CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Teodosie Rudeanu, un boier muntean cronicar al domniei lui Mihai Viteazul


Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este teodosie_rudeanu_large.jpg

De viaţa şi activitatea cronicarului Teodosie Rudeanu (foto sus), s-au ocupat numeroşi istorici, istoriografi şi cronicari ai timpului sau.

Îi putem aminti pe Nicolae Iorga; V. Haneş, S. Puşcariu; N. Cartojan; Dan Simonescu; Al. Piru; Şt. Ştefănescu; Dan Zamfirescu; Nicolae Stoicescu; I. C. Chiţimia; Oc. Ungureanu, Ioan Ciucă ş.a.

Aşadar în multe istorii, documente, cronici,  istorii ale literaturii române ş.a., sunt relatate, poate nu suficient de detaliat, viaţa şi activitatea marelui boier, logofăt, cronicar, diplomat, strateg, aşa cum îl menţionează şi Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1918, Bucureşti, Ed. Academiei Române, 1979, p. 757-758, de unde aflăm că s-a născut în satul Flămânda, comuna Galicea, jud. Vâlcea, fără să se cunoască anul naşterii.

Bunicii sau străbunicii sai erau originari din Gorj. 

Marele boier Teodosie Rudeanu  s-a născut pe meleaguri vâlcene, fiind primul copil din cei nouă, ai lui Gheorghe logofătul, care isi avea resedinta  la Ruda, în stânga Oltului, pe Topolog. 

Era cunoscut ca un boier influent, inteligent şi se bucura de o mare reputaţie, fiind înrudit cu marile familii de boieri olteni.

Se înrudea într-un grad destul de apropiat cu boierii Buzeşti şi mai vârtos prin căsătoria lui Stroie Buzescu cu Sima, sora lui Teodosie Rudeanu si avea moșii în peste 15 sate vâlcene, care se întindeau de la Runcu la Popești și Slătioara.

Teodosie Rudeanu a fost o personalitate de seamă a epocii, a făcut parte din sfatul țării 35 de ani, cu unele intermitențe, începând cu domnia lui Petru Cercel, în timpul căruia devine mare spătar.

A fost căsătorit de două ori, cu Stanca, fiica lui Radu ban (după V. Brătulescu), care moare la 24 de ani, și cu Dobra din Mănești.

De-a lungul timpului a urcat în demnitati  importante in Muntenia, astfel că în anul 1584 era „mare spătar”.

Mihai Viteazul, devenit domn al Ţării Româneşti, a văzut în Teodosie Rudeanu un bun cunoscător al treburilor ţării sale; aşa se face că il va face în anul 1594 „mare vistiernic”, pentru ca mai apoi, în 1596 acesta  să devină „mare logofăt”.

  Viaţa şi cariera lui se împletesc strâns  pentru o perioadă, cu domnia lui Mihai Viteazul, Rudeanu sprijinind acţiunile voievodului în desfăşurarea campaniei antiotomane.

Logofătul îl însoţeşte pe Mihai Viteazul în campania din Transilvania, având cumuland aceeaşi funcţie de mare logofăt pentru ambele ţări.

Făcând parte din Divanul din Alba Iulia, Rudeanu îndeplineşte diferite sarcini militare, administrative şi financiare.

În perioada campaniei lui Mihai Viteazul împotriva domnului Moldovei, Ieremia Movilă, Rudeanu va fi  un timp guvernator al Ardealului, ceea ce ne arata ca de acum acesta face parte din randul oamenilor  de încredere ai marelui voievod .

Teodosie Rudeanu înţelegea bine proiectele şi intenţiile lui Mihai Viteazul, punându-şi întreaga sa pricepere  în slujba domnitorului pe care l-a sprijinit neconditionat  în campania antiotomană.

În scurtă vreme, voievodul Mihai Viteazul a vazut  în Teodosie Rudeanu un sprijin real, si, bazându-se pe capacitatea lui intelectuală, l-a numit  in „solia boierilor munteni”, sub conducerea mitropolitului Ţării Româneşti de atunci, pentru a încheia un tratat cu Sigismund Bathory la Alba Iulia (1595).

Tot mai des, marele logofăt Teodosie Rudeanu îşi lăsa semnătura pe documente importante emise de Cancelaria voievodului Mihai Viteazul:

„Jurământul către împăratul Rudolf al II-lea” (1598); „Tratatul” încheiat cu Andrei Bathory (1599) şi ca o dovadă în plus, dacă mai era nevoie, Mihai Viteazul îl alătură pe Teodosie Rudeanu în campania sa din Transilvania, numindu-l „mare logofăt” şi pentru ţinutul Ardealului şi ca să fie şi mai convingătoare preţuirea acordată acestuia, îl numeşte în Divanul din Alba Iulia.

În timp ce voievodul Mihai Viteazul pornea campania împotriva lui Ieremia Movilă (domn al Moldovei), Teodosie Rudeanu a avut misiunea de a rămâne guvernator al Ardealului.

După Unirea Moldovei şi a Transilvaniei cu Ţara Românească, Mihai Viteazul îl trimite pe Teodosie Rudeanu ca sol la împăratul Rudolf al II-lea, la Praga, cu o misiune specială.

 

Numai că marea izbândă a lui Mihai Viteazul de a alipi Moldova şi Transilvania cu Ţara Românească, sub acelaşi sceptru, nu era privită cu ochi buni de cancelariile occidentale, fapt pentru care Unirea, a  durat atât de puţin, din păcate.

După înfrângerea marelui voievod Mihai Viteazul, Teodosie Rudeanu trece de partea Movileştilor din Moldova, devenind „mare logofăt” al lui Simion Movilă (1602), ca în 1618 să aibă acelaşi rang, dar de data aceasta sub domnia lui Gavrilă Movilă.

Teodosie Rudeanu s-a remarcat nu numai prin diplomaţie, strategie militară şi acţiuni financiare, dar a lăsat urme şi în istoriografia Ţării Româneşti, prin  ce a scris în Cancelaria Domnească din Târgovişte, o  Cronică adusă la zi până în anul 1597, document ce se referea la domnia şi faptele lui Mihai Viteazul; foarte probabil  scrise  în limba română.

Este singurul istoriograf contemporan care a scris cu exactitate despre Mihai Viteazul şi faptele sale măreţe, lăsând posterităţii informaţii însemnate, neconsemnate de alte izvoare istorice.

 

Doi duşmani: Împăratul Rudolf al II-lea  si Sultanul Mehmed al III-lea

O interpretare a acestei cronici o dă şi diplomatul silezian Balthazar Walther – care făcea parte din solia poloneză la cancelaria lui Mihai Viteazul – cronică ce este încorporată în descrierea acestuia referitoare la „faptele săvârşite de Ioan Mihai, domnul Ţării Româneşti”, scrisă în limba latină.

În țară, scrisurile lui Rudeanu stau la baza cronicii lui Stoica Ludescu din timpul lui Șerban Cantacuzino și a Cronicii Buzeștilor, despre care se spune că a fost scrisă de Sima, soția lui Stroe Buzescu.

De altfel, mare parte din istoria marelui voievod al Țării Românești pe care o cunoaștem azi o știm pe baza cronicilor lui Rudeanu, cu nimic mai prejos fiind decât mari cronicari moldoveni cum ar fi Neculai Milescu

Cronica lui Teodosie Rudeanu a fost continuată de Petre Grigorovici Armeanul, în limba latină. Petre Grigorovici făcea parte din oamenii apropiaţi ai voievodului Mihai Viteazul.

Redacţia mai completă a cronicii oficiale traduse în latină a fost folosită în scopuri diplomatice, la curtea împăratului Rudolf II şi la aceea a arhiducelui Maximilian.

Textul lui Petru Grigorovici Armeanul a servit la redactarea celor două rapoarte întocmite de Mihai Viteazul, unul în italiană, adresat ducelui Ferdinando de Medici, la 16 februarie 1601, celălalt în latină, adresat lui Rudolf II, la 17 ianuarie 1601.

Nu se ştie dacă cronica oficială întocmită de Rudeanu a fost continuată şi pentru perioada 1599-1601.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este teodosie_rudeanu_large.jpg

Teodosie Rudeanu (m. 24 mai 1621), a fost şi un ctitor de lăcaşuri crestine  şi isi doarme somnul de veci de acum 388 de ani, în ctitoria sa, Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a fostului Schit Flămânda, situată în satul Valea Râului, comuna Galicea, unde a fost inmormantat in ziua de 28 mai 1621.

Piatra tombală, așezată în pronaos, în partea din dreapta, având în câmp cinci motive ornamentale, are o inscripție deteriorată, care astăzi nu mai poate fi citită. Reproducem textul așa cum l-a descifrat regretatul Constantin Bălan, în urmă cu mulți ani:

„Aceas[tă] piatră [este] [pre] groapa jupa[n(ului) Theod(o)sie logofet, feciorul logofetulu Ivan d(in) Ruda] […] [și s-au p]rista[vit | în zilel(e) Radu(lui) voevod s(i)n Mi(h)ni voevod, luna mai 2[8] zile], [v(ă) l(ea)]t 7129 [1621]”.

Tot în pronaos, în partea stângă se află și mormântul soției sale, Stanca: „A răposat roaba lui Dumnezeu, jupânița Stanca a jupânului Teodosie mare spătar, fiica lui Balea [sau Vladul] ban din Cocorăști, în zilele domnului, Petru voievod, luna mai, în [.], ziua înălțarea Domnului; și a fost milostivă, în tinerețea ei la 24 de ani; în anul 7092; și blândă la casa ei […] veșnica ei pomenire”.

Biserica Ruda – lăcașul care păstrează secretul asasinatului loialiștilor lui Mihai Viteazu

Biserica din satul Ruda cu hramul „Sfinții Voievozi’, sat care face parte din comuna Budești, aflată la intrarea în Râmnicu Vâlcea dinspre Argeș, pe malul stâng al Oltului, a fost ridicata ca biserică de curte la reședința boierilor Rudeni în deceniul opt al secolului al XVI-lea.

In 6 octombrie 1579, în biserică a fost înhumat un pretendent domnesc, pe nume Radu, mărturia aflându-se pe o piatră de mormânt păstrată astăzi în colecția muzeală a preotului Vețeleanu de la Trăistari (Ocnele Mari), fără a putea însă nici până azi să fie elucidate legăturile de familie ale acestuia cu boierii Rudeni.

De altfel, numele satului „Ruda” provine de la această familie boierească și a devenit, începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea, locul de reședință ales de Ivan Rudeanu, mare medelnicer, de la care pornește de altfel genealogia boierilor Rudeni, intrați în prim plan în vremurile eroice care au marcat trecerea lui Mihai Viteazul prin istoria românilor.

Urmașii lui Ivan Rudeanu, prin mama lor, Maria din Periș, se înrudesc cu Basarabii (mama Mariei din Periș, Caplea, fiind nepoata lui Vlad Călugărul, iar tatăl său, Neagoe din Periș, un mare feudal și mare dregător în timpul lui Radu de la Afumați, este cel care împreună cu cumnatul său Drăgan postelnicul, îl omoară pe Radu de la Afumați în biserica Schitului Cetățuia din Râmnicu Vâlcea, în 1529).

Conform istoricului Nicolae Bănică-Ologu, Ivan Rudeanu a avut șapte fii (Teodosie, Tudor, Chirca, Oprea; Staico, Pârvul, Iștfan) și două fiice (Caplea și Stana).

Revenind la biserică, specialistul în patrimoniu, prof. Ligia Rizea spune că „are azi o înfățișare modestă, datorată modificărilor făcute de-a lungul timpului, unele cauzate de multele cutremure ce au trecut peste ea de-a lungul secolelor, altele, mai recente, datorate unor intervenții nepotrivite și mai ales ignorării valorii ei de document istoric neprețuit pentru istoria județului Vâlcea, dar și pentru istoriografia națională”.

Foto: Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”a fostului Schit Flămânda, ctitoria boierului cronicar  Teodosie Rudeanu

Are planul deptunghiular și absida altarului poligonală, în cinci laturi. Ea nu a fost pictată de la început, ci, cel mai probabil spre 1624, an din care datau icoanele împărătești montate în catapeteasmă, astăzi rămasă în biserică doar cea înfățisând-o pe Maica Domnului cu pruncul Iisus Hristos, cealaltă, înfățișându-l pe Iisus Hristos, fiind furată din biserică după anul 1990.

Secretul acestei biserici se află însă în pereții pridvorului. În pereții pridvorului închis al bisericii, adăugat ulterior, sunt zidite trei pietre de mormânt, două dintre ele datând din 2 și 21 mai 1601, menționând cinci membrii ai familiei Rudeanu, morți în împrejurări violente, precum și numele unui preot.

Care este da fapt misterul acestor morți?

„Vom reconstitui evenimentele ce s-au succedat din toamna anului 1600 până la asasinarea lui Mihai Viteazu lângă Turda. În toamna anului 1600, după înfrângerea de la Mirăslău (8/18 septembrie), urmată cele de la Năieni (12 octombrie), Ceptura (14 octombrie) și Bucov (20 octombrie), Mihai Viteazul se retrage aici, la Ruda, unde stă probabil până la lupta de la Curtea de Argeș din 25 noiembrie, pe care o pierde, de asemenea. Mihai se retrage peste Olt pe la Râmnic, se întâlnește pentru ultima dată cu boierii lui de încredere, frații Buzești, Udrea Băleanu, Baba Novac și Banul Mihalcea.

În acest timp, Teodosie Rudeanu și Gașpar Korniș erau din august în drum spre Praga cu solie pentru împăratul Rudolf al II-lea”, spune Rizea.

Căderea lui Mihai îi determină pe cei doi soli să nu continue misiunea încredințată de Mihai Viteazul, care se hotărăște să plece el însuși la Praga să solicite ajutor.

În acest timp, Simion Movilă, cu ajutorul marelui hatman al Poloniei Ioan Zamoyski, preia tronul Țării Românești.

Boierii munteni se supun lui Simion Movilă, dar acesta pornește o opresiune împotriva lor, le confiscă averile pe care le dă boierilor moldoveni, întârzie numirea banului Craiovei, titlu care revenea Buzeștilor.

Buzeștii rămân în Oltenia, iar Teodosie Rudeanu, întors din Transilvania, așteaptă desfășurarea evenimentelor la moșia sa de la Ruda, spune istoricul Nicolae Bănică-Ologu în articolul „Teodosie Rudeanu, marele logofăt al lui Mihai Viteazul, și Simion Movilă” (Revista Buridava nr 3/1979).

Din punctul de vedere al reputatului istoric vâlcean, între Mihai Viteazul și boierii săi de încredere a existat o legătură permanentă, o strategie pusă la cale de comun acord.

El aduce argumente în acest sens, mai ales în ceea ce-l privește pe Teodosie Rudeanu, o personalitate marcantă a epocii și cronicar al evenimentelor din timpul domniei lui Mihai Viteazul, asupra căruia însă planează cele mai multe îndoieli cu privire la loialitatea față de domn după toamna anului 1600. Adică, în traducere liberă, acesta ar fi jucat la două capete.

„În mai 1601, boierii munteni conduși de Udrea banul din Băleni și Negrea spătarul pun la cale un complot împotriva lui Simion Movilă, cei doi fiind loialiști ai lui Mihai.

Dar sunt prinși și decapitați, rămânând întrebarea evident, cine a trădat? În iunie se ridică împotriva lui Simion Movilă și Buzeștii, alături de care se regăsește și Teodosie Rudeanu, de această dată. Simion Movilă este alungat, iar în prima jumătate a lunii iulie, Mihai Viteazul este din nou proclamat domn.

Însă, în acest interval de timp, până la alungarea de pe tron, se produce o mare tragedie de la curtea boierească de la Ruda, consemnată pe două lespezi funerare care azi sunt zidite în pereții din pridvorul Bisericii ‘Sfinții Voievozi’ din satul Ruda” spune Rizea.

Tragedia începe pe 2 mai 1601, nefiind prezent la moșie, într-un mod ciudat, Teodosie Rudeanu, în momentul când sunt uciși Chirca, fiul lui Tudor postelnic și mama lui, Stanca, ‘în zilele lui Io Mihai voievod’ și se încheie în 21 mai 1601, cînd sunt uciși „jupânița Caplea, jupâneasa jupânului Iștfan logofăt și doi copii, pe nume, Ion și Neaga; și a pierit și popa Marincea; în zilele lui Io Mihai voievod’.

Toți cei uciși sunt rude apropiate ale lui Teodosie Rudeanu, respectiv, două cumnate și trei nepoți (Stanca, prima soție a fratelui său Tudor postelnicul și Chirca fiul lor și Caplea, soția fratelui mai mic, Iștfan logofătul și cei doi copii al lor, Ion și Neaga).

Toți cad pradă furiei lui Simion Movilă, dezlănțuit împotriva revoltei boierilor loialiști lui Mihai Viteazul, iar cele două pietre funerare mărturisesc adeziunea fraților Rudeni Tudor și Iștfan, fiindcă, deși domnitor era Simion Movilă, iar Mihai Viteazul era pe undeva prin Austria, pe ambele se face mențiunea ‘în zilele lui Io Mihai voievod’.

„Nu știm cât de adâncă a fost drama Rudenilor, dacă marele logofăt Teodosie Rudeanu, printr-o bizară coincidență nu era la moșie în aceste zile, dacă și-a trădat sau nu domnul și familia, asta rămâne să stabilească cercetarea istorică autorizată.

Ce știm însă cu precizie este că această cercetare nu trebuie să ocolească biserica de la Ruda, și că această biserică este depozitara unui tezaur istoric care se cere respectat, restaurat și făcut cunoscut. Este locul unde este, dacă e să vorbim în termenii de azi, locul crimei și pot fi analizate pe baza unor mărturii ale epocii scrise, circumstanțele acestui măcel”, a mai spus Rizea.

Pe 9 august 1601, Mihai Viteazu este ucis la Câmpia Turzii, iar Țara Românească se scufundă din nou în convulsii, unirea celor trei principate se destramă, urmând ca abia la 1918 ceea ce realizase domnitorul muntean să se îndeplinească definitiv.

 

Surse: http://www.ramnic.ro/articole/; AGERPRES / ( autor: Liviu Popescu,

09/10/2015 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , ,

3 comentarii »

  1. buna ziua, aveti cumva un arbore genealogic complet al lui Teodosie Rudeanu ( sau al familiei Rudeanu) sau imi puteti spune unde pot cerceta mai multe? multumesc anticipat

    Apreciază

    Comentariu de Mihai | 02/01/2017 | Răspunde

    • Parohia si Primaria din comuna Galicea jud. Vâlcea au organizat un Simpozion Cultural, Istoric şi Religios, închinat marelui logofăt, cronicar şi ctitor de lăcaşuri de cult Teodosie Rudeanu. Cu siguranta veti afla multe lucruri mai putin stiute luand legatura cu parohia acestei comune. In catastifele acestei parohii s-ar putea afla si date pretioase despre familia marelui logofat.

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 03/01/2017 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: