CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Gândul zilei

“Pentru a deveni  stăpân, politicianul pozează în servitor.”

– Charles de Gaulle  –

Gaulle, Charles de

Charles de Gaulle (Charles André Joseph Marie de Gaulle, n.22 noiembrie 1890 –  d. 9 noiembrie 1970),  a fost un general și  un om politic francez, sef  al guvernului francez din exil de la Londra din 1940, iar din 1945  prim-ministru ales de către Parlamentul francez, după eliberarea tării de sub ocupatia nazistă.

A condus lupta francezilor impotriva Germaniei lui Hitler, dupa capitularea dureroasa  a Frantei din 1940.

În 1956 a fost ales presedinte al Frantei, post pe care l-a păstrat și după alegerile din 1965.

Pe 28  aprilie 1969 de Gaulle a demisionat din funcția de președinte al statului francez si s-a retras din viata politica.

Publicitate

08/10/2015 Posted by | POLITICA | , , , , | Lasă un comentariu

Comuniștii – o banda de trădători, huligani și asasini

Legitimitatea regimului comunist din România

Regimul din România a fost caracterizat ca neligitim pentru intervalul 1945-1989. Punctul de pornire: “alegerile” din 19 noiembrie 1946, când “rezultatele oficiale” au fost în concordanță cu procentul de maximum 90% anuntat, cu luni de zila înainte, de lideri ai Partidului Comunist Român.

Voința alegătorilor a fost atunci complet dată la o parte. Celelalte “alegeri” au asigurat guvernului democrat popular/socialist procente între 98 și 99%.

Să ne reamintim cum au privit celelalte state regimul de la București, din perspectiva dreptului și relațiilor internaționale. Etapele sunt următoarele:

Guvernul impus la 6 martie 1945 de către Andrei Ianuarevici Visinski a fost oficial recunoscut de Londra și Washington în februarie 1946, după ce în componența sa au fost incluși, fără atribuții anume, câte un reprezentant al partidelor tradiționale, Național Țărănesc (Iuliu Maniu) și Național Liberal (Constantin I. C. Bratianu).

După “alegerile” din noiembrie 1946, executivul remaniat a fost implicit recunoscut de Cei Trei mari (U.R.S.S., S.U.A. și Anglia) și de puterile asociate, prin semnarea tratatului de pace cu România, la Paris, în februarie 1947.

În toamna anului 1947, când Partidul Național Țărănesc fusese dizolvat, iar liderii săi condamnați la ani îndelungați de închisoare (ceea ce pentru unii dintre ei a însemnat moartea), statele din Vest aveau relații diplomatice stabile cu regimul de la București.

În decembrie 1955, dupa anii celei mai aprige represiuni din istoria modernă și contemporană a țării, România a fost admisă în Organizația Națiunilor Unite.

Încălcarea celor mai elementare drepturi ale omului – extinsă la sute de mii de persoane – nu a constituit o piedică pentru primirea Republicii Populare Române în O.N.U.

După circa 7-8 ani, efectele pozitive ale acestei admiteri s-au arătat totuși prin grațierea de executare a restului pedepsei a 14.056 deținuți politici.

În anii ‘60, ‘70, ‘80, regimul democrat popular/socialist a stabilit noi relații diplomatice cu zeci și zeci de state de pe toate continentele; a încheiat zeci și zeci de convenții și tratate bilaterale; a aderat la convenții internaționale; a participat activ la lucrările O.N.U. și a altor organisme; a primit și a efectuat repetate vizite la cel mai înalt nivel.

Pentru comunitatea internațională, regimul de la București a fost legal, legitim, până în decembrie 1989.

Cum stăm? Legitim sau neligitim?

Regimul s-a instaurat prin forță și opresiune. A căpătat legitimitate prin recunoaștere internațională.

Dupa care, cetățenii țării au pus în aplicare programul impus de partid. (Dinu Giurescu – Revista Clipa).

„O parte din muncitori au fost scoși din producție; bine plătiți și constituiți în echipe de șoc, ei cutreierau satele noaptea în jeepuri provenite din ajutorul dat Rusiei pentru <<eliberarea Europei>>. 
În același timp se urmărea formarea unei miliții populare cu un efectiv de 100.000 de comuniști.

Muncitorii scoși din fabrici erau antrenați de instructori sovietici sub acoperirea pompoasei denumiri de <<apărare patriotică>> și formau o rețea ce acoperea întreaga țară.
Starea haotică în care fusese adusă țara este relatată de primul ministru de atunci, general de armată Nicolae Rădescu:

<<Timp de trei luni cât a durat guvernarea mea, trupele sovietice s-au dedat la jafuri și omorârea oamenilor la întîmplare.

În fiecare zi eram obișnuit să primesc rapoarte asupra furturilor și asasinatelor săvârșite timp de 24 de ore.

Nici un membru sovietic al Comisiei Aliate de control, nici reprezentanții diplomatici sovietici n-au luat în considerare numeroasele mele plîngeri; în loc să se ia măsuri pentru a pune capăt terorii exercitate de trupele rusești, aceleași autorități sovietice pretindeau că Ministerul de Interne să ordone executarea oricărui român care ar încerca să se apere în cazul în care ar fi atacat de soldați ruși>>.

Paralel cu această teroare, membrii comuniști organizau, sub privirile binevoitoare ale autorităților sovietice, bande de huligani pe care ei înșiși le conduceau în atacurile împotriva autorităților…

Trupele sovietice împiedicau armata română și poliția să impună respectarea legii.

La Constanța au fost instalate mitraliere în jurul cazarmei și comandantul sovietic de acolo a dat ordin ca armata și forțele de poliție să fie consemnate, pentru a nu împiedica pe comuniști să ocupe prefectura.
Comuniștii au început să pună mâna pe sindicate și să le transforme în masă de manevră în vederea instaurării dictaturii.
Pentru a exemplifica crearea acestei stări de anarhie, amintesc de situația de la Întreprinderea Creditul Carbonifer din Comănești, care a dat un mare număr de huligani angajați de partidul comunist în vederea dezorganizării societății și semănării groazei în lumea cinstită.
Înarmate cu săculețe de 40-50 de cm de lungime și cu un diametru de 5 cm, confecționate din pînză tare și pline cu nisip, echipele formate din 3-4 huligani – <<muncitori>>, intrau noaptea în casele oamenilor și începeau să îi bată cu aceste <<arme>>, înlocuitoarele bastoanelor de cauciuc.

Era o metodă de a nu lăsa urme, dar leziunile interne erau mult mai grave.

Cate 4-5 echipe de acest fel terorizau peste noapte un întreg cartier.
Dezlănțuirea instinctelor animalice ale noilor membri ai partidului comunist se îndrepta mai ales asupra membrilor și simpatizanților partidelor de opoziție.

Răzbunările sau denunțurile duceau la schingiuirea adversarilor personali ai regimului.

Împotriva acestor derbedei, ajutați de multe ori și de ostași sovietici, oamenii au reacționat și mulți au fost sancționați.

Acești huligani au devenit cadrele Siguranței Statului după 6 martie 1945, care a luat ulterior numele de Securitate și în această calitate oficială au săvîrșit fărădelegi ce nu se pot uita.
Văile Oituzului, Cașinului, Aslăului sau Taslaului gemeau de durere.
Cele petrecute acolo, ca dealtfel pe tot cuprinsul țării, va genera mișcarea de rezistență.

Veți vedea că peste tot se vor găsi elemente hotărîte să riposteze și să-i pedepsească pe cei vânduți rușilor. Gemetele poporului român nu au fost însă auzite în lumea liberă.

  

 

*Cicerone Ionițoiu – Rezistența armată anticomunistă din munții României 1946-1958, p. 8-10, Editura „Gândirea Românească”, 1993

* foaienationala.ro

08/10/2015 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , | Lasă un comentariu

Cel mai nou pământ al României. Foto si VIDEO

Cea mai nouă insulă a României

„Cel mai nou pâmânt românesc oferă peisaje care îţi taie respiraţia. Totuşi, cel puţin pentru moment, locuirea acestui teritoriu şi simpla vizitare a lui sunt interzise.” anunţă greatnews.ro.

Insula oferă imagini spectaculoase, chiar şi de la depărtare! Dorinţa de explorare a acestui colţ de rai este în creştere, dar autorităţile încă menţin acest teritoriu sub protecţie.

Guvernul României a declarat zona: rezervație a biosferei și a interzis popularea insulei, încă din anul 1938. În prezent este interzis și accesul turiștilor.

Insula Sacalin este o insulă nouă (s-a format în urmă cu aproximativ 150 de ani, potrivit site-ului Rezervației Deltei Dunării), în Marea Neagră, la mică distanță de coasta românească, în dreptul brațului Sfântu Gheorghe al Deltei Dunării.

Insula Sacalin era formată inițial din două insule mai mici: Sacalinu Mare și Sacalinu Mic. Cu timpul, cele două s-au unit și au format o masă unitară de pământ, cu o suprafață de 21.410 hectare.

O mare varietate de păsări, mamifere și reptile populează insula. Aici se găsesc cele mai mari colonii de chire de mare și pelicani creți, insula fiind principala zonă de cuibărit, hrănire și iernare a acestor specii.

sacalin-700x429-620x264

Pe insulă au fost recenzate 229 de specii de păsări.

În apele insulei se găsesc pești rari, sturioni, dar și plante rare, cum ar fi varza de mare și canarul bălții.

Există două zone unde se produce avansarea Deltei în mare: una pornește de la Sfântu Gheorghe spre Insula Sacalin și probabil că în zece ani se va închide, formând un nou lac, iar alta este la nord de Sulina.

Insula Sacalin nu trebuie confundată cu insula Sahalin, cea mai mare insulă rusească, situată în nordul oceanului Pacific. (greatnews.ro)

cunoastelumea.ro

08/10/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: