiera civilizaţiei occidentale, mai mult, ne-au blamat când nu am mai reuşit să o facem.

La mijlocul lui martie 1919, ministrul francez Saint-Aulaire şi cel britanic Barclay îşi informau guvernele:

Există un interes major ca România să fie în stare să opună o rezistenţă puternică ascensiunii bolşevismului.

Ea a devenit, după cum am prevăzut, singura barieră conrea mareei în creştere a bolşevismului; învinsă şi contaminată, s-ar termina cu ordinea şi pacea în Orient. Cauza pe care o apără în momentul de faţă este nu numai o cauză românească, ci una europeană”.

Liniştea Europei plătită cu sânge românesc.

 

La fel cum timp de secole am stat în faţa pericolului musulman, o strajă uitată în estul îndepărtat, în timp ce Occidentul îşi crea propria bunăstare, din când în când ducând războaie unii împotriva altora.

În timp ce noi ne tăiam cu turcii prin mlaştini, alţii, la adăpost, construiau catedrale, pentru ca mai târziu să ne reproşeze că nu am reuşit să ne ridicăm la nivelul lor.

Sunt curios ce s-ar fi ales de marea civilizaţie franceză, dacă la est s-ar fi învecinat cu Imperiul Otoman.

Am văzut cu toţii ce s-a întâmplat în 1241, când valul mongol şi-a lăsat aripa peste Europa, dar şansa acesteia a fost faptul că marele han a murit şi valurile de călăreţi s-au retras pentru a alege un nou han, acest nou han alegând o altă cale de atac şi cuceriri, scutind Europa de o nouă cavalcadă de neoprit.

O şansă istorică, dar mai târziu care a fost meterezul de care s-au sfărâmat valurile revărsate din pustiurile asiatice?

Românii, ungurii, polonezii, toate popoarele estice, care sunt astăzi privite de sus de către mult mai civilizaţii lor vecini vest-europeni.

Dar datorită cui sunt ei mai avansaţi, mai civilizaţi, datorită cui sunt ei în măsură să dea astăzi lecţii?

Nu datorită esticilor care le-au fost pavăză timp de secole? Dar acest adevăr este uitat astăzi cu desăvârşire.

Cum şi-ar mai reaminti vest-europenii de cele petrecute cu secole în urmă, când nici astăzi nu-şi amintesc despre cei care le-au fost pavăză acum mai puţin de un veac?

De cei care i-au scutit să devină comunişti atunci, şi care s-au jertfit sub cizma roşie douăzeci şi cinci de ani mai târziu?

La 1683, Viena Habsburgilor asediată de turci era salvată de polonezii lui Jan Sobieski. Recunoştinţa istoriei?

La doar câteva zeci de ani, împărăteasa Maria Tereza a Austriei, alături de Rusia şi Prusia împărţea Polonia.

Două sute de ani mai târziu, când Viena era în gata să cadă pradă bolşevismului, în 1918, a fost salvată de o mână de feciori români ardeleni conduşi de sublocotenentul de artilerie Iuliu Maniu care au pacificat oraşul şi-l traversau în patrule puternice, cu pas cadenţat, cântând „Deşteaptă-te române!”

Două săptămâni românii au stăpânit Viena, pe care au predat-o apoi autorităţilor care şi-au revenit după liniştirea morbului bolşevic.

La Praga lucrurile se petrec la fel, din nou românii sunt cei care liniştesc lucrurile, dar aici recunoştinţa cehoslovacilor s-a materializat prin dezvelirea în 1935 a unei plăci de bronz pe Palatul Comandamentului Militar din Praga, în prezenţa unui participant la evenimentele din 1918 şi reprezentant al României, doctor Gheorghe Repede, placă pe care stătea scris:

În această clădire s-a preluat imperiul cehoslovac, cu preţiosul concurs al soldaţilor români din armata poporului aliat”.

Bineînţeles că după 1945 placa a dispărut şi nu a mai fost niciodată repusă la loc.

Când Ungaria a devenit bolşevică, la 20 martie 1919, tot România a fost cea care a înlăturat prin forţa armelor pericolul foarte serios al extinderii acestui focar comunist.

Ungurii ne-au mulţumit atunci că i-am scăpat de teroarea roşie, dar în câţiva ani ne-au redevenit cei mai aprigi duşmani în chestiunea Ardealului. După cum spuneam, recunoştinţa istoriei.

Dar una dintre cele mai importante contribuţii ale României, pe lângă cele menţionate mai sus, a fost faptul că noi am fost strajă la Nistru timp de mai bine de douăzeci de ani, ţinând pericolul roşu departe de inima Europei.

Iar pentru asta ne-am bătut şi am luptat, plătind cu sânge şi jertfe, tribut greu care astăzi nu este cunoscut şi recunoscut nici măcar de către noi, ce să mai pretindem din partea altora?

În toate emisiunile şi documentarele istorice de pe Discovery Chanel, post britanic, veţi vedea fiecare gest făcut de generalul Haig sau Montgomery, fiecare vorbă sau scărpinare a acestuia, dar nu veţi vedea marte lucru despre eforturile şi luptele românilor şi rolul lor în păstrarea civilizaţiei europene.

 Este normal, este un post britanic, interesat în scoaterea în evidenţă a personajelor lor istorice, a eroilor lor.

Dar unde sunt documentarele noastre, unde sunt emisiunile noastre istorice? (…)

Revenind la anii cumpliţi 1916-1919, în 1917 perfidia rusească a devenit fapt dovedit, deşi erau bănuite interese ascunse încă din 1916, în urma comportamentului trupelor ruse pe front în Dobrogea sau în bătălia de la Neajlov – Argeş, numită şi bătălia Bucureştilor.

Noncombatul trupelor ruseşti care stăteau cu arma la picior în timp ce noi ne băteam singuri, până la ultima suflare, avea o componentă ascunsă, dovedită mult mai târziu.

 Rusia imperială nu avea nici un interes într-o Românie aliată victorioasă, care ulterior ar putea pretinde Basarabia, smulsă la 1812, o mică parte (o bucată din sudul Basarabiei) recăpătată la 1856 şi luată din nou la 1878. Interesul Rusiei era ca România să fie înfrântă, pentru ca ulterior să fie împărţită între Rusia şi Austro-Ungaria printr-o pace separată, negociată în secret de ministrul rus de război Sturmer (filogerman, după cum îi spune şi numele) încă de la începutul lui 1916.

 Chiar ofiţerii ruşi spuneau în decembrie 1916 că asta doreau, retragerea României pe linia Siretului, deoarece nu aveau cum să apere o zonă atât de întinsă.Chiar propunerile ruseşti de la începutul campaniei, respinse cu indignare de factorii români, prevedeau o retragere în Moldova, pentru a scurta frontul.

Deci ruşii ne propuneau de la începutul campaniei abandonarea a două treimi din teritoriul naţional, doar pentru ca frontul să fie mai scurt.

Mai apoi, după ce în iarna dintre 1916-1917 am fost decimaţi de epidemia de tifos, a izbucnit revoluţia rusească, pretext numai bun pentru abandonarea luptei de către ruşi.

Câţi ştiu că ofensiva de la Mărăşti a trupelor române de sub comanda lui Averescu a trebuit oprită pentru că ruşii au refuzat să ne susţină flancurile, pentru că nu aveau „ordin de la revoluţie” să lupte pe front?

Câţi ştiu că la Mărăşeşti, mare parte a trupelor ruse îşi părăseau poziţiile fără să dea ochi cu inamicul, făcându-i pe români să mute trupele în marş forţat pentru a reconstitui frontul abandonat de către ruşi fără luptă?

După marşuri pe jos timp de o zi întreagă, fără odihnă, trupele române intrau în luptă atacând tranşeele abandonate de ruşi şi ocupate de germani fără luptă.

Nu a fost destul, după victoriile plătite cu sânge de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, ruşii, după revoluţia bolşevică a lui Lenin, încheie pace separată, lăsându-ne singuri pe întreg frontul de est.

Mai mult, trupele ruse din Moldova, se bolşevizează în mare parte şi încep o acţiune sistematică de jaf şi teroare a populaţiei civile, ba chiar încearcă să asasineze prim-ministrul român şi să-l aresteze şi suprime pe rege, la sfârşitul lui 1917.

Basarabia începe lupta pentru independenţă, dar călcată de bolşevici este pe cale să fie suprimată total ca şi existenţă.

România găseşte resurse în bravii ei soldaţi, învingătorii nebiruitului Mackensen, şi pacifică Moldova prin forţa baionetei, ba mai mult izbăveşte şi Basarabia de teroarea roşie tot prin braţul şi baioneta soldatului român, acelaşi soldat care va pacifica şi Ungaria bolşevică un an mai târziu şi va sta ca strajă la Nistru pentru întreaga Europă nerecunoscătoare timp de zeci de ani.

Am luptat şi am trecut Nistrul în mai 1919 şi am ocupat Tiraspolul pentru a asigura flancul stâng al celor trei divizii franceze şi trei greceşti ce se retrăgeau din Odessa sub presiunea bolşevică, deşi duceam un război greu pe frontiera de vest, contra Ungariei bolşevice a lui Bela.

Iar trupele coloniale franceze, odată trecute la vest de Nistru, şi-au împachetat efectele şi au plecat, lăsându-ne singuri să apărăm frontiera estică a civilizației.

Cristian Negrea –  cristiannegrea.blogspot.ro/

26/10/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat asta: